Michel Quesne, un vinovat nevionat sau un nevinovat vinovat?
Este o premiera judiciara absoluta in Franta.
Si foarte probabil chiar si in Europa !
Michel Quesne, agricultor, reconvertit in meseria de sofer de ambulanta (astazi in varsta de 72 de ani), inculpat si ulterior condamnat pentru un viol incestuos pe 5 mai 1999 de catre un Juriu Popular la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) de la Mans (Prefectura departamentului Sarthe, Regiunea administrativa Pays de la Loire), scapa intr-un mod miraculos de o sentinta de 16 ani de recluziune criminala ramasa definitiva datorita unui viciu de procedura!
PREAMBUL
Un dosar mai mult decat complex, care ridica o serie de intrebari.
In care vinovatia nevinovatului sau nevinovatia vinovatului sunt la fel de discutabile!
Condamnat la 16 ani de recluziune criminala pe 5 mai 1999 de catre Juriul Popular Sarthe (Curte cu Jurati compusa din 9 membri: 3 magistrati si 6 jurati alesi de pe listele electorale), in urma unei interventii a CEDO (Curtea Europeana a Drepturilor Omului), Curtea de Casatie (franceza) anuleaza pedeapsa lui Michel Quesne in 2004, considerand ca acesta nu a avut parte de un proces echitabil.
Acesta este de fapt primul condamnat in Franta care beneficiaza de Legea Elisabeth Guigou din 15 iunie 2000, care permite acest lucru!
Astfel, trimis in fata Juriului Popular (cu o "majoritate feminina"!) Maine et Loire din Angers, pe 21 octombrie 2006, acesta este condamnat la o pedeapsa si mai severa: 17 ani de recluziune criminala.
In ciuda faptului ca avocatul sau Philippe Meilhac este un avocat recunoscut si notriu.
In ciuda faptului ca Avocatul General al acuzarii, Mireille Cadenat, reprezentand Ministerul Public, a solicitat aceasi pedeapsa ca si in 1999.
In ciuda faptului ca intotdeauna, in toate imprejurarile, Michel Quesne si-a sustinut nevinovatia si probe incriminatoare concrete contra lui nu exista in acest dosar.
Rejudecat pentru a treia oara in mai putin de zece ani, pe 19 iunie 2008 in urma unui recurs la Curtea de Apel Paris, el este condamnat la 12 ani de detentie pentru violul «sistematic» a ficei sale in perioada 1984-1993, cand aceasta din urma avea intre 11-20 de ani.
In plus, el a fost condamnat si la pierderea drepturilor sale civice si familiale timp de 10 ani, numele lui fiind trecut pe lista nationala ai delincventilor sexuali.
APROFUNDAREA DOSARULUI
Christelle-Alice Collet (astazi in varsta de 43 de ani, animatoare familiala la Seviciul Social din Mans), fata naturala a lui Michel Quesne, depune o plangere contra tatalui sau in martie 1994, pe atunci o fetita «subtirica» cu « coufura baieteasca » in varsta de 21 de ani, pentru viol «sistematic » si «bestial» comis de catre acesta din urma de-a lungul timpului, incepand cu implinirea varstei de 11 ani si pana in octombrie 1993.
La procesul de la Angers, Christelle-Alice, insotita de unul dintre avocatii ei, William Bourdon, a reiterat cu lux de amanunte modul in care tatal lei a violat-o pentru prima data, precum si tehnicile sexuale pe care acesta le-a utilizat atat pe vremea cand ea era minora cat si dupa majorat, pana la varsta de 20 de ani!
In ceea ce il priveste pe Michel Quesne, el a negat toate cele sustinute de catre Christelle-Alice, rispostand cu fermitate : «Niciodata nu te-am viloat ! Stim amandoi si numai noi doi, ca tot ceea ce spui aici este fals !».
Parintii lui Christelle-Alice Collet se lanseaza intr-un proces de divort rocambolesc in 1990 pe cand ea avea 17 ani, deci inca minora.
Inca de pe atunci ea tine in secret faptul ca tatal ei o violeaza de « maniera regulata » de la varsta de 11 ani, el comitand astfel simultan trei delicte criminale deosebit de grave : violul, respectiv, intretinere de raporturi sexuale cu o minora (pedofilie) pe de o parte, iar pe de alta parte, incestul, pentru ca este tatal natural al copilului!
Din sursele noastre judiciare, reiese ca Christelle-Alice ar fi comis din acest motiv si o tentativa de siuncidere » in 1989, cu putin timp inainte de divortul parintilor ei.
