Biserica si francmasoneria
"Parlamentul României are 90% din membri masoni" (Dan Amadeo Lăzărescu). Templul provizoriu al masonilor e clădirea Parlamentului!
Guvernul României dă Masoneriei statutul de instituţie de utilitate publică! La primul convent al Masoneriei, presa si publicul beneficiar n-au avut acces!
Preşedintele României apare in prefaţa cărţii "Misterele templului masonic ", arătând meritele Masoneriei tocmai acum când Masoneria isi caută o clădire pentru templu;
Judecătoria si Politia ii caută pe Bivolaru de la MISA, pentru N cauze ştiute (publice) si una neştiută: editarea revistei "Francmasoneria " si a două cărţi împotriva masonilor;
Patriarhia Ortodoxă instalează in curtea sa statuia lui Ioan Cuza, masonul care a secularizat averile mănăstireşti si de la care incoace, Statul n-a mai iubit Biserica.
Ce urmează?!
Istoric.
După izgonirea din rai istoria omului continuă cu cele două ramuri: cea a lui Set (fiii lui Dumnezeu) - binecuvântată si cea a lui Cain - revendicat, cu dreptate, de francmasoni a fi protopărintele lor. Duhul magic al acestuia si al seminţiei sale s-a remarcat prin inventarea uneltelor, tehnicii, tehnologiei, artei, instrumentelor.
Mason inseamnă propriu-zis zidar; omul de tip cainit se vrea si el a fi un „zidar", un „ziditor", dar nu mai se aseamănă Ziditorului său.
înrăutăţirea progresivă a seminţiei magice („masonice") cainite a determinat luarea hotărârii radicale de stârpire (eliminare) fizică prin potopul universal. In urma acestuia supravieţuiesc cei opt inşi: Noe cu fii săi (Sem, Ham si Iafet) si soţiile lor, din seminţia setită binecuvântată a drepţilor (religioşii „ortodocşi").
Dar, contrar ideilor optimiste ale evolutionistilor, situaţia se inrăutăteste din nou, si neamurile postdiluviene: semiţii, iafetitii si hamitii cad in idolatrie si masonerie. Că asa au stat lucrurile ne dovedeşte momentul zidirii Turnului Babei, unirea neamurilor impotriva lui Dumnezeu:
Facerea Cap XI
Si era tot pământul un rost si un glas la toţi.
Si fu după ce au purces ei de la răsărit, aflară câmpu in locul lui Senaar si lăcuiră acolo.
Si zise om cătră vecinul său: „Veniţi să facem cărămizi si să le ardem in foc". Si le fu lor cărămida in loc de piatră, si varul le era lutul.
Si ziseră: „Veniţi să ne zidim noao cetate si turnu căruia vârful va fi până in ceriu, si vom face noao nume mai nainte decât ne vom răsipi pre fata a tot pământul".
Si pogori Domnul a vedea cetatea si turnul carele l-au zidit fiii oamenilor.
Si zise Domnul: „Iată, un neam si un rost tuturora, si aceasta au inceput a face. Acum nu va lipsi dentru dânşii toate câte vor apuca a face.
Veniţi si, pogorând, să turburăm acolo limbile lor, pentru ca să nu auză fiestecarele glasul aproapelui său".
Si-i răsipi pre dânşii Domnul de acolo preste fata a tot pământul, si potoliră a face cetatea si turnul.
Pentru aceaea s-au chemat numele ei Turburare, pentru că acolo au turburat Domnul rosturile a tot pământul si de acolo au răsipit pre dânşii Domnul preste fata a tot pământul.
Interesant este faptul că francmasonii nu fac de obicei nici o referire la acest moment crucial al istoriei omenirii. In loc de aceasta se face o trecere la alt moment important din istoria construcţiilor: Templul Regelui Solomon.
Originile societăţilor francmasonice sunt destul de greu de trasat cu siguranţă, cronologia prezentând fluctuaţii semnificative. Totuşi, pentru apariţia francmasoneriei moderne speculative se propune ca dată secolul XVII si ca loc Scoţia.
Francmasoneria operativă - breslele de zidari constructori de catedrale, aveau o organizare in mare parte secretă, bazată pe un „crez" filosofic comun, cum ar fi cel mai timpuriu care s-a păstrat, datat in jurul anului 1400 numit The Old Charges, o scriere ermetico-moralistă. Doctrina francmasoneriei se bazează pe o mitologie proprie, fiind legată de Egipt si Templul lui Solomon.
Impărăţiei III, Cap. V
Si trimise Hiram, impăratul Tirului, slugile lui cătră Solomon, pentru căci au auzit că pre el au uns intru impărat in locul lui David, tătâne-său, căci iubind era Hiram pre David toate zilele.
Si au trimis Solomon cătră Hiram, zicând:
„Tu ştii pre tată-mieu, David, că nu putea ca să zidească casa numelui Domnului Dumnezăului mieu, de cătră fata războaielor ce l-au incunjurat pre el până i-au dat Domnul pre ei supt urmele picioarelor lui.
Si acum au odihnit Domnul Dumnezăul mieu mie, pre imprejur nu iaste hiclean, nu iaste tâmpinare rea.
Si iată, eu zic să zidesc casă numelui Dumnezăului mieu, in ce chip au grăit Domnul cătră David, tatăl mieu, zicând: 'Fiiul tău, pre carele voiu da in locul tău pre scaunul tău, acesta va zidi casa numelui Mieu'.
Si acum porunceaste si să-m taie leamne den Livan. Si iată, robii miei, impreună cu robii tăi, si simbria lucrului tău da-voiu tie, după toate câte vei zice; căci tu ştii că nu iaste la noi ştiind leamne a tăia, precum sidoneanii".
Si fu după ce intelease Hiram cuvintele lui Solomon, să bucură foarte si zise: „Blagoslovit Dumnezeu astăzi, Carele au dat lui David fecior intelept preste norodul cel mult acesta".
Si au trimis Hiram cătră Solomon, zicând: „Auzit-am de toate carele ai trimis cătră mine. Eu voiu face toată voia ta la leamne de chedru si de pefcu.
Robii miei le vor pogori pre eale de la Livan la mare si eu le voiu pune pre eale plute, den locul carele vei trimite cătră mine; si le voiu scutura pre eale acolo si tu le vei rădica. Si vei face voia mea, ca să dai pâine casii meale".
Si era Hiram dând lui Solomon chiedri si pini si toată voia lui.
