UK Bookmakers

Pacturi civile de solidaritate in politica ultimei guvernari romanesti!

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta


Despre Uniunea Social – Liberala (USL), dintre PSD si PNL, mai mult un PACS (Pact Civil de Solidaritate) contra "Puterii" in stat, decat o (re)uniune de partide politice care sa serveasca, intr-un fel sau altul, dezinteresat, interesele natiunii romanesti (http://necenzuratmm.ro/social/42401-pactul-civil-de-solidaritate-pacs-un-angajament-cu-obligatii-minime-dar-eficace-in-viata-de-cuplu.html), astazi, vorbim la trecut, ceea ce ne permite sa comentam cu o oarecare obiectivitate, esecul acesteia !
Aceasta misterioasa fuziune (gen carcalete!) USL, dintre PSD (cu satelitul sau artificial PC!) si PNL, doua partide politice, diametral opuse in raport cu o „axa de simetrie” socio-economica,

unul fiind „profund de stanga”, iar celalat „profund de dreapta”cu programe de guvernare a caror interesectie, in probleme esentiale, in principiu, ar trebui sa fie o multime vida, iar reuniunea lor o multime cu masura Lebesgue nula, poate parea la prima vede putin bizara, cel putin in raport cu alte coalitii, aliante, etc. Europene.

Niciodata in istoria Frantei (cel putin in timpul celei de-a V-a Republici cu care m-am nascut si in care inca traiesc!), o astfel de „ideologie-demagogica” nu a fost pusa la punct de catre politicienii francezi, mult mai instruiti si scoliti, ca ai nostrii diletanti politicieni „compatrihoti”, majoritatea dintre ei „bivalenti”, adica „certati cu legea”, pe de o parte, dar si mai mult cu limba romana, limba lor materna, pe de alta parte, in ciuda titlurilor universitare si academice de care dispun. (A se vedea si articolul autorului consacrat acestei problematici: ”Cele sapte pacate capitale ale unui Presedinte de stat francez”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/09/cele-sapte-pacate-capitale-ale-unui.html).

Desigur, un curent tip social-liberal(ism), diferit de liberalismul clasic, care incepe sa se constituie pe la mijlocul secolului XIX, in cadrul Universitatii Oxford, iar pe plan economic, influentat de catre cercetatorii de la Universitatea Cambridge, sub forma ″Noului Liberalism″, a existat, in realitate, pentru ca inca de la inceputul secolului, liberalismul era deja o forta politica si intelectuala dominanta in Europa, iar noii liberali care vor constitui social-liberalismul, vor opta, conform ideilor lui Jeremy Bentham (1748-1832), precursor al liberalismului si parintele utilitasrismului (alaturi de John Stuart Mill, filozof, jurist si reformator britanic, precum si al radicalismului filozofic, pentru democratie, care nu va mai fi conceputa ca "puterea popurului, dar ca regimul care pune puterea si cunoasterea la dispozitia (in serviciul) poporului si a buna starii sale”.

In centrul preocuparilor acestui curent, conform ideilor lui John Stuart Mill (1806-1873), precursor al social-liberalismului (si parintele utilitarismului alaturi de Jeremy Bentham), filozof britanic, unul dintre cei mai influenti ganditori liberali al secolului XX, se afla dezvoltarea atat interioara cat si materiala a fiintei umane, in cadrul interactiunilor sociale.

Este printre primii care trece de la notiunea de "individ", la "individualism" !

Pe plan politic, etica sa se opune autoritarismului si cauta sa implice fiintele umane in procesul decizional, de unde, in mod evident, accentul pune pe democratie.

Pe plan social-economic, el promite crearea unor institutii care cauta sa concilieze libertatea si egalitatea in cadrul societatii civile.

Curentul este preluat si pe plan international de catre personalitati marcante ale societatii civile, reprezentand institutii importante, ca Thomas Woodrow Wilson (1856-1924), cel de-al 28-lea Presedinte (democrat) al SUA (1913-1921), istoric si specialist in stiinte politice, Sir Ralph Norman Angell-Lane (1872-1967), scriitor, om politic englez, laureat al Premilui Nobel pentru Pace in 1933, David Mitrany (1888-1975), istoric si politolog romano-britanic, care a contribuit la definirea abordarii functionaliste in studiul relațiilor internationale, in cadrul institutionalismului liberal, reusind sa sintetizeze si sa dezvolte diferite asumptii ale acestei abordari care au fost exprimate anterior de catre alti autori (G.D.H. Cole, L.T. Hobhouse, L. Woolf, J.A. Hobson, etc.) sau John Maynard Keynes, primul Baron Keynes de Tilton (1883-1946), economist britanic britanic ale carui idei radicale expuse in cadrul economiei keynesiane au avut un impact major atat asupra teoriilor politice si economice moderne, cat si asupra politicilor fiscale ale multor guverne.

