Exorcismul in fata Justitiei!
Exorcismul (din greaca veche: ἐξορκισμός/exorkismós, ex-orkizein sau latina: exorcismus/exorcizare), ca ″teorie″ (ritual) este prin “definitie”, un vechi ritual religios al Biseicii Catolice, specific insa si altor culturi si religii.
Practicat de catre un exorcist (adept al exorcismului), prin intermediul unei proceduri bisericesti ″conventionale″, cunoscuta sub numele de exorcizare, aceasta consta in alungarea Diavolului (demonilor, spiritelor rele) dintr-o persoană, dintr-un loc, dintr-un obiect, etc., presupuse a fi posedate de catre acesta (acestea).
PREAMBUL
In conformitate ca unele documente (fundamentale) ale Bisericii Catolice, Diavolul (demonii, spiritele rele) ar putea stapanii intr-o oarecare masura fiintele umane din cauza pacatului stramosesc.
In mod ″traditional″ se considera ca printre indiciile posesiunii demonice (diabolice) pot fi ciudatenii, apparent, iesite din comun, inexplicabile din punct de vedere stiintifico-medical, cum ar fi: vorbirea unei limbi necunoscute de catre cel posedat sau intelegerea acesteia, fara niciun studiu (pregatie) prealabil (a); cunoasterea unor date sau detalii (amanunte) despre un eveniment spatio-temporal cu care posedatul nu s-a aflat niciodata in contact si nici nu ar fi auzit vreodata de acesta; inzestrarea celui posedat cu puteri fizice anormale (de exceptie, supranaturale) comparativ cu varsta, respectiv, conditia sa fizica, etc.
Practicata si in zilele noastre, fie smbolic (″exorcizarea simpla″ sau ″primara″) la Botez, de exemplu, avand in vedere faptul ca acest eveniment poate cuprinde in sine, atat eliberarea pacatului posedatului cat si al celui care l-a instigat, Diavolul, fie practic, (“exorcizarea solemna” sau ″mare″), de catre reprezentanti elitisti ai Bisericii Catolice (oficial, preoti specializati in exorcism), cu acordul Episcopului (Don Amorth, exorcistul Romei), exorcizarea (ca o practica universala), probabil de origine semitica, apare pentru prima oara in Mesopotamia (regiune din Orientul Apropiat, aflat astazi pe teritoriul limitat de catre Irak si Siria, respectiv, sudul Turciei), incepand cu Milenui al II-lea î.Hr. (atestat incepand cu Mileniul I), fiind institutionalizat, ulterior, in crestinismul catolic incepand cu Evul Mediu.
In ceea ce priveste Islamul, Coranul are in el insusi o valoare exorcistica, ca de-altfel si Biblia in Crestinism.
Pe langa exorcizare, exista insa si alte practici bisericesti care au ca scop inlaturarea influentelor nefaste (ale spiritelor ″rele″, in special) mult mai raspandite si practicate mult mai des care in Biserica Catolica primara erau legate de izbanda asupra Diavolului (Postul, Apa sfintita, etc.)
In practica, exorcizarea simpla o pregateste pe posedat pentru a se lepada de Satana si sa jure credinta Bisericii, spre deosebire de exorcizare mare, care are in vedere alungarea demonilor (spiritelor rele) sau eliberarea unui posedat de sub influenta demonica (diabolica), care in ritualul romano-catolic din 1614 (revizuit in 1999), are loc cu respectarea unui algoritm complex : pregătirea preotului exorcist, prin spovedanie si celebrarea Sfintei Liturgii ; Litania tuturor Sfintilor ; Tatăl nostru ; Psalmul 53/54 ; rugăciuni de eliberare ; poruncă adresată demonului, prin care i se cere să-si dezvăluie numele si momentul în care va iesi, precum si de a nu-i mai dăuna posedatului ; citiri din Evanghelie (In 1, 1-14 Mc 16, 15-18 Lc 10, 17-20 Lc 11, 14-2 ; rugăciuni pentru a cere puterea de ataca demonul ; punând stola pe gâtul îndrăcitului, mâna dreaptă pe capul lui si făcând semnul crucii pe fruntea si pe pieptul acestuia, precum si asupra celor de fată, preotul rosteste 3 exorcisme, prin care porunceste Diavolului să iasă din posedat făcându-i loc lui Iisus, si să nu se mai întoarcă (acestea putand fi repetate de mai multe ori, până la eliberarea completă), care nu rareori poate avea chiar si un deznodamant tragic motiv pentru care exorcistul (in general, cel neprofesionist, neautorizat de catre Biserica !) poate compare in fata unui Juriu Popular (Curte de Justitie cu Jurati) pentru a raspunde penal in fata legii !
