Infernul indian, un secret de stat!
Articol dedicat GIGN-ului
Pentru eliberarea ostaticilor de pe luxosul iaht de croaziera francez "Ponant" pe 11 aprilie 2008, Guvernul francez a pus la punct un plan de actiune de o mare anvergura si complexitate, o interventie cu totul exceptionala (cu mijloace umane si materiale fara precedent!), clasat top secret. Comandourile franceze au actionat in colaborare cu toate fortele militare din zona, atat cele Maritime cat si cele Terestre, respectiv, ale Aerului.
Pe 16 aprile la caderea serii, de pe Aeroportul din Djibouti (fosta colonie franceza intre 1962-1977, tara situata in estul Africii, la Marea Rosie, intre Somalia, Etiopia si Eritrea), Ministrul francez al Apararii (pe atunci) Hervé Morin, la bordul unui avion Transall al Ministerului Apararii Nationale, escortat de catre doua avioane GAM-56 al escadrilei DGSE[1] (Directia Generala a Securitatii Externe) si un elicopter Caracal al Fortelor Speciale, parasea "Les Pays des Braves" (cum o numeau francezii sau inca, Coasta franceza a Somaliei) cu destinatia Paris.
Alaturi de el se aflau si principalii responsabili implicati direct in aceasta interventie, mai mult decat spectaculoasa in largul coastei Somaliene (Somaleze), membrii ai GIGN[2] (Grupul de elita de Interventie al Jandarmeriei Nationale franceze) si DGSE.
In ciuda faptului, ca GIGN si-a indeplinit misiunea cu mare succes (dupa parerea oficialilor francezi!).
Desi marginalizat de catre autoritati in investigatiile mele, asa cum mentionat inca pe atunci, operatiunea, din punct de vedere material, avand in vedere anvergura ei, respectiv, erorile judiciare la care avea sa conduca, a fost si este un dezastru moral si financiar!
Mult "zgomot", pentru nimic.
Eu cred ca adevaratii pirati nu au fost prinsi si nu vor fi prinsi niciodata!
Multumesc si pe aceasta cale pentru ajutorul primit de la prietenii mei Y. C si M. R (Franta), J. B. - G. B. (Canada), respectiv, D. H. si Y. L. (Belgia), precum si B. L. si R. G. (Elvetia)
In ajunul craciunului, pe 24 decembrie 1994, un Comando GIA (Grupul Islamist Armat Algerian) format din 4 teroristi "blindati" cu dinamita si "inarmati pana in dinti" au deturnat Cursa AF8969 (Air France), un zbor regulat pe ruta Alger-Paris, pe Aeroportul International Marignane (Marsilia).
Ei revendicau eliberarea unor sefi ai diverselor retele teroriste incarcerati in centrele franceze de detentie si aveau ca obiectiv prabusirea avionului deturnat intr-unul dintre centrele Parisului cele mai frecventate de catre turisti, "Champs de Mars", pe Turnul Eiffel.
In urma unei interventii incredibile, demna de filmele de fictiune, pe 26 decembrie, in a doua zi de craciun, o echipa deGIGN condusa de Adjutantul Sef, P. Thierry (singurul ranit cu 3 focuri de arma!), dupa 54 de ore de negociere esuata cu teroristii, a "asediat" avionul deturnat si sechestrat!
Niciun pasager, niciun membru al echipajului nu a fost ranit !
Bilantul interventiei : toti teroristii executati « no mercy »!
PREAMBUL
Nu mai putin lipsit de interes este rolul GIGN-ului in interventia clasata secret de stat privind eliberarea ostaticilor de pe vasul de croaziera (de lux) "Ponant" pe 11 aprilie 2008, care naviga in apele somaliene.
Este vorba de cei treizeci de membrii ai echipajului, dintre care 22 francezi, 6 filipinezi, un ucrainean si un camerunez, luati ostatici pe vasul "Ponant", vineri, pe 4 aprilie la orele 11h15, sechestrat in apele teritoriale somaliene undeva in apropiere de Cap Gardafui!
O rascumparare in valoare de 2.150.000 $US, provenind din "bani nepublici" a fost "oferita" piratilor, iar sase dintre ei au fost arestati de catre fortele speciale ale Ministerului Apararii Nationale franceze.
Vasul "Ponant" urma sa fie readus, escortat de catre fregatul "Surcouf" in ziua de marti, pe 16 aprilie, in apele teritoriale franceze la Marsilia.
In locul lui si-a facut aparitia, "din intamplare" (ca de altfel si prezenta mea la fata locului, sever restrictionata!), cea mai "discreta" nava militara franceza "Alizé", avand aliura unei nave hidrografice, apartinand Marinei Nationale (franceze).
In realitate, el nu era altceva decat nava serviciului de actiune al DGSE-ului (care tot in Somalia a negociat eliberarea jurnalistului de la "Libération", Gwen Le Gouil).
APROFUNDAREA DOSARULUI
Actul de piraterie pe vasul de croaziera francez "Ponant" debuteaza vineri, 4 aprilie 2008 la ora 11h15.
Ca majoritatea vaselor franceze, "Ponant" a optat pentru procedura de « control naval voluntar » care consta in a informa cu regularitate pozitia navei, in special cand ea se afla in apele teritoriale ale tarilor de pe coasta Africii, in care exista un risc ridicat de pirataj.
In jurul pranzului, telefonul-satelit al Amiralului Comandant Gérard Valin al FMFOI (Fortelor Militare Franceze in Oceanul Indian, "l’Alindien" in jargon militar) suna la bordul navei de comandament "Var".
Este Patrick Marchesseau, capitanul yachtului de croaziera de lux "Ponant", care alerta comandamentul.
Informatia este imediat transmisa fortei navale internationale Task Force 150, componenta maritima a operatiunii antiteroriste Enduring Freedom si nu peste mult timp un elicopter al fregatului Charlottetown deplasandu-se in recunoastere la fata locului, confirma legitmitatea alarmei de pe vasul « Ponant », aducand la baza si primele imagini terifiante.
Mesajul transmis in timp util fortelor militarte din zona, US Navy aflandu-se in apropiere isi ofera imediat srviciile propunand o interventie "dura" imprumutand monstruosul sau vas de asalt cu echipajul gata de atac "Tarawa".
Apreciat in mod deosebit de catre Elysée, totusi, guvernul francez considera ca "evenimantul" are un "caracter" national si lanseaza un plan de actiune simultan pe doua "fronturi" distincte, confom indicatiilor "de necomentat " ale sefului statului (pe atunci), Nicolas Sarkozy.
Incepand de sambata dimineata, 5 aprilie, pe de o parte incep tratativele dintre pirati si armatorul CMA-CGM in exploatarea caruia se afla vasul "Ponant" asistat de catre"negociatorii regionali" de la Brigada de Jandarmerie din Marsilia, iar pe de alta parte, Primul ministru francez (pe atunci), François Fillon, la ordinul Presedintelui Republicii declanseaza planul "Pirate-Mer" (Pirat-Mare) avand doua obiective.
Primul, ca toti ostaticii sa fie eliberati nevatamati.
Iar cel de-al doilea, piratii sa nu scape nepedepsiti !
