Despre o slovă răstignită între postmodernism şi transpoezie, între facerea lumii şi-a poeziei

Ioan Potop, „Privire din interior”, Editura Enesis, Baia Mare, 2013
Niciodată nu mi-au plăcut cei tentaţi să-şi explice substanţa propriilor creaţii, mereu m-am aplecat cu reticenţă asupra cărţilor lor.
Profesorul Ioan Potop a făcut acestă greşeală când mi-a dat cărţile sale şi n-a mai fost decât la un pas de a rupe o colaborare ce nici măcar nu începuse să prinsă contur.
Totuşi, m-a onorat încrederea domniei sale în (re)venirea mea.
Modul său elegant de-a fi, mima seriosă şi aerul de om sigur de el însuşi m-au reţinut, iar faptul că emanau din cuvintele sale miresmele unui neînţeles m-au făcut să îmi doresc să-i lecturez cărţile oferite cu stângăcie, adolescentin aproape.









