Mar 14 Campania Toarna-ti prietenul

Centrul condus de escrocul Simon Wiesenthal a declanşat, în ultimii ani, şi o campanie de incitare la denunţarea unor cetăţeni suspectaţi de „participare la holocaust“, campanie care a ajuns şi în România. În marile oraşe ale ţării, cu concursul imbecil, trădător şi laş al autorităţilor, pe panourile publicitare din oraşe, din staţiile de transport în comun etc., erau montate afişe mari care îi îndemnau pe cetăţeni să-i denunţe pe cei suspectaţi, caz în care vor primi 10.000 de dolari. Nu ştiu care a fost rezultatul campaniei din Austria şi din alte ţări occidentale, dar în România doar o singură nemernică a încercat „să împuşte francul“: Mariana Maxim, aflată într-o ţară din Vest în care a plecat la cules de căpşuni, l-a denunţat telefonic pe Ioan Alexa, de 96 de ani, din Iaşi, cum că ar fi fost un „nazist“ care i-ar fi holocaustizat pe jidani.

Acest denunţ criminal i-a grăbit sfârşitul. Familia a intenţionat să acuze la Parchetul General Centrul „Simon Wiesenthal“ pentru incitare la denunţ calomnios cauzator de moarte, dar nu ştiu dacă a făcut-o; oricum, ziarul Adevărul nu a mai avut curajul să revină [1]. Recent, am reluat problema periculozităţii centrului acestui impostor Simon Wiesenthal şi m-am adresat premierului Victor Ponta, Ministerului Justiţiei etc., pentru incriminarea Centrului „Simon Wiesenthal“ în cazul nonagenarului Ioan Alexa şi interzicerea respectivului centru [2]. Ministerul Justiţiei a trimis textul meu către Parchetul General, iar de aici un procuror ticălos a dat soluţia de neîncepere a urmării penale fiindcă petentul „nu comunicase adresa“! Or, adresa mea era menţionată la finalul textului depus la registratură – fără ea nici nu mi-ar fi fost înregistrată cererea! – şi, deci, nu era un impediment nici măcar formal, dar nemernicul de procuror a găsit un pretext ca să muşamalizeze cazul, deşi, dacă era cinstit şi nu trădător, se putea sesiza „din oficiu“. Vedeţi de ce am scris în articolul „Armaghedonul magistraţilor“ că, «la „Revoluţie“, cei care trebuiau să fie împuşcaţi cu prioritate erau procurorii şi judecătorii „partinici“, nu securiştii şi miliţienii», cum a fost de s-a întâmplat la respectiva „revoluţie“, regizată de alde Brucan et co.?! [3]. Rămâne de reparat greşeala la proxima revoluţie! În mod evident, pe lângă putregaiul corupţiei din Ju$tiţi€, trebuie ars şi lichelismul faţă de „poporul ales“!

Permisivitatea şi concesiile făcute acestor impostori i-a încurajat în acţiunea lor de a pretinde şi acum bani de holocaust.

Iată o obrăznicie recentă a lui Efraim Zuroff, postată în 10 decembrie 2012, pe site-ul Comunităţii Evreieşti din România, scrisă cu neglijenţa care, cum am mai relevat, trădează totalul dispreţ faţă de limba română:

«Centrul Simon Wiesenthal protestează împotriva eşecului înregistrat de justiţia din România

în finalizarea investigării celor 4 suspecţi

semnalaţi în cadrul acţiunii „Ultima Şansă“

Centrul Simon Wiesenthal (SWC) protesteaza impotriva esecului inregistrat de justitia din Romania in finalizarea investigarii celor 4 suspecti de crime de razboi, romani nazisti, a caror nume au fost descoperite in cadrul actiunii ”Ultima Sansa”, proiect condus de SWC care a oferit premii financiare pentru obtinerea informatiilor care faciliteaza urmarirea si pedepsirea infaptuitorilor Holocaustului.

In cadrul proiectului, care a fost lansat oficial de Dr. Efraim Zuroff, seful departamentului de urmarire a nazistilor, in Bucuresti, in septembrie 2003, au fost analizati 18 suspecti, numele a 4 dintre ei fiind inaintate in atentia Procurorului Sef al Romaniei, Dl. Ilie Botos. Cele patru persoane sunt suspectate de participare la uciderea unor evrei din Bucuresti, Iasi, Dorohoi, Odessa si alte locuri, in timpul celui de al doilea razboi mondial.