Seful misiunii este numit Contra-Amiralul Marin Gillier de la baza navala din Lorient (An Oriant) in Bretania (vestul Frantei, Morbihan), port la Oceanul Atlantic.
Sef al Comandourilor Marine, reputat pentru serviciile sale, in special in Rwanda si Afganistan, cunoscut si ca "mana de fier intr-o manusa de otel", la mai putin de trei ore de la declansarea planului"Pirate-Mer", Marin Gillier se afla in biroul lui Nicolas Sarkozy.
Subordonat numai Presedintelui si Sefului de Stat Major al Armatei, Generalul Jean-Louis Georgelin, Gillier se organizeaza imediat.
Mai intai, numeste operatiunea "Thalatine" ("treizeci" in somaliana, reprezentand numarul ostaticilor) si la baza unui avion militar pleaca la Djibouti (la cea mai mare baza militara franceza externa), asteptat deja de catre comandourile speciale marine Penfentenyo din Lorient (dupa numele Capitanului de Vas Penfentenyo de Kervéréguin, ranit mortal pe 12 februarie 1946 la Donaï in Indochina), aflate in zona pentru antrenament.
Specializate in recunoasterea locurilor si instalatiilor maritime, in informatiile tactice in vederea pregatirii operatiunilor militare (culegere de informatii, infiltrari si exfiltrari de personal, parasutism de la mare altitudine, etc.), Comandourile Penfentenyo au efectuat in ultmiul timp numeroase operatiuni militatre in Bosnia (1992), o misiune «Godoria» (1991), o misiune «Malebo» (Ex-Zair, 1996), o misiune "Neptun" in Marea Nordului si mai multe in TAFF (Teritoriile Australe si Antarctice Franceze), dintre care una cu Comandoul de la Monfort specializat in distrugere de la distanta (1997), care s-a remarcat printre altele in Yémen (1994) si in cadrul operatiunilor militare «Pélican», respectiv, «Espadon» si alta la bordul Fregatului de patrula si control «Nîvose» (ianuarie/februarie 2003).
Alaturi Penfentenyo, Gillier mobilieaza si Comandoul «Hubert» (dupa numele Locotenentului Augustin Hubert ucis pe 6 iunie 1944 in timpul debarcarii aliatilor in Normandia) avand baza in Portul Canier (Saint–Mandrier, Var, Sudul Frantei), specializat in actiuni submarine speciale de mare complexitate (lupta subacavatica) care s-a remarcat in ultimii ani in protectia instalatiilor de tragere, precum si a Centrului Subacvatic de Cercetari Nucleare franceze din Mururoa (Oceanul Pacific, Polinezia Franceza), in operatiunile, «Nautile» (legat de evenimentele vasului «Greenpeace» in apele teritoriale franceze), «Pélican» (evacuarea europenilor din Congo-Brazzaville), «Alba» (recuperarea europenilor din Albania, 1997), «SFOR» (in Bosnia, 1997), iar mai recent la «Baliste» (Liban, 2006) si incepand din luna iulie la evacuarea in Beirut ai francezilor izolati in Habbouch, o mica localitate siita din Libanul de sud.
Duminica, in noaptea de 6 aprilie, Gillier convoaca de urgenta si o echipa speciala al GIGN compus din 10 jandarmi «luptatori», cu mare experienta in combaterea terorismului, condus de Colonelul Denis Favier (de la baza lor Satory, Yvelinnes, aria metropolitana pariziana) dintre care opt se vor imbarca pe «Var» vasul comandamentului Fortelor Militare Franceze in Oceanul Indian, cu comandatul lor la bord, «L’Alindien», Gérard Valin si doi pe Fragatul «Jean Bart», mobilizate in zona alaturi de Fregatul «Surcouf».
Ulterior sosesc inca 15 membrii ai GIGN pentru a intra in actiune la nevoie!
Nici elicopterele speciale „Etraco” utilizate in astfel de misiuni nu vor fi absente!
In plus, Contra-Amiralul Marin Gillier anunta ca in caz de nevoie interventia avioanelor „Mirage 2000” stationate la baza militara franceza din Djibouti, care asteapta semnalul de „atac” in misiunea „Thalatine” este inevitabila!
Pentru siguranta ostaticilor este „convocat” din Madagascar si vasul-scoala „Jeanne D’Arc”, echipat cu un Spital de Urgenta tip ultima generatie, elicoptere „Gazelle” si un avion” Atlantic II”!
Un alt avion „Atalantic II” este delocalizat de la baza militara Lann Bihoué aflata tot in Bretania (vestul Frantei) si convocat de urgenta in zona de conflict!
Astfel, in timp ce la Paris, Presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy care „pilota intreaga afacere” convoca zilnic cei cinci „sfetnici” (consultanti) ai sai pentru adoptarea unei solutii politice, respectiv, pe Amiralul Eduard Guillaud, Seful sau particular de Stat Major, Generalul Jean-Louis Georgelin, Seful Statului Major, Consilierul diplomatic Claude Guéant, Ministrul Apararii Nationale, Hervé Morin si Ministrul de Externe, Bernard Couchner, in cealalta parte a lumii, in Oceanul Indian, in jurul yactului „Ponant”, Contra-Amiralul Marin Gillier, care parasind Lorient este parasutat la 1500km distanta in mare pentru pentru a fi „recuperat” de Var”, omul cu „maini de fier in manusi de otel” aflat la comanda unui urias arsenal militar era gata de asalt, de asediu, in cadrul operatiunii „Thalatine”!
Francezii au lucrat simultan pe doua planuri.
Pe de o parte, pe plan diplomatic, „echipa” lui Sarko de la Paris obtine acordul verbal al Presedintelui Somalian, Abdullahi Yusuf Ahmed (care exclamase la telefon: „Ok!, Scapati-ma de tipii astia”!) pentru patrudarea arsenalului militar francez in apele teritoriale somaliene avand ca misiune eliberarea ostaticilor de pe „Ponant” si arestarea teroristilor, precum si extradarea lor in conditii juridice similare celor in care au fost transferati si judecati in Franta, fostul nazist Claus Barbie (in 1983) si teroristul Carlos (in 1994).
Pe de alta parte, pe plan militar, Gillier de pe bordul Fregatului „Jean Bart” urma sa treaca la atac!
Insa, diplomatia a facut „usurel” progrese!
In principiu, negocierile „s-au simplificat” si in cele din urma, in ele nu mai erau implicati direct decat Comandourile de pe Fregatul „Jean Bart” pe care se afla Gillier si echipa de GIGN condus de catre Denis Favier, pe de o parte, respectiv, piratii de pe„Ponant”, de cealalta parte!
In sfarsit, luni, 7 aprilie, cand deja „Ponant” era ancorat la cca 10 km vest de localitatea Garaad, in sudul regiunii autonome autoproclamate, Puntland, la 850 de km de locul unde a fost sechestrat de catre pirati, s-a ajuns la un acord!
Piratii solicitau 2.150.000 de $US (exact!) pentru eliberarea ostaticilor!
Banii au fost platiti de catre asiguratorul armatorului, societatea de asigurari AIG si adusi in trei saci continand in total 21.500 de bilete de 100 de $US!
Ei au ajuns pe „Jean Bart” pe cai „nedefinite”, tinute strict secret.
