„Tamburul” African!
Multumesc prietenilor mei Rudy LEMAIRE, Yves COHEN si Jean-Pierre BALL (Franta), fara ajutorul carora realizarea acestui material nu ar fi fost posibila
Un numar de 71 OLFC (Organizatii Locale ale Femeilor Congoleze) au redactat pe 12 iunie 2008 o scrisoare deschisa Consiliului de Securitate al ONU (Organizatia Natiunilor Unite), semnata de catre D-na Chantal Nyota, (Coordonarea Nationala la Kinshasa) rugandu-l sa le ajute sa puna capat violentelor sexuale comise de catre membrii grupurilor armate in RDC (Republica Democratica Congo), un flagel care in ciuda faptului ca face ravagii „nu este luat in serios” de catre legislator si sa asigure protectia victimelor si a martorilor, garantand ca toti presupusii criminali care fac obiectul cercetarilor penale pentru delictul de violenta sexuala sa fie deferiti justitiei si nu sa fie promovati in ierarhia politica sau militara, interna, respectiv, internationala.
PREAMBUL
Situata la cca 1550 de metri altitudine in valea Rift, Goma (165.287 de locuitori, „localnici”), apartinand provinciei Nord-Kivu din estul Republicii Democratice Congo (« Congo-Kinshasa » sau « Congo-Brazzaville », fosta Zair pana in 1997, cu capitala Kinshasa, 7.813.077 de locuitori) poarta numele vulcanului stins in jurul caruia se afla Muntele Goma (care el insusi isi datoreaza numele cuvantului swahili « ngoma » semnificand « tambur », avand in vedere forma pe care o are).
Oras frontalier cu Gisenyi (orasel in Ruanda avand plajele sale acoperite cu mica alba stralucitoare), Goma este marginita la nord de catre lacul Kivu (pe lava debordanta a lantului vulcanic Virunga si in special al vulcanului Nyiragongo care il domina pana la 20 de km spre nord).
In craterul Muntelui Goma inundat de apele lacului cu care el comunica, este construit portul orasului, frecventat in exclusivitate de catre navele de marfuri (fret) si persoane (pasageri) pe ruta Goma-Bukavu.
Goma, care cu imprejurimile sale gazduia din 1994 si pana la « caderea » Zair-ului (in 1997), in taberele sale de refugiati 650.000 de « hutu» (popor de «cultivatori», o componenta socioprofesionala traditionala a societatii civile din Africa Centrala, peste 80% in Ruanda si Burundi), este la baza operatiunii « Turquoise » pentru limitarea genocidului din Ruanda.
Conform unor informatii demne de incredere (pe care le detinem de la autoritatile locale !), s-ar parea ca aceste tabere au « ascuns » voit sau nu, o serie de responsabili politici acuzati cu genocidul ruandez, iar AFDL (Alianta Fortelor Democratice pentru Eliberarea Congo-ului) ar fi comis pe teritoriul lor o serie de masacre macabre intre 1996-1997, inaninte de proclamarea Republicii !
In perioada 1998-2006, orasul aflat sub «tutela» RCD (Adunarea Congoleza pentru Democratie), pro-ruandez, scapa de sub controlul guvernului de la Kinshasa si este scena unor serii de violuri repetate sistematic si crime de razboi, fara sfarsit, comise de catre trupele rebele, in special cele aflate sub comanda generalilor Nkundabatware si Mutebesi.
In 2002, odata cu eruperea vulcanului Nyiragongo, orasul este invadat de lava care distruge majoritatea locuintelor, varsandu-se in lacul Kivu, umpland taberele de refugiati cu cei sinistrati, a caror « populatie » ajunge in 2008 la peste 800.000 de « oropsiti ai vietii » !
APROFUNDAREA DOSARULUI
Zilnic ne intalnim cu zeci de femei (cel putin 40, astazi si mai mult cele cu forme „generoase” preferate de congolezi!) care debarca in oras pentru a ne face cunoscut in diverse locatii ale ONG-urilor care activeaza in zona, cunoscute sub numele de „Maisons d’Ecoute” (lacasuri umanitare in care victimele, practic, „se spovedesc”) incalcarea drepturilor fundamentale ale omului in general si a femeii in particular, de catre trupele rebele care „mentin” ordinea si diciplina, pacea si securitatea in teritoriu.
