Procesul hormonilor de crestere. Verdictul!
In urma unei instructiuni judiciare care a durat peste saisprezece ani, cea mai lunga din intreaga istorie a proceselor penale in Franta, in urma unui proces lung de aproape patru luni, cu o durata iesita din comun, dupa o deliberare care a durat nu mai putin de sapte luni si jumatate, TC (Tribunalul Corectional) de la Paris a anuntat, marti, pe 14 ianuarie, 2009, verdictul sau in ceea ce priveste cei sase « preveniti » urmariti penal pentru : « omucidere, respectiv, vatamare corporala involuntara deosebit de grava » si « inselatorie agravanta », in dosarul « Hormonii de Crestere », in care 114 persoane, nevinovate, au decedat (117 in ceea ce priveste investigatiile noastre de ultima ora !) din motive mai mult sau mai putin elucidate, stiintific vorbind, « necunoscute ».
In urma unei instructiuni judiciare care a durat peste saisprezece ani, cea mai lunga din intreaga istorie a proceselor penale in Franta, in urma unui proces lung de aproape patru luni, cu o durata iesita din comun, dupa o deliberare care a durat nu mai putin de sapte luni si jumatate, TC (Tribunalul Corectional) de la Paris a anuntat, marti, pe 14 ianuarie, 2009, verdictul sau in ceea ce priveste cei sase « preveniti » urmariti penal pentru : « omucidere, respectiv, vatamare corporala involuntara deosebit de grava » si « inselatorie agravanta », in dosarul « Hormonii de Crestere », in care 114 persoane, nevinovate, au decedat (117 in ceea ce priveste investigatiile noastre de ultima ora !) din motive mai mult sau mai putin elucidate, stiintific vorbind, « necunoscute » ! (A se vedea si articolul « Procesul Hormonilor de Crestere », de acelas autor aparut anterior)
Pe 30 mai 2008, data la care procesul s-a terminat, Ministerul Public a solicitat o pedeapsa « exemplara » celor inculpati in acest dosar penal, care sa fie evident, si pe « placul » AVHC (Asociatiei Victimelor « Hormonilor de Crestere »), constituita ulterior.
In ceea ce-l priveste pe cel de-al saptelea prevenit, Profesorul Jean-Claude Job, fost Presedinte al « France Hypophyse », care a decdedat intre timp la varsta de 86 de ani, in octombrie 2006, urmarirea sa penala in dosarul mai sus mentionat a fost anulata de catre TC de la Paris.
Amintim ca pe 21 mai 2008, Ministerul Public i-a solicitat patru ani de inchisoare cu suspendare.
Aceasi pedeapsda ca si Profesorului de farmacie de la Institutul Pasteur, Fernand Dray, tot 86 de ani, inculpat si el in acelas dosar.
TC de la Paris a solicitat deasemeni, doi ani cu suspendare pentru Marc Mollet, 84 de ani, responsabil cu conservarea produsului utilizat in cadrul Farmaciei Centrale al Spitalelor pariziene si un an cu suspendare contra Dr. Elisabeth Mugnier, 59 de ani, fosta coordonatoare ai medicilor colectori al produsului.
In ceea ce priveste pe ceilalti trei inculpati in dosar : Henri Cerceau, 71 de ani, fost director al farmaciei centrale al spitalelor pariziene, Jacques Dangoumau, 73 de ani, fostul director al farmaciei Ministerului Sanatatii, precum si Dr. Micheline Gourmelen, 72 de ani, medicul « prescriptor » (cel care prescria) produsul utilizat de catre « clientii convinsi » de rolul benefic al hormonilor de crestere, Ministerul Public a estimat ca este « extrem de dificil » sa « lamureasca » responsabilitatea celorlalti trei preveniti.
In concluzie, propunea achitarea lor.
