O nouă revistă literară la Baia Mare: ”POLEMICI”. Numerele 1-2 și 3-4/2016
De ce polemici?
Pentru că revista care îşi (re)începe viaţa cu acest număr este o „serie nouă” a celei apărute la New York între anii 1988-1991. Dar de ce „polemici”, atunci? În pofida numelui, care îi „îndreptăţea” pe unii să se aştepte la o „ceartă” continuă, în articolul-program se considera că atacul persoanelor, de dragul atacului
în sine, nu ar fi însemnat decât o poluare în plus a unui mediu – faimosul „spaţiu public” – şi aşa destul de poluat, opţiunea fi ind în favoarea discuţiei ideilor. Nu altceva îşi doreşte seria nouă a POLEMICILOR. Spre deosebire de revista din trecut, care era o „revistă de politică şi cultură”, ea se intitulează azi, mai modest, doar „revistă de literatură”, pentru că astăzi credem mai mult ca oricând că literatura este un punct de trecere obligatoriu pentru o întreagă societate, cu toate instituţiile ei. Scriitorii mari nu disociază între politică şi literatură, pentru că frumosul este şi el adevărul absolut, iar acesta este tot binele. Din această suprapunere rezultă angajamentul artei. Numai că angajarea nu vizează un partid, nici măcar
o coterie a Uniunii Scriitorilor, ci legi absolute aflate undeva în conştiinţa unor foarte puţini aleşi.
Oamenii în general, şi românii în special, nu „văd idei”, de aceea ei nu bănuiesc lumea principiilor. În ce-i priveşte pe scriitori, evoluţia în afara acestei zodii a adevărului absolut, nu poate duce în final decât la însoţiri după sistem, mai mult sau mai puţin, mafiot.
Marii creatori (cei pe care mereu revistele literare ar trebui să-i aştepte să vină la întâlnire cu istoria), au privit arta ca pe o modalitate – o convenţie în fond –, de care te foloseşti în procesul continuu de căutare a adevărului. Această înţelegere a artei, ca latură tehnică a unui proces de cunoaştere, îi face pe scriitorii mari – pe artiştii mari în general – să transcedă mica lor îndeletnicire, ridicând-o din sfera entertaiment-ului, în cea a marilor întrebări şi răspunsuri pe care şi le pune şi i le dă umanitatea, în vederea trăirii cât mai sub zodia adevărului absolut.
Adevărul nu este (nici chiar cel estetic) relativ şi nu stă în funcţie de necesităţile speciei, căreia nu-i este subordonat. Nu are intensităţi şi măsuri, în funcţie de trebuinţe. Tocmai de aceea, fi ind absolut, este potrivnic (numai aparent însă, şi pe durată scurtă) conservării speciei şi lumea, cu o formidabilă forţă de rezistenţă, lucrează să-l reducă la tăcere.
Una dintre cauzele ce întârzie o emancipare (deloc sigură) a spiritului românesc este cârcoteala cu care e întâmpinată orice critică ce se aduce „trăirii româneşti”. De ce? Se pare că spiritului românesc îi lipseşte acel curaj de a afla ce se ascunde în spatele neputinţelor sale, aceasta însemnând o adâncă
şi descurajatoare resemnare.
Problema poziţiei poporului român între naţiunile europene se pune şi ea cu şi mai mare tărie azi, odatăcu asocierea politică a statului român cu acele state care formează Comunitatea Europeană: ce calitate – în sensul de valoare – are poporul român?
POLEMICI îşi propune deci să aducă în discuţie, pentru o mai bună clarificare, acea realitate pe care noi o numim „ereditatea culturală” şi care aduce neîncetat în sângele culturii tot felul de poncife ce se perpetuează cu îndărătnicie din generaţie în generaţie, şi care par a fi reflexii ale unui spirit naţional
resemnat, care spirit crede că, în locul unei autocritici lucide, poate schimba ceva printr-o iluzorie autoadulare, aşa cum primitivii cred că vor aduce ploaia dacă vor urla la cer.
(Editorialul-program al revistei, în nr. 1-2)
*
SUMAR
Mihaela Albu — O CARTE DE IMAGOLOGIE / 15
Dan Anghelescu POETICUL ÎNTRE RELIGIE ŞI FILOZOFIE / 6
Flori Bălănescu NAŞTEREA MITULUI GOMA. STRĂINĂTATEA DE ACASĂ. I. / 3
Alexandru Buican IOHANNIS DUPĂ UN AN / 8
Constantin Cubleşan ANECDOTICA EXISTENŢIALISTĂ. ION MUREŞAN / 16
Alecu Ivan Ghilia ORSON WELLS A PIERDUT PRIN ABANDON. VLAD MUŞATESCU A CÂŞTIGAT
CONCURSUL / 12
Andrei Moldovan FLORENCE NOIVILLE / 18
Virgiliu Parghel „PRACTIC AUTOPORTRETUL PENTRU CĂ, PUR ŞI SIMPLU, SUNT MODELUL CARE NU SE SUPĂRĂ” – Interviu de Daniela Sitar-Tăut / 10
Ioan Es. Pop VERSURI / 9
Mariuţa Pop ADOLESCENŢĂ ŞI TINEREŢE FRÂNTE DE GHEORGHE BARCAN / 20
Daniela Sitar-Tăut ÎN JURUL LUI BACOVIA DE CONSTANTIN CĂLIN / 19
Radu Ulmeanu VERSURI / 9
Mihai Vinereanu VESTIMENTAŢIA FEMININĂ MODERNĂ ÎN LEXICUL ROMÂNESC DE LORENŢA
POPESCU / 21
*
Leny Caller, Camil Petrescu, Jeny Cruţescu – c. 1930
Nr. 3-4
martie – aprilie 2016
*
SUMAR
Mihaela Albu — VERSURI / 13
Dan Anghelescu — VINTILĂ HORIA / 6
Flori Bălănescu — NAŞTEREA MITULUI GOMA. STRĂINĂTATEA DE ACASĂ. II / 3
Alexandru Buican — O REVISTĂ INTITULATĂ POLEMICI, FĂRĂ SPIRIT POLEMIC?/ 2 — CAMIL PETRESCU LA LUGOJ / 14
Mircea Coloşenco — PARADIGMA ACTULUI TRADUCERII. CONSTANTIN FROSIN / 22
Monica D. Cândea — SCRISORI CĂTRE REBREANU / 21
Constantin Călin — VORBE, VORBE, VORBE. I / 19
Florica Ichim — …AM FOST MULTE ZILE ÎN COMĂ. ŞI PE EL L-AM CHEMAT ÎN AJUTOR, PE CAMIL. NU AVEAM PĂRINŢI. MAMA MURISE, TATA MURISE ŞI EL, DAR PE EL L-AM CHEMAT DE-ACOLO – Interviu de Daniela Sitar-Tăut / 9
Andrei Moldovan — DRUMURILE LUI MIRCEA PETEAN / 23
Lorenţa Popescu — VALENŢE LITERARE ALE MEMORIILOR POLITICE / 8
*
Pentru a găsi ”polemicile”, citiți revista, în format pdf :