Si modalitatea de „plata” s-a negociat imediat la fata locului: trei somalieni contra doi membrii GIGN si un membru al Comandoului „Hubert”!
Totul s-a derulat cum a fost prevazut!
Ma rog, aproape!
Vineri, 11 aprilie, a avut loc schimbul in plina mare!
Rascumpararea ostaticilor!
Eliberarea si transferul lor pe Fregatul „Jean Bart”, iar ulterior, sambata, 12 aprilie pe vasul-scoala „Jeanne D’Arc” pentru un examen medical aprofundat!
Operatiunea totusi continua!
Pentru ca piratii trebuiau sa fie prinsi si arestati!
Urmarirea lor pe calea aerului nu a ridicat dificultati avand in vedere uriasul arsenal militar francez din zona!
Insa, ei s-au refugiat in primul sat din apropiere incercand sa dispara printre localnici!
O interventie militara a fi cauzat grave distrugeri si pierdri de vieti omenesti, in special in randul populatiei.
Gillier decide sa nu-i mai urmareasca!
Nu are nici un rost!
Si totusi, peste zece minute, una dintre masinile de teren (4x4) ai piratiilor este reperat.
Fara ca soferul sa observe, un elicopter „Gazelle” ghidat de unul dintre avioanele „Atlantic II” o ajunge din urma, apropiindu-se la numai 100-120 de metri.
Un membru al comandourilor „Hubert” trage cu un „MacMillan” de 12,7 mm capabil sa nimereasca o tinta la cca 2000 m, folosit in special pentru distrugerea motoarelor puternice „Go Fast” ai traficantilor de droguri!
Un singur foc si motorul explodeaza!
Piratii, sase la numar, din cei 12 TDM („Talhari la Drmul Mare”-Dirty Dozen !) care au sechestrat vasul, sar fiecare pe unde apuca si incearca sa riposteze cu pustile lor automate Kalasnikov AK-47!
Din pacate „ploaie” de gloante ai membrilor comandoului din „Gazelle” îi face sa renunte si sa o ia la fuga!
Doua «Alouette III» si un «Panther» care au insotit elicopterul «Gazelle» lasa fiecare cate trei membrii ai comandourilor de pe «Jean Bart» !
Nu peste mult timp, fugarii sant prinsi unul cate unul, obositi, aflati la capatul puterilor si imbarcati pe „Panther”.
Dar misiunea nu este inca terminata! Unde sunt ceilalti?
Cautarile continua, dar ghinion!
Lansarea unui „Mayday” de catre avionul „Atlantic II” pune capat misiunii!
Este un semn de „détresse” (pana), unul dintre motoarele lui se blocheaza!
Avionul este obligat sa aterizeze in Yemen.
Sfarsitul misiunii!
Piratii cu ostaticii sunt imbarcati pe „Ponant”, escortat de catre Fregatul „Surcouf” cu fortele militare franceze la Marsilia pentru a fi judecati in Franta!
Marti, pe 15 aprilie, ei sunt „expediati” cu un avion special al fortelor aeriene franceze la Paris, unde sunt inculpati de catre magistratii antiteroristi de la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) in dosarul „Thalatine”!
Miercuri, pe 16 aprilie, toti responsabilii militari ai operatiunii se retrag la bazele lor!
COMENTARIUL AUTORULUI
Ca si in 1994 pe Aeroportul Marignane, desi «The Big Boss» a misiunii „Thlatine” a fost Contra-Amiralul Marin Gillier (cu intregul sau arsenal militar – saizeci de soldati de elita, cincizeci de comandouri de marina), este GIGN-ul (cu cei zece „luptatori de clasa” ai sai) care a jucat rolul important atat in negocierile cu piratii cat si in rascumpararea ostaticilor de pe yachtul „Ponant”.
In schimb, daca in 1994 oamenii GIGN-ului au luat cu asalt avionul Companiei Air France pentru eliberarea ostaticilor, in operatiunea „Thalatine” ei s-au „rezumat” la rascumpararea lor!
Si numai din cauza revendicarilor!
Considerate „rezonabiele” de catre seful GIGN-ului, Colonelul Denis Favier.
Daca in cursul acestei operatiuni era vorba de bani si in fond si la urma urmei nici macar de „bani publici” (din care aproape jumatate au fost recuperati!), in evenimentul din 1994, era vorba de eliberarea unor sefi ai diverselor retele si organizatii teroriste condamnati pentru crime de sange, cee ce era de neconceput, de negociat!
Niciodata un astfel de compromis nu poate fi facut! In nicio imprejurare.
Este un principiu fundamental al GIGN-ului!
In sfarsit, operatiunea „Thalatine” se desfasura in plina mare „deschisa”, pe cand in 1994 teroristii desi erau „blocati” pe Aeroportul Marignane de catre GIGN, ei aveau ca obiectiv decolarea avionului si prabusirea lui la Paris pe Turnul Eiffel!
Era evident ca avionul nu putea decola de pe aeroport sub nicio forma.
In ciuda faptului ca in 1994 in avionul A321 al Cursei Alger-Paris AF8969 erau retinuti 227 de pasageri de catre patru teroristi, arsenalul militar desfasurat de catre Elysée era nesemnificativ fata de cel utilizat in operatiunea „Thalatine”, in care treizeci de ostatici erau sechestrati de o banda bine organizata de „profesionisti” compusa din «Dirty Dozen» si nu din pescari, raufacatori de „duminica”, „amatori” cum se credea la inceput!
Evident, cand Generalul Jean-Louis Georgelin, CEMA (Seful de Stat Major al Armatei) a primit „vestea” telefonic, pentru o corecta gestionare a crizei, imediat s-a deplasat la Centrul de Planificare si de Conducere al Operatinulor plasat sub birourile sale din Bulevardul Saint Germain la Paris, unde si-a instalat o „celula de criza” cu hartile detaliate ale coastelor africii, Cap Gardafui, Ras Asir, convocand de urgenta toti specialistii in terorism, in rapiri si sechestrari de persoane pentru a-i consulta, precum si pe cei care puteau gestiona criza, GIGN-ul!
Atunci o interventie militara de proportii a fost privilegiata!
Si inevitabila!
In concluzie, „dosarul” trebuie clasat „secret de stat” pentru ca consecintele pot fi dramatice si opninia publica nu trebuie nici informata, nici „consultata”!
Astfel, Franta se pregatea la nevoie, de o mare demonstratie de forta in stil „US Army”!
Sa puna in evidenta uriasul sau arsenal militar de care dispune in cazul in care situatia o impune, pentru a confirma inca odata ca este o mare putere militara si politica in lume!
Pe parcurs insa, negocierile intre pirati, pe de o parte, pe de alta parte, armatorul, fiul acestuia Radolphe Saadé, Directorul General al CMA-CGM de la Marsilia (Un grup mondial de fundatie de intreprinderi de transport maritim prin container, avand ca Presedinte pe Naïla Saadé), „degenereaza” in sensul ca se ajunge la un „compromis”: rascumpararea!
Ceea ce „compromite” operatiunea „in forta” al Contra-Amiralului Marin Gillier!
In incheiere, merita sa semnalam si faptul ca desi piratii in urma negocierilor cu exploatatorul yachtului „Ponant”, familia Saadé, stiau ca acestia dispun de o asigurare in valoare de 3 milioane de euro, ei nu au solicitat decat suma (fixa!) de 2.150.000 de $US!
