Dedesubturile necușere ale pandemiei
Niciun om cu scaun la cap nu pune la îndoială existența noului virus, a suferințelor și, îndeosebi, a morților provocate de el. Da, este un virus ca atâtea alte zeci de mii de virusuri și bacterii dăunătoare, cu care fiecare muritor se luptă în timpul vieții sale (încleștare din care fie rezultă un organism mai sănătos, de regulă prin imunizare naturală, fie unul debilizat, chiar după administrarea unor vaccinuri), iar omenirea ca specie, la rândul ei s-a luptat și continuă să se lupte cu pandemiile care i-au pus la grea încercare istoria. Firește, plătind cu milioane de vieți omenești, atât din pricina naivității și credulității membrilor/comunităților (în Evul Mediu, de pildă, aproape toți pământenii erau convinși că flagelul va fi mai lesne pus cu botul pe labe, dacă se vor aduna claie peste grămadă în biserici și se vor ruga Atotputernicului), cât și din cauza uriașelor carențe ale „sistemelor” de sănătate de-atunci: spitale impropii, medicamente ineficace, alimentație nesănătoasă, absența igienei personale și de grup.
Dar medicina a evoluat spectaculos în cele două mari compartimente ale ei (diagnosticare și tratare), astfel că bolnavii zilelor noastre au mult mai mare încredere în medici, farmaciști și medicamente (e drept, nu în toți și în toate), deși tot mai mulți suferinzi se conving, pe zi ce trece, că numai Dumnezeu este capabil să vindece (medicii doar cârpesc, leacurile doar prelungesc iluzia vindecării depline) și deși, în multe spitale de la noi, se moare pe capete din diverse motive, fapt care reflectă criminala nepăsare a tuturor cârmuitorilor postdecembriști: infecții, incendii, tratament inadecvat (cazurile de malpraxis s-au înmulțit), lipsa aparaturii și a medicamentelor de strictă necesitate. Apropo, unde sunt cele opt spitale regionale promise cu regularitate de politruci în campaniile electorale din ultima vreme?!...
Vasăzică, în pofida torentului de minciuni din toată mass-media, mai ales pe canaliile tembelizoarelor (nu spunea Joseph Goebbels, ministrul lui Hitler cu propaganda, că o minciună rămâne minciună dacă o spui o singură dată, dar devine adevăr dacă o spui de o mie de ori?), oamenii zilelor noastre sunt mult mai informați decât înaintașii lor, ceea ce nu are nimic de-a face cu mintoșenia sau cu corectitudinea informării, așa încât – printre rândurile propagandei oficiale, ceea ce înseamnă „pe căi lăturalnice” – tot mai mulți află de la semenii de specialitate (laureați ai Premiului Nobel, profesori, virusologi cu ștaif, medici de familie) nu doar că simptomele coronavirusului seamănă foarte mult cu cele ale gripei sezoniere, dar și că numărul răpușilor anual de cele două maladii este cam același.
De pildă, în România anual mor din cauza gripei circa 20.000 de bolnavi (evident, cei mai mulți dintre aceștia au sistemul imunitar slăbit din pricina altor boli), adevăr trecut sub tăcere de goarnele oficiale ale coronavirului intens politizat și mediatizat. Năstrușnicele noastre statistici într-ale războiului bacteriologic și psihologic, ne înștiințează că, în ultimii doi ani, în România (ca întotdeauna luată prin surprindere la toate cele: aprovizionarea cu tehnică sanitară și medicamente, fabricarea banalelor măști de protecție, organizarea de fluxuri în toate spitalele, pregătirea școlilor etc.) s-au înregistrat aproximativ 60.000 de decese, chipurile din cauza Covidului. Spun „chipurile”, deoarece în această categorie de decedați, prin ticăloasa vrere a autorităților noastre obediente ( a se citi „la comanda globaliștilor și fără pic de respect față de morți” – să nu uităm absența necropsiilor și grăbitele înmormântări cu maximum opt participanți, căci politrucii caută neîntrerupt să-i înspăimânte pe supraviețuitori cu ravagiile făcute de flagel, astfel ca – de bunăvoie sau prin șantaj/presiuni – aceștia să consimtă că vaccinul, extrem de nesigur, constituie unicul lor colac de salvare), prin vrerea autorităților, deci, au fost încadrați toți suferinzii de alte boli, cărora – după infectarea pe ultima turnantă a vieții (acasă sau în spital) – li s-a lipit/ li se lipește în continuare eticheta „Mort de Covid”.
