Păcatul, mai înainte de toate este un fenomen duhovnicesc, metafizic. Rădăcinile păcatului se află în adâncurile tainice, “mistice”, ale firii duhovniceşti a omului. Esenţa păcatului nu constă în încălcarea unor norme etice, ci în înstrăinarea de viaţa dumnezeiască, veşnică, cea pentru care a fost făcut omul şi către care este chemat în chip firesc, adică prin însăşi firea lui. Păcatul se săvârşeşte în primul rând în adâncul tainic al duhului omului, însă urmările lui rănesc întreg omul. Odată săvârşit, el se răsfrânge asupra stării sufleteşti, precum şi a celei trupeşti a omului, asupra chipului său exterior, asupra soartei celui ce l-a săvârşit; el negreşit va ieşi afară din hotarele vieţii lui individuale şi va împovăra cu răul său viaţa întregii omeniri, şi, în consecinţă, se va răsfrânge asupra soartei întregii lumi. Nu numai păcatul strămoşului nostru Adam a avut consecinţe de însemnătate cosmică, ci şi tot păcatul, al fiecăruia dintre noi , fie el vădit, fie el tainic, se răsfrânge asupra destinelor întregii lumi.

Să ne uităm şi dincolo de evenimentele zilei. Câteodată e foarte greu, atât timp cât se acumulează, oră de oră, evenimente grave, legate de ceea ce pare a fi un Al Doilea Război Rece, într-o lume care-şi pierde temeiurile de spiritualitate şi identitate.
Şi totuşi, în spatele cortinei, se desfăşoară mişcări ample de repoziţionare şi încercări de re-echilibrare sau de reconfigurare de spaţii şi sisteme de valori, fiecare dintre marii actori ai planetei antrenând grupuri complexe de reflecţie. Efort din care, evident, nu putea lipsi Biserica.
Întâmplător sau nu, schimbările sunt accelerate pe măsura apropierii a ceea ce mulţi analişti consideră a fi un fenomen iminent, adică o nouă formulă de ruptură majoră, urmând desenul mai vechii viziuni a lui Huntington asupra conflictului civilizaţiilor, în prezenţa unei acutizări extreme a relaţiilor între religii odată cu ridicarea unui fundamentalism islamist extrem de agresiv.

Luni, 21 aprilie 2014, la stejarul din Codrii Cosminului au fost pomeniți arcașii lui Ștefan cel Mare și Sfânt căzuți aici pentru Țară, Limbă și Credință.

În multe localități din nordul Bucovinei a doua zi de Paște este ziua pomenirii morților, ziua când lumea iese la cimitir pentru ași pomeni rudele trecute în rândurile celor drepți. De peste 20 de ani români din acest colț de țară vin în inima Codrilor Cosminului, acolo unde și anul acesta a mai slobozit muguri verzi impunătorul stejar al lui Ștefan cel Mare și Sfânt. El dăinuie aici de peste 500 de ani, de atunci când viteazul Domn al Moldovei a bătut pe aceste meleaguri șleahta leșească a lui Ian Albert, care a venit cu sabie asupra țării. Nimeni nu poate să știe întocmai dacă acest stejar s-a păstrat anume din acea „Dumbravă roșie", din acei „Codrii Cosminului" despre care scrie Delavrancea în legendele sale sau cronicarii moldavi în Letopisețele Țării Moldovei.

Scrie în Biblie (Galateni 6:7): “Să nu vă lăsaţi înşelaţi; să nu râdeţi de Domnul: căci ce a semănat omul, aceea va şi culege”.

Iată povestea câtorva bărbaţi şi femei care L-au luat în râs pe Domnul:

John Lennon (Cântăreţ):

Cu câţiva ani înainte de a muri, într-un interviu pentru o revistă americană, el a declarat: “Creştinătatea va lua sfârşit, va dispărea. Nu este nevoie să îmi susţin această idee. Sunt sigur. Nu am ce spune despre Iisus, însă cei ce-L urmau erau oameni prea simpli, astăzi noi suntem mai cunoscuţi decât El” (1966).