Din „generozitate” fata de Compania de Asigurari AIG?
Din „bun simt” fata de familia Saadé?
Sau, pur si simplu pentru ca aceasta suma le era necesara?!
Care nici macar nu putea fi impartita exact intre «Dirty Dozen»!
NOTA AUTORULUI
Avocatii celor sase pirati somalezi, presupusii autori al sechestrarii iahtului «Ponant», au depus luni, 13 octombrie 2008 o cerere de anulare a procedurii judiciare motivand ca in interpelarile lor pe teritoriul somalez cu care Franta nu are niciun fel de acorduri bilaterale in acest sens, fortele militare franceze care au intervenit pentru arestarea piratilor au comis o serie de iregularitati.
Cererea a fost depusa la Camera de Instructie (Instruire) a Curtii de Appel Paris, care a studiat-o in «timp util» si a solutionat-o, evident: negativ!
Conform avocatului apararii Cédric Alépée, interpelarile au avut loc pe un teritoriu strain si nu sunt cunoscute detalii legate de modul in care ele s-au desfasurat.
In principiu, interpelarile ar fi trebuit sa fie facute de catre politia locala («la fata locului»!) si nu de catre militarii francezi care nu aveau nicio competenta teritoriala in Somalia !
Pana la transferul lor in Franta, timp de cinci zile cei sase somalezi au fost si ei «sechestrati», la randul lor, la bordul unei nave franceze in regim de retentie administrativa, dupa care au fost obligati sa paraseasca tara lor Somalia, fara ca intre aceasta tara si Franta sa existe un acord de extradare.
Pe 18 aprilie lor li s-au deschis dosare penale la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Paris si plasati in detentie provizorie pentru «rapire si sechestrare in banda organizata»
Conform documentelor Agentiei CP Conseils care lucreaza pentru armatori si al carui director este fostul Comisar Charles Pellegrini, in lume au fost consemnate exact 263 de acte de pirataj, ultimul avand loc pe 27 iulie 2008 in largul Port Cros (Departamentul Var, Franta)!
Cei patru agresori cagulati au debarcat pe iaht, au dat drumul marinaruluui in grija caruia se afla ambarcatiunea, dar au disparut cu ea fara urma, pentru totdeauna!
EPILOG
Cu varstele cuprinse intre 25-50 de ani, piratii prezenti la bordul masinii de teren (4x4), presupusii rapitori ai pasagerilor de pe Vasul (Iahtul) de croasiera "Ponant", dupa ce au fost transferati in Franta (via Aeroportul Paris-Le Bourget), au fost incarcerati in inchisorile pariziene (Villepeinte, Fleury-Merogis, si celebra inchisoare de pe strada "La Santé, loc de "pelerinaj" pentru, brand-urile legendare ale marilor evadari si a marii criminalitati franceze: Albert Spaggiari, Jacques Mesrine, Francois Besse, Antonio Ferrara, etc., a se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici: "Brand-uri legendare ale marilor evadari si a marii criminalitati franceze: http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/41618-in-umbra-vietii-partea-iiia-brand-uri-legendare-ale-marilor-evadari-si-a-marii-criminalitati-franceze.html).
In urma interogatoriilor la care sunt supusi, sistematic, in timpul arestlui (prelungit pana in 96h00), numai unul dintre cei sase recunoaste participarea sa la luarea de ostatici de pe iahtul Ponant: Ismael Ali Samatar (in varsta de 31 de ani).
Mohamed Säid Otte (in varsta de 50 de ani, cel mai in varsta dintre ei, poligam, avand in intretinere cateva familii numroase, reprezentat prin avocatul sau Gustave Charvet) si Abdulkader Guled Said (in varsta de 32 de ani, reprezentat prin avocatii sai Augustin d'Ollone si Gregory Saint Michel) sustineau ca ei ar fi urcat pe Ponant pentru a vinde produse de capre si khat (foi de arbusti euforizant si excitant), iar Abduraman Ali Samatar (fratele lui Ismael, in varsta de 28 de ani, reprezentat prin avocatii sau Martin Pradel si Rachel Lindon) si Daher Guled Said (fratele lui Abdulkader), n-ar fi pus nici macar piciorul pe iaht!
Ultimul, Abdullahi Youssouf Hersi (in varsta de 25 de ani), ar fi fost soferul masinii de teren (aflat la volan) in momentul arestarii lor de catre Armata Franceza.
Conform declaratiilor acestuia din urma, atunci cand comandourile francezii urmareau fugarii-rapitori (dupa livrarea banilor pentru rascumparare), el era in pana cu masina sa in satul luat cu asalt.
Cei cinci fugari i-ar fi platit suma de 100 USD, pentru ca sa-i duca intr-un loc aflat la cca 12h00 ore de drum.
Acesta confirma faptul ca Abduraman si Daher, pescari de languste, se aflau in vehicul numai datorita unui concurs de imprejurari (vazandu-l pe Ismael, partea caruia din valoarea rascumoararii ar fi fost de cca 37.000 USD), iar Mohamed a fost la medic in sat si a vrut doar sa profite de ocazie!
La procesul acestora (debutat pe 22 mai, 2012, adica, dupa patru ani de la ecveniment, timp in care cei sase inculpati au fost incarcerati preventiv!) si care l-am urmarit "de aproape", Parchetul (Ministerul Public), prin avocatul general Bruno Sturlese, solicita in rechizitoriul sau, din 11 iunie, intre 10-12 ani de recluziune criminala contra celor cinci presupusi pirati somalezi (somalieni) si 15 ani, contra lui Ismael, cel care si-a recunoscut participarea la luarea de ostatici de pe iahtul Ponant, pe 4 aprilie 2008, din Golful Aden, in apele teritoriale somaliene (somaleze).
Acesta afirma ca suma de 181.000 USD recuperati din masina de teren, nu corespundea remunerarii nici a unui membru al grupului, ci urma sa fie virata in contul organizatiei criminale, din care rapitorii faceau parte.
Ceea ce dupa parerea mea este o afirmatie corecta!
Si totusi, din documente neoficiale (dar fiabile, la care am avut acces!), ar rezulta ca cei doi "vanzatori ambulanti", ar fi facut "comert" si cu rapitori, nu numai cu pasagerii de pe Ponant si chiar ar fi supravegheat si ostaticii cca 01h30-02h00.
In sfarsit, dupa 12 ore de deliberare, Juriul Popular Paris, in verdictul sau pronuntat pe 14 iunie 2012, decide altfel: doi dintre inculpati sunt achitati, cei care nu si-ar fi pus piciorul pe Ponant: Abduraman si Daher, soferul vehicului, Youssouf (in varsta de 25 de ani, reprezentat prin avocatul sau Cédric Alépée) este condamnat la 4 ani de inchisoare (cu executare), pentru "complicitate", pedeapsa deja efectuata in detentie provizorie, deci este eliberat.
Ceilalti doi inculpati, care au recunoscut ca ar fi alimentat vasul piratilor, "comerciantii ambulanti": Mohamed si Abdulkader, au fost condamnati la cate sapte ani de inchisoare, fiecare (majoritatea efectuata deja in detentie provizorie: 2008-2012).