Continuand investigatiile noastre, descoperim, prin intermediul unori apropiati ai ei ca ea ar fi tinut secrete agresiunile sexuale ale tatalui sau datorita amenintarilor acestuia : «Daca vei spune la cineva ceea ce se intampla intre noi, vei ramane orfana, asa cum am ramas orfan si eu la patru ani !».
In plangerea penala ei depusa la SUP (Serviciul de Urmarie Penala) de la TGI Mans, ea insista asupra faptului ca tatal ei ar fi supus-o fortat, in repetate randuri la felatii de tip "gatlej adanc" dupa ce "isi parfumase penisul si îi ciupea sanii cu agresivitate".
Desi dupa divortul parintilor ei, ea spera ca acest cosmar sa se termina, Quesne continua sa o violeze pana in octombrie 1993 !
Tatal socat, evident, neaga totul in bloc!
Spune ca fata “relateaza evenimente din romane” (pe care citeste!), care nu au nicio legatura cu realitatea.
Si pare convingator pentru unii, insa manipulator pentru altii, printre care si pentru Avocatul General al acuzarii reprezntand Ministerul Public, Mireille Cadenat, care pe langa pedeapsa ramasa definitiva, solicita in plus si o perioada de siguranta , (de regula mai mare decat jumatatea pedepsei si pana la 2/3 din aceasta !), inainte de executarea careia efectiva in detentie, nu poate fi solicita JAP-ului (Juge d’Application de Peine-Judecatroul care raspunde de executarea pedepselor in centrele de detentie), libertatea conditionata sub control judiciar! (A se vedea si articolul autorului: http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42413-condamnat-la-inchisoare-pe-viata.html).
Michel Quesne pare un "manipulator" si pentru majoritatea celor prezenti in sala de audienta care au asistat in direct la proces timp de doua zile.
Si nu numai !
Ci si pentru cei care au urmarit procesul indirect prin intermediul presei, radioului si televiziunii, pentru care inculpatul este nu numai un manipulator dar si un «violator in serie al copilului sau natural», un adevarat «pedo-incestofil» care trebuie pedepsit cu severitate cu atat mai mult cu cat evenimentul s-ar fi «derulat de-a lungul multori ani» !
A fost deosebit de interesanta pozitia D-nei Mireille Cadenat, Avocatul General, care a insistat asupra faptului ca juriul «nu trebuie sa fie influentat de catre avocatul apararii » care incerca sa puna in evidenta "inexistena unor probe incriminatoare directe in dosar" si ca « indoiala trebuie sa profite inculpatului pentru evitarea unei erori judiciare ».
Ceea ce dupa parerea mea, nu a fost corect din vedere dontologioc.
Cu atat mai mult cu cat, este vorba de un magistrat cu statut de inalt functionar al Justitiei.
Ea a insistat in fata juriului si asupra faptului ca Michel Quesne «trebuie pedepsit sever», exemplar, pentru ca asemenea "acte barbare sa nu se mai produca in sanul societatii civile !"
Si totusi, intr-un proces criminal in care nu exista probe suficiente la dosar pentru a-l condamna pe inculpat (existand deci indoiala!), din punct de vedere juridic, acesta ar trebui sa fie achitat in principiu sau in cazul cel mai rau sa primeasca o pedeapsa «relativ» mica cu executare in penitenciar, insotita de una cu suspendare.
Interesant este ca nu s-a intamplat asa. (A se vedea si ciclul de articole al autorului despre Dany Leprince: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/01/thomas-csinta-dosarul-criminal-dany.html)
Juratii urmarind cu strictete rechizitoriul acuzarii, l-au condamnat pe inculpat, pe 20 octombrie 2006, la o pedeaspa de 17 ani de inchisoare privata libertate, mai mare decat la cea care acesta a fost condamnat la primul sau proces in 1999.
Dupa rechizitoriu, in care avocatul general atragea atentia juriului asupra faptului ca «Christelle-Alice Collet este ferma in acuzatiile ei», ea declara usurata in fata juriului ca «sunt mandra ca l-am putut infrunta inca odata ! Este acelasi manipulator pe care il stiu de o viata, iar acum il las in continuare cu minciunile lui »!
In fata jurnalistilor, Michel Quesne, tatal ei natural, revoltat, care deja efectuatse sase ani si jumatate de inchisoare privata de libertate in urma condamnarii sale in procesul din 1999, verdict anulat de catre CEDO (Curtea Europeana a Drepturilor Omului) pe 1 aprilie 2004, «nu intelegea» atitudinea lui Christelle-Alice fata de el, cu care nu mai vorbise efectiv de 13 ani, afirmand ca singurul lucru ce-si poate reprosa este faptul ca « nu s-a putut ocupa suficient de ea, neavand timp din cauza serviciului».