De-a lungul procesului, pe care l-am urmarit de aproape, asteptat nu numai de catre AVHC dar si de catre intreaga opinie publica franceza, au fost amintite pe scurt etapele esentiale prin care a trecut aceasta « afacere » de sanatate publica, care din punct de vedere juridic « debuteaza » in decembrie 1991 cu o plangere al familiei unui adolescent de 15 ani, Llyassil, decdedat in urma unei MJC (Maladia Creutzfeldt – Jacob, « maldia vacii nebune »), o boala neurologica degenerativa si incurabila.
Tanarul a fost tratat timp de cinci ani cu hormoni de crestere extras din hipofiza, o glandă mica (500 mg), situată median la baza creierului într-o cavitate a osului sfenoid denumită „şaua turcească”, posterior de chiasma optica, recuperata de pe cadavrul uman.
De atunci si pana in prezent, oficial, 114 persoane au cazut victime ale MCJ, care ulterior au decedat si inca doua persoane « identificate » sufera in prezent de aceasta maladie !
In timpul procesului, apararea celor inculpati in acest dosar a insistat, poate in mod exagerat (dar cu succes, pana la urma !) asupra faptului ca in « acele vremuri » nu exista nici cea mai « semnificativa » banuiala ca hormonii de crestere ar putea transmite MJC.
Si acest lucru in ciuda faptului ca din cercetarile pe care le-am efectuat in acest dosar rezulta ca in noiembrie 1984, comunitatea stiintifica internationala a fost deja alertata de moartea unui american in varsta de 21 de ani.
Iar incepand din 1985, SUA si Marea Britanie, alaturi de alte 10 state interzic hormonii de extractie, trecand la cele de sinteza, care intocmai au fost izolati.
Ceea ce am si mentionat in precedentul nostru articol « Procesul Hormonilor de Crestere » si am semnalat si la proces, adevarat, fara succes !
In plus, am amintit si faptul ca deja inca din 1992, IGAS (Inspectia Generala a Afacerilor Sociale) a pus in evidenta grave disfunctiuni in dispozitivul pus in aplicare de catre “France Hypophyse”, un document care a fost si depus la dosar, in timp util!
Putem mentiona si faptul ca nici metodele utilizate de catre URIA (Unitatea de Radio-Imunologie Analitica) a Institutului Pasteur de la Paris, nu erau « ortodoxe » !
Am descoperit procese verbale care criticau metodele lor de extractie, de purificare si de transformare ai acestori hormoni.
Conform celor mentionate mai sus in ceea ce priveste verdictul, cei trei magistrati ai celei de-a 31 camere a Curtii Corectionale, sub presedentia lui Olivier Perrusset au « optat » pentru o « achitare generala » ai celor inculpati in acest dosar !
O sentinta pronuntata in mai putin de zece minute, fara nicio explicatie suplimentara !
Cu toate ca transmisibilitatea MCJ, demonstrata inca din anii ’80 de catre Profesorul Luc Montagnier, unul dintre identificatorii virusului HIV (Premiul Nobel pentru Medicina, 2008) era cunoscuta atat Ministerului Public cat si Parchetului.
Cu toate ca din informatiile pe care le detinem, inca din 6 ianuarie 2009, AVHC a sesizat Procurorul Republicii de la Paris pentru a-i reaminti faptul ca Ministerul Public si-a luat un angajament ferm in rechizitoriul sau in favoarea victimelor la terminarea procesului !
In urma verdictului, ceea ce era si de asteptat a si avut loc : Jeanne Goerrian, presedinta AVHC (Asociatiei Victimelor Hormonilor de Crestere) a solicitat parchetului sa faca apel, ceea ce s-a si intimplat.
COMENTARIUL AUTORULUI
Fara nici o indoiala « Procesul Hormonilor de Crestere » a fost si va ramane unul dintre cele mai complexe si cele mai lungi dintre cele pe care a cunoscut jurisdictia franceza !