Ultimul dintre ei, Ismael (reprezentat prin avocatul sau Karine Puret), considerat ca ar fi participat la actul de piraterie, a fost condamnat la zece ani de detentie criminala.
Avocatii celor doi achitati: Augustin d'Ollone, Gregory Saint Michel, Martin Pradel si Rachel Lindon au solicitat despagubirea clientilor lor.
Fiecare dintre ei a fost indemnizat cu suma de 90.000 de euro (in loc de 450.000 euro reclamat!), pentru "prejudicil moral" suferit in cei patru ani de detentie provizorie (preventiva), insa avocatii lor au facut apel la aceasta decizie. (A se vedea pentru detalii si articole autorului pe aceasta problematica: "Repararea detentiei provizorii in Jurisdictia Franceza": http://necenzuratmm.ro/justitie/42451-repararea-detentiei-provizorii-in-jurisdictia-franceza.html, respectiv, "Repararea erorilor judiciare in Jurisdictia Franceza":http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/41420-repararea-erorilor-judiciare-in-jurisdictia-franceza.html).
In plus, au obtinut deaemenea "despagubiri materiale", reprezentand veniturile lor (pescari de profesie), pe perioada celor patru ani de detentie: 3.000 de euro pentru Abdulqader Guled Said si 5.000 de euro, pentru Abdurahman Ali Samatar, adica o pierdere totala pentru Statul Francez de 188.000 de euro, la care trebuie sa mai adaugam si "cazarea", respectiv, "intretinerea", celor doi, timp de patru ani!
Solutionarea Apelului este pe rol la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Paris.
________________________
[1]DGSE (Directia Generala a Securitatii Extene), membra al CFR (Comunitatii Franceze de Informatii), inlocuieste SDECE (Serviciul de Documentare Externa si de Contraspionaj), prin decretul din 2 aprilie 1982. Aflata sub tutela Ministerului Apararii Nationale Franceze (in temeiul Art. D. 3126-2 din Codul Apararii), ea este serviciul de informatii externe al Frantei. Cu un buget de aproape 600 M€, avandu-l pe Erad Corbin de Mangoux (nascut pe 6 ianuarie 1953 la Tubingen, Germania; Studii Sciences Po-Paris) ca Director din 10 octombrie 2008, el dispune de 4.746 de salariati-functionari (1.259 de categoria A, 855 de categori B, 1.308 de categorie C, 558 ofiteri, 750 subofiteri si 17 militari de rang inalt) si are ca obiectev cautarea si exploatarea informatiilor privind securitatea Frantei, ca de-altfel si detectarea, respectiv, anihilarea activitatilor de spionaj in afara teritoriului national contra intereselor franceze. DGSE are in componenta urmatoarele servicii: Directia Administratiei; Directia Operatiunilor (printre care si Serviciul de Actiune),insarcinta cu operatiunile clandestine); Directia de Informatii; Directia Strategiei; Directia Tehnica (care cerceteaza si exploateaza informatiile de origine tehnica). DGSE, in afara de agentii titulari dispune si de o retea de „corespondenti benevoli” („onorabili corespondenti”), iar pana in 2014, efectivul lui va creste cu 690 de angajati, pentru atinge 4.375 de angajati (in afara Directiei Operatiunilor).
Conform unuia dintre fostii directori al DCSE, bugetul sau ar fi repatizat astfel: 25% informatii militate, 25% informatii economice si 50% informatii diplomatice. Conform articolelor D. 3126-1 si D. 3126-4 din Codul Apararii, misiunile (activitatile) DGSE sunt urmatoarele: Producere de informatii (informatie umana: „onorabili corespondenti”; informatii de origine electromagnetica; interpretarea imaginilor satelit: Satelit Spot, Satelit Helios); Sprijin informatiei umane; Operatiuni clandestine. Contraspionajul pe teritoriul fancez apartine DCRI-ului aflata sub tutela Ministerului de Interne. Printre operatiunile remarcabile ale DGSE mentionam: Exploatarea retelei „Nicobar” care a permis Frantei sa vanda 43 de Mirage 2000 Indiei si sa cunoasca compozitia blindatelor tancurilor sovietice T-72; Pe 10 iulie 1985 in Dosarul Rainbow Warrior, Operatiunea „Satanic”, o echipa DGSE a exploatat in Portul Auckland din Noua Zeelanda, vasul „Rainbow Warrior” al Organizatiei „Greenpeace”, care a facut o victima, pe fotograful olandez de origine portugheza Fernando Pereira; In anii 80 DGSE este prezent in siopnajul economic si cu FBI identifica o serie de agenti infiltrati in companiile americane: IBM, Texas Instruments, Croning Glass Works, etc.; In 2004, a contribuit la eliberarea jurnalistilor francezi Christian Chesnot si Georges Malbrunot, iar pe 12 iunie 2005 elibereaza pe jurnalista Flaurence Aubenas in Irak. (A se vedea pentru detalii articolul autorului consacrat problematicii: "Rascumpararea": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/rascumpararea.html)
[2]GIGN-ul (Grupul de Interventie a Jandarmeriei Nationale) devine operational pe 1 martie 1974 ca urmare a luarii ca ostatici al echipei israeline la Jocurile Olimpice de la Munchen in 1972, cum JN creaza in 1973 ECRI (Echipa de Comando regional de Interventie) in cadrul EGM (Escadrilei Jandarmeriei Mobile) la Maisons-Alfort (regiunea pariziana). In aprilie 1974, numai la o luna de la creara lui sunt infintate doua GIGN: GIGN1 la Maisons-Alfort din ECRI care opera pe teritoriile primului celui de-al doilea, al treilea, respectiv, al saselea regiuni militare si GIGN2 constituita in cadrul EGM care opera in a parta, a cincia, respectiv, a saptea regiuni militare. Cu cartierul general, din 1983, la Satory (Versailles, regiunea pariziana) si centrul de instructie la Frileuse (Beynes), GIGN este o unitate de elita a JN (Jandarmeria Nationala franceza), specializata in operatiunile de lupta anti-terorista in orice mediu (aer, mare, uscat), in cele de eliberare a ostaticilor, in cele de transfer de « persoane sensibile », in arestari cu risc ridicat, respectiv, in revoltele din unitatile penitenciare sau centre de detentie-retentie. El intervine in general in zonele periurbane, aeroporturi, aerogari, penitenciare, deviza lui fiind : « GIGN-ul, angajat pentru viata… ». Pentru integrarea acestui corp de elita a JN candidatul trebuie fie jandarm si sa aiba mai putin de 32 de ani. Incepand cu 1 septembrie 2007 are loc o profunda reorganizare a lui in trei forte operationale, „absorbind” GSIGN (Grupul de Securitatea a Jandarmeriei Nationale) : Forta de Interventie (vechiul GIGN); Forta de Observatie-Cautare, vechiul grup de obserervatie-cautare al EPIGN (Escadrila de Parasutisti al Jandarmeriei Nationale) si Fortele de Securitate-Protectie (membrii sectiei de securitate si protectie a EPIGN si al GSPR- Grupul de Securitate al Presedentiei Republicii). GIGN dispunea de un efectiv de 420 de militari (407 in august 2009, 380 in 2008, pe cand JN apartinea Ministerului Apararii Nationale) si de un buget cca 2 milioane de euro (1,5 milioane de euro, efectiv, la care se adauga un drept de „cheltuieli de deplasare” de 