Femei in pragul disperarii care sunt supuse sistematic torturii si violului, in stil barbar. Cele „norocoase” pot dispune de un pat si de o perdea (eventual!) pentru a fi ascultate, cele care ajung mai tarziu insa, se multumesc si cu o banca sau un scaun, dispuse in jurul unor mese acoperite cu o bucata de mileu alb.
Si asta in ciuda faptului ca oficialitatile afirma ca practic de opt luni, (teoretic din ianuarie, de la inceputul anului!) „domneste” pacea in aceasta regiune izolata, abandonata a Africii, (intre Hutu ruandezi, Tutsi congolezi, precum si autoritatile locale), in care conflicatele armate au facut ravagii timp de cincisprezece ani pentru aurul si diamantele din sol, iar violul a fost intotdeauna „o arma de razboi”, masiva si dezastruoasa! Care pace?
A cui?
In ciuda faptului ca 5.000 de soldati ai ONU („castile albastre”) „supravegheaza” Goma, respectiv, vecinatatile si „asigura” aceasta pace in cadrul misiunii "Kimia" (in swahili, „calm”) in conditiile unei clime absolut nefavorabile (ploi torentiale si furtuni opt luni din dousprezece)!
Anumite documente pe care le-am putut consulta ne indica intre 5.900-6.100 de violuri reclamate si denuntate anual, intre 2004-2008!
Numai in aprilie 2008, ONU, cu ajutorul ONG-urilor din zona a consemnat 880 de cazuri de viol!
Majoritatea insa, raman „necunoscute” de catre autoritati!
Cu mijloacele noastre de investigatie am reusit sa identificam 476 de femei care au fost si sunt sistematic violate si astazi!
Care nu s-au plans autoritatolor niciodata pentru ca oricum nu le-ar fi folosit la nimic!
Pentru ca „pacea” nu a schimbat nimic din acest punct de vedere!
Exista insa si o categorie (considerabila!) de femei care nu poate nici macar identifica pe cei responsabili de violentele sexuale, respectiv, violurile, comise asupra lor.
Zawadi N., 23 de ani, Ngiaya Z., 27 de ani, Kwimi B., 29 de ani, Tshamala R., 31 de ani, Judith L., 35 de ani, Esther N., 50 de ani, Marie-Jeanne K., 55 de ani si multe altele, toate au fost victime, „regulat”, ale mai multor zeci de violuri in serie, comise de catre cei care „detin” puterea si „aplica” legea!
Si unele dintre ele, nu inainte de a fi obligate sa-si expuna „rotunjimile” in cadrul dansului „ndombolo” (congolez, de origine „folclorica”), asemanatror cu „mapuka” (ivorian), care desi sunt „prezente” pe majoritatea canalelor de televiziune, in unele medii culturale sunt „considerate” obscene!
Din cercetarile pe care le-am efectuat s-ar parea ca ele sunt si obligate sa consume sistematic „durabolin” [1], pentru a fi placul „consumatorilor” de violuri!
Din cele afirmate de catre Dr. Mujinga, care, desi nu cunoaste inca efectele negative ale acestui produs farmaceutic veterinar destinat ingrasarii animalelor inainte de sacrificarea lor, se teme ca el ar putea avea consecinte dramatice asupra echilibrului hormonal al femeii, cum el nu este destinat consumatiei umane.
H. Chekambo-ei, o tanara de 27 ani, violatorii i-au introdus un kalasnikov in vagin, dupa care au violat-o in grup, in mai multe serii, cu bestialitate.
O adevarata oroare umana!
Spitalul privat „Heal Africa” din Goma (finantat din fonduri americane!), „geme” de femei, victime ale violentelor sexuale care fara sa-si fi putut identifica agresorii asteapta diferite interventii chirurgicale.
Cca 2/3 dintre ele sunt minore!
Exista cateva care aveau mai putin chiar si de 10 ani!
Conform unor documente oficiale mai putin accesibile anchetatorilor, reiese ca ar fi tranzitat prin spital si copii (fetite) in varsta de numai 5-6 ani!
Dr. Cathy Mufungizi, afirma ca daca in „trecut” consulta saptamanal 3 tinere (fetite), in „prezent”, numarul lor este mult mai mare, respectiv, 11-12!
Scandalos! Revoltator! No comment!
Coform unor documente ale ONG-urilor care „au invadat” zona, ar reiesi ca numarul victimelor violurilor „militare” ar fi in scadere, in ultimul timp!