Conform exorcistului de la Roma, Dom Amorth, o persoana nu este complet eliberata de posesiune (obsesie demonica) decat dupa trei ani de rugaciune de benedictie, iar pentru a determina cu certitudine ca daca aceasta este sau nu posedata, trebuie efectuata o exorcizare.
Cu alte cuvinte, pare ca cercul ar fi mai mult decat vicios, iar implicatiile logice in cadrul ritualului, par a fi relatii de echivalenta !
Din punct de vedere stiintific, posesia demonica nu este un diagnostic medical, iar simptomele ei sunt asociate unor boli mintale .
Majoritatea psihiatrilor considera ca exorcismul ar fi o psihodramă, care „îndepărtează” din mintea posedatului posesia demonica printr-un spectacol corespunzător acestei convingeri, vindecarea lui izvorând in realitate din acceptarea credintei bolnavului posedat de catre un Duh (spirit), conform modelului Placebo !
Cu alte cuvinte, faptul ca am fi posedati de spirite rele, nu exista in realitate ci numai in imaginatia noastra bolnava !
APROFUNDAREA DOSARULUI
Din investigatiile pe care le-am efectuat legat de aceasta tematica s-ar parea ca intr-o mare majoritate de cazuri, solicitarile de exorcizare (o practica rezervata in exclusivitate reprezentantilor abilitati ai bisericii, indiferent de jurisdictie !), care nu rareori prezinta si un pericol iminent cu consecinte care pot fi foarte grave (chiar si dramatice), ar avea o cauza legata de suspiciunea existentei unor boli fizice sau psihice (spirituale), iar persoanele care recurg la exorcism ar fi cele care inainte ar fi epuizat deja toate posibilitatile (inclusiv mijloacele stiintifico-medicale) pentru a se vindeca (a se elibera de obsesiile demonice), aflandu-se intr-o situatie dramatica atat din punct de vedere psihic (psihologic) cat si fizic.
Ea ar fi insa practicata curent si in afara lasurilor culte, in cadrul unor societati anonime, avand ca obiect de activitate utilizarea magiei, de catre falsi exorcisti (nereprezntand nici biserici si nefiind nici in posesie de autorizatii bisericesti), ceea ce in repetate randuri conduce la derapaje, ireversibile in spatiu si timp, care sunt, in general, sanctionate sever de catre Legislator !
Civilizatia babiloniana antica, ca de-altfel Egipteni si Grecii Antici aveau deja preoti specializati in distrugerea strigatului unui demon (Diavol, spirit rau in crestinism) in cursul unui ritual destinat distrugerii unui demon, considerat, adevarat.
In special, sunt egiptenii, care credeau ca mortii sunt posedati de catre spiritele rele.
In Persia, credinciosii erau convinsi ca acestea se invarteau in jurul fiintelor umane pentru a se introduce in corpul lor, pe care ei le indepartau cu ajutorul diverselor rugaciuni.
Biblia face mai multe referiri la demoni, respectiv la exorcism si exorcizare.
Noul testament descrie mai multe cazuri unde Iisus vaneaza spiritele rele prin intermediul rugaciunii, respectiv, prin puterea ei de condamnare.
Ca si Crestinismul, Islamul, Budismul, Hinduismul, etc. au conservat si ele exorcizarea, mentinuta de-altfel si de catre Biserica Luterana.
Evreii poseda si o serie de ″formule″ reputate irezistibile pentru vanarea si alungarea spiritelor rele pe care le atribuie lui Salomon, printul magicienilor.
Iisus l-ar fi infruntat personal pe Satana si l-ar fi invins (Matthieu 4,11 ; Jean 12,13).
