Ian 17 Trăiri profunde

        Poetul, criticul literar și nu în ultimul rând omul de cultură Ioan Romeo Roșiianu își lasă amprenta remarcabilă prin apariția acestui volum de poeme, apărut la editura eCreator, pe care o și patronează.
        Întregul volum îl consider a fi unul de analiză atât interioară (mai ales), cât și o analiză exterioară a lumii în care ne ducem existența.
         Titlul este unul sugestiv, simbolic, care la o primă vedere poate crea semne de întrebare.
Substantivul litanie, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX) este o rugăciune lungă (rostită alternativ de preot și de credincioși) sau cu sens figurat poate fi o expunere, o înșiruire lungă, monotonă și plictisitoare.
Alăturarea substantivului, sufletului, însoțit de prepoziția simplă pentru trimite direct la laitmotivul volumului, la partea cea mai puternic înzestrată cu sentimente, trăiri și emoții.

Adjectivul gol trage deja un semnal de alarmă în ceea ce privește starea de bază a creatorului.
          Volumul debutează cu un poem intitulat ,,Inscripție pe-o cruce rece”, care e ca o mărturie, dar și o chemare a eului liric către persoanele dragi, ce au părăsit lumea celor vii, îndreptându-se spre o nouă lume.
Poemul este unul de căutare, de încercare de regăsire cu ardoare cu cei plecați de mult timp  dincolo - ,,Şi vremea a trecut, şi n-am mai fost copil,/ şi tatăl meu în trudă puterea-şi sfâşia,/ şi s-a făcut de ziuă, şi mama mea s-a dus,/ în vremea-n care-n tata şi lacrima plângea.”
       Poezia ,,Legământ de pace” e construită ca o rugă către divinitate, de a ne călăuzi pașii, de a ne arăta calea cea bună și de conștientiza câte lucruri nefaste ne înconjoară sau de câte lucruri rele ne lăsăm conduși, fără a băga de seamă vreo secundă repercusiunile - ,,Să ne  fie-n ceţuri jalea/ pacea-n suflet să ne crească/ să ne fie dulce sarea/grâu-n holdă să-ncolţească./ Că mai vrem iubire-n lume/multă linişte şi cânt/ vrem câmpie nu genune/ cât    ni-i viaţa pe pământ.”

         Un alt poem ce mi-a atras atenția și mi se pare extraordinar pe care poetul Ioan Romeo Roșiinau l-a creionat cum nu se poate mai bine este și ,,Aș mai putea    să-ți spun”.
 Aici, vocea poetică e mai sinceră ca niciodată parcă, afirmând că durerea e omniprezentă, e insuportabilă și nu mai poate fi remediată nicicum - ,,Aş mai putea să-ţi spun că te iubesc,/ Dar n-are-n lumea asta nici-un rost,/   În viaţa noastră toate năpârlesc,/ Durerea-i grea, cât zilele de post.
Ultima strofă e cuprinzătoare - ,,Aş mai putea s-arăt că te doresc,/ Dar tu o ştii şi toate-s inutile,/ De mult te-ai învăţat să te iubesc,/ O ştii de mult, o ştii prea bine!”
        În toate poemele predomină o stare de căutare, de regăsire cu familia, cu prietenii, cu cei apropiați. Căutarea este de ordin sufletesc, îmbinând dorul, tristețea cu iubirea.
        Există în mai toate paginile ce compun acest volum o antiteză între atunci și acum, între moarte și viață, între dragoste și lipsa ei. Eul liric se simte contrariat, confuz de aceste opoziții, neștiind exact unde să rămână ancorat. Acesta suferă, își plânge pierderile, dar în același timp se bucură și de prezent, de iubirile și de ceea ce îi rezervă destinul la timpul prezent.
        Poezia scoate în evidență o stare profundă de gol, de neliniște, de apăsare și chiar de angoasă a vocii poetice. Imaginile sunt puternice, contradictorii și prezintă ființa în toată complexitatea ei.
         Versurile sunt sensibile, dar și puternice în același timp. Ele sunt o dovadă vie, așternute pe hârtie despre sufletul pustiit al creatorului.
           Suferința, pierderea sau dorul sunt doar câteva dintre temele de bază încununate în volumul de față.
           Scriitorul Ioan Romeo Roșiianu a fost dintotdeauna și va rămâne pentru eternitate un poet, în inima căruia sentimentele sunt trăite la cote dintre cele mai intense.
         Eul liric a fost și va rămâne constat preocupat de trecerea în neființă a celor dragi și va încerca prin toate mijloacele să își aline dorul de ei, fiind aproape imposibilă această misiune.
          Astfel, prin aceste creații de o profundă sensibilitate, poetul Ioan Romeo Roșiianu îndeamnă cititorii la introspecție minut de minut și ceas de ceas. Lecturarea poeziilor va lăsa ecouri în mintea lectorilor, dar mai ales în sufletul acestora.