Eva Șimon: În robia rețelei

Scris de Eva Şimon. Posted in Edi(c)torial

Până acum 10 ani, dacă cineva ne-ar fi cerut să dăm atâtea informaţii personale, poze şi tot felul de detalii despre noi, câte postăm de bună voie zilnic pe reţelele de socializare, mai ales pe Facebook, am fi spus că persoana respectivă este indiscretă sau că avem de-a face cu un securist. Ce mare noroc avem că studentul de la Harvard, Mark Zuckerberg a inventat, în 2004, reţeaua de socializare Facebook pe care a făcut-o accesibilă pentru toată lumea din 2006.
Acum nu mai trebuie să căutăm securişti şi agenţi acoperiţi în jurul nostru, pentru că ne descoperim noi singuri, fără să ne-o ceară nimeni.

Securiştii nu mai trebuie să urmărească pe nimeni pe stradă sau să ne asculte telefoanele, este suficient să stea toată ziua la un calculator şi să afle de acolo tot ce vrea despre noi. Ca orice invenţie modernă, reţelele de socializare au bineînţeles şi o latură bună, dar dacă le folosim fără un autocontrol serios pot deveni o capcană din care greu putem scăpa nevătămaţi.

Ce este Facebook? Nu cred că mai există cineva care nu ştie, deoarece pe stradă, în metrou, în pauza de masă sau acasă, dimineaţa, la amiază, seara şi noaptea, milioane de oameni de pe tot globul butonează, postează, share-uieşte şi dă like-uri pe telefoane deştepte sau la calculatoare. Este plin Facebook-ul de exhibiţionişti, care se pozează în tot felul de situaţii, pe patul de spital, în faţa oglinzii din baie, săpând prin grădină, alţii îşi pun poze de ecograf cu fătul din burta viitoarei mame sau împărtăşesc informaţii uneori jenante. Unii se cuplează, alţii divorţează din cauza sau chiar pe Facebook. Unii trăiesc o viaţă „virtuală" foarte intensă, cu mii de prieteni pe care niciodată nu i-au văzut faţă în faţă, dar discută cu ei zilnic, îşi beau împreună dimineaţa cafeaua virtuală, apoi fac cumpărături online, eventual se uită la un film împreună, adică în acelaşi timp, după care îl dezbat tot online. În realitate, însă, fiecare stă acasă, în cămăruţa lui întunecoasă, la calculatorul său, şi nu se aude nicio vorbă umană, numai ţăcănitul claviaturii. În lumea virtuală orice este posibil.

Aceste reţele de socializare sunt benefice până atunci până când ele sunt folosite pentru a transmite informaţii culturale sau ştiinţifice, informaţii care ajută la dezvoltarea intelectuală. Când Facebook a ajuns să ne stăpânească viaţa personală în cursul întregii zile, când nu mai contează că suntem la şcoală sau locul de muncă, la slujba din biserică sau în patul de spital, simţim o mâncărime în vârful degetelor ca să ne verificăm mesajele de pe telefon şi să ne numărăm like-urile primite la pozele afişate, am devenit deja dependenţi de acesta. Cei mai expuşi acestui pericol sunt persoanele mai sensibile, copiii şi tinerii.

Nicio dependenţă nu este sănătoasă. Ca la orice, şi la reţelele de socializare trebuie să ştim să păstrăm un echilibru. Nu poate fi mai important sau mai autentic un prieten virtual din Brazilia decât părinţii, fratele, sora sau vecinul de lângă noi. Problema cea mai mare în legătură cu Facebook-ul este că pierdem foarte mult timp cu el, în loc să stăm liniştiţi citind o carte bună sau la o cafea şi o prăjitură discutând cu pritenii ore în şir. Şi nici măcar dacă facem acest lucru la o cafenea de la poalele Turnului Eiffel să nu avem mâncărimi în vârful degetelor să ne pozăm cafeaua sau să ne facem un selfie ca să-l putem posta cât mai repede pe Facebook. Pe lângă pierderea de timp, Facebook ne umple memoria cu lucruri absolut banale şi nefolositoare.

Atenţie! Acest articol va fi postat şi pe pagina de Facebook a revistei noastre. Citiţi-l repede, meditaţi dacă avem dreptate sau nu, dar apoi închideţi-vă calculatorul şi citiţi o carte bună sau mergeţi să vă bucuraţi de frumuseţile primăverii.

Eva Şimon, Foaia Românească

http://www.rgnpress.ro/rgn_14/index.php?option=com_content&view=article&id=17264:eva-imon-in-robia-reelei&catid=51:analize--interviuri&Itemid=72

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2024