UK Bookmakers

Succes istoric sau regres cu Klaus Werner reales?!...

Scris de George PETROVAI. Posted in Opinii


Alegerile europarlamentare din primăvara acestui an, în urma cărora Partidul Social Democrat (PSD) s-a clasat pentru prima dată în era postdecembristă după Partidul Național Liberal (PNL) și doar cu câteva procente în fața Uniunii Salvați România (USR), au arătat oricărui om nepătimaș și cu scaun la cap două lucruri importante:
    a)Că PSD, formațiunea politică aflată la butoanele aparentei puteri după acel năucitor peste 40% din 2016, avea/continuă să aibă grave probleme de imagine publică (internă și externă) din diverse pricini: scandaloase derapaje și neîmpliniri în procesul guvernării, sfidătoarea nerenunțare la liderii necușeri și ticăloasele eforturi depuse de gașca pesedisto-aldistă, pe-atunci majoritară în Parlament, pentru salvarea acestora de rigorile legii, mai apoi întemnițarea lui Liviu Dragnea și amuzanta dăncilizare a partidului, inclusiv prin desemnarea Vioricăi drept candidat la prezidențiale;


    b)Detașarea lui Klaus Werner Iohannis, actualul președinte al României și fostul președinte (oficial) al liberalilor, în cursa pentru un nou mandat, îndeosebi după vizita întreprinsă de el la Casa Albă în luna august, ocazie cu care românii se aleg doar cu promisiuni din partea rățoiului Trump, șeful statului primește o memorabilă șepcuță și trebuincioasa undă verde pentru următorul cincinal la Cotroceni, iar americanii înșfacă grosul hidrocarburilor noastre din Marea Neagră.
    Aceasta fiind adevărata stare de lucruri de la noi, dorită și deja decisă de „sultanii” euroatlantici și cele mai băgărețe servicii secrete, pe bună dreptate îți pui întrebarea ce rost mai are/mai avea turul doi din 24 noiembrie, de îndată ce nimeni nu se mai îndoiește de faptul că Iohannis va ieși învingător.
Noul președinte fiind tot ăsta de-acum și surprizele excluse, în toată această superfadă campanie  electorală n-au avut loc necesarele dezbateri publice televizate între contracandidați, ci ăștia s-au bălăcărit de la distanță - direct sau prin interpuși – unul pe altul (îndeosebi Klaus Iohannis cu Viorica Dăncilă), iar unii lideri liberali s-au arătat foarte preocupați ba să stabilească scorul zdrobitor cu care așa-zisul lor candidat va obține al doilea mandat, ba să scuze stupidul refuz al acestuia de-a se confrunta în turul doi cu nostima și insistenta sa adversară.
Cică Iohannis nu vrea să o legitimeze (pesemne din perspectiva democrației iohanniano-orbaniană) pe năstrușnica noastră Viorica, întrucât ea „este parte a mârlăniilor pesediste”. Dar, vorba lui Dragoș Pătraru de la „Starea nației”, Viorica n-are trebuință de ridicola legitimare iohanniană după cele peste două milioane de voturi obținute în primul tur.
Unde este superba afirmație a țărănistului Ion Rațiu din mai 1990, afirmație făcută la dezbaterea televizată cu Radu Câmpeanu și Ion Iliescu, contracandidații săi la primele alegeri prezidențiale (poreclite libere) ale românilor postdecembriști: „Voi lupta până la ultima picătură de sânge ca tu să nu fii de-acord cu mine”?...
Căci iată că, după 30 de ani de democrație originală (actuala nătângie iohanniano-orbaniană nu este decât edulcorata prelungire a mineriadelor!), dat ne-a fost să-l auzim pe „liberalul” Ludovicel Orban (fiu de securist și absolvent al cacademiei Ștefan Gheorghiu) în campania pentru europarlamentare cum își îndemna ciracii și ascultătorii să pună parul pe pesediști, îl tot auzim pe președintele în exercițiu vorbind de necesitatea distrugerii PSD-ului ajuns în opoziție după căderea Cabinetului Dăncilă (nea Klaus, cum se numește „democrația” fără opoziție consistentă sau cu formala opoziție pentru care necontenit pledezi?), iar în urmă cu trei zile, catindatul Iohannis și-a organizat un soi de pălăvrăgeală electorală (chipurile dezbatere) pe gustul și după priceperea lui precară, cu invitați și jurnaliști aleși pe sprânceană.
Ei bine, incapabil s-o urmăresc în întregime, la acea pseudo-dezbatere, printre alte multe chestiuni pentru care există idei și resurse nu se știe de unde, după cum spunea gazda și moderatorul acestui caraghioslâc, s-a vorbit și de nevoia imperioasă (sic!) a informatizării și digitalizării societății românești, fără să fie amintit faptul că atâția copii săraci abandonează școala, că aproape jumătate dintre absolvenții de liceu sunt analfabeți funcționali și că peste 50% dintre școlile noastre au toaletele în curte și încălzirea cu lemne.

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2019