« Supradotatii » de la Tranquility Bay !
Multumesc prietenului meu Jean Michel K., care m-a introdus in aceasta lume absolut inimaginabila a “World Wide Association of Specialty Programs and Schools” din Jamaica, in care unul dintre copii lui, Jêrome, adolescent pe atunci (2003), implicat intr-o serie de scandaluri cu droguri si criminalitatea de « duminica », a petrecut 11 luni, cu scopul « schimbarii comportamentului » acestuia. Reintors in lumea “libera”, acesta, a castigat batalia sa cu reinsertiunea sociala. Urmand sfatul meu, dupa un « Prépa Economique et Commerciale (Voie Scientifique, cu « magna cum laude » !), in perioada caruia i-am fost profesor de matematici aplicate (probalitati, variabile aleatoare, modele statistice, teoriile : ergodica, a deciziei, a haosului, a riscului, etc.), reuseste in 2006 sa integreze prin concurs, una dintre cele mai reputate scoli de inalte studii franceze in economie, management si stiintele organizarii, fiind unul dintre cei mai buni absolventi al acesteia, in 2010.
(A se vedea si articolele autorului : http://cufr-romania.blogspot.ro/2013/09/cufr-consultanta-universitara-studii-si.html; http://cufr-romania.blogspot.ro/2013/09/les-classes-preparatoires-economiques.html; http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2009/11/jaful-secolului-fara-violenta.html)
Traumatizat psihic si victima a unori cosmaruri fara sfarsit, demoralizat, ajuns in pragul disperarii, in ciuda unei cariere de exceptie care il astepta, acesta isi pierde batalia cu viata si isi pune capat zilelor, ca semn de protest, de ziua Repblicii Franceze, pe 14 iulie 2011.
Dedic acest articol memoriei acestuia!
In Jamaica, pe o plaja pustie a coastei de sud, “departe de lumea dezlantuita”, la Tranquility Bay (TB) Calabash Bay P.A., St. Elizabeth, exista din 1997 o « fortareata » cu scop educativ (Educational Institutions Established) “girata” de catre WWASP (World Wide Association of Specialty Programs and Schools, avandu-l ca Presedinte pe Ken Kay) o organizatie americana privata sustinuta de catre ultrafundamentalistii mormoni, care la prima vedere incearca sa ne creeze impresia unui hotel, rezervat unei categorii de clienti minori, speciali si instariti.
Insa, “analiza” profunda, de aproape, a locului, ne permite tousi sa intelegem ca nu este vorba de o Colonie (Tabara) de Vacanta a unor copii obisnuiti, rasfatati de parintii lor si nici de o institutie pentru copii supradotati (cu abilitati intelectuale inalte), ci una “consacrata” tinerilor de o rara, extrema violenta, cu adevarat, clienti speciali..
Si tocmai pentru ca sunt speciali, au nevoie de servicii “speciale”.
Insa, pentru ca aceste servicii « speciale » costa, in concluzie, ei trebuie sa fie si instariti.
Adica, « supradotati », dar nu neaparat intelectual, ci din punct de vedere material.
In fond si la urma urmei, cineva trebuie sa plateasca facturile.
Deplasandu-ne la fata locului, nu fara peripetii (din cauza autoritatilor locale !), din pacate, impresia noastra de la prima vedere se confirma, dar nu in sensul bun, cum pare la inceput, pentru ca “special” si “instarit” nu inseamna neaparat, numai bine.
Din contra, el poate insemna si rau sau chiar foarte rau!
In realitate, aceasta institutie este un Centru de Modificare al Comportamentului (CMC), lipsita de lux, de calm si de voluptate, in care 250 de copii, baieti si fete, straini intre 11 si 18 ani, sunt inchisi si supusi unei discipline carcerale de o severitate iesita din comun, pe timp nelimitat!
Pana cand conducerea institutiei are convingerea ferma ca “reinsertiunea” lor sociala este o certitudine !
Adica, fara posibilitatea unor eventuale esecuri, fara recidiva!