Inainte de proces (la acest al doilea, la Angers, 19-20 octombrie 2006), Quesne a declarat presei ca « Christelle-Alice stie ca sunt nevinovat si vreau sa demonstrez lumii ca tot ceea spune ea este fals pentru ca nu am de gand sa ma intorc in inchisoare de unde am fost eliberat in 2005 » ! (datorita unui viciu de procedura, vezi mai jos !)
Jean-Marc Florand care l-a insotit la proces (alaturi de Philippe Meilhac), avocat celebru, renumit, pentru succesul obtinut in Dosarul Patrick Dils[1] (a se vedea articolul autorului: http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/41420-repararea-erorilor-judiciare-in-jurisdictia-franceza.html; http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42733-giscard-d-estaing-si-condamnatii-sai-la-moarte.html; http://dossiers-criminels.blogspot.com/2011/01/affaire-dils.html) achitat si el la revizuira procesului sau dupa 17 de recluziune criminala pentru violarea si uciderea a doi copii la Montigny lès Metz-Moselle (regiunea urbana, Metz, Estul Frantei) in septembrie 1986 (unul dintre cele mai mari erori judiciare si printre putinele recunoscute oficial de catre justitia franceza !) era si el ferm convins de « succesul » lui, declarand presei ca « asteptam ca adevarul sa fie spus, sa obtinem achitarea pentru a putea pleca linistiti !».
Nici reactia lui William Bourdon, cel de-al doilea avocat a lui Christelle-Alice Collet, nu poate fi neglijata.
Fiind in apropiere, el a imediat « ripostat » cu « violenta » afirmand ca “ar fi indecent ca sub pretextul unei erori judiciare, un vinovat sa fie declarat nevinovat» de catre o justitie care se vrea dreapta si impartiala.
Lui Michel Quesne, considerat «ordinar» si «dragut» nici expertizele psihologice efectuate de catre cei abilitati ai Ministerului de Justitie nu i-au fost favorabile, declarandu-l « psihorigid » iar ancheta sociala efectuata in anturajul sau (in familie, la locul de munca, etc.) a pus in evidenta un «individ autoritar care putea fi violent», caracterizare facuta in special de catre fosta lui sotie Christiane Collet, pe atunci in varsta de 65 de ani, de care divorteaza in 1991, printr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva.
In declaratia ei, ea mai mentioneaza si faptul ca «ocupata cu serviciul, precum si cu problemele familiale, nici macar nu i-a trecut prin minte sa se gandeasca la un asemenea comportament din partea sotului ei ».
Asa sa fie oare?
In ceea ce o priveste pe Christelle-Alice, ea spunea ca « ar fi vrut sa-si schimbe sangele care îi curgea prin vene »sau ca « ea se ascundea cand tatal ei venea la ferma lor pentru a o vizita dupa divort ».
Investigatiile pe care le-am intreprins in acest dosar au scos in evidenta insa si anumite aspecte contradictorii in declaratiile partii vatamate.
In primul rand, fratele lui Christelle-Alice, Laurent, 42 de ani pe atunci, in declaratia lui, « confirmata » si la proces, sustinea ca primele « atingeri » de natura sexuala ar data de pe vremea cand ea avea 5-6 ani !
Iar «agresiunile sexuale », ar fi inceput ceva mai tarziu, pe la 7-8 ani !
Ceea ce Christelle-Alice nu a mentionat niciodata, intr-o nicio declaratie.
In al doilea rand, cei doi baieti al femeii cu care acuzatul (inculpatul) traia in cuplu, si care frecventau deja familia Quesne inca de pe vremea cand erau mici, au depus marturii in favoarea lui Michel Quesne!
Conform declaratiilor unuia dintre ei, Bruno Pelletier, acuzatul nu avea cum sa comita violul incestuos in repate randuri, cel putin la datele cand Alice afirmase ca ele ar fi avut loc, pentru ca Michel Quesne avea alibii «in beton», fiind in acele momente la familia Pelletier.
Mai mult, si sotia lui Quesne, Carcenat a dat o serie de declaratii scrise pe care nu le pot face publice, care insa constituie alibiuri «solide » in favoarea acuzatului.
Alte documente, mai mult sau mai putin confidentiale, pe care le-am putut consulta considerate drept secret de instructie, mentioneaza ca Christelle-Alice, intre 4-20 de ani a fost violat regulat si maltratat de catre tatal ei natural Michel Quesne.
Ca el o supuse unor acte de natura sexuala umilitoare care au avut ca rezultat traumatizarea psihica a ei,
motiv pentru care reclamanta s-a izolat de societate, suferind de crize de tetanie, de anxietate, de anorexie, recurgandu-se la tentativa de sinucidere, respectiv, facand totul pentru a nu avea alura unei femei ci a unui barbat, crezand ca astfel il va indeparta pe tatal ei !