In adresele trimise astazi in atentia Procurorului Angela Nicolae si nu cu mult timp in urma si Procurorului Sef, Dl Ilie Botos, Zuroff a exprimat adanca sa ingrijorare fata de esecul procuraturii romane de a complete investigatiile si a avertizat ca ” fiecare zi care trece fara luarea masurilor legale aduce suspectii nazisti mai aproape de eludare din fata justitiei”.

Potrivit lui Zuroff: ” Va fi o bataie de joc a memoriei victimelor Holocaustului din Romania daca cei responsabili de moartea lor nu au fost trasi la raspundere din cauza esecului sistemului judiciar romanesc de ii aduce in fata completului de judecata”» [4]. Şi iată încă o mostră de logoree holocaustică, tot din 12 decembrie 2012, redată ad litteram, scrisă de un individ pe cât de infatuat pe atât de agramat, care semnează „Prof. Dr. Mihael Elias“:

«Comemorarea Holocaustului: de ce abia acum?

60 de ani au asteptat cele un milion si douăsute de mii de victime (din care peste 95% au fost evrei), transformate în fum, sapun, sau praf si pulbere, omagiul ce le era datorat de tarile europene precum si recunoasterea acestora ca partase prin comisiune sau omisiune, la marele macel planificat cu scrupulozitate germana de nazisti.

Ca multi altii, mi-am pus si eu întrebarea “de ce abia dupa atîta timp?”.

Am gasit cîteva raspunsuri, de genul “marele popor francez dotat cu sentimente umanitare”, sau “rodul activitatii educationale a institutiei “Iad va-sem”, sau “era ultima ocazie de comemorarea unei cifre rotunde în prezenta fostilor detinuti, care depasesc acum 80 ani”, explicatii poate reale, poate posibile, dar care nu constituie un raspuns coherent si suficient argumentat, privind cauzele care au determinat amploarea mondiala a acestei comemorari.

Fara a avea pretentia de a da un raspuns complect, în cele ce urmeaza voi încerca sa exprim cîteva supozitii. Dincolo de afirmarea politicoasa, diplomatica si uneori de circumstanta a sentimentelor de solidaritate cu victimele si legamîntul ca astfel de fapte sa nu se mai repete, actul în sine are un profund caracter politic. Iar în politica, nu se cunosc sentimente, ci doar interese, care în cazul de fata, prin jocul hazardului, au coincis.

Singura mare putere mondiala, U.S.A, are un presedinte hotarît sa nu mai accepte inadvertentele (ca sa ne exprimam diplomatic) repetate ale unor conducatori de state europene, care au uitat de ajutoarele americane esentiale primite în timp de pace si mai ales pe timp de razboi. Aceste state cred ca pot deveni hegemonice folosind O.N.U, politica concilianta fata de amenintarea terorista si opozitia constanta la initiativele americane de lupta antiterorista, de instaurare a democratia în unele state musulmane.

Se impunea un mesaj-avertisment politico-diplomatic, iar comemorarea holocaustului era un moment extrem de potrivit, acum la începutul unui nou mandat prezidential: a li se aminti popoarelor si conducatorilor Europei despre vinovatia ce nu se poate prescrie, privind responsabilitatea sacrificarii a sase milioane de evrei, proprii lor cetateni, dar mai ales, ca atitudinea de fronda politica, risca sa produca un nou cataclism mondial, cu consecinte imprevizibile.

Cu putin timp înainte, o comemorare asemanatoare a avut loc la O.N.U, bastion al antisemitismului si anti-israelismului concretizat în nenumaratele rezolutii de condamnare (sprijinite automat de mai toate tarile europene) a politicii statului iudeu, vinovat ca îndrazneste sa-si apere existenta si independenta.

Kofi Anan, dirijorul corului anti-israelian, prins cu fraude de drept comun, cerseste izbavire de la Statele Unite si presedintele american, încît comemorarea holocaustului era un moment extrem de potrivit de a-si dovedi echidistanta fata de membrii organizatiei pe care o conduce. În asa fel, ca de rîndul acesta a tinut o cuvîntare de-dreptul înduiosatoare privind neamul evreilor, daca nu s-ar cunoaste adevaratele lui sentimente antisemit-anti-israeliene, dovedite prin fapte.

