Chiar ne bate Dumnezeu? Explicaţiile preoţilor pentru pedeapsa divină şi cum a schimbat Noul Testament răzbunările crunte ale Domnului
Trebuie să ne fie frică de Dumnezeu? Este religia constrută în aşa fel încât să ne temem de pedeapsa divină şi să facem totul pentru a o evita? Sunt doar câteva întrebări la care încercăm să găsim un răspuns, dar să vedem şi care sunt soluţiile pentru ca un creştin să evite iertarea păcatelor.
Părintele Florin Ioniţă din Constanţa a acceptat provocarea echipei "Adevărul" de a discuta pe marginea acestui subiect controversat pentru Biserică. El porneşte de la ideea că "Dumnezeu a creat lumea din iubire, iar pe om ca o încununare a întregii Sale creaţii. Şi l-a iubit atât de mult încât i-a oferit posibilitatea de a trăi aşa cum doreşte.
I-a venit în ajutor, fiind unica făptură înzestrată cu raţiune, voinţă şi sentiment, şi din această cauză se poate spune că omul este singura fiinţă care se poate bucura de o libertate absolută. În acest sens, libertatea înseamnă că omul poate şi este dator să acţioneze in virtutea legii morale, care înseamnă săvârşirea binelui şi evitarea răului."
Moartea, ca pedeapsă pentru păcat
El crede că "Dumnezeul Vechiului Testament poate să pară ca fiind Unul aspru, separat de lume şi intangibil şi Căruia trebuie să te supui de frica pedepsei. Tocmai de aceea Teologia afirmă că Vechiului Testament este ca un pedagog către Hristos, şi că se desăvârşeşte şi-şi găseşte împlinerea prin Noul Testament.Până la Hristos, mântuirea omului nu era cu putinţă, deoarece raiul a fost închis de către Dumnezeu, după căderea în păcat a strămoşilor noştri Adam şi Eva, imediat după izgonirea lor din rai. Restabilirea sau reabilitarea omului căzut în păcat se realizează odată cu venirera în lume a lui Hristos".
Noul Testament schimbă "regulile"
Dumnezeu şi iertarea păcatelor
"În Ortodoxie, omului nu-i este frică de Dumnezeu (ca de un tiran) şi de pedeapsa Sa, ci-i este teamă ca nu cumva prin păcatele sale să-L supere pe Dumnezeu, şi să se depărteze de Acesta. Nu poţi fi în stare de păcătoşenie, şi să fii şi aproape de Dumnezeu, aşa cum apa nu poate sta la un loc cu uleiul. Şi de aceia se zice în popor despre omul păcătos că l-a părăsit Dumnezeu, sau că Dumnezeu şi-a luat mâna de pe el. În realitate este invers", explică părintele Florin Ioniţă.