Este insa Leonard Trelawny Hobhouse (1864-1929), sociolog si om politic liberal britanic, cel care il descrie in cartea sa Liberalism aparuta in 1911 si care in SUA, in general, clasat la ″stanga″, constituie cea mai importanta ″ramura″ a liberalismului.

In schimb, in Europa, unde influenta lui este mult mai modesta, el este prezent (intr-o maniera destul de ambigua !) mai mult in programele politice al partidelor ″neextremiste″, adica, cu alte cuvinte, considerate ″centriste″.

Ca ideologie, in sensul lui Michael Freeden, profesor de stiinte politice si Directorul Centrului de Ideologii Politice de la Universitatea Oxford (vezi : http://www.politics.ox.ac.uk/index.php/profile/michael-freeden.html), ea devine o influenta notabila asupra vietii politice in Franta in cadrul solidarismului, iar in SUA in cadrul Programului New Freedom a lui Woodrow Wilson, in special, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Contestat ulterior, pierzandu-si astfel influenta, social-liberalismul revine in ″voga″ datorita ideilor lui John Rawls (1921-2002), filosof american, profesor de filosofie politica la Universitatea Harvard, considerat de către multi, pe buna dreptate, cel mai important filozof politic al secolului XX, autorul lucrarii: A Aheory of Justice (1971), in care fundamenteaza bazele statului-providenta si al liberalismului egalitarist (social), prin concilierea economiei de piata cu "asistentialismul", a libertatii personale cu echitatea ajutorului acordat celor aflati în nevoie, a economiei keynesiene cu liberalismul, conform carora, fiecare persoana are dreptul irevocabil de a reclama o schema adecvata si totala de libertati fundamentale, unanim valabila si pentru toti ceilalti.

El dezvolta o reflexie legata de mijloacele necesare pentru combaterea neajunsurilor in cadrul societatilor de consum al secolului XXI : in justitia sociala, in privinta drepturilor civice, in cadrul multiculturalismului, etc.

Conform ideilor sale neegalitatile sociale și economice trebuie să satisfaca doua condiții: pe de o parte, ele trebuie sa fie legate de functii si pozitii deschise tuturor conform principiului egalitatii corecte de oportunitati si, iar pe de alta parte, ele sa fie în special, în beneficiul celor mai dezavantajati membri ai societatii.

Intr-un asemenea context, conform celor prezentate mai sus, pare evident ca in ciuda faptului ca cele doua partide politice, desi, in principiu, cu programme diferite de guvernare si la poluri opuse (PSD la stanga, iar PNL la dreapta), in urma unui "refugiu" catre "Centru", o zona politica destul de confuza si nedefinita (matematic vorbind : "nedeterminata" !), unde reusesc sa se intersecteze, sa dea nastere de maniera legitima la USL (Uniunea Social-Liberala).

Astfel, desi in aparenta, din punct de vedere juridic, daca ea nu putea fi inculpata de "asociere de raufacatori", totusi,practic, daca ne gandim la tot ceea ce a fost obligat sa suporte societatea civila, pana la lichidarea acesteia, ea, a facut mai mult rau decat bine.

Pentru ca acum, in preajma alegerilor prezidentiale, alegatorul roman, care nu are culoare politica, nu pentru ca nu i-ar place sa aiba, dar din pacate, pentru ca este mult prea putin informat si mult prea mult dezinformat, ceea ce il face, pe buna dreptate, "turmentat", nici nu mai stie cu cine sa voteze !

Nu mai stie, nici ceea ce ar fi bun si nici ceea ce ar fi rau pentru el.

Singurul lucru vizibil pentru el, este ca Clasa Politica Romana (CPR) este corupata pana in maduva oaselor, la toate nivelele si in toate structurile administrative, atat locale cat si centrale!

Ca membri (cu rare exceptii!) de Partid, al Parlamentului (Senatul si Camera Deputatilor) si al Guvernului, Reprezentantii administratiilor locale si centrale, etc., in traseismul lor politic, nu au decat un singur scop: imbogatirea rapida si nu atat datorita remuneratiilor lor (care sunt mai mult decat modeste, in raport cu al celor din partea occidentala a Uniunii Europene), dar atat “avantajelor in natura” de care ei dispun (care nici ele nu sunt neglijabile in raport cu activitatilor lor depuse!), cat mai ales prin intermediul canalelor tentaculare ale coruptiei concepute si pusa la punct cu meticulozitate (cu simt de raspundere”!) pe seama traficului de influenta, care face ravagii in toate sectoarele de activitate generand “metastaze” (localizare secundara, departe de focarul primitiv, a unei boli - raspandire la distanta a unei tumori maligne) in randul populatiei (sofocata de inundatii, de seceta, precum si de catre o serie de neajunsuri materiale !), imposibil de stopat, de eradicat.