La 20 de ani, Christelle-Alice Collet (pe atunci inca purtand numele ei adevarat Christelle Quesne) intalneste la « Planning Familial » o persoana de « incredere », care o va asculta, o va intelege si care o va indemna sa depuna o plangere impotriva tatalui ei in martie 1994, pentru violuri incestuoase repetate comise de catre tatal ei intre 1980-1993, agricultor in Orne (Departament Basse Normandie, nord-vestul Frantei).
In februarie 2000, dupa 6 ani de procedura, trecand de la «non-lieu» (incetarea urmarii penale), condamnarea la 16 ani de recluziune criminala a lui Michel Quesne pentru viol incestuos, ramane definitiva !
(Inainte ca in 2004, in urma sesizarii CEDO, Curtea de Casatie sa-i anuleze pedeasa).
In urma acestei decizii judecatoresti, Christelle-Alice Collet este recunoscuta oficial «victima» de catre jurisdictia franceza si se constituie parte civila.
Dupa cum stim insa, in 2004, Michel Quesne sesizeaza CEDO pentru viciu de forma (de procedura) in timpul anularii din 2000.
CEDO retine doua elemente, suficiente pentru anularea hotararii judecatoresti ramasa definitiva in Dosarul Christelle-Alice Collet-Michel Quesne :
1. Deliberarea facuta de catre parchet (Chambre criminelle-Camera Criminala) a avut loc in prezenta avocatului general al acuzarii reprezentand Ministerul Public ;
2. Comunicarea memoriului facuta de catre raportorul-consilier a fost facuta prea tarziu (in afara termenului legal prevazut de lege) ;
In concluzie CEDO anuleaza pe 1 aprilie 2004 sentinta ramasa definitiva in dosarul Collet-Quesne si condamna Statul Francez la plata unei despagubiri inculpatului !
Ceea ce permite acestuia sa-si inainteze dosarul din nou in fata Curtii de Casatie !
In iulie 2005, Curtea de Casatie examineaza dosarul lui Michel Quesne (conform legii Guigou din 15 iunie 2000) si decide anularea verdictului de culpabilitate pronuntat in procesul din 1999 sub motivul ca violurile la care Christelle-Alice Collet (Quesne) ar fi fost supusa ca minora de catre inculpat nu ar fi fost comise «cu amenintare, constrangere, surprindere».
In concluzie, inculpatul, este considerat nevinovat si este eliberat din penitenciar fara control judiciar pana la noul sau proces din 19-21 octombrie 2006.
Christelle-Alice Collet se constituie insa in contuinuare in parte civila.
Si alaturi de ea si «Miscarea Franceza pentru Planningul Familial» din Regiunea administrativa Pays de Loire, reprezentata prin Marine Leroy, Laurence Roussel, Maïté Albagly, pentru ca :
1. Incestul este un viol, o crima, « indiferent daca inculpatul este condamnat sau nu stiind ca legea este de partea celui mai puternic » !
2. CEDO condamnand Franta pentru viciu de forma (de procedura) nu rezulta ca sentinta pronuntata si ramasa definitiva in 2000 in Dosarul Collet-Quesne nu este justificata si corecta !
3. Legea defineste in articolul 222-23 din Codul Penal : «orice act de penetrare sexuala, de orice natura ar fi el, comis asupra unei persoane fara acordul ei, cu violenta, constrangere, amenintare sau surpriza constituie un viol ! »
Si totusi, Michel Quesne are « priza la public », cel putin la inceput.
Si dupa cum am mai precizat are o mare putere de convingere si chiar reuseste sa convinge unii!
In special «adeptii» prezumptiei de nevinovatie si ai erorilor judiciare. (A se vedea si articolul autorului :
«Roland Agre, un simbol al erorilor judiciare : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/11/roland-agret-un-simbol-al-erorilor_12.html).
In alte ordine de idei, investigatiile noastre legate de viata Michel Quesne ne permit sa-l intelegem mai bine!
Crescut la o ferma de catre tatal lui natural si mama sa vitrega, o «mama severa», dupa moartea mamei sale naturale pe cand el avea patru ani si jumatate, inculpatul desi menifesta o «atractie » vizibila fata de carte (invata foarte bine la scoala !), isi abandoneaza studiile la numai varsta de 13 ani dupa obtinerea certificatlui de studii generale (Brevet de Colegiu, Examen de Capacitate) pentru ca «este nevoie de ajutorul lui la ferma familiala» !
In 1960 se angajeaza in armata si pleaca in misiune in Algeria, pe atunci inca colonie franceza !