Din contra, violurile „civile” (comise de catre civili) sunt in crestere semnificativa, care din ce in ce mai mult „incep sa se banalizeze”!
Xavérine Karomba, insarcintata cu studiul violurilor din zona, din partea ONG Caritas, ne preciza ca aceste „cresteri” si descresteri” trebuie sa le interpretam cu „multa precautie”, pentru ca numerosi civili responsabili de agresiuni sexuale provin din randul fostilor militari prin procesul de „demobilizare” a caror mentalitate a ramas aceasi.
Adica, sentimentul de „impunitate” de pe vremea „mobilizarii”, ca militari!
COMENTARIUL AUTORULUI
O legatura cu aceste violuri, credem noi, are si „saracia lucie” din regiunea Nord-Kivu!
Merita sa atragem atentia ca speranta medie de viata in RDC depaseste cu putin jumatate din cea in Franta (84 de ani!) si ca peste 80% din populatia tarii traieste cu mai putin de 1US$/zi, ceea ce are ca efect un flux migrator imprtant in zona, facand ca „fardelegile”, inclusiv violurile, sa poata fi comise cu mai multa usurinta si in mai multa „siguranta”!
Cu toate ca intre septembrie-octombrie guvernul a „fortat” majoritatea celor aflati in migratie sa se intoarca la ei acasa, la „portile” Gomei ramane inca o tabara care gazduieste inca 3700-4000 de persoane, cei mai vulnerabili.
In nenumarate cazuri copii sunt violati chiar in prezenta parintilor sau invers!
Dupa cum ne explica Maiorul David Bodeli, insarcinat cu protectia femeilor si copiilor, in general „avem tendinta de a comite o crima nepedepsita”, adica de a „recidiva” atat timp cat nu suntem sau nu putem fi trasi la raspundere.
Este exact ceea ce se intampla cu majoritatea celor care se fac vinovati de violuri sau agresiuni sexuale!
Cu toate ca guvernul congolez a reglementat pedeapsa pentru violenta sexuala in 2006 si o plangere este depusa pe biroul lui David Bodeli, sau pe cel al militarului Joseph Mabiala, ea are putine sanse de „supravietuire” in „spatiu si timp”!
Daca totusi, ea ajunge la tribunal (ale caror usi se deschid indiscret direct in strada!), condamnarile sunt rare, iar reparatiile financiare (despagubirile materiale), niciodata nu sunt platite.
Pentru ca toata lumea este „insolvabila”.
Conform documentelor AFJ (Asociatia Femeilor Juriste), o mica structura militanta la Goma, din 66 de dosare de viol depuse spre solutionare la tribunalul din oras, 17 au fost judecate si numai in 6 cazuri autorii au fost condamnati la recluziuni criminale cuprinse intre 5 si 20 de ani.
Este vorba de cazurile cele mai grave!
In special cele de recidiva: violenta sexuala (agresiuni sexuale, violuri) repetate, comise in stil barbar asupra mai multor femei!
Motivul: lipsa medicilor legisti pentru eliberarea certificatelor medicale care sa ateste violenta sexuala, lipsa anchetatorilor (politisti si magistrati) pentru instruirea dosarelor si desfasurarea unor anchete fiabile, in concordanta cu realitatea, precum si coruptia la toate nivele, in toate structurile socio-administrative!
In principiu, ONG-urile nu acorda numai ajutor material si moral celor refugiati in regiune!
Ele au ca obiectiv si formarea personalului „local” (autohton) in domeniile psihologiei si a psihosociologiei pentru consiliera celor care au nevoie de ajutor in depasirea evenimentelor si fenomenelor antisociale cu care se confrunta!
Mai ales ca multe dintre victime sufera un soc psihic important, devenind ulterior, bolnavi psihici [2] cu consecinte dramatice asupra viitorului lor, printre care mentionam : paranoia, anxietatea, nevrozele, anorexia.
O asociatie autohtona, intr-adevar remarcabila, care isi desfasoara activitatea inca din 2000, este „MAODE (Asociatia Mamelor Organizate pentru Dezvoltarea Estului din Congo),”, creata de catre Marie-Donatienne (violata cu putin timp in urma in fata sotului sau si a fetitei lor, care acum studiaza dreptul, iar baietelului nascut din viol i-a pus numele „Inocentul” !), avand ca benevoli femei care au facut de-a lungul timpului obiectul mai multori violuri sau agresiuni sexuale, dar care in urma unori terapii psihologice adecvate au reusit sa invinga deprimarea si izolarea fata de cei din jurul lor, in folosul semenilor lor, mai fragili psihic!