Infruntand boala, este Satana cel pe care Iisus il infrunta, pentru ca boala este un semn al puterii lui Satana.
In majoritatea cazurilor, posesiunea diabolica (demonica) se confunda cu bolnavul (Mt 17, 15-18), iar Iisus ar fi reusit atat expluzarea demonilor (Mc 1,34 39) cat si vindecarea posedatilor (Lc 6,18 ; 7,21), transmitand discipolilor sai puterea lui (Mc 6,7-13) de a exorciza, care fac acest lucru in numele lui (Mt 7,22 ; Mc 9,38).
La Crestini, in primele trei secole ale Bisericii Catolice, fiecare crestin exorciza nu numai alti crestini care aveau impresia ca ar fi posedati de demoni, dar chiar si pe paganii care il rugau.
Astfel, au inceput sa apara cele doua tipuri (principlale) de exocizari : ordinare sau simple (inainte de Botez) si extraordinare sau mari, respectiv, deposedara de demon al posedatului (inlaturarea demonului al unui posedat, indepartarea furtunilor, etc.).
Avand in vedere faptul ca ei isi imaginau ca demonii sant raspanditi in atmosfera si puteau sa patrunde oricand in corpul uman sau in fenomene ale naturii, motiv pentru erau exorcizate toate localitatile inainte de o ceremonie religioasa, painea, vinul, imobilele (cu mobila), ustensilele (utilajele), etc.
Exorcistii (vechiul ordin minor suprimat in 1972) erau mostenitori ai ministrilor Bisericii Catolice primitive occidentale, precum si ale comunitatilor dependente de aceasta (care ocupau al treilea rang in ierarhia celor patru recunoscute de catre Biseica Catolica, oferit de catre Episcop), insarcinati sa se ocupe de fanatici (posedati de catre unul sau mai multi demoni) si sa practice acte de exorcizari minore (care poate dura intre 02h00-04h00 sau chiar si mai mult daca este necesar !) asupra catehumenilor (celor candidati la Botez), in locuri bine intretinute, in fata unor experti si martori.
Ulterior, pentru derularea in conditii optime a exorcizarii, ea a pus la punct chiar si un servicu specializat : in comunicarea cu persoanele presupuse posedate (de catre obsesiuni diabolice) ; in ajutorul personalizat acordat lor ; in interventia ei cu mujloace specifice adecvate (daca situatia o impune), care necesita prezenta unui Cler competent si format in acest scop [(pe care Dreptul Canonic din 1983 al Bisericii Catolice il defineste, conform canon 207§1 : ″Prin intuitie divina, Biserica are printre fidelii sai, Ministri sacri numiti Clerici….(…)″]
Astazi exorcizarea simpla sau minora poate fi practicata asupra ″catechumenus″ si de catre Laici (in complementaritate cu Clerici, care intr-o societate crestina sunt in ″opozitie″ cu cei din urma).
Pentru posesiuni diabolice (demonice), Episcopul numeste un Preot (specializat) care va practica exorcizarea, daca acesta apreciaza ca in cazul persoanei posedate nu este vorba de o tulburare nervoasa sau patologica, conform Codului Dreptului Canonic – Codex Iuris Canonici, 1983, Canon 1172-§1 : ″Nimeni nu poate practica in conditii legale o exorcizare asupra unui posedat daca nu a obtinut o aprobare in acest sens ; §2 : Aceasta permisiune nu poate fi acordata decat unui Preot ″pios, constincios, prudent si integru″ (care va practica procedura in stransa colaborare cu psihiatri si psihologi).
In 1984, celebrul Parinte (Preot Capucin) exorcist Matthieu, filmat la Besançon (Capitala Departamentului Doubs, Regiunea administrativa Franche-Comté, estul Frantei) declara: ″Nu mai vrem sa facem niciun rau Satanei. Nu putem lupta contra cuiva pe care nu-l cunoastem ″.
In 1986, din 5.000 de cazuri de obsesiuni demonice (diabolice) pretinse, numai trei sau patru au fost identificate ca autentice.
