Despre Gelu Dragoş, într-un „pumn” de cuvinte
De fiecare dată când îmi vine în gând Gelu Dragoş, vizualizez, fără nici un efort al memoriei, curgerea liniştit-sinusoidală a Someşului – de la podul Ulmeniului până în câmpia Seiniului. Deoarece, aparent aşa e şi existenţa sa. Pare a fi un adolescent întârziat într-o nemărginită bucurie şi prietenie.
Colegul Gelu a dovedit că îşi iubeşte cu adevărat Lucăceştiul natal. S-a „înhămat” cu toată energia sa la una dintre cele mai nobile profesii din lume – aceea de DASCĂL.
În arealul său, cu multă răbdare, învaţă puii de oameni să ţină creionul în mână şi să contureze literele alfabetului limbii române. Şi, în acelaşi timp să se „descurce” cu cifrele aritmeticii. Iar mai apoi, alte şi alte „lucruri”. Toate acestea, fiindcă învăţătorul Dragoş păşeşte în şcoală ca într-o Catedrală.
În singurătatea lui, Gelu Dragoş este şi un distins POET. Discret fiind, „încearcă” destul de rar paginile revistelor de cultură. Nădăjduiesc neîncetat că va prinde mai mult curaj.
Într-ale scrisului, s-a remarcat ca fiind şi un veritabil gazetar. Articolele sale din presa scrisă ori on-line dovedesc o amprentă inconfundabilă. În egală măsură, s-a aplecat şi asupra revistelor şcolare. Nu numai din zonă, ci şi din tot Maramureşul!
Gelule, de 22 făurar, alături de toţi dragi ţie, îţi doresc să-ţi dea Dumnezeu multă sănătate. Aşa, ca să ai condei fără odihnă.