UK Bookmakers

Masacrul legionar de la Jilava, cele mai odioase crime din istoria României

Scris de DN. Posted in Dezvaluiri


La 26 ianuarie 1940, în închisoarea Jilava, au fost împuşcaţi de legionari 64 de foşti demnitari ai regimului carlist şi participanţi la represiunile antilegionare (printre ei: Gh. Argeşeanu, fost prim-ministru, generalul Gabriel Marinescu, fost ministru de Interne, Victor Iamandi, fost ministru de Justiţie).
Masacrul de la Jilava este numele sub care a rămas cunoscută asasinarea din noaptea de 26/27 noiembrie 1940 a 64 de înalţi demnitari ai statului român de către legionari, aflaţi în stare de arest la penitenciarul Jilava.

Venirea lui Antonescu la putere

Având în vedere starea de dezordine generală care domina ţara în urma pierderilor teritoriale din vara anului 1940, regele Carol al II-lea a demis guvernul Ion Gigurtu şi l-a desemnat pe generalul Ion Antonescu cu formarea noului Consiliu de miniştri în ziua de 4 septembrie 1940.



În ziua următoare, Antonescu este învestit cu puteri depline în stat. Pe fondul continuării manifestaţiilor publice, pe la orele 21:30, Antonescu îi cere lui Carol să abdice, avertizându-l că în cazul unui refuz el nu mai răspundea de securitatea persoanei şi anturajului regal.

Într-o atmosferă extrem de tensionată, în dimineaţa zilei de 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a semnat un manifest în care anunţă că îi va lăsa fiului său, Mihai, „grelele sarcini ale domniei”. În aceeaşi dimineaţă, Mihai I este chemat la Palat pentru a depune jurământul în calitate de rege al României.

Pe 8 septembrie 1940, generalul şi-a arogat titlul de „conducător al statului”, astfel că el nu mai trebuia să răspundă pentru actele sale în faţa nici unui for politic.

Instaurarea statului naţional-legionar

Iuliu Maniu, preşedintele PNŢ, şi Dinu Brătianu, preşedintele PNL, nu au mai dorit să facă parte din noul cabinet, astfel că Antonescu a negociat participarea Mişcării Legionare la actul de guvernare.

În acest sens, pe 14 septembrie, România este declarată „stat naţional-legionar”. Horia Sima, şeful legionarilor, a fost numit vicepreşedinte al Consiliului de miniştri.

La puţin timp după instalarea ca ministru de Interne a generalului Constantin Petrovicescu, la sugestia lui Horia Sima, în cadrul Ministerului s-a decis constituirea unui corp de poliţie auxiliar, Poliţia legionară. Acesta a avut girul conducătorului statului: „Aveţi toată latitudinea, dublaţi toate elementele de la Siguranţă, de la Poliţie, dublaţi cu legionari, să poarte cămaşă albastră, verde, n-am nimic de spus, dar să facă parte din aparatul oficial”.

Aflaţi la putere, legionarii au trecut de la sine la promovarea politicii proprii, peste capul generalului, deoarece acesta nu acţiona în spiritul ideologiei. Mai mult, colaborarea în guvern între gruparea militară a lui Antonescu şi legionarii lui Horia Sima era marcată de animozităţi. Sub pretextul românizării economiei naţionale, legionarii au procedat la naţionalizarea unor fabrici. De asemenea, ei au creat institiuţii proprii care funcţionau în paralel cu cele oficiale. Cel mai elocvent exemplu este Poliţia legionară, care a început să aresteze fără mandat pe cei care-i considera adversari. Astfel, legionarii au putut declanşa actele de răzbunare.

Arestarea adversarilor politici

Printre primii arestaţi s-a numărat Mihail Moruzov, fondatorul Serviciul Secret de Informaţii al Armatei (1924), şi adjunctul său, Nicolae Ştefănescu. Moruzov era considerat o persoană „incomodă”, căci din funcţia sa de şef al SSI avea cunoştinţă despre toate evenimentele din timpul regimului carlist şi participase la toate jocurile de culise ale Palatului Regal.

Rolul principal în evenimentele ce se vor derula l-a jucat Ştefan Zăvoianu, prefect legionar al Poliţiei Capitalei, începând cu 5 octombrie 1940. Imediat, acesta a început întocmirea de liste cuprinzând pe cei care participaseră la prigoana legionară. Alexandru Roşianu, subsecretar de stat la Interne, urma să le soluţioneze, în sensul că unele persoane urmau să fie chemate în judecată. Normele legale nu s-au respectat, ci s-a trecut la arestări abuzive, executate de poliţişti legionari, cei în cauză fiind reţinuţi în arestul Poliţiei Capitalei sau încarceraţi la Penitenciarul Jilava. În lunile octombrie şi noiembrie au fost arestaţi şi încarceraţi mai mulţi demnitari din perioada fostului regim.

Asasinatele din noaptea de 26/27 noiembrie 1940

La sfârşitul lunii noiembrie trebuia să aibă loc şi reînhumarea cu funeralii naţionale a lui Corneliu Zelea Codreanu, iar cei arestaţi erau consideraţi vinovaţi de moartea căpitanului. Sub pretextul colectării de mărturii pentru pregătirea proceselor, Tribunalul Bucureşti a dispus transferarea unora dintre arestaţi la alte închisori, de teama represaliilor. Ştefan Zăvoianu, prefectul legionar al Poliţiei Capitalei, a refuzat să execute directivele. Pe 26 noiembrie 1940 s-a hotărât ca armata să intervină pentru transferarea deţinuţilor.

