SCRISORI DE DRAGOSTE EXPEDIATĂ (LETTERS OF DELIVERED LOVE), O CARTE TRIPLU PREMIATĂ
Cartea domnului Ioan Romeo Roşiianu, SCRISORI DE DRAGOSTE EXPEDIATĂ (LETTERS OF DELIVERED LOVE), Editura GRINTA, Cluj - Napoca, ediție bilingvă, româno - engleză, 2017, versuri, (traducere Patricia Lidia), face parte din ciclul SCRISORILOR DE DRAGOSTE, al feluritelor scrisori de dragoste: deschise, neexpediate, despre demoni şi sfinți, pierdute, irosite, către Izoleta, scrisori de dragoste eternă, scrisori şi destin, scrisori de dragoste nemărginită, de dragoste expediată şi aşa mai departe, momentan în lucru, SCRISORI CĂTRE IUBITA DE ACASĂ.
Acest lung şir al scrisorilor epistolare din ciclul SCRISORILOR începe în anul 2016 cu SCRISORI DE DRAGOSTE NEEXPEDIATĂ, Editura GRINTA, Cluj - Napoca, 2016, versuri, continuându cu SCRISORI DESPRE DEMONI ŞI SFINȚI, Editura ETHNOLOGICA, Baia Mare, 2016, versuri; SCRISORI DE DRAGOSTE EXPEDIATĂ, Editura GRINTA, Cluj - Napoca, ediție bilingvă, româno - engleză, 2017, versuri (traducere Patricia Linda);
SCRISORI DE DRAGOSTE PIERDUTĂ, Editura eCREATOR, Baia Mare, 2018, versuri; SCRISORI DE DRAGOSTE ETERNĂ, Editura eCREATOR, Baia Mare, 2018, versuri, coautor, alături de Alina Florica; SCRISORI ŞI DESTIN, Editura eCREATOR, Baia Mare, 2018, versuri, coautor, alături de Alina Florica; SCRISORI DE DRAGOSTE IROSITĂ, Editura eCREATOR, Baia Mare, 2019, versuri; SCRISORI DE DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ, Editura eCREATOR, Baia Mare, 2019, versuri, coautor, alăturide Alina Florica ; SCRISORI CĂTRE IZOLETA, Editura DETECTIV LITERAR, București, 2020, versuri; SCRISORI DESCHISE TRUPULUI TĂU, Editura UNIVERSITATEA DE NORD, Baia Mare, 2020, versuri.
Şirul scrierilor Domniei sale este unul de-a dreptul fabulos: 15 volume de poezie; 2 volume de religie (coautor); 1 volum de publicistică; 5 volume de critică literară; 3 volume de cărți traduse, iar în curs de apariție încă 2 volume, unul de poezie şi altul de critică literară.
Ioan Romeo Roşiianu a semnat, până acum, prefața, postfața sau refetințe critice la peste 500 cărți, fiind inclus în 11 dicţionare şi în aproape 100 de antologii literare, dintre care trei sunt ediții bilingve româno - albaneze.
A publicat poezie, proză, eseuri şi critică literară în toate revistele importante din țară, la unele dintre ele având rubrici sau pagini permanente de critică literară.
Iată, aşadar, o activitate de-a dreptul fantastică în câmpul creației literare, ca să nu mai vorbim despre multele şi feluritele dinstincții şi premii pe care le-a obținut, de-a lungul anilor, pentru poezie şi proză la diferitele concursuri şi festivaluri din țară şi străinătate, dar şi 6 importante premii pentru volum: POETUL UCIS DE CUVINTE, poezie; ÎNMORMÂNTAREA CUVINTELOR,
poezie ; SCRISORI DE DRAGOSTE EXPEDIATĂ, poezie (carte premiată la trei festivaluri) şi SCRISORI DE DRAGOSTE PIERDUTĂ, poezie.
A fondat revistele MILLENNIUM şi eCREATOR, ambele din Baia Mare.
A publicat poezie, proză şi eseu în Franța, Germania, Anglia, Albania, Austria, Canada, SUA, India, Belgia, Ungaria, Italia, Spania, Moldova, Ucraina şi Bulgaria.