Si Solomon au dat lui Hiram 20 000 de cori de grâu si mahil casii lui si 20 000 de veth de untdelemnu pisat; intr-acesta chip da Solomon lui Hiram pre an.
Si Domnul au dat intelepciune lui Solomon, in ce chip au grăit lui. Si era pace intru mijlocul lui Hiram si intru mijlocul lui Solomon, si puseră făgăduinţa intru mijlocul lor.
Reproducem in continuare pasaje din Sfânta Scriptură spre a limpezi aspectele intunecoasei mitologii
francmasonice legate de personajul Hiram, asimilat intr-un fel lui Osiris. Dar nimic de acest fel in Cartea sfântă:
Cap. VII
Si au trimis impăratul Solomon la Tiros si au luat pre Hiram de la Tiros,
Fecior unii fămei văduve, si acesta den fealiul lui Neftalim, si tatul lui, om tirian, meşter de aramă si plin de mestersug si de priceapere si conostintă a face tot lucrul cu aramă. Si să duse cătră impăratul Solomon si au făcut toate lucrurile.
Si au topit pre cei 2 stâlpi la elamul casii, si 18 coti inăltimea stâlpului, si imprejurul 14 coti imprejura pre el, si grosimea stâlpului, de 4 deagete săpăturile, si asa stâlpul al doilea.
Si doao glăvânte deasupra au făcut să le dea preste capetele stâlpilor, vărsătură de aramă; de 5 coti inăltimea unii glăvânte si 5 coti inăltimea glăvântei a doua.
Si au făcut doao mreji, ca să acopere glâvânta stâlpilor, si mreajă la o glăvântă si mreajă la glâvânta a doua; si lucru spânzurat, doao rânduri de rodii de aramă mrejite, lucru spânzurat, rând preste rând, si asa au 18 făcut la a doua glăvântă.
Si glăvânte preste capetele stâlpilor, lucru de crin, 19 după elam, de 4 coti.
Si polimar preste amândoi stâlpii, si deasupra coastelor bold, si de rodii 200 de rânduri preste căpeteaua a doua.
Si s-au pus stâlpii lui elam al besearecii si au pus un stâlp si au numit numele lui Iacum si au pus stâlpul al doilea si i-au numit numele lui Voloz.
Si preste capetele stâlpilor, lucru de crin; si să săvârşi lucrul stâlpilor.
Arhitectura Sfântului Templu din Ierusalim a fost preluată de nesfânta masonerie cu simbolistica minţilor căzute ale „fraţilor arhitecţi": „De fiecare parte a uşii se află o coloană goală, din bronz, având un capitol suportând rodii intredeschise. Pe trunchiul coloanei din stânga de la intrare, adică coloana aflată la nord, se găseşte litera J (de la Jakin) pe cea a coloanei din dreapta, sau la miază-zi, se află litera B (de la Boaz)."
Cu timpul masoneria operativă este inlocuită de masoneria speculativă ai cărei membri provin la inceput din rândurile burgheziei scoţiene si engleze având ca reprezentanţi pe scoţianul William Schaw (1550-1602) si pe astrologul britanic Elias Ashmole (1617-1692), iniţiat in anul 1646.
Variante.
Fiind rodul intrigilor omeneşti, masoneria cunoaşte o serie intreagă de variante, rituri, „acceptate", „regulate" sau tot soiul de dizidente. De aceea, socotim suficient in iconomia lucrării noastre a descrie ca exemplu ritualurile de iniţiere in masoneria suedeză:
GRADUL I Discipolul Sf. Ioan
Acesta este primul grad, care are un ritual de debut, din care fac parte săbii, bastoane si altele. Viitorul discipol este legat la ochi si răspunde la unele intrebări. Are loc jurământul de tăcere, iar maestrul de ceremonie spune că acela care incalcă jurământul va fi infătisat unui tribunal competent... Discipolul trebuie să răspundă acum la intrebarea: «Eşti gata să-ti amesteci sângele cu cel al confraţilor?» si maestrul care face iniţierea bate de trei ori intr-un compas indreptat spre inima neofitului...
GRADUL III Maeştrii Sf. Ioan
Localul va fi o capelă mortuară intunecată. In mijlocul camerei se află un cosciug iar pe capacul acestuia se află un cap de mort. Pe altar se află o Biblie, un craniu si două oase de mort incrucisate. Acum are loc o inmormântare rituală. Cel ce va deveni maestru al Sf. Ioan se intinde in cosciug si este purtat in sunete de muzică mortuară. Se mai introduce si o altă noţiune de către maestru: «Mac-Benac», ceea ce inseamnă «carnea se desprinde de pe oase», sau cu alte cuvinte «corpul a inceput să se descompună». Maestrul spune «memento mori». O mistrie atârnă de o panglică albastră pe sortul maestrului Sf. Ioan.
GRADELE IV-V Discipolii sau confraţii Sf. Andrei
...Cel care va fi discipol sau confrate in loja Sf. Andrei este expus acum unei noi incursiuni simbolice pe tărâmul morţii. El merge singur printr-un coridor decorat cu capete de mort si oase. In final, maestrul indreaptă pumnalul ritual către ochiul drept al neofitului, apoi către gura acestuia.
GRADUL VI Maeştrii Sf. Andrei
Pe altar se află se află Biblia, o lampă, trei sfeşnice cu trei braţe si un craniu de mort pe două oase incrucisate.
Intr-o cameră alăturată, pe podea, se află un cosciug. Discipolul devine aici maestru al Sf. Andrei. I se leagă o panglică la gât si maestrul deputat spune: «Pe baza angajamentelor făcute de tine, te leg cu această panglică aurită legământului, astfel incât, după terminarea probei să devii o verigă din inseparabilul nostru lanţ frăţesc.»...
GRADUL VIII Cavaler Templier
Pentru acela care este numit cavaler templier se deschide o lume mult mai largă, care este necunoscută celor de grade inferioare. Ordinul are o capelă proprie. Pentru ritualul de grad VIII, in camera de pregătire se află o masă cu o Biblie deschisă. Acolo sade maestrul de ceremonii care deţine un formular cu 9 angajamente pe care aspirantul trebuie să le semneze... In marea sală a capelei, altarul este imbrăcat in negru. Cosciugul este acoperit cu o pânză neagră cu margine de aur. Pe aceasta este cusută o cruce roşie. Cel ce va deveni Cavaler Templier sau mai complet, «Mult Strălucitor Cavaler al Ordinului Templierilor al Domnului nostru Isus Cristos sfânt si sărac» se va imbrăca dinainte in armură de cavaler...