In general, conform unor statistici cunoscute ale Bisericii Catolice, astazi numarul lor ar fi cca 1%!
Pe 4 iunie 1990, Congregatia pentru Cultul Divin, trimitea presedintilor Conferintelor Episcopale pentru experimentare, non imperativ, ritualul Ad Interim.
Catehismul Bisericii Catolice publica in 1992 (si corecta in 1998!) o lucrare in care au fost bine detaliate atat exorcizarea simpla cat si cea solemna in sensul in care acestea au fost deja definite (mentionate) mai sus.
Pe 26 ianuarie 1999, Jean-Paul II, care ar fi practicat trei exocizari in timpul pontificatului sau (in 1982, respectiv in septembrie 2000 si 2001), publica (promulga) un document intitulat : "De Exorcismis et supplicationibus quibusdam", instaurand astfel un nou ritual liturgic, in privinta exorcizarii, care il inlocuieste pe cel vechi al Papei Paul V din 1614.
Pe 21 februarie 1999, intr-un articol intitulat : ″Noul ritual al exorcizariilor in Ritualul Roman″, publicat in Documentatia Catolica, Cardinalul Jorge Arturo Medina Estevez declara : ″In ritualul pe care vi-l prezentam astazi, avem, in primul rand, descrierea ritualului propriu-zis pe care trebuie sa-l exersam in cazul unei persoane posedate. Apoi, o culegere de rugaciuni de recitat in cazul in care avem convingerea ferma ca este vorba de posesiuni diabolice (satanice)″ !
Pe 13 octombrie 2005, GRIS (Institut Sacerdos et le Groupe de Recherche et d’Information Socioreligieuse), organizeaza la Roma in cadrul Institutului Pontifical Regina Apostolorum (pana in februarie 2006), o sesiune de comunicari, pentru preoti si studenti in teologie, condusa de catre Congregatia Membrilor Legionarilor lui Iisus, pe tema : ″Exorcizarea si Rugaciune de eliberare″.
Pe 1 ianuarie 2006 la Cayenne (Guyana franceza, Departament francez nemetropolitan in nordul Americii de Sud), un adolescent de 15 ani, epileptic isi pierde viata in urma unor violente corporale carora a fost supus (in timpul sedintelor de exorcizare), de catre membri ai Bisericii crestine ceresti.
Pe 3 februarie 2006, la Francheville (RUL- Regiunea Urbana Lyon), in cadrul unei sesiuni de lucru, 150 de preoti exorcisti (in medie, in varsta de 60 de ani) au beneficiat de o pregatire aprofundata in domeniul miscarilor satanice sau gotice, respectiv, in manifestarile lor, prin intermediul muzicii sau internetului, care atinge tineretul in varsta de 13-25 de ani.
Pe 30 iulie 2008, untr-un cotidian italian ″La Stampa″, unicul Episcop catolic care practica exorcizarea a afirmat ca Diavolul exista si ca el l-ar fi intalnit !
Conform investigatiilor noastre, cu un deceniu in urma, in Franta ar fi existat 95 de Preoti exorcisti (fata de numai 16 cu un deceniu si jumatate in urma) care erau asistati in ministerele lor de catre 50 Laici, cu o pregatire aprofundata in domeniul exorcizarii.
Astazi numarul lor ar fi de 120, adica cca unu (in medie) in cadrul fiecarei dioceze, care in majoritatea cazurilor sunt formati si reciclati sistematic la Roma, cu acordul Vatican-ului, prin intermediul Athenneului Pontifical Regina Apostolorum.
Ei sunt capabili sa practice in anumite situatii chiar si ″Exorcizari Triunghiulare″ (un Ritual Secret al Bisericii Catolice din 1802, considerata superioara exorcizarilor clasice).
In ultimii 20 de ani, acest fel de exorcism ar fi salvat 1.500 de persoane din toate categoriile socio-profesionale : medici, avocati, farmacieni, sefi de intreprinderi, politicieni, functionari, muncitori, etc.
Daca in general, exorcizarea nu aduce niciun venit Preotilor autorizati care o practica, exista si situatii in care ea poate fi si o sursa importanta de castig!