În postura de redactor, redactor şef sau director la editurile CASA LUX şi ODEON din București, ENESIS, IULIUS şi eCREATOR din Baia Mare, a coordonat şi îngrijit apariția a peste 700 cărți.
Este mrmbru în: Liga Scriitorilor din România; Uniunea Scriitorilor Europeni; Uniunea internațională a Oamenilor de Creație; Uniunea Ziariştilor profesionişti din România; Asociația jurnaliştilor Români de Pretutindeni; Asociația presei sportive din România.
În prezent deține funcții de conducere în: Reprezentanța Maramureş UIOC (Preşedinte); Editura eCREATOR (Director); Revista eCREATOR(Director); Asociația Social - Cultural - Creştină eCREATOR (Preşedinte); Zuarul NECENZURATMM (Redactor şef); ziarul ŞTIRILEMM (Redactor şef); Revista CREDINȚA ADEVĂRATĂ (Redactor şef) şi revista TELEORMANUL CULTURAL (Secretar general de redacție).
Am realizat, prin cele prezentate mai sus, o scurtă focalizare asupra muncii, activității şi arderilor incandescente în care este implicat acest mare om de cultură, poetul, prozatorul, eseistul, jurnalistul, editorul şi, nu în ultimă instanță, formatorul de oameni de cultură, domnul Ioan Romeo Roşiianu.
Revenind la cartea pusă în discuție, SCRISORI DE DRAGOSTE EXPEDIATĂ (LETTERS OF DELIVERED LOVE),
Editura GRINTA, Cluj - Napoca, 2017, ediție bilingvă
româno - engleză (traducere Patricia Lidia), carte care conţine între coperțile ei un nunăr de 48 asemenea scrieri epistolare, despre catedrală şi Dumnezeu, despre Dumnezeu şi cuvinte, Dumnezeu şi tăcere, despre binecuvântare şi blestem, despre bunica şi ielele bune şi rele, despre căderea din Rai şi cerul căzut pe pământ, despre facerea lumii şi Dumnezeul iubirii, despre iubirea dintr-o viață anterioară, despre lumina salvatoare a morții, despre morți şi vii, despre oameni şi fluturi, demoni şi sfinți, despre nunta noastră şi trădarea poeziei, despre adulter şi suflet pereche şi multe, multe astfel de teme, care teme devin teme poetice la Ioan Romeo Roşiianu, atât de diferite la prima vedere si atât de comune nouă, tuturor, în profunzimea lor.
Cartea de față, ne dăm seama cu uşurință de lucrul acesta, rotunjeşte un profil de poet ale cărui ape lirice şi-au aflat de mult timp matca lor impunătoare, printr-un curs
de-a dreptul maestuos şi egal în acelaşi timp. Este vorba aici despre un adevărat cult, de o adevărată fidelitate față de propria-i substanță poetică, față de mijloacele proprii de expresie, pe care le va păstra şi le va dezvolta, valorificându-le în acelaşi registru liric în următoarele sale volume de versuri din ciclul SCRISORILOR.
De fapt, această fidelitate despre care facem vorbire este dealtfel condiția de bază a unei personalități marcante.
Sub influența unor experiențe de expresie romantică şi, poate într-o mai mare măsură, expresionistă, poetul realizează o detaşare de contingent, blamând sau infirmând lumea exterioară, construind o lume proprie, o lume proprie visului, mai exact a visurilor sale, o lume halucinantă populată de întâmplări grave şi dureroase, de gânduri negre şi apăsătoare în care Dumnezeu mai mult tace decât veghează, o lume din care nu lipsesc nici Moartea, nici Diavolul şi nici Demonii, o lume apăsătoare în care imaginația poetului şi tema sângelui îl poartă spre origini, spre copilărie şi străbuni (bunica), spre momentul păşirii în viață, alături de ielele bune şi rele, precum multe şi multe alte motive, o lume într-o continuă mişcare şi transformare, nu înspre bine, ci invers, o lume în care eul liric, devine debusolat, pierdut parcă, dar şi absolut conştient de tot ceea ce se-ntâmplă, spre neputința lui, înregistrând doar, precum un seismograf, pulsul cutremurului iminent.