Si acest lucru, cu toate eforturile depuse de catre DNA, care se pare ca nici ea n-ar fi o usa de biserica !

Aceasta atitudine a CPR este oare de condamnat?

Desigur, nu!

Cel putin din doua motive:

1. Pentru ca coruptia, precum si mijloacele utilizate de catre CPR exista si in alta parte a lumii, in alte state, mai mult sau mai putin dezvoltate (post-industializate, industrializate, emergente, in curs de dezvoltare, etc.), care se vor democratice cu respectarea Drepturilor Fundamentale ale Omului si care sunt “omenesti”, intr-un spatiu 7-dimensional (vectorial) determinat de catre cele sapte pacate capitale ale Omului (Lacomia, Lenea, Invidia, Orgoliul, Zgarcenia, Furia, Luxura (Pofta de placeri, in special sexuale), ale caror dimensiuni, la randul lor, devin generatoare de focare pentru alte pacate ale lui, pe care le va comite, uterior.

Chiar daca la inceput acest „sistem liniar independent” de pacte era caracteristic Religiei Catolice, el sa-a „prelungit prin continuitate” (extindere in spatiu si timp) si la alte confesiuni (Ortodoxa, Musulmana, Mozaica, etc.) datorita caracterului „animal” al omului si in special al „animalului-politic” detinator de putere (intr-o masura mai mare sau mica)!

2. Pentru ca Romania, frustrata, (pro)vine dintr-un sistem totalitarist (Oranduirea Sociala Socialista!) fondata pe Cultul personalitatii, al Coruptiei, al Nepotismului, al Saraciei la limita supravietuirii, etc., care, din pacate, a contaminat domocartia instaurata in decembrie 1989, prin intermediul unei „tranzitii de faza” cu Virsul HIS (Handicap Intelectual Sever), avand ca rezultat „crearea” artificiala a unor demagogi, non-valori (in institutii, adevarate focare de infectie intelectuala) si promovarea lor ca inalti functionari al Statului, in functiile de decizie, lipsiti de orice scrupule, lipsiti de demnitate, pregatiti sa calce pe cadavre daca situatia o impune, fara niciun respect pentru muritorul de rand.

In sfarsit, si in Franta exista coruptie, exista nedreptate (cu un Presedinte si un Guvern de „stanga”), insa, cei care se angajeza in politica o fac pentru „glorie” (mai mult sau mai putin!) si nu neaparat pentru trafic de influenta, pentru a se imbogatii pe nedrept, pe spinarea omului de rand care traieste de pe o zi pe alta.

In fond si la urma urmei, este un „lucru bun”, sa lasi „ceva bun” in urma ta!

In ciuda unei crize economico-financiare galopante prin care trece lumea contemporana, in Franta, nici ajutoarele sociale, nici alocatiile si nici salariile, respectiv, pensiile, nu au fost diminuate in scopuri politico-demagogice, cum a procedat Guvernul roman.

Ele nu au fost marite chiar cu acelasi procent, cum era prevazut la inceput! (A se vedea si documentele asociate referitoare la minima sociala in Franta: http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.com/2010/12/le-rsa.html, http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.com/2012/01/minima-sociaux-en-france.html)

Este adevarat insa ca in Franta exista un TVA diferntiat, IPV (Impozit progresiv pe venit), o Economie subterana scazuta, tolerata (in jur de 6-7%) dar in plus si un ISA (Impozit de Solidaritate pe Avere) care aduce Statului Francez, prin impozitarea averilor mai mari de peste 1.000.000€, cca 5 Md€ anual, ceea ce permite finantarea prestatiilor si alocatiilor sociale (celor care au nevoie de acestea), pentru un trai cu adevarat decent! (A se vedea si articolul: http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.com/2010/11/lisf-francais.html).

In ceea ce priveste Clasa Politica Franceza (CPF), in ciuda unor venituri mult mai mari decat in Romania (dar si cu mult mai multa transparenta!) este considerabil mai saraca decat CPR!