Parintii lor, ajunsi la disperare, in special americani (dar si citiva europeni, din pacate, printre care trei francezi, unul pe care l-am cunoscut cu ajutorul parintilor acestuia ; patru britanici si sapte germani!), platesc intre 25.000-40.000$, anual, pentru un “sejour” in “fortareata” CMC de la TB, in functie de "produsul" pe care il achizitioneaza pentru copii lor, precum si de dificultatile psihosociale, psihologice, etc, cu care acestia se confrunta!
In perioada 2002-2005, Guvernul Insulelor Cayman a trimis cinci tineri (trei baieti si 2 fete), implicati in consumul si traficul de stupefiante (toxicomani), iar Ministrul Sanatatii si al Serviciilor Familiale, Anthohy Eden, afirma ca nu are de gand sa inrerupa finantarea insitutiei din TB cu 30.000$US, anual, chiar daca « educatia » aici nu ar fi « ideala », pentru ca este « necesara » !
Ei accepta pe baza unui contract (super « bine pus la punct » !) inatacabil in justitie, « kidnappingul » copiilor lor si “internarea” acestora fortata in aceasta institutie, considerand ca este singura lor sansa pentru preluarea controlului asupra lor.
Cu scopul ca acestia sa poata deveni la maturitate (majorat) oameni « normali », care sa se comporte « nomral » in societate si sa fie « exclusi » din lumea delincventei si a criminalitatii.
In ceea ce priveste programul acestei insitutii, “meniul”, este un adevarat cosmar, un calvar, care va marca “absolventul” pe viata, cel putin, daca este ateu.
In calmul delirant din interior, noii “recruti”, declarati “admisi” de institutie, in urma semnarii contractelor bilaterale “tutore – director institutie”, sunt primiti cu “bratele deschise” de personal, care de regula “preda” o singura “disciplina” (desigur sub variate forme!) : Supunerea fara conditii si executarea ordinelor primite.
No comment!
No mercy!
Ca “introducere” la “meniul” jurnalier, admisii, in timpul zilei sunt adusi cu forta intr-o incapere in care sunt alungiti (culcati) goi cu fata in jos, cu bratele alungite de-a lungul corpului.
O pauza de zece minute/ora le este permis!
Baietilor si fetelor le este interzis sa vorbeasca intre ei si chiar se uite unii la altii.
Noaptea “meniul” nu se schimba radical: “cursantii” dorm pe jos, dar in (pe) culoar, supravegheati in grupuri mici, de 2-3 persoane.
In cazul incalcarii regulamentului interior exista pedepse, care pot conduce la repetarea “meniului” jurnalier timp de luni sau chiar ani de zile.
In cadrul “seminariilor” consacrate, “reuniunilor de familie (organizate pe sase nivele !)”, desfasurate in pauzele “meniului” jurnalier, “cursantii” sunt obligati sa-si exprime sentimentele.
De comportamentul lor la activitati (« cursuri », « seminarii », etc.), de ceea ce gandesc si fac, de modul cum respecta regulamentul “fortaretei”, dar mai ales de modul, « cum si ceea ce vorbesc », depinde sejourul lor in CMC din Tranquility Bay.
Notiunea de “familie” desemneaza un grup de 20 baieti (numiti “masculi”) sau fete (“femele”) marcati prin indici, ca elementele unei matrice sau a unui determinant, care poarta si nume cum ar fi: “Demnitate”, “Triumf”, “Intelepciune”, etc.
Sefii de “familii”, desemnati din randurile personalului institutiei, care numara cca 200 de persoane, toti jamaichezi, identificati in mod pervers prin “mama” si “tata”, vegheaza asupra membrilor “familiilor” 24/24!
Singurul moment de singuratate, de intimitate, ai membrilor “familiilor” fiind cel petrecut la toaleta!
Din pacate si aceste momente trebuie bine “precizate si motivate”, daca este vorba de o “problema mare” sau, una ”mica”.
Chiar daca teoretic, tortura fizica nu este prevazuta in “programa”, ea poate fi practicata sub diverse forme de “constringere”, nelimitata, un element central al tuturor “cursurilor predate” in cadrul institutiei, pentru “buna” desfasurarea a activitatii si “realizarea” scopului propus, pretins si de catre tutorele legal al “cursantului”, caruia se cere prin contract o discretie totala si care sub nici un pretext nu-si poate contacta progenitura, inainte de terminarea “stagiului de acomodare”, adica 6 luni !
