Dosarul cu denunţuri

Scris de Alexandru Leibovici. Posted in Justitie


O bună cunoştinţă de-a mea şi-a cerut spre consultare dosarul de securitate. Asemenea dosare se află în prezent în păstrarea instituţiei numite CNSAS – Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Pentru a obţine accesul la dosar a trebuit să facă o simplă cerere scrisă. Remarcabil este faptul că procedurile sunt nebirocratice: se admit chiar cereri făcute prin poşta electronică, titularul dosarului poate împuternici o terţă persoană să ridice fotocopiile dosarului, care pot fi livrate şi în format electronic – CD sau DVD.

Cunoştinţei mele i s-a comunicat, într-o primă etapă, că nu are, respectiv nu avea, un dosar de securitate. I s-a mai comunicat că, în urma cercetărilor efectuate, conform legii, din oficiu, CNSAS a stabilit el însuşi nu a fost identificat ca agent sau colaborator al Securităţii.

Ceva mai târziu i s-a comunicat că la arhiva Serviciului de Paşapoarte din str. Nicolae Iorga, Bucureşti, s-a identificat un dosar pe numele său, iar CNSAS va solicita o copie a acestui dosar.

Câteva informaţii generale despre CNSAS

Cei mai mulţi cititori au auzit, sau poate au avut chiar de-a face, cu CNSAS. Această instituţie a fost înfiinţată în 1999 şi este subordonată Parlamentului României şi are ca obiectiv:

- realizarea practică a dreptului cetăţenilor la acces la propriul dosar,
- deconspirarea Securităţii ca poliţie politică,
- activităţi de cercetare şi educaţionale.

Primul obiectiv nu necesită explicaţii; al doilea – deconspirarea Securităţii ca poliţie politică – înseamnă că „CNSAS verifică, din oficiu sau la cerere, apartenenţa sau neapartenenţa ca agent sau colaborator al organelor de securitate, ca poliţie politică în cazul persoanelor care candidează spre a fi alese sau numite în anumite demnităţi sau funcţii publice”. Vezi articolul din Wikipedia, foarte interesant şi informativ, unde putem lua cunoştinţă de istoria destul de turbulentă a instituţiei şi din care aflăm, printre altele, că anumite categorii de persoane sunt excluse de la investigări şi de la stabilirea calităţii de colaborator…

Regula normală de acces la dosar este ca titularul dosarului să vină la sediul CNSAS şi să consulte în sala de lectură dosarul sau dosarele dinainte pregătite. „Pregătirea” constă în aceea că dosarul este găsit şi extras din arhivă şi adus la biblioteca. Dar mai constă şi în aceea că dosarul este „anonimizat”, adică „prelucrat în vederea protejării vieţii private, a imaginii şi demnităţii persoanei”. Asta înseamnă, concret, că dacă în dosar apar nume ale unor terţe persoane, sunt înnegrite toate informaţiile care ar permite identificarea acestora; desigur, numele funcţionarilor Miliţiei şi ai Securităţii nu sunt suprimate.

Agenţii de securitate şi colaboratorii care au contribuit cu informaţii sunt identificaţi în dosarele Securităţii prin pseudonime. Titularul dosarului poate cere ca aceste pseudonime să fie „deconspirate”, adică să i se comunice identităţile lor reale.

Ce era în dosar?

Dosarul pe care îl avea cunoştinţa mea la Serviciul Paşapoartelor conţinea, în primul rând, cererile de paşaport (pentru vizită la rude din vest) pe care le-a făcut în decursul anilor (fiecare cu câte 8 pagini circa o sută de rubrici), apoi

- adeverinţele de la locul de muncă că nu are acces la documente secrete, că prezintă garanţiile moral-politice corespunzătoare şi că i se acordă concediu în perioada solicitată;
- avize/note/referate ale circumscripţiei locale de miliţie că „nu figurează ca suspect”, că nu este cercetat sau urmărit, precum şi rezultatele „verificărilor” întreprinse pe la vecini – ce vizite primeşte, semne că s-ar pregăti să părăsească ţara, etc. ;
- dovezi că a depus la C.E.C taxa de paşaport şi că posedă valuta necesară;
- recomandări ale diferiţilor ofiţeri de miliţie pentru respingerea sau aprobarea paşaportului;
- memoriile scrise de împricinat pentru revizuirea răspunsurilor negative, etc.