GRADUL IX Gradul Luminii
Pentru ritualul de gradul IX este nevoie de mai multe incăperi: camera de pregătire, camera capitoliului, camera albă si camera de curăţire. Toţi cavalerii ordinului poartă haine albe si pumnale...
GRADUL X:l si X:2. Gradul Secret
Gradul al zecelea este impărtit in două: unul deschis, cunoscut, X:l, si altul care, până in prezent este strict secret, X:2, respectiv Legământul intern, care necesită ritualuri de sânge. Ceremonia pentru X:l, cuprinde angajamente si proceduri simbolice, maestrul de ceremonii bate in altar ti toţi cei de fată pornesc in procesiune către capelă, iar acolo un preot conduce un ritual cu frângerea pâinii. înaintea ceremonialului pentru gradul X:2 se aminteşte solicitantului jurământul făcut de acesta incă de la gradul I asupra amestecului de sânge, iar apoi acesta va trebui să-1 exercite. Un preot ia cupa ordinului in care se află vin. înainte, cel care voia să fie primit se tăia la degetul mare de la mâna dreaptă si picura sânge in cupă. Astăzi, acest lucru se face doar simbolic. Conform ritualului, preotul ia si aduce o cupă de cristal cu sânge vechi, al fraţilor deja primiţi, si lasă doar trei picături să se amestece cu vinul cel roşu din cupa Ordinului. Preotul citeşte ceva din Biblie si invită pe aspirant să bea din amestecul de vin cu sânge. Apoi bea si preotul insusi si trimite amestecul de vin cu sânge si celorlalţi confraţi ce se află in jurul altarului.
GRADUL XI Gradul de maestru Templier
Acest grad este de fapt o funcţie care decernează titlul de ,Mult Iluminat Frate Cavaler' si comandor al Crucii roşii. In timpul ceremoniei, cosciugul se află in mijlocul sălii inconjurat de 81 de lumânări aprinse. Maestrul cel mare deschide adunarea, un preot conduce rugăciunea si cântările de psalmi. Cavalerul care va fi primit in noul grad este adus in sală imbrăcat in mantie albă, iar ceremonialul are multe similitudini cu hirotonirea de preoţi sau călugărirea din biserica romano-catolică..."
Reprezentanţi
Pe reţeaua internet se pot accesa mai multe documente legate de prezentarea unor figuri marcante ce au făcut sau fac parte din masonerie. Iată un extras de acest gen:
Lista Francmasonilor renumiţi
PREŞEDINŢI S.U.A: George Washington, James Monroe, Andrew Jackson,... Theodore Roosevelt, . . . Franklin D. Roosevelt, Harry S. Truman, Lyndon B. Johnson, Gerald R. Ford.
LIDERI POLITICI: Winston Churchill, Simon Bolivar,... Benito Juarez, Edward VII, George VI,... Pandit Nehru, Lajos Kossuth,. . . Giuseppe Mazzini, Eduard Benes,. . . Regele Hussein al Iordaniei, Yasser Arafat, Francois Mitterand, Helmut Kohl, Gerhard Shroeder, Tony Blair, Yikzak Rabbin, Cecil Rhodes,... Benjamin Franklin,... Rev. Jesse Jackson,... Robert Dole,... Al Gore, Prinţul Phillip, Zbigniew Brzezinski, Lordul Peter Carrington, Andrew Carnegie, W. Averell Harriman, Henry Kissinger,... Robert McNamara.
ARTIŞTI: WA. Mozart, Leopold Mozart, Ludwig van Beethoven, Jean Sibelius, Franz Liszt, Josef Haydn,...Richard Wagner,. . . George Gershwin,. . . Count Basie, Louise Armstrong, Nat King Cole, Giacomo Meyerbeer, . . . John Wayne,. . . Clarke Gabie,. . . Ernest Borgnine, Oliver Hardy,. . . Walt Disney, Duke Ellington, Douglas Fairbanks, Leonardo da Vinci,. . . Bob Ffope, Harry Houdini, Al Jolson,. . . Harold C. Lloyd,. . . Ronald Reagan,... Peter Sellers, William Shakespeare, . . . Cecil B. DeMille.
MAGNAŢI AI FILMULUI: Jack Warner, Louise B. Mayer (MGM), Darryl F. Zanuck (20th Century Fox)
INDUSTRIE, COMERŢ, FINANŢE: Henry Ford,. . . Walter P. Chrysler,. . . Pehr G Gyllenhammar (Volvo),
Percy Barnevik (ABB), Andre Citroen, Samuel Colt (Colt revolver),... familia Rockefeller, familia Rothschild, King C. Gillette (lame de ras), Charles C. Hilton (Hilton hotels), Sir Thomas Lipton (Tea),... Ransom E. Olds (Oldsmobile), David Sarnoff (părintele televiziunii),. . . Edgar Bronfman Jr. (Seagram Whiskey), Rich DeVos (Amway), Alan Greenspan (Fed. Reserve), Giovanni Agnelli (FIAT), Peter Wallenberg (SE-Bank Sweden)
AVENTURIERI: Charles A. Lindbergh,. . . Roald Amundsen, Amiralul Richard Byrd,. . . Casanova, William
"Buffalo Bill" Cody, Davy Crockett, ...
FILOSOFI: Johann Wolfgang von Goethe, Gotthold E. Lessing, Voltaire
ASTRONAUTI: Buzz Aldrin, Neil Armstrong, Leroy Gordon Cooper,. . . Edgar D. Mitchell,. . . John Glenn
SCRIITORI: Mark Twain, Sir Walter Scott, Rudyard Kipling, Robert Burns,... Heinrich Heine,... Alexander
Puskin, Sir Arthur Conan Doyle, Jonathan Swift, Oscar Wilde, Jules Verne, H.G Wells, Robert Burns, Carlo
Collodi (Pinocchio), Edward Gibbon,. . . Rudyard Kipling,. . . Lewis Wallace (Ben Hur), Alexander Pope
ŞTIINŢĂ: Cari Sagan, Hans C. Orsted, J.J Frk. von Berzelius,. . . Albert Abraham Michelson (viteza luminii),. . . C.F.S. Hahnemann (homeopatia),... Alexandre Gustave Eiffel,... Joseph Ignance Guillotin (inventatorul ghilotinei),... Franz Anton Mesmer (hipnotismul), Albert Einstein, A.J. Sax (saxophone)
DIVERŞI: Frederic A. Bartholdi (Statuia Libertăţii), Daniel Carter Beard (fondatorul Boy Scouts),
EDUCAŢIE: Leland Stanford (Railroads & Stanford University)
LIDERI RELIGIOŞI: Billy Graham, Rev. Jesse Jackson,... Joseph Smith (fondatorul Mormonilor),... Brigham Young (al doilea lider Mormon),. . . Aleister Crowley (Satanist), Gerald B. Gardner (Wiccan), Wynn Westcott (Golden Dawn)
ORGANIZAŢII: Jean Henry Dunant (Crucea Roşie), Melvin Jones (Lions Int.), Giuseppe Mazzini (Iluminaţi Italiei), Albert Pike (Ku Klux Klan)
SERVICII SECRETE: Edgar Hoover.