Un Impozit Progresiv, un ISA nu sunt in interesul CPR (nici al celor de stanga, cu atat mai mult in interesul celor de dreapta!), cum toti politicienii s-au imbogatit, mai mult sau mai ptin, pe nedrept pe spinarea poprului neajutorat si oarecum abandonat de catre stat si niciunul dintre ei nu ar vrea sa plateasca un „tribut” suplimentar acestuia, chiar daca este vorba de bolnavi, batrani, persoane cu dizabilitatii si nu in ultimul rand de saraci, fie pentru ca viata nu a fost indulgenta cu ei, fie pentru ca sunt someri de lunga durata, respectiv, asistati sociali.

In sfarsit, intr-adevar, majoritatea teoriilor socio-economice confirma faptul ca in pragul unei hiperdezvoltari a societatii si a unei explozii a natalitatii, a unei cresteri seminficative a sperantei de viata la nastere, a unei mondializari „agresive”, capitalismul „salbatic” nu-si mai poate indeplinii misiunile sale sociale!

Social-democratiile (indiferent de „username”-ul lor!), fiind singurele „oranduiri sociale”, (un fel de socialism liberal, "socialism cu fata umana”!) care pot contribui in mod eficace la imbunatatirea conditilor de viata, pentru un trai decent.

Ele devin din ce in ce mai mult, singurele, care corespund aseptarilor societatii civile!

Cert, cand ai un dusman comun, un PDL (care se vreade „centru”!)te faci prieten si cu Dracul, sa-l alungi!

Dar nu cu cateva mii de „votanti” care blocau circulatia vehiculelor pe arterele rutiere importante in marile orase romanesti si „incurca” populatia!

Si nici cu zeci de mii!

Am convngerea ferma, ca daca ar fi existat in randul societatii civile "organizare" si „disciplina”, o adevarata motivatie, care sa utilizeze o logistica adecvata si ar fi coborat in strada cateva milioane de oameni, care ar fi manifestat pasnic contra Puterii,atat Presedintele Romaniei cat si Primul Ministru ar fi demisionat, cand Poporul roman solicita, ceea ce implica automat Alegeri Anticipate (AA).

Numai ca acest lucru, asa cum rezulta din mobilizarea societatii civile, nu a fost cu adevarat, vointa Poporului!

Sau matematic vorband, pentru caacesta nu si-a dat seama caTeorema Clestelui (sau al Jandarmilor, din teoria sirurilor convergente a analizei matematice), nu poate fi aplicata in spatiul vectorial euclidian real tridimensional („masele”, USL si „solicitarea demisiilor”, ca "vectori politici” liniar-independenti), pentru ca el, in realitate nici nu exista, datorita participarii, nesemnificative a populatiei (in raport cu volumul votului alegator).

Iar intr-un asemenea spatiu inexistent, acest „carcalete” de USL (doua partide social „extremiste” in raport cu „axa de simetrie-PDL) in incecarea ei de a aplica in practica politica, celebra teorema a clestelui, nu si-a dat seama ca nu-i ajung, din pacate, „caii putere” necesari, pentru o operatiune de anvergura de comprimare a PDL, pentru AA.

De altfel, „driblingul” populatiei romanesti dinspre „stanga” catre „dreapta” (dupa instaurarea oficiala a democratiei), a avut ca efect imbogatirea atat ai „dreptacilor”, cat si ai „stangacilor”, conducand la polarizarea ei sociala!

Fenomen prin care, „smecherii” (CPR) s-au imbogatit si mai mult, iar „prostii” (Poporul),au devenit si mai saraci!

Cum „smecherii” care se hranesc intr-un procent de peste 40-45% din economia subterana (si nu contribuie din pacate nici macar la impozitul pe venit!), „este impresionant de multi”, ei nu vor face decat sa se distreze in fata televizoarelor lor, de „prostii” care n-au ceva mai bun de facut, decat sa lupte ca Don Quijote al lui Miguel de Cervantes, cu Morile de Vant!

In sfarsit, de ce USL-ul a fost un esec?

Pentru ca ea era un Pact civil de solidaritate de natura demagogica contra Puterii si nu o alianta care sa lupte pentru binele si bunastarea Poporului.

Prin introducerea CUI (Cota Unica de Impozitare), care ar fi trebuit sa aiba ca efect crearea unei clase medii (absenta) in Romania post-decembrista, fara factori de „constangere socio-economic”(cum ar fi de exemplu Impozitul de solidaritate pe avere), cei cu venituri mari si foarte mari au profitat de salarii cu pana la cca 40% mai mari in raport cu Impozitarea progresiva.