Dupa castigarea independentei Algeriei (5 iulie 1962), el revine in Franta si se casatoreste cu Christiane Collet, o prietena din copilarie, lucrand ca agricultor la o ferma de 20 de hectare in Orne, ulterior devenind sofer pe ambulanta.
Din investigatiile pe care le-am facut in anturajul lui, Quesne, tatal a cinci copii, pare totusi sa fi fost un om corect si respectat in relatiile sale interpersonale, nefacand niciodata un gest « deplasat » care cat de cat sa fi permis «clasificarea» lui ca pedofil!
Cu alte cuvinte, dupa parerea mea, nimic nu-l incrimineaza !
Cel putin la prima vedere.
Sa fi fost el oare un om cu «doua fete» ?
Copii lui il descriu ca pe un tata in preajma caruia «se traia intr-un climat de frica si violenta», motiv pentru care ei nu se adresau lui spunand « tata » si cu care nimeni din familie nu vorbea decat strictul necesar !
« El nu dorea decat ca in sanul familiei sa fie ordinee si disciplina, fara ca el sa fie prea mult deranjat », dupa parerea copiilor acestuia.
In cele din urma, casa familiala devenind «prea mica», pentru o familie numeroasa, copiii dorm cu parintii pana la varsta adolescentei.
Dusul este instalat in «laptarie » (incapere in care se stocheaza la tara laptele adunat de la vaci) si nu exista o poarta, o usa, care sa separa incaperile.
Pentru « intimitate » este instalat un ridou.
In principiu, inculpatul avea, cel putin teoretic, posibilitatea « sa-si admire fata ca pe o femeie » !
Cu atat mai mult cu cat conform declaratiilor sotiei sale Christiane, el era un « salbatic pe plan sexual » niciodata « satisfacut, multumit », un adevarat obsedat de sex !
In sfarsit, desi Michel Quesne a fost condamnat la cel de-al doilea proces al sau cu interventia CEDO, pe 20 octombrie 2006, la 17 ani de recluziune criminala, pe 21 octombrie, la anuntul verdictului, avocatii sai fac apel, procesul urmand sa fie rejudecat in 2008 de catre un Juriu Popular la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) de la Paris.
Contrar acestei hotarari judecatoresti, conform caruia Quesne urma sa se intoarca in inchisoare, cei care instruiesc dosarul lui l-au repus in libertate sub control judiciar (in ciuda faptului ca avocatul general al acuzarii s-a opus acestei decizii !), el avand obligatia sa se prezinte de doua ori pe luna (la intrevale de cate 15 zile) la comisariatul de politie de care apartinea cu domiciliul.
Respectarea cu strictete al controlului judiciar care i s-a impus, poate fi considerat de catre justitie o « proba materiala certa » privind « seriozitatea » lui, precum si dorinta lui de a-si apara « nevinovatia » in fata celor care l-au inculpat si incearca sa-l vada cu orice pret lipsit de libertate !
La cel de-al treilea proces al sau in iunie 2008, Avocatul General al acuzarii reprezentand Ministerul Public, Philippe Bilger, solicita Curtii o pedeapsa intre 15-18 ani de recluziune criminala, afirmand cu severitate « ori tot, ori nimic », fara sa mai aiba nevoie de depozitia expertului-psihiatru de de langa TGI Paris.
Adica, ori sa fie considerat de catre jurati « nevinovat » si sa fie achitat, ori sa fie considerat responsabil de actul sau criminal, deci vinovat si sa fie condamnat la pedeapsa maxima prevazuta de lege in asemenea situatii.
Desi isi sustinea nevinovatia ca si in primele sale doua procese, el nu reuseste sa convinga de acest lucru Juriul Popular de la TGI Paris.
Cu toate ca avocatii sai Laurent Meilhac et Jean-Marc Florand, au atras atentia asupra faptului ca «expertiza ginecologica privind himenul victimei, Alice Collet, nu era compatibila cu o penetrare completa si violenta la varsta de 11 ani», precum si ca victima este atat de «alterata din punct de vedere psihic, incat acuzatiile acesteia sunt foarte indoielnice!»
In sfarsit, o ancheta facuta in anturajul lui Allice-Christelle, ne-a permis sa tragem concluzia ca ei îi placea cel putin sa «fabuleze» despre viata ei, precum si despre evenimentele pe care le traia, foarte probabil, din romanele pe care le citea.
COMENTARIUL AUTORULUI
Dosarul Quesne-Collet este fara indoiala un unicat, o premiera in istoria jurisdictiei franceze.
Si de ce nu si in istoria jurisdictiei europene.
