Aug 28 RECLUZIUNE CRIMINALA CU VITEZA LUMINII

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta

(Articol de debut in presa, aparut in lb. franceza in Revista Penitenciarelor din Franta/1998"Les Gabelins News" si in Ziarul “Politia Capitalei 955” nr.147/2003, respectiv, Monitorul Organizatiei Drepturilor Omului-Natiunile Unite, nr.6/2004)

Studiile si cercetarile mele efectuate in mediul cacreral cu criminali periculosi (a se vedea si articolul autorului cu acelasi nume: „Criminali periculosi” http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2015/02/crimunali-periclosi-monitorul.html) , mi-au aratat in repetate randuri, ca un om privat de libertate (de libertate de miscare, de gandire, etc.) mult timp (ca in cazul pedepselor lungi de inchisoare), se dezumanizeaza si isi pierde reperele sale sociale, devenind o "bruta", o fiara, pentru care viata nu-si mai are sensul!

Iar un Om care nu mai are ce pierde in viata, devine periculos pentru cei din jur.

Cum insa frica de Moarte este mai rea ca Moartea insasi, gesturile unui disperat care nu mai are ce pierde, pot conduce la evenimente sociale dramatice, avand in vedere faptul ca viata este un "dar" si nu ne este "oferita" decat intr-un singur exemplar.

Iar daca din ea "taiem" o bucata, aceasta nu va mai "creste la loc", niciodata !

Cu alte cuvinte, viata se scurge fara voia noastra, iar timpul pierdut nu-l vom putea recupera, niciodata, sub nicio forma, din pacate !

Merita sa retinem si faptul ca binele si raul, nu sunt notiuni absolute.

Ca ele sunt dependente de un "reper" (referential) si reprezinta la "uman" cele doua componente fundamentale ale sale care sunt "generate", in principiu, simultan si in perechi, conform unor legi de conservare specific umane (omenesti).

Ca ele se transforma unul in celalat prin intermediul unor legi de evolutie si involutie cu respectarea unor legi de complementaritate, misterul carora avem datoria (obligatia) morala sa-l dezlegam si sa-l intelegem.

Reusind acest lucru, nu vom deveni nici mai buni si nici rai.

Insa sigur, vom deveni mult mai toleranti !

Pedepsele Lungi de Inchisoare (PLI), care in general, sanctioneaza activitati (actiuni) criminale de mare anvergura (crima organizata, crme de sange/omucideri cu premeditare-asasinate, crime economico –financiare deosebit de grave, trafic de droguri/dure, violuri cu tortura, jafuri armate, in special, bracaje de banca si furgoane blindate, cu victime, atentate-terorism contra sigurantei nationale, etc.) si cu care se confrunta din ce in ce mai mult legislatia a numeroase state de pe toate continentele lumii, de multe ori ridica atat problema necesitatii cat si a utilitatii lor. (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului legat de aceasta problematica: „In umbra vietii”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2015/08/in-umbra-vietii-mediul-carceral-francez.html)

Pentru ca totusi, reinsertiunea unui fost criminal (condmnat pentru o infractiune criminala sau un ansamblu de infractiuni criminale) in societatea civilia trebuie sa ramana o prioritate in toate aceste state (tari), avand in vedere faptul ca scopul privatiunii (privarii) de libertate (cand aceasta nu mai poate fi evitata!) nu poate fi distructiv, ci el ar trebui sa aiba (cel putin teoretic) ca punct de plecare, recuperarea, efectiva, a individului uman (adica, excluderea recidivei!), fost element antisocial intr-un alt interval spatio-temporal, din toate punctele de vedere, dar in special, pe plan socio-profesional.

Dupa cum prevede insa legislatia unor (mai multor) state, in care contopirea pedepselor nu este posibila, in urma unor condamnari succesive pe termene lungi si foarte lungi a unui fost criminal, principiul ”aditivitatii”, aplicat in repetate randuri, conduce la executarea unor pedepse de ordinul a sute de ani, practic, imposibil de efectuate intr-o viata de om!

Pentru a iesi din acest "impas" intr-o asemenea situatie, trebuie sa imaginam un model "eficace" care sa permita criminalului (fostului criminal) sa nu-si petreaca toata viata intr-un centru de detentie, privat de libertate, de placerile vietii si sa-si pierde reperele sale sociale (prin „‚institutionalizare”!) pentru a se tranforma, in final, intr-o "bruta dezumanizata" (cum se intampla in nenumarate cazuri, in special in cele de recidiva), dar sa-l si pedepsim pentru crimele pe care le-a comis si sa nici nu-i "oferim" posibilitatea de a recidiva !