Si tot cu putin timp înainte, cancelarul german a pledat, în Japonia fiind, despre vointa si dreptul Germaniei de a face parte din Consiliul de Securitate al O.N.U., dupa ce se opusese vehement politicii internationale americane. Comemorarea holocaustului era un moment extrem de potrivit pentru a se aminti adeziunea cvasi-unanima a poporului german la politica hitleriana si ca din susnumitul for nu pot face parte decît tarile care au participat la distrugerea masinii de razboi nemtesti.

Noul stapîn al Rusiei, Putin, care tînjeste dupa gloria apusa a fostului imperiu comunist, abia definitivase cu Asad al Siriei urzelile privind mentinerea starii de încordare la frontiera de nord a Israelului. Comemorarea holocaustului era un moment extrem de potrivit, de a aminti lumii întregi, rolul Armatei Rosii, care în drumul spre Berlin, a descoperit si eliberat lagarul de la Auschwitz-Birkenau (un rod al pactului Molotov-Ribentrop).

A fost prezent si Chirac, comandantul-sef al razmeritei antiamericane, cel care si-a pus consilierii sa elaboreze planurile de reparare a “acelei erori istorice, numita statul Israel”, care prevede masurile ce vor duce la stergerea lui de pe harta prin anii 2015.

Realegerea presedintelui Bush, l-a trezit din visul grandorii napoleoniene de a face din Franta prima putere din lume, si-a restructurat comportamentul agresiv, a recunoscut contributia tarii sale la masacrarea propriilor ei cetateni de neam evreu si a folosit comemorarea holocaustului ca un moment extrem de potrivit, pentru a semnala întregei lumi, pioasa dorinta de reconciliere cu democratia americana.

Uniunea Europeana, luînd pilda de la corifeii sai, dupa ce acceptase sa devina o unealta a tendintelor supremationiste franco-germane, dupa ce asigurase fonduri anuale de sute de milioane de euro folosite de Autoritatea palestiniana pentru intensificarea atacurilor teroriste, si-a încolonat pletora de organisme, prezentîndu-se frumos aliniati la comemorarea holocaustului, moment extrem de potrivit de exprimare a condamnarii antisemitismului, care creste an de an în mai toate tarile U.E.

Si au mai fost prezenti presedinti de stat si sefi de guverne din tarile apusene si foste comuniste,

– dintre care unele au avut forta si curajul de a admite contributia guvernantilor din epoca respectiva la genocidul comis în propriile lor tari (Polonia, Romania, Ungaria), facînd din comemorarea holocaustului un moment extrem de potrivit de exprimare a vointei de a curma din radacini manifestarile antisemite si xenofobe,

– si altele care nici pîna azi nu si-au recunoscut propria participare la holocaust, cum este cazul Austriei, Belgiei, Olandei, Croatiei, Greciei, care îsi imagineaza ( din marginire politica si o rau înteleasa mîndrie nationala) ca simpla si formala lor prezenta la comemorarea holocaustului este un moment extrem de potrivit de a se spala definitiv de pacatele trecutului din tarile lor.

Pentru Israel, lectia holocaustului este unica: a fost necesara sacrificarea a 6 milioane de evrei pentru a se reconstitui un stat propriu, pe vechiul lui teritoriu, care constituie o garantie ca istoria nu se ve mai repeta nicaieri în lume.

P.S. Multi si-au pus poblema lipsei presedintelui Bush la un eveniment de asemenea amploare.

Îmi permit sa cred ca semnificatia este destul de transparenta: a se lua la cunostiinta ca presedintele Statelor Unite ale Americii a considerat ca participarea sa implica întîlniri cu diferiti sefi de state sau guverne, pe care la momentul respectiv le-a socotit ca premature sau nepotrivite» [5].

Aşadar, la circa cinci decenii după ce s-a demascat impostura, acest individ, pe nume „prof. dr. Mihael Elias“, încă mai vorbeşte despre „săpun din grăsime de jidan“, adică menţine linia răpsândacului iniţial, Simon Wiesenthal, şi difuzează aceleaşi baliverne ca şi boul de Cam-bou-live sau ceilalţi activişti ai „Holocaustului“, pentru ca, tot repetând minciuna, să păcălească sau să înfricoşeze pe cineva, inducându-i ideea de vinovăţie! Site-ul Comunităţii Evreieşti din România este sponsorizat de Comunitatea Evreiască din România – care este plătită din bugetul Statului Român, ca să ne denigreze – şi de loja B’nai B’rith, considerată cea mai puternică lojă masonică din lume, care, evident, a contribuit substanţial la dezvoltarea sionismului şi, implicit, şi-a însuşit mari sume din banii strânşi pentru „salvarea“ jidanilor de la holocaustul pe care li-l pregăteau goyimii – Rusia „având chiar un plan încă din 1860“, cum repeta presa sionistă!

