Filmul despre procurorul Panait, eliminat de procurorii politici din era Năstase, la prima proiecţie cu public. Unde şi cum apare Victor Ponta
În 2002, un procuror tânăr se sinucide după ce este obligat să investigheze un alt procuror care descoperise o mare afacere ilicită. Filmul este în acelaşi timp un omagiu adus procurorului Panait, transformat în film în procurorul Panduru, un simbol al anticorupţiei dar şi un avertisment că oricând sistemul judiciar se poate întoarce la perioada neagră a anilor 2000. Procurorul Panduru, creat după chipul şi asemănarea lui Panait, este eliminat din sistem brutal de colegii săi, procurori angajaţi politic, parte a unei reţele complexe de corupţie cu legături în lumea politică, dar şi în cea a serviciilor. Filmul este o pictură la milimetru a corupţiei instituţionalizate la cel mai înalt nivel din anii 2000, iar în peliculă există aluzii la premierul Victor Ponta.
Filmul lui Tudor Giurgiu începe brutal si într-un ritm alert. Imagini cu vagoane-cisternă de petrol care reprezintă o aluzie la traficul de carburanţi şi evaziunea fiscală aferentă făcută de grupurile de corupţie din anii guvernării Năstase. Apoi brusc imaginea unui om care s-a spânzurat. Aflăm ulterior că era unul dintre martorii ce urmau a fi audiaţi de procurorul Panait, care în film este botezat procurorul Panduru. Personajul principal este un tânăr magistrat ajuns de un an la Parchetul General care împarte biroul cu un alt tânăr magistrat procurorul Ionuţ.
Filmul urmăreşte cazul real al procurorului Panait care în 20 de zile ajunge de la statutul de procuror incoruptibil la magistratul învins de reţeaua de corupţie politică din magistratură a cărui singură cale de scăpare este suicidul.
Cazul Panait, faptele reale
Cazul Panait a stârnit încă din 2002 controverse şi dezbateri aprinse. Panait nu a fost nici primul şi nici ultimul procuror supus presiunilor mafiei politice care şi-a întins influenţa în sistemul judiciar. Două elemente au făcut ca acest caz să fie special: suicidul şi refuzul lui Panait de a deveni procuror implicat politic politic.
Cristian Panait era în 2002 unul dintre procurorii din generaţia aşteptată. Avea 29 de ani şi de un an de zile era procuror la Parchetul General la Biroul de Anchete Special. Avea deja la activ dosarul deputatului PSD Viorel Gheorghiu, ginerele lui Bebe Ivanovici baron de Ilfov, dar şi finul generalului Gheorghe Carp, fondatorul serviciului secret al Internelor, cunoscut sub numele de “doi ş-un sfert”. Cristian Panait a primit de la şeful său procurorul Păun un dosar care îl privea pe procurorul Lele de la Oradea.
Acest procuror Lele îl arestase pe fiul prefectului de Bihor şi investiga un dosar privind afaceri ilicite cu combustibil care din ce susţine el duceau direct către PSD şi către serviciile de informaţii. Astfel că procurorul Panait trebuia să-l ancheteze pe procurorul Lele pentru diverse fapte de corupţie, luare de mită şi sustragere de documente. Din datele publice rezultă că Panait a refuzat să îl pună sub învinuire pe Lele şi mai apoi la 20 de zile de când a primit cazul decide să se sinucidă. De menţionat că Panait şi-a făcut doctoratul cu fostul ministru al Justiţiei Rodica Stănoiu.
Procuratura din anii 2000 transpusă în imagini
Filmul lui Tudor Giurgiu urmăreşte destul de fidel cazul Panait, dar nu este un documentar, ci un film de ficţiune. În prima parte, ca spectator, eşti introdus în lumea anilor 2000 din procuratura românească. Atmosfera apăsătoare este redată atât prin imagini cât şi prin scene. Acţiunea începe cu procurorul Panduru care primeşte de la procurorul Codrea (care face referire la procurorul Păun) dosarul de corupţie al procurorului Leca (procurorul Lele de la Oradea). În film este evident încă de la început că procurorul Panduru este împins să execute o comandă şi să-l aresteze pe procurorul Leca cel care descoperise afacerile cu petrol ale politicienilor şi serviciilor după cum aflăm mai apoi din film.
Leca însă nu este pictat drept un cruciat al aticorupţiei ci mai degraba apare ca un personaj din zona gri. O scenă relevantă este aceea în care procurorul Panduru se întâlneşte cu un amic din parchetul militar care avea acces la SRI şi care îl conduce spre o întâlnire cu procurorul Leca pe care însă Panait o refuză.
Pe parcursul întregului film se creionează clar imaginea lui Panduru ca procurorul care se luptă cu un sistem corupt şi sistemul corupt care vrea să-l îngroape.
