FABULOASA ascensiune a unei scriitoare răsfăţate de regimul COMUNIST şi declinul unei femei uitate de toţi
Lucia Demetrius a revenit, acum, în amintirile celor care au cunoscut-o sau i-au citit scrierile, cu ocazia premierei piesei “Trei generaţii”, de la Teatrul Odeon. Generaţia tânără, însă, nu a auzit de scriitoarea Lucia Demetrius. Iar tot ce se spune e că ea, născută şi crescută între cele două Războaie Mondiale, umblată printre elitele intelectuale ale României, ar fi putut să nu se lase să cadă, aşa de repede, în plasa comuniştilor.
Dar există oameni care nu se mulţumesc cu jumătăţi de informaţii, ci caută, scormonesc, prin arhive, prin biblioteci, prin case vechi şi străzi neumblate spre a a duce la lumiă o poveste reală. Aşa este doamna profesor dr. Elena Ruxandra Petre, din Bucureşti. A scris o carte despre acest personaj „Lucia Demetrius-Ascensiunea şi declinul unei scriitoare”. Am găsit-o pe doamna profesor după ce am scormonit, la rândul nostru, de data aceasta prin internet. Şi am plecat de la invitaţia de a merge la prmeiera piesei „Trei generaţii”, de la Teatrul Odeon, din Bucureşti, o piesă de Lucia Demetrius. Habar nu aveam cine este Lucia Demetrius. O scriitoare controversată, mi s-a spus, din vremurile ... acelea.
Am avut plăcearea să asist la premieră, alături de doamna Elena Ruxandra Petre, care era foarte emoţionată. Urma să vadă, pentru prima dată, pe scenă, una dintre operele personajului său.
Şi am rugat-o să ne spună, pe scurt, povestea Luciei Demetrius.
- Cine era Lucia Demetrius?
- Cred că este o scriitoare uitată nedrept. De aceea socotesc că, semnând regia celor „Trei generaţii”, domnul Dinu Cernescu – nu doar că readuce pe scena românească cea mai bună şi jucată, cândva, piesă a Luciei Demetrius – ci face şi o „reparaţie literară”. Sper că e un început al „reabilitării” unor nume pe care cei mai mulţi le leagă exclusiv de scrierile „angajate” politic, ignorând pe de-a-ntregul principiul lui Kogălniceanu: „Vom critica cartea, iar nu persoana.” M-aţi întrebat cine era Lucia Demetrius... E greu să sintetizez biografia unui om care trăit 82 de ani, în „trei generaţii” atât de diferite. Căci după o copilărie antebelică (s-a născut în 1910), o adolescenţă şi o tinereţe interbelice, când era deja cunoscută în lumea literară (Lovinescu, destul de rezervat în aprecieri elogiative, a declarat-o, nici mai mult, nici mai puţin...o „copilă de geniu”), Lucia Demetrius a traversat toţi anii tulburi ai comunismului, „repliindu-se” – din păcate foarte rapid şi zelos. Trecând, carevasăzică, de la o literatură „camilpetresciană” de mare sensibilitate (până în 48, scrisese două romane, două volume de nuvele şi alte două de versuri, o dramatizare după „Werther” şi o piesă despre actori – „Turneu în provincie” – şi „Dramă burgheză”, plus câteva zeci de articole în presa importantă a timpului) la scrieri în care nu am recunoscut nimic din fragilitatea şi din firea ei artistică, hipersensibilă.