In primul rand, pentru ca se intampla pentru prima oara cand o hotarare pronuntata de catre un Juriu Popular al unui TGI (Tribunal de Inalta Instanta) ramasa definitiva, este anulata de catre Curtea de Casatie la sesizarea CEDO (Curtii Europene a Drepturilor Omului) considerand ca inculpatul Michel Quesne nu a beneficiat de un « proces echitabil » pentru motivele enumerate mai sus!
In al doilea rand, pentru ca, conform legii Guigou din 15 iunie 2000, Quesne a avut «sansa» sa beneficieze de un al doilea proces considerat « echitabil », insa are nesansa sa fie condamnat la o pedeapsa « mai aspra » decat la procesul sau « inechitabil » !
Niciodata in istoria jurisdictiei franceze nu au fost consemnate simultan cele doua «evenimente», aparent contradictorii, se pare insa, «complementare»!
Nu mai putin rar se intampla si faptul ca un individ inculpat intr-un dosar criminal si judecat de doua ori, fiind condamnat la recluziune criminala sa fie lasat in libertate sub control judiciar !
Desigur, mai putin daca cei care instruiesc dosarul «cred» in eventuala sa nevinovatie!
Cu alte cuvinte, juridic vorbind, exista o indoiala in vinovatia condamnatului!
Care evident, fara indoiala trebuie sa-i fie lui benefica.
Conform principiului “Prezumptiei de nevinovatie”!
In sfarsit, de unde apare aceasta indoiala, totusi?
Fara sa intram in detalii in ceea ce priveste conflictul tata-fiica, de acuzatiile aduse de catre fiica tatalui, (oribile, demne cu adevarat unui incesto-pedofil), majoritatea din ele considerate inca secret de instructie si astazi (nefiind confirmate!), investigatiile noastre au scos la iveala o serie de incoerente, contradictii, in ceea ce priveste declaratiile celor care au fost implicati in acest dosar !
Si nu atat in ceea ce priveste inculpatul, cat, fiica acestuia, Christelle Quesne. Personalitatea ei ramane destul de «ambigua» si putin cunoscuta.
In plus, ea pare si « inexploatabila » datorita unui traumatism psihic de care ea sufera.
Cert, Hervé Lollic, magistratul insarcinat cu relatiile cu presa afirma ca psihologul Phulbert Jadech, expert pe langa tribunal, examinand-o pe Alice-Christelle a considerat starea ei «foarte critica» care ar putea fi rezultatul unui traumatism psihic in urma unor violente sexuale traite in trecut !
In procesele verbale insa exista mari confuzii in ceea ce priveste « violul » !
Pentru ca nu se face corect distinctie intre : «viol», care este considerata de jurisdictia franceza o procedura juridica penala «criminala» si «atingeri» sau «agresiuni» sexuale considerate de legislator mai mult ca o procedura juridica penala «corectionala » ! A se vedea si articolul autorului: http://www.necenzuratmm.ro/justitie/42444-revizuirea-condamnarilor-penale-in-jurisdictia-franceza.html).
Insa, la Michel Quesne el nu a putut remarca nici cel mai semnificativ element de perversiune sexuala, gen pedofilie, incest, etc. !
In fond, in acest dosar nu exista nicio proba materiala concreta contra lui Michel Quesne.
Nici directa, nici indirecta.
Cristelle-Alice acuza, iar Michel Quesne, se apara si neaga totul in bloc.
Si amandoi sunt credibili !
Faptul ca Christelle-Alice Callot, copil fiind, avea obiceiul sa minta, nu inseamna neaparat ca doreste sa se razbune pe tatal ei care era foarte sever cu ea si «poveste intamplari din romane citite ».
Faptul ca Michel Quesne era « dur » cu familia si « ar fi fost capabil de violenta », sau pentru ca a divortat de fosta lui sotie, « abandonandu-si » familia, nu inseamna neaparat ca el si-a violat fata sistematic, bestial, ani de zile !
Doar de nenumarte ori a fost invitat la onomastica ficei sale.
In incheiere, avem convingerea ferma ca daca nu vor aparea « elemente noi » (materiale sau martori « noi » din trecutul indepartat ai « protagonistilor », cu noi depozitii considerate fiabile de catre magistratii care au instruit dosarul), «afacerea» Quesne-Collet, va fi unul dintre numeroasele dosare «clasate» dupa acest al treilea proces ! (A se vedea si articolele autorului : «Dosare Clasate» : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/dosare-clasate.html?q=Dosare+clasate).