Lista de mai sus este desigur greu de verificat in totalitate, iar numele sunt insiruite aleatorie.
Creştinul ortodox nu se va impresiona de răsunătoarele nume de mai sus, ştiind bine că in împărăţia lui Dumnezeu altele vor fi criteriile si judecăţile Sale. Iar ceea ce pare a fi realizare si slavă intru propăşirea si fericirea omenirii va fi găsit ca trăgând uşor la cântar. . .
Poziţia Bisericii. Hotărârile bisericii ortodoxe privitoare la masonerie: Cipru, Grecia. România
Este binecunoscut conflictul dintre francmasonerie si Vatican. Papii au emis mai multe bule: Papi Acte pontificale Datele promulgărilor
Clement al XH-lea Constituţia In Eminenţi 4 mai 1738
Benedict al XlV-lea Constituţia Providas 18 mai 1751
Pius al VH-lea Constituţia Ecclesiam a Jesu Christo 13 sept. 1821
Leon al XH-lea Constituţia Quo graviora 13 martie 1825
Pius al VUI-lea Enciclica Traditi 24 mai 1 829
Grigore al XVI-lea Enciclica Mirări vos 15 august 1832
Pius al IX-lea Enciclica Qui pluribus 9 nov. 1846
Pius al IX-lea Enciclica Quantacura 8 dec. 1864
Pius al IX-lea Syllabus 8dec. 1864
Pius al IX-lea Alocuţiunea consistorială Multiplices inter 25 sept. 1865
Pius al IX-lea Constituţia Apostolicae Sedis 12 oct. 1869
Leon al XlII-lea Enciclica Humanum Genus 20 apr. 1884
Declaraţia Congregaţiei pentru doctrina credinţei din 26 noiembrie 1983
„Am fost întrebaţi dacă aprecierea Bisericii asupra asociaţiilor masonice s-a schimbat, dat fiind faptul că in noul Cod al dreptului canonic nu s-a făcut o menţiune specială, ca in codul anterior.
Această Sfi Congregaţie este in măsură să răspundă că această împrejurare se datorează criteriului adoptat in redactare, care a fost utilizat si pentru alte asociaţii, trecute si ele sub tăcere, deoarece sunt incluse in niştecategorii mai largi. Părerea negativă a Bisericii asupra asociaţiilor masonice rămâne deci neschimbată intrucât principiile lor au fost întotdeauna considerate incompatibile cu doctrina Bisericii, iar inscrierea in aceste asociaţii rămâne interzisă de Biserică. Credincioşii care aparţin asociaţiilor masonice sunt căzuţi intr-un păcat grav si nu pot accede la sfânta împărtăşanie.
Autorităţile ecleziastice locale nu au competenta să se pronunţe asupra naturii asociaţiilor masonice printr-o hotărâre care ar implica derogare de la ceea ce s-a afirmat mai sus, pe linia declaraţiei acestei Sf Congregaţii, din 17 februarie 1981. "
Aceste interdicţii au fost totuşi ignorate in ultima vreme, datorită intereselor de putere lumeşti ale Vaticanului:
„Relaţiile catolicilor cu francmasoneria au făcut multe valuri si sunt binecunoscute in Occident. Astfel, Mary Ball Martinez a scris in cartea Subminarea Bisericii Catolice că in acest secol mulţi papi au fost masoni.
Jurnalista Mary Ball Martinez a fost 15 ani reporter al Vaticanului pentru o seamă de reviste faimoase ("The Wonderer") sau la alte reviste (ca "The National Review"). Mary Ball afirmă că papa Ioan al XXIII-lea era iniţiat in francmasonerie si că a participat la intrunirile Lojei Marelui Orient de la Paris din 1940.
Carlos Vasquez, mare Comandor al Francmasoneriei Mexicane, a declarat că papa Ioan XXIII si de asemenea Paul al Vl-lea erau masoni; episcopul Sergio Mendez din Cuernabaca (care a introdus la Conciliul Vatican II iniţiativa de a anula interdicţia credincioşilor catolici de a putea fi si masoni) a fost in aceeaşi lojă cu Carlos Vasquez, după cum declară chiar acesta din urmă. In "CDL Report" din mai 1995 găsim următoarea menţiune:
"Pe 9 străzi ale Vaticanului sunt 4 loje masonice. Unii din cei mai inalti reprezentanţi ai staff-ului Vaticanului sunt membri ai masoneriei si aparţin Ritului Scoţian.""
Nu trebuie să uităm că fenomenul masonic a pătruns si in spaţiul ortodox. In secolul al XlX-lea Biserica Ortodoxă a reacţionat cu asprime, osândind francmasoneria intr-o seamă de documente, dintre care mintim:
Afurisania împotriva francmasoneriei dată de către Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului (1815)
„Prin urmare, spunem că, oricine fiind imbrăcat in sfintele vesminte cu epitrahil si omofor, si un astfel de om vă va bine vesti vouă o altă Evanghelie afară de ceea ce am bine vestit vouă, măcar de ar fi si înger din cer,anatema să fie. (Galateni, I, 8-9) Deci, oricâti se alătură cu grăbire acestei slujbe drăceşti si nelegiuite a francmasoneriei, si toţi cei ce ii urmează in mândria si rătăcirea lor, să fie afurisiţi si daţi anatemei de către Tatăl, Fiul si Sfântul Duh. După moarte, ei nu vor avea parte de iertare si dezlegare. Suspinând si tremurând, precum Cain, vor fi ei asupra pământului. (Facere IV, 14). Pământul se va deschide si ii va inghiti cape Dathan si Aviron (Numeri XVI, 31-32). Urgia lui Dumnezeu va fi asupra capetelor lor, si partea lor cu Iuda vânzătorul. îngerul Domnului ii va izgoni cu sabia de foc, si, până la sfârşitul vieţii lor, nimic nu vor dobândi.
