Scrisoare despre ce am decis eu mergând pe jos la redacţie (după poezia “Scrisoare despre pelerini şi mersul pe jos”)
PARODIS IOAN ROMEO ROŞIIANU
IUBITO, am decis să nu mai cred în lumea visului şi a poeziei,
m-am săturat să asist noapte de noapte la naşterea insomniei,
ştiu că mi se va spune azi-mâine poetul ucis de cuvinte,
dar e mai bine aşa,decât să nu fiu ţinut minte—
am scris sute de scrisori deschise trupului TĂU
şi totuşi tu m-ai tratat aproape la fel de rău.
(Mai ştii proverbul românesc,care spune că nici o faptă bună
nu rămâne nepedepsită?!)
Nu mi-a fost greu să pornesc în căutarea îngerului pierdut,draga mea Iubită,
teamă mi-a fost doar că înomenind cuvintele,va rămâne necitită
şi necenzurată de tine şi această scrisoare
şi faptul acesta, Iubito, chiar când m-ascund în întuneric mă doare.
(Mai ştii că atunci cînd am venit, în ’93, în Baia Mare, am venit
tras de mânecă de cineva?! )
Am ajuns relativ uşor, Iubito ,tot urcând scările sus de tot,nu te-ntreba
însă dacă m-am poticnit cândva şi mi-am cerut scuze—aşa ceva
n-am făcut,n-a fost cazul sau genul,n-am folosit ascuţişul pilei,
dar acum iartă-mă că-nchei,trebuie să dau scrisoarea şi la “Informaţia zilei”!