In absenta, Impozitului pe avere, categoria celor „avuti” a investit in case, terenuri, masini, loisir-uri, etc, din ceea ce foarte putini bani s-au (re)intors in circuitul economic, avand ca efect, polarizarea sociala, in loc de „generarea” clasei medii.

Din contra, in cazul ISA (pe care ar fi trebuit sa solicite PSD-ul, ca o contra masura a CUI introdus de PNL!), „avutii”, n-ar mai fi putut acumula, fara niciun control, la nesfarsit (pentru a nu fi impozitati pe avere) si ar fi fost obligati, mai mult sau mai putin, intr-un fel, sa investeasca in mediul de afaceri: in ameliorarea conditiilor de munca, in dotarea societatilor (firmelor) comerciale pe care le poseda sau le conduc (gestioneaza), in confortul salariatilor, respectiv, al angajatilor lor, etc., ceea ce ar fi putut contribui indirect la cresterea nivelului de trai pe de o parte si la finantarea prestatiilor si alocatiilor sociale (ajutor social, pensiile de handicap, alocatiile de copii, etc., mizerabile!), pe de alta parte. (A se vedea si articolul autorului: „Teoria naiva CUI-IA cui?”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/teoria-naiva-cui-iacui.html)

PSD insa, n-a miscat nimic, cel putin, „in fondul”, ci numai „in forma” diferitelor problematici sociale cu care se confrunta poulatia, motivand ca este legat de maini si picioare datorita PNL in cadrul aliantei USL.

Iar tot ceea ce ar fi reformat („revolutionat” cum pretinde!) este numai artificial, nefiabil si neviabil, pe termen lung.

Este intocmai aceasta problema alegatorului, care in preajma alegerilor prezidentiale, este complet derutat ca si cetateanul turmentat a lui Caragiale!

In ceea ce il priveste pe fostul Presedinte interimar PNL, tradarea si „asasinarea” acestuia, au fost de mult prevazute (planificate minutios) de catre „partenerul” sau „fidel” PSD.

Pentru ca asa este in Politica.

Tradarea este o moneda curenta pentru supravietuire si renastere!

Ar fi fost putin probabil ca doua partide unite printr-un Pact Civil de Solidarite si nu printr-o ideologie social-economica comuna (cu adevarat social-liberala, in sensul lui Bentham-Mill sau ulterior a lui Rawls,), sa doreasca sa coabiteze in timpul unui mandat prezidential.

Cu atat mai mult cu cat, „dusmanul” comun de clasa, Puterea, a fost si ea ghilotinata („decapitata”) deja.

Cred ca „asasinatului” îi putem aplica celebra lema a lui Jean-Paul Sartre (1905-1980, filozof existentialist si scriitor francez, Premiul Nobel 1964, refuzat de catre el): „Esential nu este ceea ce s-a facut dintr-un om, ci ceea ce face el din ceea ce s-a facut din el ".

In incheiere, ce am putea spune despre noua fuziune PDL si PNL in ACD (Alianta Creştin Democrata)?

Desigur, din punct de vedere demagogic si ideologic, ambele sunt de dreapta (chiar daca pretind ca ar fi de centru, respectiv, de centru-dreapta), deci politic vorbind, oarecum, fuziunea lor este mai legitima ca cea dintre PSD si PNL.

Din punct de vedere juridic insa, urmarind de aproape modul operator prin care ACD s-a format (dupa modelul Big-Bang-ului politic romanesc) nimic nu ne indreptateste sa excludem o „asociere de raufacatori”, contra natiunii, ceea ce la prima vedere am putut exclude la formarea „nebuloasei” USL, tinand cont de noul curent social-liberal lansat de catre John Rawls, la care aceasta ar fi putut adera (sub o forma sau alta, adaptata conditiilor social-politice si economice romanesti), chiar daca ulterior, n-a facut-o, nici macar in aperenta.

Mai putin daca, aceasta va admite (eventual, chiar si in fata instantei) ca litera „ş” in cuvantul cre(ş)tin provine doar dintr-o gresala de ortografie (din diverse motive, scuzabile, evident, avand in vedere cele mentionate mai sus!) pentru ca ea sa devina in realitate „Alianta Cretin-Liberala”, caz in care, cred ca exista circumstante atenuante suficiente (juridic vorbind!), pentru ca aceasta sa-si execute, eventual, pedeapsa, in libertate, sub control judiciar, profitand din plin, de noile tehnici de supraveghere prin GPS. (A se vedea si articolul autorului consacrat acestei problematici: „Libertatea sub sechestru electronic”: http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/41220-libertatea-sub-sechestru-electronic.html)

NOTA

Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica:
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/07/pactul-civil-de-solidaritate-dintre-psd.html

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2019