Una din scene care aproape că este copia realităţii este percheziţia realizată de Panduru la casa lui Leca din Oradea. După ce primeşte dosarul la două zile şeful său Codrea îl ia şi îl duce la Oradea pentru percheziţie. În maşină sunt însoţiţi de o procuroare (din informaţiile colectate în realitate Panait a fost însoţi la Oradea de procuroarea Rădescu care acum este inspector la Inspecţia Judiciară). Acolo atât în film cât şi în realitate procurorul a fost aşteptat de Leca/Lele cu o echipă de filmare. În scena percheziţiei se remarcă jocul actoricesc al unui poliţist de la cercetări penale. Despre actorul care l-a jucat pe acest poliţist surse din lumea cinematografiei susţin că ar fi fiul lui Decebal Traian Remeş, fostul ministru închis pentru corupţie, protagonistul unuia dintre cele mai mari cazuri de corupţie. Fiul lui Remeş a studiat o vreme şi dreptul după care s-a apucat de actorie şi acum are chiar şi un teatru.
Procurorii politici care îşi “asasinează” funcţional colegul
Trei scene dau dimensiunea de neimaginat a acelor perioade. Prima este scena în care procurorul Panduru este chemat într-un birou unde se aflau procurorul, general (în realitate la acea vreme era Joiţa Tănase), şeful secţiei de Urmăriri Penale, în film procurorul Petruţ (în realitate Ilie Picioruş) şi procurorul Codrea adjunct al secţiei (în realitatea procurorul Păun). În acest decupaj inspirat din realitate procurorul general îi spune procurorului Panduru: „Domnule procuror, cred că ştiaţi bine ce aveţi de făcut când aţi primit dosarul ăsta. Dacă şeful vă spune 'fă-l', atunci fă-l, altfel pleci”. Adică ordinul de a-l executa pe procurorul Leca este fără echivoc. O altă scenă este în momentul în care procurorul Panduru decide să închidă dosarul lui Leca şi se prezintă la şeful secţiei la procurorul Petruţ cu ordonanţa.
A treia scenă este una dintre cele mai puternice ale fimului. Procurorul Panduru este sunat de şeful său Codrea care îl invită acasă la el, încercând să-l convingă că trebuie să revină pe calea cea bună. “Când o să ai copii o sa-ţi iasă gărgăunii din cap” îi spune Codrea.
Filmul îi are în distribuţie pe Emilian Oprea, Mihai Constantin, Andreea Vasile, Dan Condurache, Mihai Smărăndache, Liviu Pintileasa şi Alin Florea.
Procurorul Ionuţ aluzia la Victor Ponta
În mod evident filmul nu a fost făcut pentru a-l transforma pe Victor Ponta în criminalul lui Cristian Panait. Cu toate acestea aluziile la premierul Ponta din film sunt clare. Rolul lui Victor Ponta în film este transpus în personajul procurorului Ionuţ. Acesta este creionat ca singurul prieten al procurorului Panait care însă îl abandonează. Procurorul Ionuţ este imaginea perfectă a procurorului oportunist gata să servească reţeau de corupţie. Sunt trei elemnte care agaţă personajul procurorului Ionuţ de Victor Ponta.
Primul este scena în care cei doi se întâlnesc la un meci de fotbal unde procurorul Ionuţ îi spune despre dosarul său cu cetăţean Turc pe care l-a investigat pentru trafic de persoane şi infracţiuni economice. Un dosar similar fiind investigat şi de premierul Ponta pe când era la Parchetul General. În film procurorul Ionuţ îi spune procurorului Panduru: “Sper că nu ai de gând să faci o prostie şi să te pişi contra vântului. (…) Ştampila e la Codrea. România e ţara ştampilelor”
Al doilea cârlig cu care personajul Ionuţ este adus aproape de Victor Ponta este o scenă în care cei doi discută la o cafenea iar Ionuţ îi spune lui Panduru că a primit o ofertă să plece la Guvern şi că mai are două săptămâni în parchet. Aici scenariul nu respectă cronologia faptelor pentru că Victor Ponta plecase din parchet înainte ca Panait să primească dosarul lui Lele.
O a treia scenă care face ca numele lui Victor Ponta să poate fi asociat cu cel al procurorului Ionuţ este cea în care Panait îi spune acestuia că în curând o să intre în politică şi peste o vreme “te vedem deputat în Parlament”. În final procurorul Ionuţ este devoalat ca un caracter mic şi meschin care îşi abandonează colegul de birou. În momentul în care Panduru nu mai poate să intre în clădirea parchetului îi sună insistent pe colegul său Ionuţ ca să îl ajute dar acesta nici măcar nu îi răspunde la telefon.