Fie ca lucrările si meşteşugurile lor să fie blestemate si să se inece intr-un nor de praf , ca o arie de treierat in miezul verii. Si toţi cei ce vor stărui in răutatea lor vor avea parte de o atare răsplată. Dar toţi cei ce vor ieşi din mijlocul lor si se vor deosebi, si vor scuipa urâcioasa lor erezie, si se vor lepăda de blestemata lor mândrie, unii ca aceştia vor primi plata zelotului Fineas; adică vor fi binecuvântaţi si iertaţi de către Tatăl, Fiul si Sfântul Duh, Treimea cea singură neamestecată si nedespărţită, Unul Dumnezeu in flintă, si de către noi, smeriţii Săi slujitori. "
(Declaraţia lut Ctprtan, Arhiepiscopul Ciprului Cipru, 2 februarie, 1815)
Francmasonii nu s-au cutremurat de această afurisanie si au continuat lucrarea lor de aducere a duhului cainit in spaţiul răsăritean ortodox, incepând cu anul masonic 1848. Se cunosc acţiunile lor de modernizare a statelor din această zonă, printre care si România. Are loc o slăbire tot mai accentuată a duhului tradiţional ortodox, si inlocuirea lui cu cel secularizat, importat din lojile apusene franceze.
Ceea ce este cel mai grav, este faptul că masonii au pătruns in Biserică, si nu numai in compartimentul laic:
„Iată aici, in cartea fratelui Dan A. Lăzărescu, Românii in francmasoneria universală, pe care a editat-o Centrul National de Studii Francmasonice - da, există si asa ceva - aveţi o listă de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române:
arhimandritul Gherasim de la Mitropolia Moldovei, cel care traduce Taina francmasonilor la 1787; episcopul Melchisedec Stefănescu, al cărui rol in lupta pentru Unire la 1859 este arhicunoscut, ministru in guvernul Kogălniceanu, apărător al autocefaliei Bisericii Române fată de Patriarhia de la Constantinopol;
arhiereul Filaret Scriban, profesor de teologie la Universitatea din Iaşi, luptător pentru Unire, deputat si senator in Parlamentul tării;
episcopul-cărturar Gherasim Clipa, care la cumpăna dintre veacurile XVIII si XIX, strânge in jurul lui o
adevărată scoală de călugări cărturari-francmasoni;
episcopul Amfilohie Hotineanul, autor de manuale şcolare; mitropolitii Leon Gheuca,
Dionisie Lupu,
Atanasie Stoianescu sau, mai aproape de zilele noastre, Irineu Mihălcescu.
Să nu-1 uităm si pe traducătorul Bibliei, părintele-scriitor Gala Galaction.
Se spune acelaşi lucru chiar si despre primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, fost regent in timpul minoratului regelui Mihai."
Dacă pentru francmasoni cei de mai sus reprezintă o legimitate onorabilă, nu acelaşi lucru se intâmplă in cadrul Bisericii.
Secolul XX a dus la o confruntare de mari proporţii si o creştere a activităţii masoneriei internaţionale. Biserica Ortodoxă continuă să sufere de pe urma acestei mari incercări.
In 1909 Meletie IV (Metaxakis), viitorul patriarh al Constantinopolului, devine francmason in Loja Marelui Orient al Greciei; in 1910, ajunge la gradul 33.
In 1925 episcopul si tovarăşul de loje masonică al lui Kemal Atatiirk, Vasile III, este instalat ca patriarh al Constantinopolului.
In 1929 episcopul si tovarăşul de loje masonică al lui Atatiirk, Fotie al II-lea, este instalat ca patriarh al Constantinopolului.
Contextul interbelic se manifestă prin afirmarea unor forte politice „de dreapta" ce se opun cu putere masoneriei („democraţiile occidentale"). Aceste forte permit Bisericii să se pronunţe mai ferm impotriva masoneriei.
La 15 august 1932 Mitropolitul Antonie (Hrapovitki) (ROCA) anunţă intr-o enciclică pastorală afurisirea francmasonilor.
Anul următor, a fost rândul Bisericii Greciei să se pronunţe asupra masoneriei
Declaraţie Oficială a Bisericii Greciei privind masoneria (1933)
Episcopii Bisericii Ortodoxe a Greciei in şedinţa din 12 octombrie 1933, s-au ocupat de studierea si examinarea societăţii secrete internaţionale - Francmasoneria. Au ascultat cu atenţie expunerea introductivă a Comisiei celor patru episcopi ce au alcătuit-o din insărcinarea primită de la Sfântul Sinod in precedenta sa şedinţă; de asemenea poziţia Facultăţii de Teologie a Universităţii din Atena si in mod special părerea in aceasta problemă a profesorului Panag Bratsiotis. De asemenea au luat in considerare informaţiile asupra acestei chestiuni apărute in Grecia sau in străinătate.