Printr-un dosar «clasat» intelegem de regula un dosar in care vinovatii nu au fost identificati si cu toate eforturile sustinute, cuplul politia-justitia fie nu a reusit sa « fabrice » un vinovat « ideal » care sa corespunda « tapului ispasitor satisfacand partea civila » sau din contra, l-a «identificat», l-a inculpat si l-a judecat, pentru ceva, pentru care cel acuzat probabil nu este vinovat !
In ce stadiu se afla in acest moment executia pdepsei lui Quesne?
Practic, din cei 12 ani de recluziune criminala el a efectuat deja sase ani si jumatate, care cu « gratiile JAP-ului » (trei luni pe ani pentru comportare exemplara si inca doua luni in cazul in care detinutul isi desavarseste studiile obtinand o diploma indiferent de nivel de studii !), il autorizeaza sa solicita libertate conditionata sub control judiciar, la care el are dreptul dupa efectuarea jumatatii din pedeapsa lui privata de libertate, adica dupa sase ani! (In cazul in care nu exista si o perioada de siguranta, inainte de ispasirea careia nu poate fi solicitata libertatea conditionata).
Insa, fiind trecut pe LNDL (Lista Nationala ai Delincventilor Sexuali), in conditiile actuale ale legilor lui Sarko-Horteufeux, mentinute si astazi de catre Administratia Hollande (a se vedea si articolele autorului «Modelul prevenirii delincventei a lui Sarko » : http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=18173:modelul-prevenire-a-delincventei-a-lui-sarko-un-model-de-sapte-stele&catid=8:justitie&Itemid=12, «Recidiva criminala de natura sexuala» :
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/recidiva-criminala-de-natura-sexuala.html, respectiv, «Esecul societatii civile» :http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/esecul-societatii-civile.html), este putin probabil ca Quesne sa fie eliberat « inainte de termen » !
In ceea ce priveste partea vatamata, Christelle Quesne (Alice Collet) este «satisfacuta» de verdict !
In fond si la urma urmei asta conteaza.
Sa existe un « suspect » care sa poata fi condamnat !
Si asta indiferent daca el este vinovat sau nu.
Pentru ca ceea ce stim astazi in acest dosar, nu ne permite sa afirmam cu certitudine ca Alice Collet minte atunci cand spune ca a fost victima lui Michel Quesne!
Dar nici nu putem sa-l consideram, sub nicio forma, pe Michel Quesne un « monstru », un « pedo-incestofil » notoriu, care o violase pe Christelle fiica sa naturala, « sistematic », cu violenta si cruzime, de-a lungul timpului!
Nota
Pe 31 decembrie 2010 (cu putin timp inainte de Anul Nou), o persoana de sex feminin M.F. din Sarhte (cu care multi ani, Quesne ar fi avut o relatie extraconjugala "implinita"!), stiind ca am urmarit acest dosar de aproape, mi-a adresat o scrisoare detaliata (cu lux de amanunte) despre acesta si m-a intrebat daca eu cred, cu adevarat, in vinovatia lui.
Fara sa fi fost atunci in posesia informatiilor pe care le detin acum despre Quesne, si care, repet sub nicio forma nu-l disculpa, ele, intr-adevar, dupa parerea mea, ar putea constitui un «element nou» pentru redeschiderea dosarului sau!
Pentru ca ele prezinta o serie de «puncte vulnerabile», ale acuzarii si pun serios la indoiala vinovatia lui. (A se vedea si articolul autorului : «Cine a ucis-o pe Agnes La Roux ? O noua pista dupa 30 de ani»: http://www.necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42773-procesul-secolului-cine-a-ucis-o-pe-agnes-le-roux.html).
Iata-le pe scurt :
1. Christelle Quesne depune plangere contru lui Michel Quesne in 1994 la SUP, la sugestia unei persoane de « incredere » de la Planning Familial (unde lucra), care nu poate fi indentificata, pentru ca victima nu are obligatia sa-si dezvaluie identitatea.
2. In ceea ce priveste «debutul» violurilor asupra ei de catre Michel Quesne, nu este conoscut cu certitudine, avand in vedere faptul ca exista la dosar mai multe depozitii cu «variante», ceea ce poate pune la indoiala veridicitatea lor, in ipoteza ca Christelle-Alice era «usor» mitomana in copilarie.
3. Desi cunoscut ca un tata foarte autoritar si sexual viril, nimeni din anturajul lui Quesne nu-l identifica pe el ca un "incesto-pedofil".
4. Analiza ginecologica a himenului lui Christelle-Alice (dar nici al anusului!) nu este compatibila cu o "penetrare profunda si violenta", iar presupunera ca singurul tip de relatie sexuala intre tata si fiica, timp de aproape un deceniu s-ar fi redus numai la raportiri orale (fie si de tip "gatlej adanc") este putin probabila, conform unori delincventi sexuali "veritabili" (cu care am avut discutii pe aceasta tematica), aflati in fisierul LNDL !