Nici gamela (masa servita in institutii private de libertate) institutionarilor nu este de invidiat.
Si in special de catre epicurieni.
Mincare “bogata” in apa!
Nu mai putin de 70-80% din alimente sunt foarte bogate in apa.
Ca o masura contra deshidratarii !
Astfel, tratamentul este benefic si celor care sufera de supraponderabilitate.
Pentru cei subponderali, este vorba de a-i pastra la limita supravietuirii dar este si o problema de “constinta” si, mai ales, una de contract!
In sfarsit, nici “educatia” cursantilor nu este “neglijata”.
Intre orele 07h00, cand are loc desteptarea, cu urletul unui “tata” sau a unei “mame” si stingerea la orele 22h00, in micile pauze instaurate in cadrul programului : statul cu fata in jos, gol, intr-o incapere goala, se predau cursuri de cultura generala (inclusiv cursuri de matematica!), necesare orcarui muritor de rand, care doreste cu orice pret sa traiasca si sa se reintegreze intr-o societate pe care a parasit-o fortat de imprejurari, mai mult sau mai putin evidente si constientizate.
Asa cum ne-a mentionat Directorul acestei institutii Jay Kay, personalul are obligatia sa faca totul ca cei internati in CMC din TB sa fie pe cat posibil de nefericiti, pentru ca ulterior sa-si doreasca aceasta fericire si sa fie siguri ca vor avea parte de ea!
COMENTARIUL AUTORULUI
Fara a contesta cele declarate de Dl Kay (care in 2003 facea afirmatia ca « : « Daca voi avea copii si acestia imi vor crea probleme, îi voi include si pe ei in program. Daca ar fi necesar voi trage fara ezitare »), noi cetateni mai mult sau mai putin liberi, oameni simpli, mai mult sau mai putin normali, mai mult sau mai putini “muritori de rand”, sau specialisti, pedagogi, psihologi implicati direct sau indirect in problemele educatiei in lume (in libertate sau in mediul carceral, a se vedea si ciclul de articole al autorului consacrat acestei tematici : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/02/thomas-csinta-in-umbra-vietii-ziarul.html), sau mai mult, organismele UNICEF sau ale Drepturilor Omului, cei aflati in exteriorul “fortaretei” domniei sale, avem datoria noastra sacra sa consideram metodele « educative » utilizate in « Coloniile de Vacanta » din CMC-TB, mutilante atat fizic cat si psihic, care nu-si au rostul in timpurile pe care le traim.
Ca metodele atroce uilizate de personalul din CMC-TB, chiar daca ar duce la o reinsetiune reusita in societate, sunt condamnabile, inacceptabile si aduc o atingere de anvergura libertatii drepturilor omului in general si al minorului, in particular.
In plus, avem convingerea ferma ca reinsertiunea in societate nu inseamna neaparat si fericire.
Mai mult, ca un “absolvent” al institutiei domniei sale, marcat pe tot restul vietii, de teroare si frica, poate, ca se va adapta fortat legilor civice care guverneza societatea, dar in nici un caz, nu credem, ca va fi si fericit!
NOTA
Cunoscandu-l pe JK am denuntat intr-o serie de scrisori, adresate autoritatilor competente, atat americane, respectiv, europene, cat si organizatiilor guvernamentale si neguvernamentale, metodele inumane utilizate in cadrul Centrului de Modifica al Comportamentului, la Tranquility Bay.
Majoritatea dintre ele nu mi-au raspuns niciodata, dar cateva dintre ele s-au angajat alaturi de mine pentru a face tot posibilul ca aceasta institutie sa fie inchisa si interzisa, ceea ce cel putin teoretic ar fi avut si loc in 2009 !
Articolul tiparit in Ziarul Necenzurat
069.%20Supradotatii%20de%20la%20Tranquility%20Bay.pdf
Articolul original detaliat cu imagini in Ziarul Politia Capitalei si pe Investigatie Jurnalistica
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/10/supradotatii-de-la-tranquility-bay.html