"Francmasoneria nu este o societate filantropică sau o scoală filosofică, ci constituie un sistem mistagogic ce aminteşte de vechile credinţe păgâne din care provine si a căror continuare si rod este. Acest lucru nu este numai recunoscut de membrii proeminenţi ai lojelor, ba ei chiar declară acest lucru cu mândrie, afirmând literal: "Francmasoneria reprezintă supravieţuirea credinţelor antice si poate fi numită păstrătoarea lor"; "Francmasoneria izvorăşte din misterele egiptene"; "umilul atelier al Lojei Masonice nu reprezintă altceva decât peşterile si intunericul cedrilor Indiei, necunoscutele adâncuri ale Piramidelor, criptele măreţelor temple ale lui Isis; in misterele greceşti ale Masoneriei, mergând pe strălucitoarele drumuri ale intelepciunii deschise de marii iniţiaţi Prometeu, Dionisos si Orfeu, se află formularea eternelor legi ale universului!" Această legătură intre Masonerie si vechile credinţe idolatre este mărturisită de toate ritualurile ce sunt interpretate in timpul iniţierilor. Ca si in ritualurile vechilor credinţe idolatre unde viata si moartea zeului erau imitate, in această repetare imitativă a zeului, iniţiatul murind o dată cu moartea patronului cultului, care intotdeauna era o persoană mitologică personificând Soarele sau natura care moare iarna si invie primăvara, tot astfel se intâmplă si in cea de-a treia treaptă a iniţierii in Masonerie, când este repetată moartea lui Hiram - patronul Masoneriei, repetare in care iniţiatul este supus aceloraşi lovituri, cu aceleaşi instrumente si in aceleaşi zone ale corpului ca si Hiram. După cum mărturiseşte un important francmason, Hiram este "ca si Osiris, ca si Mithra, ca si Bachus una din personificările Soarelui. " Astfel Masoneria este, cum s-a si recunoscut, o religie foarte diferită, separată si străină de credinţa creştină. Acest lucru este arătat fără nici o indoială de faptul că ea are propriile-i temple cu altare pe care slujitorii lor le numesc "ateliere ce nu pot avea mai putină istorie si sfinţenie decât Biserica" si le caracterizează ca fiind temple ale virtuţii si intelepciunii unde Fiinţa Supremă este adorată si unde este invătat adevărul. Isi are propriile ceremonii religioase, ca ceremonia adoptării - botezul masonic, ceremonia recunoaşterii conjugale - căsătoria masonică, ritualul morţii, consacrarea templului masonic si altele.
Isi are propriile iniţieri, propriul ceremonial ritual, are ordine ierarhică proprie si o disciplină bine intemeiată. Din existenta agapelor masonice, a sărbătoririi solstitiilor de vară si de iarnă se poate concluziona că Masoneria este o religie fiziolatră (adorarea naturii). Este adevărat că la prima vedere Francmasoneria se impacă cu oricare altă religie pentru că nu dă nici o importantă religiei căreia iniţiatul ii aparţine. Acest lucru se explică prin caracterul sincretic pe care ii posedă, chiar acest caracter dovedind că ea isi are rădăcinile in vechile credinţe idolatre care acceptau spre iniţiere pe adoratorii oricăror alţi zei. Dar ca si credinţele idolatre, in ciuda aparentului caracter de tolerantă si acceptare a zeilor străini, prin acest caracter sincretic subminează si treptat zdruncină increderea in celelalte religii astfel incât Francmasoneria, care incearcă să inglobeze treptat intreaga omenire si care promite perfecţiunea morală si cunoaşterea adevărului, astăzi vrea să se ridice in poziţia unei super-religii, privind la celelalte religii (neexceptând creştinismul) ca fiindu-i inferioare. Astfel induce adepţilor săi ideea că numai in lojele masonice se taie si se slefuieste piatra cea necuprinsă si neinteleasă. Si faptul că numai Francmasoneria creează o fraternitate excluzând orice alte legături (ce sunt considerate de Masonerie ca fiind inferioare, chiar când e vorba de Biserica creştină) dovedind fără tăgadă pretenţiile sale de supra-religie. Aceasta inseamnă că, prin iniţierea masonică, creştinul ajunge frate cu musulmanul sau cu budistul, in timp ce creştinul neinitiat in Masonerie devine pentru el un străin. Pe de altă parte, Francmasoneria prin continua exaltare a cunoaşterii si prin incurajarea liberei cugetări "nepunând nici o stavilă căutării adevărului" (după cum afirmă in Constituţia si riturile sale), si chiar mai mult, prin adoptarea asa-zisei etici naturale se arată a fi in opoziţie totală cu religia creştină. Creştinismul propovăduieste credinţa inainte de toate, ingrădind raţiunea omenească cu graniţele trasate de revelaţia dumnezeiască, conducând la sfinţenie prin mijlocirea harului dumnezeiesc. Cu alte cuvinte, Creştinismul fiind o religie a revelaţiei, cu dogmele si adevărul său, cere mai inainte de toate credinţă si isi intemeiază morala pe harul dumnezeiesc; francmasoneria acceptă numai adevărul natural si aduce adepţilor săi libera cugetare si investigarea realităţii numai cu ajutorul raţiunii. Isi bazează morala numai pe forţele naturale ale omului si are numai scopuri omeneşti. Incompatibilele contradicţii dintre Creştinism si Francmasonerie sunt clare. Este firesc faptul că diferite denominatiuni creştine au luat poziţie impotriva Francmasoneriei. Nu numai Biserica Catolică, pentru propriile-i motive, a infierat prin numeroase enciclice papale mişcarea masonică, ci si comunităţile luterane, metodiste sau presbiteriene au declarat-o ca fiind incompatibilă cu creştinismul. Mai mult ca oricare, Biserica Ortodoxă, păstrând in integralitatea sa tezaurul credinţei creştine, i s-a impotrivit de fiecare dată când chestiunea Francmasoneriei a fost ridicată. De curând, Comisia Inter-Ortodoxă, intrunită la muntele Athos si la care au luat parte reprezentanţii tuturor bisericilor autocefale ortodoxe, au caracterizat Masoneria ca fiind "un sistem anticreştin, subversiv". Adunarea Episcopilor greci in şedinţa mai sus menţionată a ascultat si a acceptat următoarele concluzii care au fost formulate pe baza cercetărilor si a discuţiilor de către Prea Sfinţia Sa Arhiepiscopul Hrisostomos al Atenei:
Francmasoneria nu poate fi compatibilă cu creştinismul atâta timp cât ea rămâne o organizaţie secretă acţionând si propovăduind in ascuns, glorificând raţionalismul. Francmasoneria acceptă in rândurile membrilor săi nu numai creştini ci si iudei si musulmani. Ca urmare, clerului nu-i poate fi permis să facă parte din această organizaţie. Orice cleric care o va face trebuie depus. Este absolut necesar să fie atrasă atenţia acelora care au intrat in Masonerie fără gânduri ascunse si fără să şefi lămurit ce este intr-adevăr Masoneria, să rupă orice legătură cu ea, creştinismul fiind singura religie care invată adevărul absolut si care satisface intru totul nevoile morale si religioase ale omului. In unanimitate si intr-un singur glas episcopii Bisericii Greciei au aprobat cele spuse si declară că toţi fiii credincioşi ai Bisericii trebuie să se ferească de Francmasonerie. Cu nestrămutată credinţă in Domnul nostru Iisus Hristos intru care avem răscumpărarea, prin sângele Lui si iertarea păcatelor dupre bogăţia darului Lui, pre care l-a prisosit intru noi, intru toată înţelepciunea si priceperea (Ef ieşeni I, 7-8) intru adevărul revelat de El si propovăduit de Apostoli, nu prin cuvinte intelepte ci impărtăsindu-ne din Sfintele Taine prin care suntem curăţaţi si mântuiţi spre viată veşnică, nu trebuie să decădem din harul lui Hristos devenind părtaşi la închinarea păgănească. Este împotriva firii să apartii lui Hristos si in acelaşi timp să cauţi uşurare si perfecţiune morală in afara Lui. Acestea fiind spuse, toţi cei care au luat parte la iniţierile masonice, de acum trebuie să rupă orice legătură cu lojele si activităţile masonice, asigurându-se astfel de reînnoirea legăturilor, slăbite de ignorantă, cu Dumnezeul si Mântuitorul nostru. Adunarea Episcopilor Bisericii Greciei aşteaptă cu dragoste acest lucru de la cei iniţiaţi in loje, fiind încredinţată că mulţi dintre ei au primit iniţierea masonică nestiind că prin aceasta ei au trecut la altă religie, ci aufăcut-o din ignorantă crezând că nu au făcut nimic potrivnic credinţei părinţilor lor. Incredintându-i dragostei, si in nici un caz ostilităţii sau adversităţii fiilor credincioşi ai Bisericii, Adunarea Episcopilor ii indeamnă să i se alăture in rugăciune ca Domnul Iisus Hristos Calea, Adevărul si Viata să-i lumineze si să-i intoarcă la adevărul de care prin ignorantă s-au depărtat.