Sensurile si semnificatiile Tainei Spovedaniei in teologia si spiritualitatea ortodoxa contemporana

Sfanta Spovedanie este una dintre cele sapte taine ale Bisericii Ortodoxe cu o importan-ta deosebit de mare pentru viata duhovniceas-ca a crestinilor, datorita efectului pe care il are asupra credinciosului, acela de a-i curati pacate-le prin harul Sfantului Duh. Parintii Bisericii vad in spovedanie "un al doilea botez" sau, dupacum zice Sf. Ioan Scararul in treapta a V-a a Scarii, "pocainta este aducerea inapoi (improspatarea) a botezului. Pocainta este cumparatoare a smereniei. Pocainta este necontenita renuntare …" .

Focul iadului este o realitate. Dar el nu exista pentru ca Dumnezeu doreste ca prin el sa-i pedepseasca pe cei rai. A impartasi aceasta idee, inseamna a atribui o slabiciune Firii dumnezeiesti.
Dumnezeu fiind iubire, revarsa peste toti dragostea Sa. Astfel si cei din iad au parte de iubirea dumnezeiasca. Numai ca ei sunt chinuiti de prezenta ei, in vreme ce persoanelor care L-au iubit pe Dumnezeu si Il iubesc, le aduce o nesfarsita bucurie. Este ceva asemanator cu prezenta luminii in aceasta lume. Aceeasi lumina ochiului sanatos ii aduce bucurie, in vreme ce ochiului bolnav ii este cauza de suferinta.

Lumina Sfântă de la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim va fi adusă în seara zilei de sâmbătă, cu un avion special, de o delegaţie a Patriarhiei Române, cu binecuvântarea patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Daniel.
Din delegaţia care va aduce Lumina Sfântă de la Ierusalim vor face parte: episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieşteanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Varsanufie Prahoveanul, şi părintele arhimandrit Paisie Teodorescu, consilier patriarhal.
Lumina Sfântă va fi oferită la slujba de Înviere (la ora 24,00) de către patriarhul Daniel clerului şi credincioşilor prezenţi la Catedrala patriarhală.

Una dintre cele mai actuale probleme ale Bisericii crestine este aceea a refacerii unitãtii sale vizibile.
Modelul este acela al Bisericii primare unde - în ciuda diferenţelor dintre Apus si Rãsãrit - exista o comuniune euharisticã între toti crestinii. Din nefericire, conditiile istorice diferite au cauzat un proces reciproc de înstrãinare, transformând diferentele în confesiuni.
Una dintre aceste diferente - simtitã cu amãrãciune de noi, cei de astãzi - este diferenta în sãrbãtorirea Învierii Domnului sau Sf. Pasti. Si în acest an, ortodocsii prãznuiesc Sf. Pasti la 27 Aprilie, în timp ce catolicii si protestantii la 23 Martie.

Dupa ce a inceput criza din Ucraina, preotii din zeci de biserici au observat ca icoanele cu Isus Hristos si cele cu Maica Domnului, dar si cele ale altor sfinti, au inceput sa planga.
Fenomenul i-a speriat pe multi credinciosi, care cred ca este un mesaj din Ceruri, care nu prevesteste nimic bun. Sute de credinciosi au luat cu asalt bisericile, rugandu-se la icoanele care plang, in speranta ca criza din Ucraina va lua sfarsit cu ajutor divin.

Aptitudinile de a te face invizibil si de te deplasa in mod inexplicabil ar constitui unele din efectele rugaciunii isihaste,o rugaciune repetata in minte fara incetare.Iata ce spunea Ioan din Moldova,un sihastru din secolul al XVIII-ea:”Rugaciunea incepuse sa prinda radacini, sa actioneze,nu mai puteam dormi,abia o ora pe noapte,si asta stand pe un scaun.“ Rezultatul acestei rugaciuni neintrerupte este o iubire netarmuita fata de toti oamenii.Ioan din Moldova afirma:”Ma scol deseori seara ca sa spun rugaciunea catre Iisus si devin prizonier,atras in afara mea.Nu stiu unde.In corp sau in afara lui?NU stiu,Dumnezeu stie.” Corpul lui a disparut intr-o zi ,fara ca nimeni sa stie unde si cum. Si astazi se mai pot auzi astfel de relatari.De exemplu,cea a staretului Agapia Teodul,mort in 1981.