In Franta, exista un caz (celebru) in care Primarul localitatii Ligardes (Departamentul Gers, Regiunea administrativa Midi Pyrénées, sud-vestul Frantei), Pierre Dulong, (agricultor de profesie), desfasoara simultan si activitatea de ″vindecator-exorcist″, fara a fi Preot si fara acordul Episcopului, in calitate de ″liber-profesionist″ !
Pendula din biroul sau este cea care atesta ca dupa trei sedinte, posedatul este vindecat, adeca deposedat de demoni.
Costul sedintei de exorcizare este de 65€ din care 25€ a consultatiei !
In Polonia, Preotii catolici au lansat un magazin (unic de acest gen in lume !), ″Egzorcysta″ (in 62 de pagini), consacrat in exclusivitate vanatorii demonilor !
Primul numar al acestuia (publicat in 15.000 de exemplare de catre Editorul Polwen), cu articole intitulate : "Satana exista in realitate" sau "Era Noua-Aspiratorul spiritual", este vandut cu 10 Zloty (2,34€ ; 3,10$).
Conform declaratiilor Profesorului de filozofie, de teologie, de demonologie si de exorcism la Varsovia, Preotul Aleksander Posacki, in Polonia numarul celor care ar practica exorcizarea ar fi crescut in ultimul deceniu si jumatate de la patru la peste 120 !
Adica, numarul lor ar fi acelasi ca si in Franta, insa la o poulatie de doua ori mai mica ca a Frantei.
El care este membru si al Comisiei Internationale de Experti Exorcisti ai Bisericii Catolice, afirma ca succesul magazinului ar consta in "incapacitatea scolilor de psihiatrie si psihologie" sa asigure celor posedati, vindecarea lor (atat de ravnita de catre cei care se considera bolnavi !), iar conform Parintelui Andrzej Grefkowicz, s-ar parea ca exorcistii sunt atat de solicitati la Varsovia incat exista chiar si liste de astetpare de trei luni pana la executarea sedintelor !
Si totusi, in ciuda unor masuri de precautie pe care Bisereica Catolica ar fi intreprins, in spatiul fracofon european derapejele au existat (cum ele nu au fost efectuate de catre preoti exorcisti, profesionisti !) si ele nu sunt neglijabile nici astazi, motiv pentru care numerosi exorcisti (mai mult autodidacti !) au comparut in dosare criminale in fata Justitiei !
Iata cateva dintre cele mai celebre si mediatizate dintre ele.
In noaptea de luni, 11 iunie catre marti, 12 iunie, 2012, sase exorcisti acuzati ca ar fi provocat moartea unei tinere femei Latifa Hachmi (in varsta de 23 de ani), au comparut in fata unui Juriu Popular (Curte de Justitie cu Jurati) de la Bruxelles (Belgia), avand ca Presedinte pe Karine Gérard.
Toti sase (trei femei si trei barbati, dintre care unul sotul victimei) au fost gasiti vinovati de acte de tortura si barbarie, dintre care patru cu circumstante agravante, pentru practicarea unor sedinte de exorcizare ("Roqya", un ritual musulman) la Schaerbeek (Regiuna Capitala-Bruxelles), in vara anului 2004, timp de 56 de zile, asupra tinerei mai sus mentionate, in urma carora, aceasta din urma a decedat in zorii zilei de 5 august.
O ancheta complementara a fost atribuita in acest dosar Judecatorului de Instructie Hervé Louveaux, pe 14 mai 2009, care la terminarea acesteia a recalificat infractiunile comise de catre cei sase inculpati, in infractiuni deosebit de grave (conform art. 417 bis si ter al CPPB), in urma caruia dosarul lor a fost transferat de la Tribunalul Corectional, la Camera Criminala, pentru a fi judecat de catre o Curte cu Juriu Popular (Curte de Justitie cu Jurati).
In felul acesta cei inculpati riscau pedeapsa maxima in executare : 30 de ani de recluziune criminala.