Stimulaţi de acest context, dar si de către adevărul de credinţă, sinodalii noştri au ieşit in fata naţiunii cu o declaraţie de condamnare a masoneriei, st aceasta deşi capii statului si Bisericii din acel timp, regele Carol al II-lea si patriarhul Miron Cristea aveau mari afinităţi cu instituţia in cauză.
Osândirea francmasoneriei de către Biserica Ortodoxă Română
Temei Nr. 785/1937. 1.P.S. Mitropolit Nicolae al Ardealului, dă citire referatului cu studiul asupra
francmasoneriei, ce i s-a cerut de Sf Sinod incă din anul 1934.
Sf Sinod insusindu-si concluziile din referat hotărăşte:
I. Biserica osândeşte Francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie si ca metodă de lucru ocultă si in special pentru următoarele motive:
1. Francmasoneria invată pe adepţii ei să renunţe la orice credinţă si adevăr revelat de Dumnezeu,
indemnându-i să admită numai ceea ce descoperă cu raţiunea lor. Ea propagă astfel necredinţa si lupta
împotriva creştinismului ale cărui învăţături sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai mulţi intelectuali să si-ifacă membri si obisnuindu-i pe aceştia să renunţe la credinţa creştină, Francmasoneria ii rupe de la Biserică, si având in vedere influenta însemnată ce o au intelectualii asupra poporului, e de aşteptat ca necredinţa să se intindă asupra unor cercuri tot mai largi. înfiata propagandei anticreştine a acestei organizaţii, Biserica trebuie să răspundă cu o contrapropagandă.
2. Francmasoneria propagă o concepţie despre lume panteist-naturalistă, reprobând ideea unui Dumnezeu
personal deosebit de lume si ideea omului ca persoană, deosebită, destinat nemuririi.
3. Din raţionalismul si naturalismul său, Francmasoneria deduce in mod consecvent o morala pur laică, un
învăţământ laic, reprobând orice principiu moral „ heteronom " si orice educaţie ce rezultă din credinţa
religioasă si din destinaţia omului la o viată spirituală eternă. Materialismul si oportunismul cel cras in toate acţiunile omului, este concluzia necesară din premisele Francmasoneriei.
4. In lojile francmasone se adună la un loc evreii si creştinii si Francmasoneria susţine că numai cei ce se adună in lojile ei cunosc adevărul si se inaltă deasupra celorlalţi oameni. Aceasta insemnează că creştinismul nu dă nici un avantaj in ce priveşte cunoaşterea adevărului si dobândirea mântuirii membrilor săi. Biserica nu poate privi impasibilă cum tocmai duşmanii de moarte ai lui Hristos să fie consideraţi intr-o situaţie superioară creştinilor din punct de vedere al cunoaşterii adevărurilor celor mai inalte si al mântuirii.
5. Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precreştine. Chiar dacă unii adepţi nu dau nici o insemnătate acestui cult se vor găsi multe spirite mai naive asupra cărora acest cult să exercite o oarecare forţă quasi-religioasă. In orice caz prin acest cult Francmasoneria vrea să se substitue oricărei alte religii, deci si creştinismului.
In afară de motivele acestea de ordin religios Biserica mai are in considerare si motive de ordin social când întreprinde acţiunea sa contra Francmasoneriei.
6. Francmasoneria este un ferment de continuă si subversivă subminare a ordinei sociale prin aceea că isi face din funcţionarii Statului, din ofiţeri, unelte subordonate altei autorităţi pământeşti decât aceleia care reprezintă ordinea stabilită vizibil. Ii face unelte in mâna unor factori neştiuţi incă nici de ei, având să lupte pentru idei si scopuri politice ce nu le cunosc. E o luptă nesinceră, pe la spate; niciodată nu există siguranţă in viata Statului si in ordinea stabilită. E o luptă ce ia in sprijinul ei minciuna si intunerecul. împotriva jurământului creştinesc pe care acei funcţionari l-au prestat Statului, ei dau un jurământ păgânesc.
7. Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din naţiuni. Biserica Ortodoxă care a cultivat totdeauna specificul spiritual al naţiunilor si le-a ajutat să-si dobândească libertatea si să-si menţină fiinţa primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietăţii spirituale din sânul omenirii.
Măsurile cele mai eficace ce are să le ia Biserica impotriva acestui duşman al lui Dumnezeu, al ordinei social- morale si al natiunei, sunt următoarele:
1. O acţiune persistenta publicistică si orală de demascare a scopurilor si a activităţii nefaste a acestei organizaţii;
2. îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, să le părăsească. In caz contrar, «Frăţia Ortodoxă Română» extinsă pe toată tara va fi indemnată să izoleze pe cei ce preferă să rămână in loji.
Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântării, in caz că până atunci nu se căiesc.
De asemenea, le va refuza prezenta ca membri in corporaţiile bisericeşti.
