De la politica de clan la cea-ndreptată spre sărman...
Înclin să cred că tot omul (a se citi românul) cu un dram de minte este convins de adevărul găzduit în următoarele spuse: „Politica e cea mai profitabilă aflare în treabă” și „Politica-i pentru partinici mumă, iar pentru toți ceilalți este ciumă”.
Firește, mi se va răspunde că lucrurile nu stau chiar așa. Din următoarele motive:
a)Au existat destui partinici care au luptat din răsputeri pentru binele oropsiților, doar astfel – cu vizionari, idealiști și martiri – fiind posibil indiscutabilul progres al omenirii în plan economico-social (numai aici, căci în plan moral-spiritual actuala tendință a omenirii este înspre regres);
b)Absența partidelor ar îngreuna enorm de mult actul guvernării, criza politică prelungită fiind echivalentă cu eticheta de stat neguvernabil.
Iar eu spun că excepțiile au însușirea lor aparte nu de-a schimba, ci de-a întări regula monolitico-gășcărească a partidelor corupte (Valeriu Zgonea a fost exclus din PSD pentru justul său punct de vedere vizavi de penalul președinte Liviu Dragnea), o regulă avansată la rangul de cod al fidelității stupide prin axioma „Cine nu-i cu noi este împotriva noastră, deci trebuie mătrășit”!
Apoi că ieșirea partidelor ticăloșite de pe scena politică prin deșteptarea alegătorilor, disoluție sau suspendare n-a fost și nu va fi un cap de țară, ci un act benefic pentru România și masa cetățenilor amarnic înșelați decenii la rând. De-abia atunci se va putea vorbi de-o schimbare spre mai bine, locul corupților fiind luat de independenți onești și de consilii compuse din concetățeni valoroși. Adică toți aceia care acuma, în epoca ticăloșilor, grijesc de lucrurile sfinte și nu consimt să arunce mărgăritarele înaintea porcilor...
De altminteri, a guverna într-o făcătură globalistă de felul Uniunii Europene este un veritabil abuz de limbaj. În noua conjunctură politico-economică, guvernarea unui stat docil ca România n-are nimic de-a face cu rectificarea, respectiv cu gândirea așa-zișilor cârmuitori autohtoni, ci numai și numai cu aplicarea urgentă și fără crâcnire a recomandărilor obligatorii (sic!) venite de la Bruxelles. Vasăzică un lucru extrem de lesnicios pentru orice demnitar fără demnitate. Și tocmai de aceea unul imposibil pentru cineva cu caracter și coloană vertebrală!
Cu toate că românii nu sunt auziți în politica internațională (cum arătam mai sus, în cea națională sunt simpli executanți) și în pofida faptului că pretutindeni în lume prin democrație se înțelege „a lua de la săraci pentru a da celor putrezi de bogați”, aleșii noștri independenți pot contribui la îndreptarea macazului politic înspre nevoiași prin legiferarea unui tardiv act de dreptate: Confiscarea tuturor averilor dobândite pe căi necinstite! Atunci ar fi suficienți bani pentru plata datoriei externe, școli, spitale, autostrăzi, cercetare, pensii și salarii.
E drept că din acești bani pot fi făcute multe investiții și poate fi plătită datoria externă. Dar nu pot fi tratate rănile sufletești ale milioanelor de români, toți aceia care au fost storși ca niște lămâi pentru ca nelegiuiții să se scalde în murdarul lor belșug!