Ea beneficiaza de un ajutor important si permanent din partea MDM (Organizatia „ Médecins du Monde” – „Medicii Lumii”)
Totusi, conform D-nei Tatiana Kourline, antropolog, coordonatoarea MDM, rolul organizatiei pe care o conduce este de a se substitui cat mai putin posibil structurilor socio-asociative prezente la fata locului.
Cu exceptia unei logisticiene, intraga echipa MDM, condusa de catre ea, este de origine congoleza.
Un caz unic la Goma!
Bugetul Organizatiei in 2010 era de 60.000 de euro.
In prncipiu, avand in vedere nevoile, precum si dificultatile cu care organizatia se confruna, este insuficient!
Este interesant faptul ca femeile violate, in general, demoralizate, depresive, sunt „obligate” sa dispara, cum ele, in loc sa fie sustinute si protejate, sunt respinse de catre societatea civila, inclusiv, de catre familiile lor: soti, copii, parinti, precum si alte rude, respectiv,prieteni!
Credem ca si acesta este unu motiv pentru care functioneaza in mediul femeilor violate „legea tacerii”, cu toate ca dismularea sarcinii, rezultate in urma violurilor nu este deloc un lucru usor!
Nici fizic si nici psihic!
Un alt fenomen interesant pe care l-am putut constata este si cel al preferintelor violatorilor congolezi in „materie” de victime.
Ei prefera, am mai precizat, femeile cu „forme generoase”.
Dar si fetele tinere, respectiv, foarte tinere.
Insa, este oare acesta o preferinta, in exclusivitate, de ordin sexual?
Investigatiile noastre ne-au confirmat, ca nu!
Ei au impresia ca o femeie „zdravana”, sau „bine invelita” (in traducerea noastra libera!) are mai putine sanse sa fie contaminata cu virusul HIV sau cu cel al Hepatitei C.
Si „opune mai multa rezistenta la virus”.
Sau „transmite mai greu virusul”!
Ceea ce noi stim ca este complet fals!
Adica, nu are niciun suport stiintific.
Desi astazi, noi nu dispunem inca de un model „fenomenologic”, in functie de parametrii umani, al virsului HIV si nici de mecanismul de „transformare” al HIV-ului in SIDA, in functie de constitutia fizica a omului, singurul lucru ceea ce stim cu certitudine este ca exista mai multe „tipuri” de virusi HIV si ca unii dintre ei dezvolta la cei contaminati, mai mult sau mai putin rapid, maladia SIDA!
In ceea ce priveste fetele tinere sau foarte tinere (fetite, foarte rar baieti), probabilitatea ca ele sa fie purtatoare de virusi ucigasi este relativ, scazuta.
In sfarsit, un numar de 71 de OLFC (Organizatii Locale ale Femeilor Congoleze [3] ) au redactat pe 12 iunie 2008 o scrisoare deschisa Consiliului de Securitate al ONU (Organizatia Natiunilor Unite), semnata de catre D-na Chantal Nyota, (Coordonarea Nationala la Kinshasa) rugandu-l sa le ajute sa puna capat violentelor sexuale comise de catre membrii grupurilor armate in RDC (in care in zece ani de rzboi au murit 3 milioane de persoane si 3,5 milioane au fost deplasate, dezradacinate!), un flagel care face ravagii, in special, in regiuna frontaliera din jurul orasului Goma si care ar putea avea in final, ca consecinta, exterminarea societatii civile!
Ea a fost dezbatuta in cele mai mici detalii in sedinta din 19 iunie, anul trecut.
Din scrisoare, bine conceputa, rezulta ca in ultimii ani, femeia a devenit un „obiect” in RDC, care nu mai este protejata de lege sub nicio forma, iar numarul violentelor sexuale variaza lunar intre 850-900!
Ca nici macar „integritatea” copiilor cu varsta mai mica de trei ani nu ar mai puta fi asigurata!
Considerand ca „violenta sexuala desi constituie o crima de razboi, o crima impotriva umanitatii”, avand in vedre ca femeile in RDC nu reprezinta legislativul si executivul decat intr-un procent mai putin de 10%, in ciuda faptului ca ele reprezinta peste 52% din populatie, orice reforma privind protectia lor, este exclusa.