3. Preotimea va invăta poporul ce scopuri urmăreşte acela care e francmason si-1 va sfătui să se ferească si să nu dea votul candidaţilor ce aparţin lojilor.
4. Sf Sinod acompaniat de toate corporatiunile bisericeşti si asociaţiile religioase se va strădui să convingă Guvernul si Corpurile legiuitoare să aducă o lege pentru desfiinţarea acestei organizaţii oculte. In caz că Guvernul nu o va face, Sfântul Sinod se va ingriji să fie adusa o astfel de lege din iniţiativa parlamentară.»
II. întreg referatul împreună cu concluziile se va tipări in broşură prin Consiliul Central Bisericesc si se va întrebuinţa ca mijloc de propagandă impotriva francmasoneriei.
I.P.S. Patriarh prezintă declaraţia făcută in fata Sa, a delegaţilor lojei francmasone naţionale in frunte cu d-1 Pangal, prin care aduc la cunoştinţă că aceste loji se autodizolvă, spre a nu fi confundate cu Loja Marelui Orient si spre a nu se crede că este impotriva culturii sentimentelor monarhice, naţionale si creştine. El — d. Pangal — in numele delegaţilor declară că toţi membrii lojelor francmasone naţionale sunt buni fii ai Bisericii Ortodoxe.
Sf. Sinod ia act cu satisfacţie de declaraţia d-lui Ion Pangal si a celorlalţi conducători ai masoneriei naţionale române, cetită in ziua de 25 Februarie a.c. in fata I.P.S. Patriarh Miron, prin care anunţă că aceasta organizaţie se autodizolvă. Este prin urmare de sine inteles că hotărârea Sf. Sinod privitoare la masonerie nu se poate referi la lojile care s-au dizolvat si prin urmare nu mai există.
La orele 13 I.P.S. Patriarh, ridică şedinţa, prorogând Sf. Sinod pentru data de 29 Martie a.c, orele 10 dimineaţa.
PREŞEDINTE,
(ss) MIRON
Secretar,
(ss) t GALACTION CRAIOVEANU
In 1948 Atenagora I (născut Aristoklis Spyrou), fost arhiepiscop al Americilor de Nord si de Sud, iniţiat in masonerie la Atena, ajuns la gradul 33, devine patriarh ecumenic al Constantinopolului.
In iulie 1972 patriarhul ecumenic Atenagora moare si este inmormântat; o inmormântare cu sicriul inchis. Este urmat de către Dimitrie (mason de gradul 33, in loja mamă a Turciei, membru al lojilor grecofone "Houlous" si "Hakikat").
Reluarea osândirii masoneriei de către Biserica Ciprului (1993)
„Sf. Sinod, in şedinţa sa din 1 1 febr. 1993, studiind documentul semnat si depus la acesta de către mai mult de 1 1 000 de credincioşi ortodocşi membri ai pliromei (plenului) Sfintei noastre Biserici a Ciprului, prin care se cerea fixarea poziţiei oficiale a Bisericii Ortodoxe fată de masonerie si condamnarea acesteia spre luarea la cunoştinţă si ferire a credincioşilor, comunică cele de mai jos:
Masoneria este o organizaţie in afara Bisericii noastre Ortodoxe, cu o concepţie despre lume care nu duce către principiile credinţei noastre ortodoxe. Prin ceremoniile secrete oficiate in intuneric si prin modurile de iniţiere a adepţilor ei, cu iniţiatori in cele sfinte (tainele) „preoţi si arhierei" si iniţiaţi, se autopropune ca un fel de altă religie. Se prezintă chiar ca o suprareligie si cultivă sincretismul, adică egalizarea si amestecarea tuturor religiilor din lume, ceea ce este de neacceptat si de condamnat pentru adevărul credinţei in Hristos.
Pentru toate acestea masoneria nu a fost niciodată aprobată de Biserică. Aceasta a condamnat in mod repetat si condamnă organizaţiile secrete de orice natură, mai ales când acestea sunt intretesute cu ceremonii care au coloratură religioasă.
Hristos este Lumină, Adevăr, Viată, si adeptul adevărat al lui Hristos trebuie să trăiască si să lucreze in cadrul acestei lumini si să evite câte se săvârşesc in intuneric. Pentru aceea, creştinul adevărat, si nu numai după nume, nu poate să fie membru sau adept al masoneriei.
Principiile intr-ajutorării, care sunt prezentate a fi profesate de masoni, există din belşug si in creştinism. Prin urmare, creştinul care doreşte să practice aceste principii, poate să o facă in cadrul Bisericii si prin Biserică. Nu este nevoie să se incadreze in organizaţii secrete si de provenienţă dubioasă.
De altfel, după cum ne spune Apostolul Pavel „ce impreunare are lumina cu intunericul?" (2 Corinteni VI, 14). Domnul nostru Iisus Hristos ne invată că „tot cela ce face rele, urăşte Lumina; si nu vine la Lumină, ca să nu se vădească lucrurile lui. Iar cela ce face adevărul, vine la Lumină; ca să se arate lucrurile lui, că intru Dumnezeu sunt lucrate." (Ioan III, 20-21).
Pentru aceea, sfatul Bisericii către membrii pliromei sale, in ceea ce priveşte situarea lor fată de masonerie, este aceea pe care o arată Apostolul Pavel in Epistola către Efeseni: „nu vă amestecaţi cu faptele cele fără de roadă ale intunericului, ci mai vârtos si mustraţi. . . iar toate vădindu-se de lumină se arată; că tot ce se arată lumină este." (Efeseni, V, 11, 13) Rămâneţi deci, ataşaţi in mod statornic la lumina veşnică a lui Hristos si in cadrul acesteia alcătuiti-vă viata si croiti-vă calea!"
Dacă vom compara cele patru poziţii oficiale si normative ale Ortodoxiei privitoare la francmasonerie, si anume, Cipru 1815, Grecia 1933, România 1937 si din nou Cipru 1993, constatăm, ca un numitor comun,
osândirea acestei mişcări.
Totuşi, se poate observa un fel de diminuare a consistentei si tăriei declaraţiilor respective, si chiar o tendinţă de treptată secularizare. Tonul duhovnicesc si bisericesc al primei afurisanii se diminuează pe parcurs, lucru ce trădează un fel de slăbire si de deplasare a perspectivei către lumea aceasta, lucru ce micşorează eficienta acestor acţiuni...
http://www.edituraagaton.ro/autor/38/pr-dan-badulescu
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_B%C4%83dulescu