Numarul mare de experti (medici, framacisti, biologi, biochimisti, botanisti, zoologi, etc.) audiati in acest dosar la proces este impresionant.
Multi dintre ei sunt inalti functionari al Ministerului Sanatatii, oameni de stiinta, profesori universitari, cercetatori, cu rezultate deosebite in THC (Tratamentul cu Hormoni de Crestere), respectiv, in ceea ce priveste MCJ.
Asistand la dezbateri, avem ferma convingere ca cea de-a 31a camera a Tribunalului Corectional a tinut cont de notorietatea lor.
Si atunci ? De unde vine nemultumirea victimelor hormonilor de crestere ?
A opiniei publice franceze ?
De ce AVHC considera ca membrii sai au fost nedreptatiti ?
De ce sunt convinsi ca « nu exista justitie » in Franta ?
Ca, verdictul este un « scandal » ?
De ce Touffik Belkhiri, unul dintre suferinzi de MCJ, inca in viata, afirma la pronuntarea verdictului : « Este de neinteles ! » ?
Ne-a trebuit ceva timp sa-i intelegem si sa incercam sa dam o explicatie « favorabila » verdictului.
In ciuda faptului ca echipa lui Luc Montagnier de la Instituitul Pasteur semnalase deja, in ciuda faptului ca cercetari de origine americano-britanice confirmasera cu « destula » convingere, in anii ’80 domnea intr-adevar o confuzie totala in ceea ce priveste THC si MCJ.
Majoritatea « protagonistilor » in acest dosar erau consacrati prin rezultatele cercetarilor lor si unii dintre ei erau chiar creatori de « scoala » in domeniu !
Si nu erau neaparat de acord cu teoriile elaborate de catre lumea stiintifica a timpului.
In concluzie, deciziile pe care le-au luat reflectau cu rigurozitate propriile lor convingeri, propriile lor idei in domeniu !
Din acest punct de vedere, chiar daca ei au gresit, nu-i putem condamna !
Cum nu putem condamna juratii unei curti criminale sau magistratii unei curti corectionale, care iau o decizie in cazul unui verdict, indiferent daca el reflecta sau nu realitatea.
Atat timp cat convingerile lor sunt oneste, lipsite de interese si ei sunt impartiali.
Insa, spre deosebire de cei decedati pe care nu-i putem aduce inapoi in lumea noastra, in cazul unei erori judiciare, putem face apel.
In ceea ce priveste neglijenta, indiferenta in acest dosar, ele au existat cu certitudine.
Din pacate insa, noi credem ca potentialii responsabilii din aceste puncte de vedere nu au fost inculpati in dosar, deci nu aveau cum sa fie judecati si nici condamnati !
Si totusi, partea vatamata, victimele unori erori medicale, rudele lor, ar fi trebuit sa fie si ei « satisfacuti » !
Este o procedura juridica ipocrita « clasica ».
O lege nescrisa in jurisdictia franceza !
In cele cateva sute de procese pe care le-am studiat de aproape si la care am fost prezent, rar aceasta lege a ipocriziei a fost violata !
Si atunci, de ce Parchetul a « refuzat » sa faca apel la ea?
Cu atat mai mult cu cat dintre cei « sapte magnifici », celor « patru muschetari » din « linia I » Ministerul Public a solicitat pedepse numai cu « suspendare » ?!
Ceea ce oricum, conform CPF (Codul de Procedura Penala Francez) nu este mentionat in Cazierul Judiciar al condamnatului !
Pentru ca in mentalitatea franceza, asa cum este ea, buna sau rea, exista ceva bun sau rau!
Ceva, mai presus de lege : onoarea !
Onoarea « nepatata » ai celor din « linia I »!
NOTA
A se vedea si articolele autorului pe Investigatie Jurnalistica
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/02/procesul-hormonilor-de-crestere.html
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/09/thomas-csinta-belgische-tak.html
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/procesul-hormonilor-de-crestere.html