Avocatul general (al acuzarii) reprezentand Ministerul Public desi a precizat faptul ca pedepsele ″full″ in urma recalificarii infractiunilor in procedura criminala ai celor inculpati sunt cuprinse intre 20 si 30 de ani de recluziune criminala, prevazuta de lege pentru acte de tortura si barbarie (sanctionata penal intre 10-15 ani), respectiv, ucidere din culpa, el a solicitat intre 3 si 5 ani, pentru doi dintre cei sase inculpati care nu s-au implicat in moartea tinerei, intre 5 si 10 ani pentru cele doua femei care au practicat sedintele de exorcizare, respectiv, intre 10 si 15 ani pentru cei doi exorcisti considerati ″mentorii″ ritualului, dintre care unul, sotul victimei.
Acesta a reprezentat o prima victorie pentru familia Bamu, conform avocatului partii civile Jean-Paul Tieleman.
Din dosarul aflat la tribunal, (cu multe confuzii de-altfel !), pe care il cunosc in cele mai mici detalii (urmaraindu-l de aproape), sedintele de exorcizare s-au desfasurat in apartementul bruxellez al cuplului din strada Waelhem la Schaerbeek si erau practicate de catre Abdelkrim Aznagui, un marocan autoproclamat "Cheikh" si "discipolul" sau, un belgian convrtit la islam Xavier Meert, asistati de sotul lui Latifa Hachmi, Mourad Mazouj cu trei "surori" musulmane ale victimei.
Se pare ca motivul sedintelor de exocizare ar fi fost infertilitatea femeii, iar exorcizarea ar fi durat de la 11 iunie pana pe 6 august 2004, timp in care victima se alimenta numai cu doua linguri de iaurt pe zi !
Pentru sotul ei, exista o singura posibilitate pentru indepartatrea demonului din ea (si deci pentru purificarea ei): ingurgitarea a zeci si zeci de litri de apa ″sfintita″ in timpul lecturii Coranului, 56 de zile fara intrerupere, dupa care, trebuia provocata voma pentru eliminarea lui (″djinn″), responsabil de infertilitatea ei.
Legistii de la IML Bruxelles au indentificat pe corpul ei si 43 de lovituri pe picioare si tot atatea pe brate, respectiv, urme de asfixiere si de strangulare.
In sfarsit, si un edem cerebral, respectiv, unul pulmonar !
Probabil, pentru ca Latifa ar fi incercat sa se protejeze asezandu-se in pozitia fetusului.
Ultima ″roqya″ (sedinta de exorcizare) ar fi durat 36 de ore, iar loviturile i-ar fi fost aplicate cu un ″baston ritual″ (maner de obiect de menaj).
Pentru a alunga demonul din ea, nu numai ca trebuia batuta fara mila, cu maximum de brutalitate, dar ″trebuia introdusa mana pana in fundul vaginului ei (fist vaginal) ″, respectiv, ″in gatul ei, cat se poate de mult, coborand catre inima″ !
Dupa care capul ei trebuia sa fie scufundat in cada (plina cu apa fierbinte !) si mentinut la fundul ei pana aproape de inec !
Spre marea surpriza a partii civile, respectiv, ai celor din sala, sanctiunile pronuntate de catre Juriul Popular au fost mult mai blande : numai doi dintre cei sase inculpati au fost condamnati la inchisoare privata de libertate (cu executare) !
Cei doi "exorcisti-mentori" Mourad Mazouj (sotul victimei, in varsta de 34 de ani) si Xavier Meert (in varsta de 44 de ani), au fost condamnati la cate noua ani de inchisoare fiecare (care in noaptea de 4 catre 5 august au tinut victima scufundata in cada pana aproape de inecare !), iar ceilalti patru, la inchisoare cu suspendare : cinci ani pentru cele doua femei "exorciste-vindecatoare" Jamila Zian (in varsta de 44 de ani) si Fatima Zekhnini (in varsta de 41 de ani), care au practicat sedintele de exorcizare si cate trei ani pentru Abdelkrim Aznagui (in varsta de 60 de ani) si Hayate Saif Nasr si ea "exorcista-vindecatoare" (in varsta de 31 de ani), cele doua persoane care nu au fost implicate in decesul lui Latifa Hachmi si nici nu erau prezente la fata locului in noaptea decesului acesteia.
