Dec 28 Despre plagiat, drept si dreptate la Ulmeni

Pe George Stanca il stiu de prin redactia „Cuvantul”, de la scoala de facut jurnalisti a raposatului Radu Teposu.
M-a intristat vadit patania lui si faptul ca a fost condamnat cu suspendare pentru plagiat.
E o premiera in justitia noastra si, intr-o alta ordine de idei, mi s-ar parea normal sa se extinda imediat povestea si la alti plagiatori dovediti.
Lista e lunga si-i are in frunte pe Victor Ponta, Elena Udrea si altii, adica oameni ce fac legi pentru noi, muritorii de rand, oameni care ne influenteaza vadit destinele si care, prin faptele lor si ca urmare a unor decizii mai mult sau mai putin motivate politic ne marcheaza radical ziua de azi si de maine.

Pe de alta parte insa, mi se pare total corect ce i s-a intamplat, pentru ca nimeni nu trebuie sa-si insuseasca cumva ceva ce nu-i apartine, indiferent ca vorbim de bunuri personale sau creatie intelectuala, in cazul de fata.
Stiu personal ce inseamna sa iti pierzi o poveste de viata, stiu pentru ca hackeri inca neprinsi au intrat cu bocancii in viata mea si mi-au distrus munca de ani buni, astfel incat creatia mea si-a mai multor colegi a... disparut.
Stiu ce inseamna asta pentru ca si Vasile Morar, tatal actualului primar din Ulmeni mi-a facut ceva asemanator, in sensul ca a editat cartea „Cu cramponu-n pieptul firului de iarba”, lucrare aparuta-n anul 2009 la Editura Enesis din Baia Mare, fara acordul meu.
In fapt, imediat dupa ce nu am mai putut sa-mi editez pe print ziarul „Necenzurat”, deci dupa ce a trebuit sa inchei si relatia contractuala avuta cu el, fostul meu angajat, adica cel care a fost platit expres ca sa scrie si rubrica de sport cu acelasi nume (!?) „uitand” asta…
A scos o carte, n-a mentionat nicaieri numele meu, n-a tinut cont de faptul ca detin drepturile patrimoniale si testimoniale pentru acele texte.
Texte pentru care – stie bine – l-am si premiat si recompensat special de mai multe ori.
Insa, datorita grabei cu care s-a apucat sa se faca „autoriu” pe ceva ce nu putea fi al lui decat in anumite conditiuni, tatal celui anchetat pentru multe nereguli pe la Ulmeni a uitat sa mai corecteze prin text si referintele clare la „Necenzurat”.
Am aflat tarziu de aceasta lansare, dupa mult timp, cand un amic mi-a adus cartea cu pricina.
I-o dadaduse Vasile Morar cu autograf.
Nu m-a invitat la lansare, s-a purtat mizerabil.
Am tacut si-am lasat sa treaca de la mine.
Iar!
Inca un lup mancat de oaie!
Am cartea ca dovada, detin colectia ziarului „Necenzurat”,din acea vreme deci oricand pot dovedi nesimtirea si infractiunea lui Vasile Morar.
Dar, sa mai si aflu ca ma musca de fund prin targ, ca musca mana care i-a dat sa manance…
Mi-ar fi foarte usor sa-l ingenunchez acum si sa il pun cu botul pe labe pe acest om pe care daca nu-l angajam la apusul carierei sale nu isi implinea anii de pensie.
Altfel spus, l-am ajutat si dupa incetarea colaborarii cu mine, el avand astazi mintea odihnita si putand sa-si vada linistit de condei si de imbuibarea fiului sau.
Revenind la miezul problemei insa, e corect ce i s-a intamplat amicului George Stanca, insa ar trebui ca sa se mearga mai departe.
Exista acum „autoritatea lucrului judecat”, exista acum „precedentul juridic”.
Altfel spus, autoritatile in drept n-ar trebui sa faca decat un singur lucru: sa se apuce si sa se AUTOSESIZEZE imediat asupra cazurilor identice de pe plan local sau central si sa actioneze ca atare.
Prin redeschiderea cazurilor celebre de-acum sau prin deschiderea altora noi se vor preveni automat pe viitor astfel de intentii si fapte, pentru ca numarul celor care vor mai fi imbiati sa faca asa ceva e logic ce va, scadea simtitor.
Se va reveni astfel la o matca fireasca, la una in care vom insemna numai ceea ce suntem de fapt, in care nimeni care ajunge undeva prin „artificii si subterfugii” nu va mai putea sa-si asume merite nemeritate si sa ne decida noua destinele.
Astfel va mai fi pus cu botul pe labe si tatal primarului cercetat penal de la Ulmeni.

PS
Facem pariu ca dupa citirea acestor randuri prin care-l demasc Vasile Morar ma va musca de fund si mai tare si ma va barfi si mai rau?!
Ii este la indemana sa faca asa si-i sta-n fire sa minimalizeze, sa mute centrul atentiei si centrul de greutate pe altceva decat sa-si puna tarana in cap si sa isi asume vina sau sa vina si sa-si ceara scuze.
Apoi vom vedea!
Ca nici Ulmeniul nu e sat fara caini!