Tudor Giurgiu: „Acest dosar mi s-a părut făcut la comandă”
Regizorul Tudor Giurgiu le-a spus spectatorilor care au asistat luni seară la proiecţia de lucru a filmului său „De ce eu?”, despre moartea procurorului Cristian Panait, că iniţial voia să realizeze un film despre plecarea lui de la conducerea Televiziunii Române din 2007.
”Dar riscam să râdă lumea de mine şi să iasă o comedie”, a spus Giurgiu.
În acea perioadă, regizorul a citit mult despre moartea procurorului Cristian Panait şi şi-a dat seama că are multe în comun cu acesta, inclusiv pasiunea pentru echipa de fotbal Dinamo sau frecventarea aceleiaşi săli de karaoke.
„Pentru mine a fost emoţionant, m-a mişcat şi m-a întors pe dos atât de tare omul ăsta, încât am vrut să înţeleg, cum poate un om de vârsta mea, perfect normal, un om integru, un om bine pregătit, ce se întâmplă cu un astfel de om ca în 20 de zile să ajungi la soluţia asta. A fost o încercare să văd dacă pot eu să reuşesc, nu singur, împreună cu cei de lângă mine, ca timp de şapte ani ,cât am lucrat la proiectul ăsta, să găsim o formă în care să arăt, cu puţinele mijloace pe care le are totuşi cinematograful, dar în acelaţi timp multe, ce se poate întâmpla cu un astfel de om. Asta a fost miza şi încercarea mea”, le spus Tudor Giurgiu spectatorilor.
Pentru realizarea filmului, Tudor Giurgiu a stat de vorbă cu oamenii din preajma procurorului, inclusiv cu mama şi mătuşa acestuia care se aflau în casă atunci când Panait s-a aruncat de la etaj. „Veţi găsi multe replici pe care am încercat să le iau, replici adevărate ale lui Panait”, a mai spus Tudor Giurgiu.
Cu toate că e un film de ficţiune bazat pe fapte reale, la final pelicula face trimiteri la perioada anilor 2000-2002 şi menţionează cine era ministru al Justiţiei atunci, cine era primul ministru sau cine era şeful direct al lui Cristian Panait.
„Mi s-a părut firesc , mi s-a părut normal la final ca oamenii să ştie. Cred că e important să ştie şi românii, şi străinii, cei care vin după noi, să înţeleagă cine e omul ăsta Leca sau Lele, care opt ani de zile după aia s-a bătut în procese , s-a chinuit să spună ce se întâmplă. Cred că aşa ne dăm seama, sau îşi vor da şi alţii seama, ce s-a întâmplat cu România între 2002 şi momentul ăsta”, a spus Tudor Giurgiu.
Regizorul le-a mărturisit spectatorilor că, atunci când şi-a făcut documentarea pentru film, a avut acces la dosarul privind cauzele morţii procurorului Panait, întocmit de Parchet.
„După părerea mea, nu mă pricep, nu sunt procuror, acest dosar mi s-a părut făcut la comandă şi făcut unidirecţional, ne-a demonstrat că omul asta are o tulburare psihică şi din cauza asta s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat”, a spus Tudor Giurgiu.
Regizorul a spus că filmul va avea premiera în februarie/martie 2015, dar acum a vrut să prezinte publicului o variantă de lucru în perioada campaniei electorale
„Am vrut, pentru că aşa cred eu că e bine, am vrut să fiu consecvent unui gând al meu de a lansa filmul în perioada asta, nu s-a putut şi am spus că e important să mai deschidem nişte conştiinţe”, a precizat Tudor Giurgiu, care le-a spus spectatorilor că de fapt crede că conştiinţele lor sunt deja deschise.
„Cineva îmi spunea că trebuia să facem o caravană prin Olt, Teleorman”, a glumit Giugiu, adăugând că nu crede că poate face asta.
„Mintea mea e cum terminăm filmul ăsta, ce voci mai înregistrăm. Neputând să fac lucrul ăsta am spus că menire lui este să transorme, să schimbe lucrurile, m-aş fi bucurat să fie filmul asta, să putem să fi făcut un efort de a încerca să-l arătăm la oameni care în continuare cred că în România suntem super sănătoşi, că ne e bine, că votăm ce trebuie. N-am putut să fac lucrul ăsta, că nu e gata, dar am vrut musai să-l arăt acuma, şi mult mai devreme- acum două săptămâni, dar nu s-a putut tehnic”, a spus Tudor Giurgiu.
Întrebat despre relaţia de prietenie dintre actualul premier Victor Ponta şi procurorul Cristian Panait şi care dintre actori este reprezentat de Victor Ponta, Tudor Giurgiu a zis că lasă publicul să se gândească la acest lucru.„Asta e un film de ficţiune, nu e un film documentar. Probabil că mulţi se aşteptau să vadă... mie mi-a fost foarte greu să fac un film ca ăsta”, a mai spus Tudor Giurgiu.