0,5 milioane de euro). Ca misiuni principale ale GIGN mentionam: Piratair (deturnari de avioane), Piratmer (deturnari sau atacuri asupra navelor), Piratome (atac nuclear), Piratox (atac chimic sau biologic), Piratext (sechestrare de persoane-luare de ostatici de nationalitate franceza in afara teritoriului national). Printre alte atributii ale sale putem mentiona si: neutralizarea furibunzilor, precum si arestarea persoanelor considerate „periculoase” si inarmate. SSP (Serviciul de Securitate si Paza) asigura deasemenea protectia inaltilor functionari francezi sau straini, precum si ai diplomatilor in zonele cu risc ridicat de atac armat; Securitatea Ambasadelor si a reprezentantilor diplomatici francezi, in strainatate (Algeria, Coasta de Fildes, Haiti, Afrganistan, Pakistan, Irak, etc.); Extradarea cetatenilor francezi in strainatate; Gestioneaza crize de conflict armat in strainatate in care sunt implicati cetateni francezi, precum si alte evenimente nationale sau internationale in careinteresele Frantei sau francezilor sunt in cauza. In 2004, cu ocazia a treizeci de ani de existenta a lui, GIGN avea la activ aproape 1100 de misiuni, peste 1000 de criminali arestati sau ucisi si peste 600 de ostatici eliberati. Astazi, el a pierdut 17 militari in misiuni, dintre care 15 in cursul antrenamentelor. Mentionam aici ca antrenamentele GIGN sunt printre cele mai grele si cele mai dure luand in consideratie toate trupele de lupta (nationale si internationale) avand ca „obiect” de activitate combaterea criminalitatii (inclusiv Legiunea Straina, SWAT, etc.). El s-a remrcat in mod cu totul special in decembrie 1994, cand a intervenit pe Aeroportul International Marsilia-Marignane pentru eliberarea ostaticilor cursei Air France AF8969, luat ostatec de catre GIA (Grupul Islamist Armat). El a intrevenit in egala masura si in strainatate: in Djibuti, San Salvador, Arabia Saudita, Tara Basca spaniola, Nigeria, Insulele Comore, etc. Din 2007 el se afla sub comanda Generalului Denis Favier. Printre cele mai spectaculoase operatiuni la care a participat GIGN mentionam urmatoarele: 1) GIGN1 intrevine in mai 1974 cu ocazia unei rebeliuni la Centrul Penitenciar Fleury-Mérogis (regiunea pariziana). Interventia lui este determinanta pentru solutionarea crizei cu un minim de violenta; 2) GIGN intervine pe 3 februarie 1976 (in cooperare cu a 13-a DBLE-Semi-Brigada a Legiunii Straine, creata in 1940) intr-o operatiune de salvare la Loyada (Djibuti, pe atunci colonie franceza: Teritoriul francez al Afars si Issas) a treizeci de copii luati ostatici de catre teroristii FLCS (Frontul de Eliberare a Coastei Somaleze). Doi copii, sapte teroristi, si noua soldati somalieni sunt ucisi; 3) Intreventia in septembrie 1976 intr-o deturnare, de catre cinci teroristi croati anti-Tito, a unui avion Boeing 727 al TWA (Trans World Airlines, o companie americana veche care facea parte din „Big Four”, alaturi de celelalte trei mari companii: American Airlines, United Airlines si Eastern Air Lines), care a fuzionat cu American Airlines in aprilie 2001. Cursa asigura legatura regulata pe ruta New York-Chicago. GIGN reuseste pe calea negocierilor eliberarea a 49 de ostatici si predarea teroristilor; 4) Interventia pe 30 septembrie 1977 pe Aeroportul Orly-Vest (in cooperare cu BAG-Brigada Anti-Gang condus de catre Comisarul Robert Broussard) in deturnarea unui avion al Companiei Air Inter, Cursa 429 (Paris-Lyon) de catre un furibund Jacques Robert, care tinea ostatici 49 de persoane, (printre care si Deputatul Lucien Neuwirth si fostul Ministru, Philippe Malaud) de peste sapte ore. La asaltul GIGN, un pasager moare, alti patru sunt raniti, dintre care unul grav, iar Jacques Robert se preda, fiind ulterior, incarcerat; 5) Pregatirea unei tentative de eliberarea a functionarilor Ambasadei Frantei in San salvador, in mai 1979. Teroristii accepta sa se predea inainte de interventia armata a GIGN si sa elibereze ostaticii, insa acestia din urma, in schimb, îi elibereaza in Panama; 6) Intreventia in Arabia Saudita la Marea Moschee din Mecca, Al-Masjid al-Haram (cu mii de ostatici, care isi facveau rugaciunile in interior), intre 23 noiembrie-5 decembrie 1979, care este ocupata de catre 187 de teroristi (fundamentalisti islamici) saudieni si egipteni, studenti si studente la Universitatea islamica Médine pe 20 noiembrie, prima zi a anului 1400 al calendarului musulman. Seful teroristilor Juhaiman ibn Muhammad ibn Saif al Utaibi, era un caporal al Garzii Nationale saudiene la pensie, apartinand unei influente familii sunnite din Najd, care solicita in schimbul eliberarii ostaticilor recunoasterea lui Mohammed Ben Abdallah Al Qahtan (cumnatul lui, aflat cu el in Moschee) ca Mahdi (aducatorul dreptatrii si justitiei pe Pamant). Interventia aramata a GIGN a facut numeroase victime atat in randul teroristilor cat si in randul celor sechestrati in Moschee; 7) Interventia cu ocazia luarii de ostatici la Hotelul Fesch (Corsica, Franta), de catre un comando corsican condus de catre Marcel Lorenzoni (militant nationalist) in februarie 1980. In urma negocierilor cu GIGN teroristii se vor preda; 8) Eliberarea ostaticilor, cu o interventie-surpriza, cu ocazia deturnarii unui avion la Touquet (Le Touquet-Paris-Plage, Pas de Calais) in mai 1981. Piratul care incerca sa oblige Papa sa dezvaluie cel de-al treilea secret al Fatimei (dezvaluit pe 26 iunie 2000) este neutralizat si arestat. Cele trei revelatii (care de fapt ar fi una in trei parti) ar fi fost adresata pe 13 iulie 1917 de catre Fecioara Maria (cu numele de Notre-Dame de Fátima) catre Lúcia dos Santos si versorii ei Jacinta si Francisco Marto in micul orasel Fátima din Portugalia; 9) Arestarea unui furibund (turbat) la Chelles (Seine et Marne, regiunea pariziana) in aprilie 1982. Acesta, terorizand orasul, a tras peste 2000 de cartuse, inainte de neutralizarea lui de catre oamenii GIGN; 10) „Irlandezii din Vincennes (Vincennes, regiunea pariziana)”. Pe 9 august 1982, catre orele 13H00 are loc o fuziada (schimb de focuri) pe strada Rosiers: un om arunca o grenada in interiorul restaurantului Goldenberg, iar mai tarziu, un comando format din cinci persoane deschide focul asupra celor de pe strada. Rezultatul: sase morti si douzeci si partru de raniti. Pentru a descoperii instigatoriia cestui atac armat, Presedintele Frantei, François Mitterrand, instaleaza la Palatul Élysée o celula anti-terorista cu un consilier tehnic, pe care o pune la dispozitia lui Christian Prouteau, pe atunci patronul GIGN. Pe 29 august catre orele 21H30 militarii GIGN condusi de catre Capitanul Paul Barril iau cu asalt apartamentul din Vincennes al unui numit Michael Plunkett, banuit care ar face parte din