Prima aterizare expertizată a unui OZN în România. Cazul „Valea Plopului“ i-a schimbat viaţa profesorului Călin Turcu
O apariţie bizară a unui obiect strălucitor, în septembrie 1972, în apropierea satului prahovean Valea Plopului, care a lăsat urme într-un lan de porumb, a reprezentat, pentru cercurile de specialitate, prima aterizare a unui OZN, atestată şi expertizată cât de cât ştiinţific, în România. Episodul i-a schimbat viaţa profesorul Călin Turcu, unul din cei mai prolifici cercetători ai fenomenului OZN din ţara noastră.
Ploieştean la origini, profesorul Călin Turcu (1942-2006) a predat şi trăit aproape întreaga viaţă în oraşul prahovean Vălenii de Munte. Este fondatorul Grupului RUFOR (Romanian UFO Researchers) care a publicat, între 1979-1986, o revistă cu un circuit redus, care a avut 27 de numere.
Extrem de pasionat, în lipsa fondurilor necesare pentru tipărirea revistei, bătea articolele la maşina de scris, apoi le multiplica prin copiere. A publicat şi numeroase cărţi şi articole în reviste de specialitate şi a susţinut peste 100 de prelegeri pe tema ufologiei în România.
Este unanim recunoscut ca unul dintre cei mai prolifici cercetători de teren ai fenomenului OZN din ţara noastră, adunând foarte multe mărturii, fotografii şi schiţe, multe pierdute sau prea puţin valorificate.
OZN-ul de la Valea Plopului
Întâmplarea care i-a schimbat viaţa şi l-a transformat într-un pasionat al ufologiei este cazul „Valea Plopului“, considerată de specialiştii în domeniu ca prima aterizare a unui OZN, atestată şi expertizată cât de cât ştiinţific, în România. Este primul caz investigat de profesorul Călin Turcu, relatat în volumul „Cazuri OZN în România“ pe care l-a publicat în 1992.
Prelucrarea textului îi aparţine scriitorului din Reşiţa Dan D. Farcaş, la rândul său matematician, informatician, cercetător al fenomenului OZN şi al civilizaţiilor extraterestre şi preşedinte al Asociaţiei pentru Studiul Fenomenelor Aerospaţiale Neidentificate (ASFAN).
„Într-una dintre noptile dintre 2 şi 6 septembrie 1972 (nu s-a putut stabili cu precizie data), în jurul orelor 24-01, Vasile Carabuş, paznic de noapte la C.A.P. Poseşti, a văzut, de pe dealul Tăbăcioi, un obiect strălucitor, „o stea cu coadă” de culoare galbenă, traversând cerul, planând şi aterizând lin într-o livadă aflată la circa 2 kilometri de el, pe dealul „La Odaia”. Nu s-a auzit nici un zgomot, iar obiectul a dispărut în scurt timp.
Paznicul, împreună cu mai mulţi săteni au cercetat, peste vreo două zile, locul cu pricina, aflat într-un lan de porumb presărat cu pomi fructiferi. Aici au găsit o zonă circulară cu diametrul de 4,5 metri în care toate tulpinele erau rupte la circa un metru de sol. În centrul cercului se găsea un muşuroi de pământ, având în mijloc un orificiu rotund, cilindric, cu diametrul de 12-14 centimetri şi adânc de cel puţin 2 metri. De la această gaură porneau radial, distanţate perfect la 120 grade, trei urme identice de tălpici, bine imprimate în sol.
Ulterior, aici au venit sute de curioşi şi elevi aduşi pentru „munci agricole”. Pentru a verifica rumorile care se răspândiseră în zonă, Călin Turcu, profesor la o şcoală din Valenii de Munte (aflat la circa 17 kilometri de Valea Plopului), s-a deplasat, în 29 noiembrie, în acel loc. Pe atunci urmele se vedeau încă destul de bine. Călin Turcu a revenit şi ulterior aici, făcând numeroase fotografii şi stând de vorbă cu martorii. El va trimite constatările sale scriitorului Ion Hobana.
Ca urmare, profesorul Turcu va însoti la Valea Plopului, în zilele urmatoare, specialisti veniti de la „Cercul Ştiinţific OZN” organizat la Casa de Cultura a Studenţilor din Bucureşti, cerc condus de Ion Hobana. Inginerul Justin Capră, din Bucureşti, a constatat cu această ocazie, cu un contor Geiger-Müller, „o creştere substanţială a radioactivităţii de tip gamma în zona centrală a presupusei aterizări”, apoi, în 10 decembrie 1972, un grup de 11 persoane, au făcut măsurători, fotografii, prelevări de eşantioane de sol şi vegetatie, înregistrând pe bandă relatările unor martori, luând declaraţii scrise.
Cu acest prilej s-a realizat şi un film, care a fost difuzat ulterior şi a câştigat şi un premiu. Judecând după adâncimea urmelor, s-a estimat că obiectul putea cântări câteva zeci de tone. Solul părea să fi fost expus la o temperatura ridicată, dar nu la flacără. Obiectul a evitat două linii de înalta tensiune (135 metri până la fiecare), ca şi trei meri din preajmă, aterizând la o distanţă egală de ele, fără a le vătăma.
Călin Turcu a constatat că, în următorii patru ani, pe muşuroiul de pământ de la locul aterizării, vegetaţia a lipsit cu desăvârşire, apoi a fost firavă. Profesorul a continuat să monitorizeze şi alte aspecte ale cazului, în ciuda faptului că în vara anului 1973 doi inşi, rămaşi neidentificaţi, i-au făcut o vizită şi l-au „sfătuit” că ar fi mai bine pentru el dacă nu s-ar mai duce pe acolo“, relatează Dan D. Farcaş despre cazul Valea Plopului şi implicarea profesorului Călin Turcu.
Bibiloteca internaţională de ufologie
Fondatorul RUFOR, Călin Turcu, şi-a dedicat ultimii ani din viaţă înfiinţării unei biblioteci internaţionale de ufologie la Vălenii de Munte, pe care a dorit-o publică. Adunase acasă câteva sute de volume pe tema fenomenului OZN, publicate în România şi în străinătate.
http://adevarul.ro/locale/ploiesti/ozn-1_5211cc06c7b855ff56efd033/index.html