Dar acest dosar conţinea şi un document mai neobişnuit – un denunţ! Anonim, desigur. Pentru cunoştinţa mea acest fapt n-a constituit o revelaţie, deoarece acest denunţ avusese la vremea respectivă un efect foarte clar, cum vom vedea mai jos.

Denunţul a parvenit „celor în drept” în momentul când împricinatul primise deja paşaportul [*] cu o viză de ieşire temporară pe durată de 3 săptămâni. Autorul anonim şi-a trimis misiva la patru (!) destinatari în acelaşi timp: Circa de miliţie sector I, Secţia de Paşapoarte a Municipiului Bucureşti, Ministerul de Interne şi… tov. Nicolae Ceauşescu, Preşedintele Republicii.

    Prin aceasta vă informez că <numele, adresa> care pleacă zilele acestea în Franţa nu se mai întoarce în ţară; de aceea pleacă cu mama lui.

    El spune că nu mai suportă regimul din România şi îi pare rău că s’a [sic!] întors ultima oară cînd a fost plecat

    Dînsul pleacă zilele acestea.

    1) Tov Nicolae Ceausescu
    2) Ministerul de interne
    3) Miliţia sect I
    4) Secţia paşapoarte

Acest denunţ cu 4 destinatari a declanşat o avalanşă de reacţii. Primele trei instanţe enumerate mai sus au trimis Serviciului de Paşapoarte „sesizarea” însoţită de o adresă în care i se solicită cercetarea grabnică a cazului şi raport privitor la măsurile luate. În acest fel, în dosarul de la Paşapoarte s-au adunat toate cele 4 exemplare ale denunţului.

Prima decizie luată de organe a fost ordinul Serviciului independent de paşapoarte şi evidenţa străinilor de pe lângă Inspectoratul Municipal Bucureşti al Ministerului de Interne adresat Serviciului C.T.F. al Direcţiei pentru paşapoarte, evidenţa străinilor şi controlul trecerii frontierei. Ordinul era sub formă de formular completat de mână (deci asemenea cazuri nu erau prea rare!)

    Rugăm a se lua măsuri de a nu se permite ieşirea din ţară a numitului
    <numele, adresa, număr paşaport, număr viză, puncte de graniţă, valabilitatea vizei>.

    Sus-numitul este semnalat cu intenţii de evaziune[**].
    Cel în cauză este însoţit de <num>

Practic, „susnumitul” a fost sunat imediat la telefon şi informat că în paşaportul care i s-a înmânat „s-a strecurat o eroare” şi că trebuie să-l aducă de urgenţă la Serviciul de paşapoarte din strada Nicolae Iorga nr. 29, ghişeul nr. 2, pentru corectare. În acelaşi timp, „susnumitul” a fost avertizat că este inutil să încerce să părăsească de urgenţă ţara deoarece toate punctele de frontieră au fost deja anunţate.

Asta fiind situaţia, cunoştinţa mea s-a prezentat cu paşaportul la locul indicat. Paşaportul i-a fost imediat confiscat: „paşaportul dv. rămâne la noi”, a spus ofiţerul de miliţie, care a refuzat să dea vreo lămurire. Abia când a obţinut, cu multă greutate şi după multe luni, o audienţă la tov. Comandant al Serviciului Paşapoarte, a aflat amicul meu care a fost cauza confiscării paşaportului: se primise o informare anonimă…

Cum s-a terminat povestea? După patru luni de lupte îndârjite, memorii şi audienţe, amicul a obţinut imposibilul: şi-a recăpătat paşaportul. În paşaport avea o nouă viză (cea veche se anulase), pentru o şedere de 30 de zile. Numai că în loc de 30 de zile a stat 30 de ani…

Happy end? Poate, însă amicul spune că ar fi preferat să fi putut să-şi petreacă întreaga viaţă la el în ţară…

În încheiere încurajez pe cititori să viziteze situl CNSAS.ro, care are foarte multe materiale interesante despre structura şi modul de funcţionare a Securităţii, precum şi procedurile de urmat (simple, minimale aş putea spune) pentru a obţine accesul la propriul dosar şi chiar, în anumite condiţii, la cele ale rudelor până la gradul IV.

http://acum.tv/articol/68713/

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2022