Luni, pe 8 martie 2012, un cuplu, cu familiile lor originare din RDC (Republica Democratica Congo) a fost condamnat la Londra pentru provocarea mortii prin tortura (si ulterior inecarea in cada !) al unui membru al familiei care locuia la Montreuil (Departamentul Seine Saint Denis, Regiunea urbana pariziana, Paris-est) pentru simplul motiv ca ere banuit ca ar fi fost fermecat.
Kelly, sora adolescentului Kristy (in varsta de 15 ani, care inainte sa fie inecat a fost obligat sa suporte 130 de lovituri cu o rara cruzime !) care in noaptea mortii acestuia (noaptea de Craciun 2010) a fost prezenta la locul dramei si care a scapat cu viata se declara socata de cele traite, cu atat mai mult cu cat cele doua persoane implicate in procedura de exorcizare erau sora ei Magalie Bamu (in varsta de 29 de ani) si Eric Bikubi (in varsta de 28 de ani), prietenul ei.
In decembrie 2012, cei doi exorcisti deveniti proaspat parinti, au fost invitati sa petreaca Craciunul la Montreuil.
Insa, cateva zile inainte de calatorie Eric anuleaza zborul invocand o problema legata de pasaportul lui (care ar fi fost in faza de expirare) si solicita familiei pritenei lui Bamu, sa vina ei de la Paris, la Londra, de sarbatori!
Este vorba de Kelly (in varsta de 20 de ani), Kristy si fratele lor cel mic Robin (in varsta de 13 ani), respectiv, cel mare Yves (in varsta de 23 de ani), care toti au asistat la sedintele de exorcizare.
La fata locului, Magalie si Eric sunt mult mai putin ospitalieri !
In loc sa-si scoata neamurile in oras (la plimbari, distractii, etc.) pentru a le face cunostinta cu metropola britanica, ei solicita ajutorul rudelor pentru improspatarea apartamentului lor.
In special Eric, foarte ciudat, considera ca ei sunt posedati de catre Diavolul ("kindoki", in RDC) si ca responsabil de acest lucru ar fi, Kristy !
Din acel moment, acesta l-ar fi supus pe adolescent unor violente greu de imaginat (101 lovituri cu o bara de fier si ciocan si cateva zeci de taieturi de cutit si ciupituri cu cleste, in total, 130 de semne, timp de cateva ore, zile in sir, privat de mancare si apa in acest timp!), iar spre dimineata, acesta aproape inconstient, este inecat in cada, fara nicio mila, fatra nicio remuscare, in prezenta lui Magalie.
Procesul se deschide pe 5 ianuarie la Londra.
Eric pledeaza pentru ″nebunia″ care l-a apucat in noaptea de 4 ianuarie, iar Magalie neaga participarea si prezenta ei la moartea lui Kristy in acea noapte, care îi ruga sa-l omaore pentru a pune capat suferintei la care era supus.
In privinta mortii, amandoi au pledat nevinovati de premeditare, considerant ca moartea lui Kristy a fost accidentala, deci era vorba de o ucidere din culpa !
In ciuda pozitiei pe care cei doi au adoptat-o in fata Curtii Criminale londoneze, ei au fost condamnati la inchisoare pe viata !
Judecatorul a considerat ca ei vor trebui sa fie incarcerati, Magalie cel putin 25 de ani, pentru ca fiind prezenta nu a intervenit in apararea fratelui sa Kristy pentru sistarea (stoparea) sedintelor de exorcizare, iar Eric, cel putin 30 de ani, avand in vedere faptul ca era el cel care a practicat ″ritualul″ inuman, abominabil !
Cu acesta ocazie, Scotland Yard a facut cunoscut faptul ca in ultimul deceniu, din cele 83 de cazuri de abuzuri in cadrul practicilor rituale sau religioase, in 17 cazuri de exorcizare a reusit sa aduca pe cei vinovati in fata Justitiei.
Este cunoscut si cazul Preotului Daniel-Peteru Gorogeanu, exorcist de la Manastirea Tanacu (Judetul Vaslui) din Romania, care a fost condamnat la sapte ani de inchisoare de Inalta Curte de Casatie pentru ca, asistat de catre patru calugarite (printre care si Maica Superioara a Manastirii Tanacu), a practicat in iunie 2005 o sedinta de exorcizare, imobilizand pe o cruce de lemn, fara adapost, fara mancare si fara apa timp de trei zile, tanara calugarita Irina Cornici, care in urma acesteia a decedat.