organizatia separatista irlandeza IRA (Armate Republicana Irlandeza) si gasesc la acesta, in urma unei perchezitii « minutioase » urma de exploziv ! Irlandezul cu camarazii sai (care il frecventau) sunt arestati, inculpati si incarcerati. Dupa noua luni, la sfarsitul lunii mai 1983 sunt eliberati, probele fiind insuficiente pentru traducerea lor in fata justitiei. Aceasta interventie a GIGN a dat nastere la o serie de polemici. Se pare ca, chiar oamenii GIGN au adus explozivul cu ei, pentru ai putea inculpa pe Plunket si camarazii sai, cum « problema » trebuia « solutionata », in lipsa unor dovezi clare si certe ; 11) Arestarea lui Filipe Bidart, seful gruparii teroriste baste Iparretarrak, in februarie 1988 ; 12) Eliberarea ostaticilor detinuti in grota Ouvéa in Noua Caledonie (TOM-Teritoriu francez autonom, nemetropolitan, din Pacificul de Sud) in mai 1988. Operatiunea a fost clasata de « mare succes » in ciuda decesului a doi militari de la DGSE (Directia Generala a Securitatii Externe, un serviciu de informatii francez extern aflat sub autoritatea Ministrului Apararii, condus din 10 octombrie 2008 de catre Erard Corbin de Mangoux) si 19 separatisti Kanak (Canaques, poulatia din Noua Caledonie); 13) Membri ai GIGN, uneori sub comanda COS (Comandamentul Operatiunilor Speciale, aflat su comanda Sefului de Stat Major al Armatei) au participat la o serie operatiuni de mare succes in Bosnia-Hertegovina intre 1992-1995, in special in ceea ce priveste arestarea criminalilor de razboi; 14) Pe 26 decembrie 1994, eliberarea celor 164 de pasageri al zborului AF8969 (cursa regulata intre Paris-Alger) luati ostatici de catre 4 teroristi islamisti GIA (Grupul Islamist Armat, condus Abdul Abdallah Yahia alias "Emirul", in varsta de 25 an, un apropiat a lui Djamel Zitouni, seful GIA) pe Aeroportul Marignane (Marsilia), avand in plan prabusierea avionului deasupra Turnului Eiffel. Avionul, un Airbus A300 cu 220 pasageri la bord, decoleaza de la Aeroportul Alger (Houari Boumedienne) pentru Paris pe 24 decembrie, insa aterizeaza la Aeroportul Marignane pentru alimentare cu carburant (la orele 03H30), unde este retinut la sol timp de doua zile de catre teroristi, pana pe 26 decembrie, cand GIGN (la orele 17H08) il va lua cu asalt (filmat integral de mai multe posturi de televiziune!) si ucide cei patru teroristi, eliberand toti pasagerii, nevatamatiTeroristii revendicau eliberarea a doi responsabili FIS (Frontul Islamic de Salvare), Abbassi Madani si Ali Belhadj incarcerati din 30 iunie 1991 in Algeria. Sechestrand avionul inca pe Aeroportul Houari Boumedienne, in urma refuzului revendicarii lor de catre autoritatile algeriene, ei executa la orele 14H00, primul pasager: un politist algerian care insotea avionul. In urma negocierilor, la Marignane sunt eliberati 63 de pasageri (femei si copii). Insa, la orele 21H30 in seara Craciunului, un angajat al Ambasadei Frantei la Alger, Yannick Beugnet este totusi executat, el fiind cea de a doua victima a acestui eveniment terorist fara precedent pana atunci. Aceasta interventie care a facut celebru GIGN in lumea intreaga, in 2010 este considerata de catre autoritati ca una dintre cele mai remarcabile reusite ale GIGN. In ciuda faptului ca in urma interventiei lor 13 pasageri si membri ai echipajului sunt raniti si noua membri ai GIGN lejer (printre care si capitanul Favier) si unul grav.
In urma acestui eveniment, Air France a suspendat zborurile sale catre Algeria pana in 2003. Astazi zborul AF8969 nu mai exista, el fiind inlocuit cu cele AF3543 si AF7667; 15) In septembrie 1995, GIGN participa alaturi de EPIGN la prinderea lui Khaled Kelkal (islamist algerian, membru GIA, considerat ca principalul responsabil de atentatele comise in Franta in vara anului 1995) in padurea Vaugneray in apropiere de Malval (Lyon, Rhône), insa majoritatea fiind tranferati intr-o alta actiune „Azalée” in Comore, este EPIGN care localizeaza si il ucide pe Kelkal pe 29 septembrie (filmata de catre televiziunea locala Lyoneza). Si aceasta „executie” a dat nastere la o serie de polemici. Dupa parerea mea, care am urmarit de aproape acest eveniment, Khaled Kelkal, nu trebia ucis! Merita mentionat aici faptul ca, contrar politistilor (functionari al Ministerului de Interne), jandarmii (pe atunci functionari Al Ministerului Apararii) au fost autorizati sa faca uzaj de arma (cu foc) chiar daca nu erau intr-o situatie de „legitima aparare”, conform Decretului din 20 mai 1903!; 16) Participarea la „Operatiunea Azalée. Este vorba de eliberarea statului african, Uniunea Comore fosta Republica Federala Islamica Comore, situata in Oceanul Idian, colonie franceza pana la obtinerea independentei pe 6 iulie 1975, ocupand Arhipelagul Comorelor, ale caror insule apartin Colectivitatii TOM franceze Mayotte. Operatiunea a avut ca scop si arestarea mercenareului Bod Denard sub autoritatea COS in septembrie-octombrie 1995; 16) Intreventia pentru arestarea unui furibund la Valaurie (Drôme) pe 23 iunie 1997, cand un membru GIGN, Jean-Louis Prianon, este ucis ; 17) Interventia, in 2005, in colaborare, cu Comandoul marin „Hubert” (creat in decembrie 1947 purtand numele locotenentului Augustin Hubert ucis in batalia din 6 iunie 1944 la Riva Bella) pe vasul „Pascal Paoli„ (dupa numele omului politic si amiral corsican Pascal Paoli) de la SNCM (Societatea Nationale Maritima „Corse-Méditerranée”), deturnat e catre sindicalistii STC (Sindicatul Muncitorilor Corsicani, fondat pe 1 mai 1984); 18) Arestarea pe 19 ianuarie 2007 a unui furibund (furios turbat), inarmat, baricadat la el acasa in Gensac-sur-Garonne (Haute Garonne). In timpul asaltului, catre orele 22H00, individul deschide focul si raneste mortal pe Maréchal des logis-chef (sergent) Frédéric Mortier 35 ans (promovat major, cel mai mare grad in corpul subofiterilor militari, post-mortem). Este vorba de cel de-al doilea membru GIGN care moare in cadrul unei operatiuni armate ; 19) Pe 11 aprile 2008, participarea la Operatiunea « Thalathine ». Este vorba de interventia GIGN pentru eliberarea ostaticilor de pe vasul de croasiera de lux « Ponant » apartinand CMA-CGM (Compagnie Maritime d'Affrètement - Compagnie Générale Maritime), al treilea armator mondial de transport maritim in containere si primul francez, rezultata din fuziunea in 1996 dintre CMA (creat in 1978) si si CGM (creat in 1975, prin fuzionarea dintre CGT-Compagnie Générale Transatlantique fondat in 1851 si MM-Messageries Maritimes in 1855), cu sediul social-administrativ la Marsilia (a se vedea si articolul autorului pe aceasta problematica : „Infernul indian, un secret de stat” : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/10/thomas-csinta-monitorul-org-pentru-ap_1867.html).