In sfarsit, ele doresc ca rezolutia ONU sa tina cont de urmatoarele trei recomandari ale lor:
1. Sa intareasca sistemul juridic national, care sa fie adaptat zonelor de conflict si in cazul esecului justitiei nationale intr-un dosar de violenta sexuala, un apel sa fie admis in fata unei curti de justitie internationala, fara posibilitatea amnestierii acestor acte criminale, care in RDC „nu sunt luate in serios” de catre legislator si sa asigure protectia victimelor si a martorilor, garantand ca toti presupusii criminali care fac obiectul cercetarilor penale pentru delictul de violenta sexuala sa fie deferiti justitiei si nu sa fie promovati in ierarhia politica sau militara.
2. Sa garanteze incadrarea victimelor violentelor sexuale de catre un personal specializat (medici, psihologi, psihosociologi) in unitati spitalicesti adecvate, pentru acordarea unui tratament corespunzator in functie de ranile fizice sau psihice cauzate victimei.
3. Sa intervina pentru rezolvarea acestei probleme acute in RDC in timpul cel mai scurt posibil, tinand cont de faptul ca femeile congoleze sunt maltratate sexual, violate si chinuite bestial de peste cateva decenii fara ca o pozitie ferma contra acestui flagel, sa fi fost luata de catre Secretariatul General al Consiliului de Securitate si care daca nu are loc la momentul oportun poate avea consecinte dezastruoase asupra societatii civile din tara.
In incheiere, ele doresc ca Consiliul de Securitate al ONU sa puna in functiune un mecanism (sa creeze eventual un organism !) care sa supravegheze Rezolutia 1325 care solicita in mod explicit actiuni concrete in ceea ce priveste femeile aflate in zonele de conflict (razboi) si contributia lor la rezolvarea conflictelor si a pacii durabile.
_________________________________
[1] Nandrolone, un anabolizant derivat din hormonul masculin (testosteron).
El este destinat sa creasca semnificativ (considerabil) asimilarea proteinelor alimentare (carne, peste, oua), fiind cate odata prescris si in tratamentul arsurilor pe suprafete intinse ale corpului, in cazul operatiilor chirurgicale complexe, pentru persoanele in stare profunda de denutritie si pentru tratamentul unor tipuri de osteoporoze. Pe plan sportiv, o « cura » prelungita de-a lungul mai multor saptamani permite sportivului sa-si dezvolte rapid si eficace musculatura, poate reduce durerile articulare datorate unui antrenament intensiv, in special, la nivelul umerilor si genunchilor. Pe plan psihic, produsul farmaceutic amelioreaza increderea in sine. El este interzis de catre codul mondial antidopaj, fiind usor detectabil in urina. In cazul detectiei sale la un control antidopaj, sportivul risca sanctiuni sportive (suspendare intre 6 luni si doi ani).
Comercializarea lui neautorizata este pedepsita penal de catre lege.
[2] Boala psihica, din punct de vedere medical, este o afectiune care perturba gandirea, sentimentele sau comportamentul unei persoane, facand-o pe ea sa sufere si sa faca dificila (problematica) integrarea ei in societate. Cu studiul lor se ocupa psihiatria, psihopatologia si unele ramuri (clinice) ale psihologiei. Simptomele ei sunt variate si difuze: conduita asociala, tulburari ale bunei dispozitii (depresie), alterarea personalitatii, tulburari cognitive si perceptuale, halucinatii, detasarea de realitate, etc. Principalele mari categorii de boli psihice sunt: psihozele (dezintegrare a personalitatii insotita de alterarile perceptiei, judecatei si rationamentului, schizofrenia, paranoia, etc.), nevrozele (afrctiuni nervoase, isteriile, nevrozele obsesionale, etc.), tulburari ale personalitatii (intre 8-10% din populatie, personalitate dependenta, psihopata, narcisista, isterica, pasiva-agresiva, schizotipica, paranoica, etc.), tulburari ale bunei dispozitii (depresie, tulburari de natura maniaca, tulburari bipolare sau psihoza maniaco – depresiva), tulburari ale conduitei alimentare (anorexie, bulimie, potomania, etc.)