Incarcerat pe 30 ianuarie 2008, acesta a fot eliberat conditionat sub control judiciar dupa executarea a 2/3 din pedeapsa, anul trecut.
Si cele patru calugarite condamnate la cinci ani fiecare (si la sase ani, Maica Superioara) au fost si ele eliberate in aceleasi conditii.
COMENTARIUL AUTORULUI
In plina desfasurare al secolului XXI, ne punem desigur intrebarea grava daca exorcismul ca teorie (ritual) de alungare ai demonilor(al spiritelor rele) din fiintele umane care ar fi posedati de obsesiuni satanice (diabolice, demonice) are sau nu, un viitor?!
Desigur, prin intermediul unei eventuuale reforme, care ar fi in curs!
Este greu de raspuns la aceasta intrebare.
Pe de-o parte, pentru ca dupa cum putem constata cu cat stiinta evolueaza si descoperim boli noi, cu atat si intrebarile noastre legate de ele se multiplica, iar aceasta intampina serioase dificultati in a le explica si cu atat mai mult, in a le vindeca.
Multi specialisti in virusologie considera ca HIV-ul (Virusului Imunodeficientei Umane) si HIC-ul (Virusul Heptitei C) nu vor fi niciodata erdicate, ci doar controlate, astfel incat intr-o zi (care nu ar fi foarte departe) vom putea trai cu ele ca si cu Diabetul, Epilepsia, Schizofrenia, etc., tratandu-ne sub un control medical adecvat.
Iar pe de alta parte, pentru ca exorcistii ″profesionisti″ (cei autorizati de catre Biserica) nu au ce regreta avand in vedere faptul ca ei intotdeauna au lucrat (si vor lucra si in viitor !) in stransa colaborare cu medicii, psihiatrii si psihologii.
Congregatia Cultului Divin, de-altfel, recunoaste faptul ca desi ea are competente certe in domeniul Liturgiei, poseda o experienta oarecum limitata in domeniul exorcizarii, cu toate ca functia de exorcist a fost inaugurata si fondata de catre Iisus si este inprescriptibila, deci rame actuala.
Si in Franta situatia este ambigua !
Multi exorcisti au fost desfintati in ultimii ani.
In timp ce peste 70 de exorcisti au fost numiti in dioceze, care in majoritatea cazurilor nu aveau niciunul!
Noul Episcop francez, Michel Saudreau (primul Episcop de Havre, Departamentul Seine Maritime, Regiunea administrativa Haute Normandie), cel care dirija grupul francez de exorcisti pana in 2007 a reafirmat existenta Diavolului.
Fiind nepotul lui Auguste Saudreau, fost Preot exorcist la Angers (Capitala Departamentului Maine et Loire, Regiunea administrativa Pays de la Lore, vestul Frantei), un ″traditionalist″, el publicat o carte legata de subiect, favorizand astfel revenirea (intoarcerea) la un echilibru cu doua tendinte : traditional si critic !
El a fost sustinut si de catre Preotul Sabin Saint Gaudens care a reinstaurat si exorcizarea in dioceza sa.
In principiu, insa, dupa parerea mea, atat timp cat Dumnezeul va exista, va exista atat Diavolul cat si spiritele rele, care nu vor putea fi alungate din cel posedat decat prin exorcizare, asa cum a precizat si descris ritualul acesteia, fondatorul ei, Iisus.
Cu alte cuvinte, exorcizarea este legata, practic, de existenta lui Dumnezeu, iar acesta din urma, cel putin in aparenta, nu va disparea mai devreme decat Diavolul.
Adica, odata cu moartea lumii, odata cu sfarsitul ei !
Thomas CSINTA, Jurnalist de Investigatie,
Redactor-Corespondent, Ziarul Necenzurat Atasat francez de presa la Paris
(Grupul de Presa al Politiei Capitalei-Bucuresti, Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului-Natiunile Unite)