La acestea se adauga numeroase arestari ai unor teroristi (in special in tara Basca de nord din sudul Frantei al grupului IK-Iparretarrak-cei din nord, in limba basca), ai unor criminali periculosi, precum si o serie de interventii in mediul penitenciar contra rebeliunilor. Armamentul folosit de GIGN este foarte variat si de mare precizie, de ultima generatie. In general, in cazul unei misiuni „ordinare”, armamentul „de baza” se compune din pistoale (trei-patru), un MP-5 si pusti calibrul 12 (una-doua), pentru fiecare militar. Pistoalele cele mai utilizate, in functie de dificultatea misiunii, sunt: Manurhin MR-73 cu cartuse 357 Magnum de diverse lungimi al tevii (4, 5 ¼ inci, respectiv, 8 inci şi 10 inci, pentru o tragere de mare precizie); PA (Pistol Semi-automat) de talie „compacta” (in principiu Glock 19 de 9mm Para echipata cu o lampa Insight Technology M3 LED sau M6 cu laser integrat, SIG-Sauer P228, FN Five-seveN si PAMAS G1S, respectiv, G26, G27); S&W 686 GFS « Stainless » cu cartuse 357 magnum si lungimea tevii intre 4-10 inci; Sig-Sauer P228 (si P226) de 9 mm Para cu incarcatoare de 20 de cartuse; Beretta 92F ; FN Five-seveN Tactical IOM de 5,7 mm cu o lampa-sare Insight Technology M6 fixata pe sina Picatinny; GIAT PAMAS G1S de 9 mm Para (Parabellum) ; Beretta 92G ; SIG-Sauer Pro SP 2022 de 9 mm Para. In misiunile „clasice” sunt utilizate MR-73 cu teva de 4", Glock 19 si P228. Din contra, in misiunile „kaki” (in natura) sunt preferate Glocks 17 si P226. Printre pistoalele-mitraliera mentionam: HK MP5 in versiunea A5 (selector 3-Round Burst), SD3 si K-PDW (amundoua cu selectoare SEF) cu colimatoare Aimpoint CompM2 sau EOTech 550 AA, respectiv lunete Trijicon ACOG 3,5 x 35 sau inca tip « mini-luneta» montata lateral. Pe Modelele MP-5A5 si MP 5K PDW exista montaje SureFire ”cocking tube mount” pe extremitatea tubului cu gaz de admisie care permit fixarea laserilor L72 de culoare rosie si L75 infrarosie, precum si a lampilor Nitrolon P. Le MP-5SD6 ; FN P90 Tactical cu laser integrat si 50 de cartuse tip FN5,7 x 28mm care pot traversa si vesta anti-glont. Pustile de lupta cele mai utilizate in misiuni sunt : Remington 870 de calibru 12 Magnum cu colimator Aimpoint CompM2, Aimpoint 3000 ou EOTech 550 AA si o lampa cu laser ; Benelli M3T Super 90 de calibre 12 ; Franchi SPAS 12 Special Purpose Automatic Shotgun également de calibre 12. Pustile de asalt : HK G3 TGS de 7,62 mm echipate cu un selector de tragere tip numeric si cu MSG-90 si cu o aruncatoare de granada HK 79, respectiv un colimator Aimpoint 3000 sau 5000 cu un montaj SureFire « cocking tube mount » 490 sau 491 pentru o lampa si laser in varianta diurna ; SIG-550 si 551 SWAT cu luneta Hensoldt 6 x 42 BL, SIG-552 Commando cu un colimator Bushnell HOLOsight ; HK 33 EA2 echipata cu un HK tip A3, cu un selector 3-Round Burst avand patru pozitii si o luneta diurna Hensold 6 x 42 BL ; GIAT FAMAS F1 ; HK G36C, de calibru 5,56 OTAN. Arme de precizie : MR-73 de 8 si 10 inci, modele speciale echipate cu lunete Magnum Phantom marind de 1,5 x, produse de catre Bushnell, precum si optice 4x32 ; S&W ; Modele Accuracy cu lunete Schmidt & Bender Mk.II 3-12 × 50 si Mil-Dot : AW de 308 (7,62 mm OTAN) ; AWS de 308 cu o teava echipata cu un amortizor de zgomot ; AW SM de 338 Lapua Magnum (8,6 × 70 mm) pentru trageri intermediare cu munitie de 7,62mm -12,7mm ; Barrett M82, Barrett M95 si McMillan, cu modelele Hécate II standard si Hécate II polimer cu o luneta Scrome J10 10 × 40 Mil-Dot, pentru neutralizarea vehiculelor ne sau blindate usor. GIGN are in dotare cca 128 de astfel de arme, echipate si cu telescoape monoculare Leica Televid 77 mm (sau l'Apo-Televid 77 mm) cu mariri pana la 60 ×, un binoclu Leica Vector IV (sau infrarosii Thomson Sophie, noaptea). Echipele de tragatori de elita (compuse in general din doi militari, un observator si un tragator) dispun si de un telemetru laser Leica Rangemaster LRF 1200 dotata cu o optica de 7 × 21 mm avand o precizie de un metru (abatere) pana la o distanta de 1100 m, de o mini statie meteo Skywatch Geos 9 (anemometru cu palete-vânt, busola, higrometru, termometru, barometru, altimetru). Arme sub-letale utilizate de GIGN sunt : Pistoale cu impulsuri electrice Taser X26 in experimentare din 2003 (a se vedea si articolul autorului: «Pistoale Taser X26 cu camera video incorporate»: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/03/pistoale-taser-x26-cu-camera-video.html). Din 2006 GIGN dispune ca mijloace de deplasare de elicoptere armatei terestre si ale aerului pusa la dispozitia lui de catre 4e RHFS (al 4-lea Regiment de Elicoptere al Fortelor Speciale, instalata la Baza Aeriana 107 la Villacoublay (Yvelines, regiunea pariziana)
NOTA
Articolul cu detalii si imagini pe Investigatie Jurnalistica
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/infernul-indian-un-secret-de-stat.html
Articolul in Monitorul Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului (Natiunile Unite)
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/10/thomas-csinta-monitorul-org-pentru-ap_26.html
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/10/thomas-csinta-monitorul-org-pentru-ap_1867.html
Articolul in Revista Politia Capitalei (Bucuresti)
58.%20Revista%20Politia%20Capitalei%20-%20Septembrie%202008%20%28In...