Fuse, fuse şi se duse... Departamentul pentru Inutilitate în Relaţia cu Românii de Pretutindeni...
Unii ar fi tentaţi, vazând ce s-a întâmplat în ultimele două zile cu numirile de toată pomina a "şefilor Românilor de Pretutindeni", să spună că este o răzbunare puerilă pe faptul că Diaspora a răsturnat iar căruţa cu hoţii electorale şi a dat un alt preşedinte decât cel pe care şi-l doreau unii. În fapt este o lucrătură deasă şi densă cu o istorie de câţiva ani buni...Să o luâm de la început şi pe scurt.
A fost odată un preşedinte în care multă lume şi-a pus speranţa că va reforma România. (S-ar putea ca povestea să semene izbitor cu prezentul însă vom trăi şi vom vedea...) Emil Constantinescu sprijinit, la acea vreme, de diaspora veche românească a fost de acord cu înfiinţarea unei structuri, în cadrul Preşedinţiei, care să răspundă nevoilor de comunicare cu aceşti români plecaţi departe de casă.
La acea vreme vorbim de vechea emigraţie dar şi de noua, cea răspindită în cele nouă zări de evenimentele din iunie 1991 sau de românii din spaţiile istorice din jurul graniţelor. La acel moment nimic nu prevestea dezastrul actual.
Ulterior această preocupare s-a extins şi la executiv şi a luat fiinţă, şi în cadrul Guvernului, o Direcţie care, în timp, a ajuns la un Departament. S-au conturat politici de relaţionare atât cu românii din vechia emigraţie dar şi cu cei din noua sau cu românii autohtoni din jurul graniţelor. Ehei, de aici a început tevatura...
Se făcea că fosta securitate externă, dar nu numai, avea ceva relaţii cu cele ale statelor «vecine şi pretine» iar pătrunderea în aceste spaţii a intereselor româneşti perturba, într-un fel anume relaţiile economice ale băieţilor veseli cu ochi albaștri, în spatele prieteniei între popoarele vecine, derulau, în fapt, afaceri personale. Iaca aşa se face că interesele personale au primat în detrimentul celor ale statului iar acest Departament a intrat in vizor. A început o luptă apriga pe preluarea lui în cadrul Ministerului Afacerilor Externe unde ştim cu toţii că nimic nu mişcă fără acordul serviciului în cauză. Proteste şi o solidaritate remarcantă a societăţii civile au făcut ca aceste planuri să fie dejucate dar nu pentru mult timp!
Au fost numiţi, de la un moment dat încoace, în fruntea acestui Departament-Direcţie, tot felul de oameni mai mult sau mai puţin pregătiţi în domeniu dar toţi cu o hibă – erau uşor şantajabili. De aici a venit şi scăderea implicării pe spaţii precum Serbia, Bulgaria, Sudul Basarabiei, Balcani dar şi proasta gestionare a fondurilor primite. Uşor, uşor din politici pe termen lung relaţia cu Diaspora s-a transformat în spectacole ieftine cu mici şi bere, fără sens şi fără construcţie identitară. Toate ministerele aveau câte o direcţie pentru românii din afară însă DRP, DRRP, DPPRRP, căci denumirile nu ajutau deloc la schimbarea funcţionarii în mai bine, nu coordona aceste politici, aşa cum ar fi trebuit să o facă.
A venit şi momentul revenirii PSD la guvernare şi odată cu acest moment s-a întâmplat şi realizarea visului mult visat - preluarea acestei structuri în cadrul MAE, sub umbrela MAE şi sub tutela serviciului extern care, pe lângă oamenii de bine, are şi multe lichele... Opoziţie? Păi nu prea a mai existat pentru că reputaţia pe care noul ministru, Titus Corlăţean, o avea, de bun român, patriot şi om care ţine la interesele României, au făcut ca societatea civilă să îi acorde credit. Mai ales că se înfiinţase şi un post de ministru al Diasporei, păreau că lucrurile au luat-o pe o cale bună... Dar, ce trist.. Era, de fapt, începutul sfârşitului...
În agonia ultimului an de lucru acest Departament nu a «reuşit» să cheltuie nici jumătate din bugetul alocat aşa că, Ministerul de Finanţe, care a luptat constant alături de servicii (căci omul îşi schimbă părul dar caracterul ba, şi acolo erau oameni din fostele structuri comuniste, împietriţi pe vecie la cârma finantelor publice) la distrugerea acestei structuri prin refuzarea, în mod repetat, schimbării unei legi care putea permite ordonarea de proiecte multi-anuale. în acest fel se puteau crea instituţii solide în comunităţile româneşti, precum şcoli, sau posturi de radio, sau reviste sau..., ma bine lasă... Că oricum nu erau dorite aşa că revenim în poveste şi spunem că, din cauza incompetenţei cheltuirii banilor alocaţi, această structură primeşte, pentru 2015, un buget de toată ruşinea, nemaivăzut în istoria sa...
Qvod erat demonstrandum! Ceea ce se dorea pentru această structură s-a realizat prin pixul domnilor Stejărel Olaru, groparul de serviciu al DPRRP şi marioneta de pluş dl. Bogdan Stanoievici care, să fim serioşi, s-a plimbat prin comunităţile româneşti de pretutindeni mai mult decât au făcut-o toţi predecesorii săi la un loc... (aici e alt subict pe care ar trebui să revenim odată...) De ce au omorât cu pixul această instituţie? Simplu. Nesemnarea la timp a contractelor cu asociaţiile câştigătoare a unor proiecte, frica de a le accepta pe unele din spaţiile învecinate, îngreunarea procesului de decont, toate aceste sincope instituţionale au electrocutat mortal o instituţie care avea viitor. Aşa, ne întrebăm pe bună dreptate, ce rol şi loc mai are cu un aşa buget?
Desfiinţarea lui şi direcţionarea către ministerele Culturii, Educaţiei, Muncii, ICR etc. a acestor fonduri! DPRRP nu-şi mai are rostul şi la fel de bine nu îşi au rostul nici unii dintre călătorii şi derutaţii de Diaspora din Parlament care fac demersuri pentru alte legi şi nu se interesează mai îndeaproape de ce se întâmplă cu această instituţie. Dar dacă îi luăm la puricat şi pe aştia vedem că din toţi doar 2-3 sunt mai cu folos, restul sunt inutili aşa cum au făcut şi această instituţie să fie: Departamentul pentru Inutilitatea în relaţia cu Românii de Pretutindeni...