Dar, cum am relevat, Dumnezeu ne îndeamnă şi ne încurajează să nu ne temem, căci toate înşelăciunile, toate mistificările, toate falsificările, muşamalizările, mişeliile comise de cei vicleni vor ieşi la iveală, „toate cele ascunse vor ajunge să fie cunoscute“, iar cei vinovaţi vor fi pedepsiţi. Iată că, treptat, mişeliile jidanilor ies la iveală. Desigur, ar fi mai bine să nu aşteptăm pedeapsa divină, ci să-i pedepsim noi, aici, pe pământ, după fărădelegile pe care le-au comis. De altfel, proverbul chiar indică drumul de urmat când ne previne că lucrurile nu sunt simple: „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă!“ Îţi dă minte, adică îţi dă liberul arbitru, îţi dă voinţă, dar mai departe trebuie să acţionezi singur, să faci efortul de a descoperi vicleniile şi de ale elimina. Aceste fărădelegi nu se vor devoala de la sine, mai ales că cei care le-au comis şi-au luat măsuri de siguranţă ca să fie bine ascunse şi să rămână acolo ascunse. Ele nu vor ieşi la iveală în mod spontan, ci trebuie întreprinse cercetări laborioase ca să fie descoperite. Este şi cazul teroristului escroc Simon Wiesenthal şi al celor care-i continuă, acum, înşelătoria, cu Efraim Zuroff în frunte. Toate balivernele execrate de Simon Wiesenthal în maculatura lui de-o viaţă au fost spulberate de cercetarea laborioasă a lui Mark Weber, care scoate la iveală opiniile calificate ale unor experţi şi oficiali, printre alţii chiar ai statului Israel. Sau, cum recunoaşte adesea, evident ironic, prof. Ion Coja, a lucrat „cu materialul clientului“!

Punând cap la cap asemenea opinii, numeroase cercetări bine documentate şi argumentate, realizăm, ca într-un joc de puzzle, tabloul mistificării colosale, coerente şi concertate pe plan internaţional şi desfăşurate în timp de peste un secol pe care-l constituie propaganda holocaustică, clasificată just de Arthur R. Butz ca fiind cea mai mare înşelătorie a secolului XX: THE HOAX OF THE TWENTIETH CENTURY; LA MYSTIFICATION DU XXE SIÈCLE; ÎNŞELĂTORIA SECOLULUI XX; ESCROCHERIA SECOLULUI XX! O carte care trebuie tradusă în toate limbile Pământului pentru a se putea stârpi atât această înşelătorie, cât şi pe promotorii şi susţinătorii ei, precum legislatorii şi parlamentarii români care au achiesat la promulgarea şi menţinerea criminalei O.U.G. nr. 31/2002 şi care, în loc să o abroge, vor, culmea prostiei, să-i mai şi accentueze pedepsele, după propunerea acestui demagog pervers care este Crin Antonescu-Vorbete – ajuns acum, dar prea târziu, un cadavru politic!

Oricum, ziua de 21 iulie 2014 este o zi istorică pentru Partidul Naţional Liberal: marele demagog Crin Antonescu-Vorbete a fost scos din cursa pentru preşedinţia României de către propria sa creaţie, Klaus Iohannis-Frankenstein, ceea ce este dovada că P.N.L. poate să meargă liniştit în cavoul politic din care l-a scos Istoria postdecembristă a României.

 NOTE

 [1] Vedeţi aici: http://www.altermedia.info/romania/2012/12/05/mariana-maxim-nemernica-neamului/.

[2] Cf. http://ro.altermedia.info/romania/2012/12/12/simon-wiesenthal-impostorul-nr-2/.

[3] Cf. http://www.altermedia.info/romania/2009/09/19/armaghedonul-magistratilor-1/; http://www.altermedia.info/romania/2009/09/21/armaghedonul-magistratilor-2/.

[4] Cf. http://net7.com/rjh/ro/?p=10623#more-10623.

[5] Cf. http://net7.com/rjh/ro/?p=10612.

http://www.altermedia.info/romania/2014/10/28/campania-toarna-ti-prietenul/