Nicolae Kalinderu, medicul român de care puţini ştiu, a fost extrem de apreciat peste hotarele ţării
La 6 decembrie 1835 s-a născut Nicolae Kalinderu, medic, membru al Academiei Române; a fost unul dintre fondatorii orientării anatomo-clinice şi fiziopatologice în medicina românească internă; împreună cu Victor Babeş a iniţiat studii de mare răsunet privind histologia, microbiologia, diagnosticul şi epidemiologia leprei (m. 16 aprilie 1902)
Considerat unul dintre cei mai importanţi internişti şi primul clinician cercetător din ţară, Nicolae Kalinderu s-a născut pe 6 decembrie 1835, la Bucureşti. A fost medic şi, din 1890, membru corespondent al Academiei Române.
Nicolae Kalinderu a studiat la Facultatea de Medicină din Paris, iar în 1863, după ce a participat la un concurs, a fost primit ca intern al spitalelor din Paris. Conform Wikipedia, după ce şi-a susţinut teza de doctorat, s-a întors în ţară. Până în anul 1874, a lucrat ca medic primar de boli interne la Spitalul Colentina, apoi la Spitalul Brâncovenesc. Sub conducerea sa, clinica medicală din cadrul Spitalului Brâncovenesc devine cea mai modernă din ţară.
Împreună cu Victor Babeş, care îl considera „primul internist român ale cărui lucruri au fost cunoscute peste hotarele ţării”, a iniţiat studii ce au influenţat domeniile histologiei, microbiologiei, diagnosticului şi epidemiologiei leprei. Printre cele mai importante opere ale sale se numără „Memoriu asupra leprei în România”, „Despre cosmetice”, „Tuberculoza în raport cu unele profesiuni”.
Nicolae Kalinderu s-a stins din viaţă pe 16 aprilie 1902, în judeţul Argeş.