În această halucinantă lume, IUBITA apare de fiecare dată, la modul tipizat, fiind prezentă perpetuu, ca un factor constant, aproape, dar departe în aceeaşi timp,caldă, dar rece şi nepăsătoare, întreținând doar această atmosferă halucinantă şi strivitoare, generatoare de tristețe şi frici, cu care eroul liric s-a obişnuit, de multă vreme.
Rolul IUBITEI, aici, şi-n toate cărție sale din ciclul SCRISORILOR, rămâne doar un pretext de invocare, un pretext de adresare, un pretext, nu un diaglog, ci un monolog ce are să urmeze în nişte termeni dureroşi şi apăsători, prin care poetul pune față în față, momentele de profundă dragoste şi iubire trăite în prezența IUBITEI, ca erou liric pasiv, mângâierile, tandrețele, trăirile şi netrăirile avute alături de ea: "Iubito, când a cântat corul în catedrala înaltă / am avut o senzație de gol / mai acută decât cea de foame din copilărie / de parcă îngerii se ascunseseră-n cuvinte atunci / aşa de frumos mirosea liniştea a smirnă
şi-a tămâie / şi mi s-a mai părut că sfinții-mi făceau complice cu mâna din / icoanele lor cu rame groase şi afumate (...) / mi se părea că până şi Dumnezeu a fost încântat / că ne-am ținut de mână când cântau bătrânii satului în / catedrala din centru / am simțit că şi El a simțit că ne iubim şi că ne-a / binecuvântat deşi n-apucasem să ne-ncheiem / rugăciunea şoptită"(SCRISOARE DIN MIJLOCUL CATEDRALEI).
Astfel se derulează firul narativ al tuturor poemelor cărții, poeme în care această alcătuire narativă imaginează întâmplări ciudate, care propun, nu atât o finalitate parabolică şi etică, cât mai cu seamă o diagramă chinuită a unor căutări rebele.
Starea aceasta de vis, despre care vorbeam mai sus, deşi are rădăcini ascunse într-un fundament romantic, provine, credem noi, dintr-un fel de insatisfacție ontologică a eroului liric, nefiind doar o simplă stare de constatare, ci un moment de supremă încordare lirică, care încordare sondează în fond acea lume interioară a unui suflet extrem de profund şi de problematizat.
Pe întreg parcursul cărții sale, poetul apare în ipostaza omului modern supus unei meditații lucide şi torturat de sensul marilor întrebări existențiale, nişte întrebări ostenitoare, dar cu toate acestea, neistovite.
Cu siguranță, nu putem obiecta poetului ostentația livrescului, sau abuzul de cultură, deoarece erudiţia acestuia închide aici o experiență de viață, o condiție umană care pare a fi încheiată, o cunoscută deci, dar o cunoscută imperfectă, care naşte întrebări şi provoacă visuri poetului, dar şi încercări de a depăşi ceea ce ştie deja, provocându-l la nivelul episteomologicului.
Însuşi titlul cărții, SCRISORI DE DRAGOSTE EXPEDIATĂ, naşte întrebări. La prima vedere tindem să credem că scrisorile de dragoste sunt expediate, dar, atenție, acordul participiului "expediată" se face nu cu scrisorile, ci cu atributul substantival prepozițional "de dragoste", o dragoste pe care poetul o expediază, săturat fiind de apăsarea ei dureroasă şi mută, spre alte zări ale necunoscutului, căutăndu-şi parcă liniştea şi pacea în această lume zbuciumată şi nelalocul ei.
Cartea domnului Ioan Romeo Roşiianu, SCRISORI DE DRAGOSTE EXPEDIATĂ, a obținut Premiul Revistei FAMILIA, 2018; Premiul Festivalului International de Poezie de la Sighetul Marnației, 2018, precum şi Premiul CEA MAI BUNĂ CARTE DE POEZIE A ANULUI 2017, la Festivalul - Concurs National de Creație Literară AVANGARDA, Bacău, 2018.