Unde mai punem vreo 20.000 de morți în această toamnă de groază (peste 500 de morți mai multe zile la rând), întrucât haramul de Florin Cîțu n-a pus pe primul plan viețile concetățenilor (optima pregătire a spitalelor și școlilor, pentru ca nația să treacă peste valul patru cu pierderi minime, val anunțat de sculele păpușarilor planetari încă din primăvară), ci, nășit de Klaus Iohannis, s-a ocupat în totalitate doar de lupta surdă și absurdă din interiorul partidului care l-a făcut senator și ministru al Finanțelor Publice, întru mătrășirea lui Ludovic Orban și înscăunarea lui ca șef de pomină al resturilor liberale.
Prin urmare, dacă se scade numărul morților care, de drept și de fapt, n-au ce căuta în categoria răpușilor de Covid (înclin să cred că numărul lor este de peste 20.000), atunci rămân pentru cei doi ani de pandemie circa 30.000 de defuncți din cauza acestui virus și a feluritelor lui tulpini, care de care mai a dracului, adică mai puține decese decât cele provocate de gripă. Întrebare pentru partizanii vaccinării la grămadă și fără crâcnire: Cum rămâne cu efectele adverse pe durată medie și lungă, care, în țări cu rata vaccinărilor de peste 80% (SUA, Marea Britanie, Australia), deja au început, și nu oricum, să-și facă de cap?...
Dar de tributul anual, plătit gripei în vieți de către români, nu se mai vorbește, după cum nu se suflă niciun cuvințel, măcar pentru comparație, despre sutele de mii de semeni care mor în fiecare an, inclusiv în aceste obsedante vremuri pandemice: de cancer, diabet, boli cardiovasculare, boli de plămâni (am mai spus-o, Bucureștiul este cea mai poluată capitală din Europa), de cumplite și frecvente accidente rutiere (România se situează pe primul loc în Europa la acest capitol) ș.a.m.d.
De ce, mă rog, se face atâta caz cu coronavirusul? Pentru că (1) globaliștii au la dispoziție acest draconic mijloc de a lichida, treptat-treptat, câteva miliarde de pământeni (de altminteri, nu spunea „tinerica” Christine Lagarde pe vremea când era directoarea FMI că „Bătrânii trăiesc prea mult și este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva (subl. mea, G.P.)” și (2) trusturile farmaceutice (alde Pfizer, Moderna și altele) au câștigat în perioada pandemiei peste două mii de miliarde dolari.
Cum totul se învârte în jurul purcoaielor de bani, nu e de mirare că „tinerica” Ursula von der Leyen, președinta dubioasei Comisii Europene, a vorbit recent despre luarea în discuție a obligativitivității vaccinării celor circa 150 de milioane de europeni, treimea încă nevaccinată. Are tot interesul financiar s-o facă, după ce obscurul ei soț (de profesie medic) a ajuns în grațiile trustului Pfizer, după ce ei amândoi s-au zbătut să vândă cât mai multe doze (se subînțelege, uzând de funcția necușerei) și după ce s-au ales cu un „mizilic” de câteva zeci de milioane dolari.
Ar mai fi multe de spus, dar – nevrând să o lungesc prea mult și să nemulțumesc în acest fel pe unii dintre cititori – închei cu autorizata opinie despre virus a doctorului imunolog Tasuku Honjo, profesor japonez de fiziologie medicală și laureat al Premiului Nobel: „Dacă virusul ar fi natural, n-ar fi afectat întreaga lume!” Și mai departe: „Am peste patruzeci de ani de cercetări pe animale și viruși. Asemenea virus NU este natural! Este un virus fabricat! Complet artificial!”