
Un mare semn de întrebare al istoriei recente îl reprezintă modul bizar în care Nicolae Ceaușescu ar fi tratat tot ceea ce se întâmplase în Europa lui 1989. În acel an, unul după altul, se prăbușiseră toate regimurile comuniste. Luna decembrie 1989 surpridea România ca o ultimă redută a socialismului. În cursul acelui an, chiar Gorbaciov, destul de transparent, îl avertizase pe Ceaușescu de faptul că va trebui să accepte o mare schimbare.
La doar câteva săptămâni după ce a căzut Zidul Berlinului, pe 2 și 3 decembrie, la Malta, Mihail Gorbaciov și George Bush senior își dau mâna, istoric, declarând închis Războiul Rece. Dar România era încă socialistă și condusă, încă, de poate cel mai încăpățânat lider comunist din Europa. Deși nu a răzbătut nimic oficial, era clar că Bush și Gorbaciov, pentru o hartă întreagă, se înțeleseseră și cu privire la alungarea catârului comunist de la București. În acest context învolburat, Ceaușescu face câteva gesturi care indică, ori un om nebun, ori pe unul care joacă teatru.