5. Expertii-psihatrii de pe langa Ministerul Justitiei considera ca din punct de vedere psihic Christelle-Alice este este «considerabil» alterata !
In concluzie, Comisia de Revizuire ale Condamnarilor Penale (a se vedea si articolul autorului:http://www.necenzuratmm.ro/justitie/42444-revizuirea-condamnarilor-penale-in-jurisdictia-franceza.html), ar putea pune, «cel putin» (matematic vorbind !) urmatoarea intrebare, evident fara sa-l disculpe pe Quesne : Stiind ca el era un parinte foarte autoritar si viril, in cazul in care ar fi un « incesto-pedofil », nu cumva acesta ar fi inceput seria de vilouri, datorita autoritatii lui ca parinte, chiar cu consimtamantul lui Christelle-Alice ?!
Cu atat mai mult cu cat, exista o serie de asemenea cazuri, in care datorita autoritatii parentale un copil sa fie victima sexuala al tatalui sau, cu acordul acestuia, avand in vedere faptul ca acesta nu stie sa distinga intre "bine" si "rau"!
Asta ar putea explica rezultatul analizei cinecologice.
Exista insa si situatii in care in urma debutului unui act de « incesto-pedofilie », copilul nefiind in stare sa se opuna autoritatii parentale, consimte la acest act, iar ulterior poate deveni chiar «dependent» de el.
O serie de investigatii pe care le-am facut in mediul carceral, cu criminali sexuali, mi-au confirmat acest lucru! (A se vedea si articolul autorului: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/02/thomas-csinta-in-umbra-vietii-ziarul.html)
Cu alte cuvinte, ea ar fi putut intretine relatii sexuale cu acordul tutorelui, poate inconstient, datorita autoritatii parentale, ceea ce schimba datele problemei.
Acest lucru ar putea explica traumatismul psihic profund a lui Christelle-Alice dupa ce a constientizat gravitatea unui sir de evenimente incestuoase pe care le-a trait in trecut si doreste sa-l pedepseasca pe Michel Quesne.
Situatia ar fi si mai grava in cazul in care seria de violuri comise asupra victimei nu ar fi fost decat rezultatul unei imaginatii diabolice, cum a fost in dosarul Loïc Sécher[2]
____________________________________
[1] La varsta de 16 ani, pe 30 aprilie 1987, Patrick Dils a fost inculpat cu capul de acuzare „omucidere voluntara” pentru ucidere a doi baieti Cyril Beining si Alexandre Beckrich, la Montigny-lès-Metz (departamentul Moselle, estul Frantei). Pe 27 ianuarie 1989 el a fost condamnat la recluziune pe viata de catre Juriul Popular din Moselle. Pe 24 aprilie 2002, dupa efectuarea a 15 ani de detentie, nevinovatia sa este recunoscuta oficial de catre autoritatea suprema judiciara franceza, care il considera victima a unei grave erori judiciare, motiv pentru care Statul francez il indemnizeaza cu 1 milion de euro, reprezentand daune materiale si morale suferite in timpul incarcerarii sale. Este primul Dosar penal criminal in Franta in care un minor este condamnat la inchisoare pe viata.
[2] Loïc Sécher a fost condamnat in 2003 la 16 ani de recluziune criminala pentru violul unei minore de 13 ani, Emilie F., in 2000. In urma rejudecarii dosarului in apel in 2004, sentinta ramane definitiva. In ciuda faptului ca tanara revine asupra acuzatiilor sale in 2008 si recunoaste ca a mintit, inculpatul ramane in continuare incarcerat. El insa trimite un memoriu redactat in 8 pagini celebrului post de televiziune RTL (RadioTeleviziunea Luxembourg) in care se disculpa si se considera o victima a unei erori judiciare ca si cei inculpati in celebrul proces Outreau. (A se vedea si articolul autorului : « Procesul Otreau » : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/procesul-outreau-capitularea-sistemului.html). In urma unor demersuri ale celebrului avocat (al sau), Dupont-Moretti, in sfarsit, el este eliberat din penitenciar pe 13 aprilie 2010, urmand ca o Comisie de Revizuire a Condamnarilor in Procedura Juridica Penala sa se pronunte, dupa analiza « elementului nou », in rejudecarea procesului sau si eventual achitarea lui pentru a fi oficial considerata o « victima a unei erori judiciare ». Acesta lui i-ar permite sa fie indemnizat de catre Statul francez pentru daune materiale si morale suferite datorita privarii sale de libertate. In acest caz profilul psihologic a lui Emilie era asemanator cu cel al lui Christelle-Alice.