[3] ACAEFAD (Action Chrétienne d’Aide aux Enfants et Femmes Abandonnés et pour le Développement)
ADIJ (Action pour le Développement Intégral de la Jeunesse)
AES/Sud-Kivu
AFECOD (Association des femmes Pour la Conservation de la Nature et le Développement Durable)/CRAF/Sud-Kivu
AFEJUCO/Sud-Kivu
AMALDEFEA
APANIVIP (Actions de Promotion et Assistance pour l’Amélioration du Niveau de Vie des Populations)
APDEV /Sud-Kivu
APPEF (Actions Pour la Promotion et la Protection de l’Enfant et de la Femme)/ Nord-Kivu
APREDECI (Action Paysanne pour la Reconstruction et le Développement Communautaire)
APROFEDD (Association pour la Promotion de la Femme et de l’Enfant pour le Développement Durable)/Sud-Kivu
ASADHO (Association Africaine de Défense des Droits de l'Homme)/Sud-Kivu
ASPD (Action Sociale pour la Paix et le Développement)
ASSODIP (Association pour le Développement des Initiatives Paysannes)/Section des Droits Humains
ASVOCO (Association des Volontaires du Congo)
AVIFED/CRAF
Blessed Aid
CADERCO (Centre d’Appui pour le Développement Rural Communautaire)
CADRE (Comité d’Appui au Développement Rural Endogène)
CAFED (Collectif des Associations des Femmes Pour le Développement)/Nord-Kivu
CAPP (Change Agents Peace Program)
Caucus des Femmes/Sud-Kivu
CEMADEV-Femme
Centre Olame/Sud-Kivu
CEREBA Goma
Children’s Voice
CISF/Sud-Kivu
CODHO (Comité des Observateurs des Droits de l’Homme)/ Nord-Kivu
COJESKI (Collectif des Organisations des Jeunes Solidaires du Congo)/Nord-Kivu
COPADI (Construisons la Paix et le Développement)
CREDDHO (Centre de Recherche sur l’Environnement, la Démocratie et les Droits de l’Homme)
CRONGD (Conseil Régional des Organisations Non Gouvernementales de Développement)/ Nord-Kivu
DJAD
EFIM (Encadrement des Femmes Indigènes et des Ménages Vulnérables)/EAC
EFPS/CRAF/SUD-KIVU
ETN
FESOP
FUDEI (Femmes Unies pour le Développement Endogène et Intégral)
GADHOP/Nord-Kivu
GALE
GEAD (Group d'Etudes et d'Actions Pour un Développement Bien Défini)/Nord-Kivu
Groupement Féminin Sud-Kivu
GTDP (Genre et Tradition pour le Développement et la Paix)
HUMAN RESCUE (H.R)
Héritier de la Justice
IFEDI (Initiative des Femmes pour le Développement Intégré)
LIPD (Lutte et Intégration des Paysannes au Développement)
LOFEPACO (Ligue des Organisations des Femmes Paysannes du Congo)
NYAMULISA/CRAF
OPIFET (Œuvre pour la Promotion des Initiatives des Femmes Transporteuses)/Sud-Kivu
PAFEVIC (Programme d’Appui aux Femmes Victimes des Conflits)
PAIF (Promotion et Appui aux Initiatives Féminines)/Nord-Kivu
PDH (Promotion de la Démocratie et Protection des Droits Humains)
PENDE/Nord-Kivu
PPSSP/Nord-Kivu
R2SF (Regard Rural Sans Frontière) /SUD-KIVU
REFED (Réseau Femme et Développement)/NORD-KIVU
REID (Réseau d’Initiatives Locales pour le Développement Durable)
REPRODHOC (Réseau Provincial des ONGs de Droits de l'Homme)/Nord-Kivu
SAFDF/Nord-Kivu
SAFEDI (Syndicat des Associations Féminines pour un Développement Intégral)
SAJ (Synergie pour l’Assistance Judiciaire aux Victimes de Violations des Droits Humains au Nord-Kivu)
SARCAF
SFPJ
SFVS (Synergie des Femmes contre la Violence Sexuelle)/Nord-Kivu
SOFEPADI (Solidarité Féminine pour la Paix et le Développement Intégral)/Nord-Kivu
SOPADI (Solidarité et Paix pour le Développement Intégré)/Uvira/Sud-Kivu
SOPROP (Solidarité pour la Promotion Sociale et la Paix)
TGD
UWAKI/Sud-Kivu
VICO (Village des Cobayes)/Sud-Kivu
YWCA/CAFCO/Sud-Kivu
Articolul pe Investigatie Jurnalistica
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/11/tambur-african.html