Frânturi de suflet rutenesc

Satele de ruteni, cu mulți ani în urmă, erau comunități oarecum închise. Asta le-a pemis să-și conserve atât limba cât și obiceiurile. În ultimii ani realitatea devenise complet diferită, când o parte din rutenii noștri s-au risipit prin lume, când mass-media a avut ca efect omogenizarea societății românești și diminuarea interesului față de obiceiurile străvechi, față de limba strămoșească. La îndemnul d-lui deputat Firczak Gheorghe și a secretarului organizației noastre, d-l Francisc Oscar Gal, am decis să surprindem pe reportofon o parte din comorile spirituale ale unei comunități de ruteni. În 2007, am încredințat această sarcină fiicei mele, proaspătă absolventă a Universității de Muzică din Iași. Petrecându-și vacanțele la bunici, în satul Dărmănești, era familiarizată cu lumea din sat, cu limba ruteană, astfel că i-a fost ușor să intre în contact cu una dintre bătrânele care erau în posesia unei adevărate comori.

Marenia (voi folosi numele sub care era cunoscută în sat), deși avea 84 de ani, încă putea să cânte, să-și aducă aminte multe dintre cântecele vechi pe care le cânta la evenimentele satului, ale familiei, ale vecinilor, ale prietenilor. Apoi am descoperit chiar în familia noastră o mătușă de 86 de ani, Verona, care, ajutată de fiica ei, învățătoare la pensie, a răscolit amintirile "anilor tinereții" și împreună cu părinții mei am reușit să punem la cale înregistrarea încă a unui număr de cântece vechi.
Ascultându-le, am retrăit aievea multe momente emoționante din copilăria mea. Aceste cântece, colinde, balade, au însoțit, sute de ani, viața simplă a rutenilor, evenimente esențiale ale existenței lor. Cântecele au o caracteristică aparte, tristețea uneori răvășitoare, dorul, nostalgia, bucuria, dragostea, trădarea, moartea, înstrăinarea, sentimente simple, dar trăite cu mare intensitate, într-o lume arhaică, autentică.
Exemplific cu un cântec de dragoste și o presupusă trădare: Ei, întoarce-te!

Ei, întoarce-te!

Hei, când am ieșit de la mândra mea,
Luna strălucea.
Când am ajuns în câmp, iubito,
Tu strigai după mine:
Întoarce-te, inimioara mea,
Cu ce eu ți-am greșit.
Nu mă întorc, fetiță dragă,
Voia nu ți-o împlinesc.
Am fost aseară la fereastra ta
Și tu aveai pe altcineva.
Nu-i adevărat, inimiora mea,
Nu aveam pe altul.
Doar un fir de magheran
I-am dat prin fereastră.
De ce, dragă mândruță,
Magheran, să dai,
De ce, inimioara mea,
Doi deodată să iubești.