În acel moment, Zăvoianu a decis că este momentul să se acţioneze de urgenţă. Execuţiile au început la ora 00.30, legionarii folosindu-se de revolvere „Mauser”, adică cele aflate curent în folosinţa gărzii închisorii. Fiecăruia dintre cei căzuţi i s-a mai tras câte un glonţ în cap, pentru a fi siguri de reuşită. În total, la Jilava au fost ucise 64 de persoane: (listă incompletă)

Gheorghe Argeşeanu, fost prim-ministru
Victor Iamandi, fost ministru de Justiţie
Gabriel Marinescu, fost ministru de Interne, fost prefect al Poliţiei Capitalei
Mihail Moruzov, fost şef al Serviciului Secret de Informaţii
Ion Bengliu, fost comandant al Jandarmeriei
Ştefan Gherovici, fost comandant al Jandarmeriei
Nicolae Ştefănescu, subdirector la SSI
foşti agenţi de poliţie: Gavrilă Ichim, Eugeniu Zugravu, Coman Paraschiv, Ion Balint, Stanciu Lolescu, Gheorghe Comşa, Olimpiu Mărculeţ, Miah Radu, Nicolau Bărbulescu, Gheorghe Boghici, Marin Dumitru, Ion Panova (chestor), N. Bonea, Otto Reiner, Constantin Laurenţiu, P. Malinschi, N. Găman, I. I. Iordache, I. Horwath, V. Horwath, Constantin Bouleţ, P. Patriciu, N. Lescenco, M. Boţu, T. Miron, Dumitru Bilea, Constantin Culeţcu, Spiridon Dumitrescu, N. Bălănuţă
foşti jandarmi: Iosif Dinulescu, I. Stănciuc, Constantin Sorbu, V. Taşcă, N. Zăinescu, Ştefan Niţu, V. Moisescu, N. Bularda, Gheorghe Niculescu, C. Popescu, Gheorghe Oancea, N. Crăciun, P. Gheorghiu.



Alte tentative de asasinat

În aceeaşi noapte au fost asasinaţi la sediul Prefecturii Poliţiei Capitalei şi în pădurea Balota-Vlăsia alţi oficiali din Poliţie. În dimineaţa de 27 noiembrie 1940, au mai fost ridicaţi de la domiciliu şi aduşi la sediul Prefecturii alţi înalţi demnitari: Constantin Argetoianu, fost prim-ministru, Gheorghe Tătărescu, fost prim-ministru, Ion Gigurtu, fost prim-ministru, Mihail Ghelmegeanu, fost ministru de Interne, generalul Constantin Ilasievici şi colonelul Victor Marinescu. Toţi aceştia era acuzaţi de participarea la prigoana legionară în timpul regelui Carol al II-lea.

Conform declaraţiilor lui Argetoianu, salvarea lor a venit de la telefonul dat de soţia sa către Alexandru Roşianu, subsecretarul de la Interne. Acesta s-a prezentat personal la sediul Prefecturii şi a cerut eliberarea demnitarilor. Aceştia au rămas în adăpostiţi în sediul Ministerului de Interne până la 2 decembrie.

Nu de aceeaşi şansă au avut parte profesorii Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu, asasinaţi în noaptea de 27/28 noiembrie 1940.

Condamnarea celor implicaţi

Aceste asasinate l-au nemulţumit profund pe Antonescu. La 29 noiembrie, generalul a ordonat dezarmarea Poliţiei Legionare şi a instituit pedeapsa cu moartea pentru instigarea la rebeliune. Deşi a fost pus în amplicare începând cu 9 decembrie, ordinul a fost însă transformat de ministrul de Interne în transfer al cadrelor de la Poliţia Legionară la unităţile de poliţie regulate. Conflictul dintre legionari şi generalul Antonescu s-a acutizat treptat, culminând cu evenimentele din timpul rebeliunii legionare între 21 - 23 ianuarie 1941. După aceasta Antonescu preia întreaga putere în stat.

La 9 iulie 1941, Curtea Marţială a Comandamentului Militar al Capitalei, sub preşedinţia prim-preşedintelui, colonel-magistrat Vasile Gelep, începeau dezbaterile în procesul privind asasinatele săvârşite la Jilava. În cadrul aceluiaşi proces, au compărut şi acuzaţii pentru crimele din aceeaşi noapte de la Prefectura Poliţiei Capitalei şi din pădurea Balota-Vlăsia, dar şi cei învinuiţi de sechestrarea şi de asasinarea profesorilor Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu. Cercetările au durat din martie până la 21 iunie 1941. Pe 22 iulie 1941 s-au pronunţat sentinţele.

Din totalul celor urmăriţi, doar 17 au compărut în faţa instanţei militare, fiind sub arest preventiv. Un număr de 21 a fost judecat în contumacie (dintre care 20 dispăruţi şi unul mobilizat). În total au existat 20 de condamnări la moarte, cinci au fost condamnaţi la muncă silnică pe viaţă, şase dintre ei au fost condamnaţi la 10 ani de închisoare, iar cinci au fost achitaţi. Execuţia a avut loc pe 28 iulie 1941, la sud-est de Jilava, în locul numit Valea Piersicilor.

Printre cei condamnaţi s-au numărat: Ştefan Zăvoianu, fost prefect legionar al Poliţiei Capitalei, Romulus Opriş, fost chestor legionar, Constantin Orăşanu, adjunctul lui Zăvoianu, Tudor Dacu, informator al Poliţiei Legionare din Prahova, Eremia Şocariciu, chestor-şef al poliţiei legionare ş.a.

http://www.descopera.ro/istorie/14899558-masacrul-legionar-de-la-jilava-cele-mai-odioase-crime-din-istoria-romaniei

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2017