Răstignirea lui Isus reprezintă evenimentul cel mai public al vieţii lui Isus. Pătimirea şi moartea lui Isus au lăsat o impresie profundă asupra oamenilor de atunci şi de după aceea. Crucea a devenit însuşi simbolul creştinismului şi nu putem să ni-l imaginăm pe Isus Cristos fără cruce. Din perspectiva credinţei, această moarte a lui Isus nu este rezultatul nefericit al unor circumstanţe istorice, ci face parte din planul misterios al Tatălui care pentru a mântui lumea de păcate l-a pus pe Fiul său ca „jertfă de ispăşire” (Rom 3,25). Cine crede în Isus Cristos care s-a jertfit pentru noi este îndreptăţit şi primeşte iertarea păcatelor.

Ouăle roșii, alături de tradiționala pască, reprezintă elemente specifice Sfintei Sărbători de Paști, care nu pot lipsi de pe masa niciunui bun creștin.
Legendele creștine leagă simbolul ouălor roșii de patimile lui Iisus. Astfel, una dintre ipotezele care stă la originea acestei datini ar fi aceea conform căreia Maica Domnului, venind să-și vadă Fiul răstignit, a adus niște ouă într-un coș, pe care l-a așezat sub cruce, iar acestea s-au înroșit cu sângele Domnului. De asemenea, atunci când Iisus Hristos a fost bătut cu pietre, când acestea l-au atins, s-au  transformat în ouă roșii. Totodată, conform site-ului www.biserica.org, se povestește că, după ce Iisus a fost răstignit, fariseii au făcut un ospăț de bucurie, iar unul dintre ei ar fi spus: ''Când va învia cocoșul pe care-l mâncăm și ouăle fierte vor deveni roșii, atunci va învia și Iisus''. Și pe dată ouăle s-au făcut roșii, iar cocoșul a început să bată din aripi.

Astăzi vom medita despre credinţa comună a Orientului şi a Occidentului în Duhul Sfânt şi vom încerca să facem asta „în Duhul”, ca în prezenţa sa, ştiind, aşa cum spune Scriptura, că „încă nu este pe limbă cuvântul nostru şi el îl cunoaşte deja în întregime” (cf. Ps 139,4).

1. Spre un acord cu privire la Filioque

Timp de secole, doctrina purcederii Duhului Sfânt în sânul Treimii a fost punctul de dezacord mai mare şi de acuze reciproce între Orient şi Occident, din cauza vestitului „Filioque”. Încerc să reconstruiesc starea problemei, pentru a evalua mai bine harul pe care Dumnezeu ni-l dă al unei înţelegeri şi cu privire la această problemă spinoasă.

In Joia Mare, cea de-a patra zi din Saptamana Patimilor, in mai multe localitati din Dolj se intalnesc numeroase practici de pomenire a mortilor precum varsatul ritual al apei sau focurile mortilor, relateaza Agerpres.
 "Aflandu-ne in Saptamana Mare, sau Saptamana Patimilor, este firesc sa intalnim numeroase practici de pomenire a mortilor (aprinderea focurilor rituale, ofrandele alimentare si materiale aduse - colacul, oala, lumanarea), care se petrec in ziua de joi dinainte de Pasti (a saptea saptamana a Postului Mare), zi cunoscuta sub denumirea de Joia Mare, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joia Verde, Mosii de Joimari, Joimarica). Se spune ca in noaptea de Joia mare se deschid mormintele, cerul, usile Raiului si ale Iadului, iar spiritele celor morti se intorc la casele lor spre a petrece Pastile printre cei vii.

Superstiţiile din Săptămâna Mare, premergătoare Învierii Domnului, însoţesc datinile religioase specifice slujbelor bisericeşti închinate ultimelor zile ale lui Iisus Hristos pe pământ, înainte de a fi răstignit.

Superstiţii din Săptămâna Mare – Joimăriţa

Catolicii din lumea întreagă sărbătoresc astăzi Paştele. Ortodocşii îl vor sărbători duminica viitoare. Cum s-a ajuns la aceste diferenţe în calendar care pot ajunge chiar şi la cinci săptămâni?
Diferenţa calendaristică dintre Paştele occidentalilor şi Paştele orientalilor a apărut ca urmare a unor evoluţii istorice complexe şi îndelungate, precum şi coroborării calendarului solar cu cel lunar.
În Antichitate, au existat foarte multe diferenţe în prăznuirea Paştelui în lumea creştină. Astfel, în primele secole, creştinii din părţile Siriei şi Asiei Mici celebrau Paştele Crucii (moartea lui Hristos) la data de 14 Nisan, apoi Paştele Învierii (Învierea) la 16 Nisan.

Săptămâna Patimilor este marcată de o serie de obiceiuri şi superstiţii. Luni este ziua dedicată aerisirii locuinţelor, iar marţi se spală geamurile. Miercuri este ultima zi în care se mai face curăţenie. Joi se pomenesc morţii, iar vineri se ţine post negru. Se spune că nu este bine să dormi în Joia Mare pentru că vei rămâne leneş tot anul. Vineri nu se coace nimic.
Creştinii ortodocşi au intrat în Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor. Este o săptămână sfântă în care se ţine post şi se fac toate pregătirile pentru Paşte.
Săptămâna dinaintea Paştelui se numeşte Săptămâna Patimilor, scrie adevarul.ro, pentru că aminteşte de patimile lui Iisus Hristos dinainte răstignirii. Începe din momentul intrării lui Iisus în Ierusalim, în Duminica Floriilor şi ţine până în momentul răstignirii, în Vinerea Mare.

Duminica Floriilor e sărbătoarea creştină despre care se spune că este a bucuriei. De ce a bucuriei? Pentru că este momentul când Iisus intră în Ierusalim şi este întâmpinat cu ramuri de palmier, transpuse la noi în ramurile de salcie.
În Biserica Ortodoxă, Duminica Floriilor este strâns legată de comemorarea unui episod ce precede Intrarea Domnului în Ierusalim şi anume Învierea lui Lazăr de către Iisus Hristos. Învierea lui Lazăr prefigurează Învierea Domnului şi învierea de la sfârşitul veacurilor. Dincolo de ceea ce spune religia, fiecare loc îşi are propriile tradiţii păstrate din generaţie în generaţie şi devenite simboluri ale locului. Cum este ceremonialul de adunare a stâlpărilor, unul identitar pentru Sălişte.

Sfintii 40 de Mucenici sunt praznuiti de Biserica Ortodoxa, in fiecare an, pe data de 9 martie. Acesti mucenici au trait in vremea imparatului Licinius (308-324), prigonitor al crestinilor. Sfintii 40 de Mucenici erau soldati crestini si faceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia.  Acestia nu erau doar romani de origine, ci si greci, amestecati cu armeni.
Afland despre credinta lor, Agricola, guvernatorul Armeniei, i-a silit sa se inchine idolilor. Deoarece au refuzat, au fost intemnitati timp de opt zile si batuti cu pietre. Prin semne divine au fost insa intariti in dreapta credinta.

De-a lungul timpului au existat o mulţime de cazuri în care preoţi din România au reuşit să vindece boli grave de care sufereau credincioşii. „Adevărul“ vă prezintă cele mai cunoscute minuni pe care le-au făcut preoţii români.
Preotul Augustin Pop, care a slujit pe Valea Bârgăului, a fost exemplul viu că minunile există şi că Dumnezeu nu-şi părăseşte slujitorii. Împuşcat în cap de un soldat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, preotul a supravieţuit miraculos şi a ajuns să trăiască până la vârsta de 84 de ani.