Scandalul cu tentă sexuală al elevilor mimi, sociologul Dîncu și alți părerologi
Măi să fie! Niște copii mimează o partidă de sex oral la un bal al bobocilor și lumea se inflamează. Chiar contează că acest fapt s-a întâmplat la Cluj-Napoca? Eu zic că nu, pentru că dacă acest act teatral ieftin, probă de bal cum i-au spus unii, s-ar fi petrecut în satul Spermezeu, poliția – la presiunea lumii – ar fi căutat și urme de labă de urs panda și koala, pentru că acești copii sunt niște posibili urși carpatini sau grizzly în devenire. Da!, s-a întâmplat la Cluj-Napoca, în marele centru universitar transilvănean care duce greul bugetului național (după București), care pregătește țării, Europei și întregii lumi viitoarele valori. Cluj-Napoca poate ați uitat, dar este fosta capitală europeană a tineretului, este punctul de atracție de pe harta lumii unde se întâmplă Untold, un festival unde viața se gustă mai din plin decât în Vara la țară a lui Topârceanu.
Poate bieții părinți care s-au scandalizat au uitat că trăim în era tehnologiei și a internetului sau poate unii sunt chiar atât de neștiutori încât să omită faptul că pornografia este ”free on the internet”. Poate că bieții părinți sunt mult prea preocupați să muncească suplimentar pentru varii patroni pentru a produce un ban în plus, ban cu care să crească nivelul de trai al propriilor odrasle și ca atare au lăsat-o mai moale cu educația. Sunt convins că există părinți care habar nu au ce ținută îmbracă odraslele lor liceene și cât de provocatoare pot fi ținutele acestora (citiți outfit, ipocriților) pe coridoare sau în timpul orelor, dar sunt în stare să-ți crape țeasta dacă pomenești despre cât de sexy-senzual(ă) le este odorul. Dacă stăm să căutăm vinovații pentru acest incident mimic ar trebui să luăm în calcul toți factorii potențiali influențabili care se regăsesc în produsul finit numit adolescentul român, plecând de la părinți și oprindu-ne la profesori, cei care sunt răspunzători de educația din școli, însă între aceste două capete, părinți și profesori, sunt foarte multe influențe, asimilându-l pe șmecherul de cartier care-ți filează fata la coadă la pâine și o întreabă șăgalnic-dezgustător dacă ”ești bună pâinea?” și pe polițistul de la rutieră care-ți dojenește odrasla că traversează zebra prea încet (a se citi lasciv, ipocriților) sau pe roșu, și de ce nu?!, chiar și pe șoferul de troleibuz sau autobuz, care fiind plin de gânduri, din neatenție ia un viraj prea grosolan sau frânează brusc, producând astfel un mol uman în care se produc foarte multe chimii finalizate ori cu exces de testosteron, ori cu surplus de adrenalină. Deci mai ușurel cu ”răstignirea” acelor adolescenți că suntem parte a culpei, unde mai punem faptul că adolescenții au tot felul de idei și, mai ales, sângele fierbinte!
Dincolo de oprobriul public, s-au trezit unii să-și sune prietenii sau protejații și să-i pună să-și dea cu presupusul pentru simplul motiv că distinșii vorbitori ”suferă” de o probitate morală încântător de veridică! Și iacă-tă, în urma unui astfel de demers, mă trezesc că primesc pe mesageria privată explicațiile distinsului sociolog Vasile S. Dîncu, prof. dr., ”Bla Bla Bla!”. Măi oameni buni și nebuni, sursa nu v-o dau că nu vreau, dar iacă-te ce defulează marele sociolog (am dat cu copy-paste doar unui fragment din grohăitul scriptic și în plus am mai și corectat greșelile ortografice ale autorului articolului): ”Dacă nu suntem în stare să ne pregătim societatea viitorului, dacă nu suntem pregătiți să le pregătim un viitor, așa cum făceau celelalte societăți de până acum tinerilor, dacă intervenim numai ca să îi tundem, să le cenzurăm balul bobocilor, asta nu ajută cu nimic. Eu cred că va trebui să facem o reflexie foarte importantă asupra școlii, asupra modului cum se integrează familia și școala în educația oamenilor și inclusiv asupra modului în care comunitatea pregătește tinerii.”. I-auzi măi, domnu’ Dîncu, măi bade, păi dumneata ce ai păzit până acum? Dacă îmi amintesc bine au fost vremuri, nu foarte departe, când aveai pita și cuțitul țării în mână, aveai felia ta de influență în calitate de senator, apoi europarlamentar și în final ministru și vicepremier, și cu toate acestea te întreb: ce ai făcut tu și amicii tăi politicieni aflați la putere, pentru tinerii țării? Nu vă obosiți cu răspunsul, domnu’ Dîncu, că încerc eu unul: v-ați văzut propriul interes, la fel ca toți prepuțiștii înregimentați politic și odată ajunși la putere ați urmat sloganul ”dă-i să sune, după mini potoape!”. Să nu care cumva să-mi spuneți că v-ați sacrificat pentru România și generațiile ei tinere, că-l caut pe Vlad Țepeș și-i dau mâna cu care am scris articolul ăsta, la tăiat! Așa că, fuguța la școlile înalte unde pregătiți viitoarele generații de sociologi și țuști la gară și de-acolo la Spermezeu să căutați împreună lăbuțele de panda și koala. Ar mai fi o posibilitate. Poate că acest interviu l-ai dat telefonic din sufrageria lui Oprea și erai cu mintea la porțelanurile din latrină (Pardon! Vitrină am vrut a scrie.).
Vouă, scandalizaților de serviciu, vă urez să vă împliniți sănătoși destinul năbădios și să schimbați acuzativul din limba română, de care uzitați cu multă generozitate pentru a fi cât mai convingători, în echilibrul și răbdarea atât de necesare în educarea propriilor odrasle!
După ce ați terminat lectura, să vă aud urlând ”Dixit!”, ipocriților. Hai! Ura și la gară! Spre Spermezeu…