Un asemenea model poate fi imaginat cu ajutorul Mecanicii relativite a lui Einstein (mai exact Teoria Relativitati Restranse/TRR, Einstein, 1905, a se vedea pentru detalii: http://www.astrosurf.com/agerard/quesako/relativite.html), conceput si elaborat de catre acesta pe cand lucra, inca, in calitate de Consilier (expert) la Biroul de Brevete (Patente) si de Inventii de la Berna (Elvetia).

Conform acestei teorii, timpul se scurge mult mai incet pentru criminalul (fostul criminal) - observator terestru care "isi duce traiul" linistit, inchis (singur) intr-o celula (standard/de 9m2, complet echipata cu utilitati, cel putin in Franta) mai mult sau mai putin "confortabila", intr-un Penitenciar (Maison Centrale) de inalta securitate (maxima siguranta), chiar si daca lucreaza (sau desfasoara activitati socio-educative), decat unui criminal (fost criminal) - observator mobil, care ar fi trimis in spatiu, in urma unei propuneri aprobate de catre JAP (Judecatorul responsabil cu executarea/amenajarea pedepsei in Franta), intr-o Calatorie Spatiala Relativista (CSR) cu o nava care s-ar putea deplasa cu o viteza in domeniul relativist (comparabila cu viteza luminii: 300.000 de km/s), avand ca echipaj la bord si Comisia de Aplicare a Pedepselor (CAP), in frunte cu JAP-ul (sâc) sau nu, evident!

Cu alte cuvinte, am imbarca criminalul (fostul criminal condamnat la PLI) intr-o asemenea nava spatiala si l-am trimite la "plimbare" un interval de timp scurt prin spatiu (univers), in functie de pedeapsa privata de libertate pe care o are de efectuat pe Pamant, respectand legile de transformare spatio-temporale ale TRR.

Printre altele, asa cum am mentionat mai sus, conform acestei teorii, timpul se scurge mult mai repede pentru observatorul mobil care se deplaseaza in univers, cu viteza in domeniul relativist (fata de Pamant), adica, cu o viteza comparabila cu viteza luminii, decat observatorului imobil sau chiar mobil dar cu o viteza infinit mica in raport cu viteza luminii pe Pamant.

Ca un "corolar" al acestei idei, la revenirea (intoarcerea) criminalului (fostului criminal condamnat) pe Pamant, s-ar scurge zeci sau sute de ani (in functie de timpul pe care acesta l-ar fi petrecut in "calatoria" sa in spatiu/CSR!), deci el ar trebui sa fie liberabil (eliberat) pentru ca si-ar fi ispasit pedeapsa privata de libertate si, si-ar fi "platit" datoria avuta fata de societatea civila.

In plus, in referentialul sau (sistemul de referinta), universul, din care si Pamantul face parte (inclusiv Penitenciarul in care ar fi trebuit sa-si execute pedeapsa privata de libertate), el n-ar fi imbatranit, practic, deloc !

Sa analizam acum efectele unei CSR

1. Individul si-a executat PLI-ul cu ocazia calatoriei sale, mai mult ca sigur fara incidente, avand in vedere timpul scurt de care este vorba, precum si locul unde s-a derulat evenimentul !

2. Conform CPP (Codului de Procedura Penala), la revenirea lui pe Pamant, a trecut acel interval de timp in care el ar fi trebuit sa fie incarcerat, deci poate fi eliberat, necondtionat (fara control judiciar) si lasat "liber" in natura pentru a se integra in societatea civila.

3. Trecutul lui conservat (stocat) intr-o baza de date (pe suporturi electronice si informatice de inalta fidelitate cu timp de viata "infinita") ar fi cunoscut de catre urmasii, urmasilor sai, pe cale indirecta, iar "supravegherea" reinsertiunii sale, pe cale "directa", l-ar putea face CAP-ul sub conducerea JAP-ului, martorul "ocular" al istoriei crimelor sale, de-a lungul generatiilor care i-au urmat celor care l-au trimis in spatiu pentru o CSR (sub forma unei "prelungiri prin continuitate" in sesns matematic!).

4. Criminalul (fostul criminal), privat de libertate, in ciuda faptului ca nu a imbatranit si nici nu si-a irosit viata in penitenciar, a fost totusi pedepsit "sever", pentru ca a fost "smuls" fortat dintr-o comunitate (grup social, familie, rude, prieteni, etc.) ale caror canale de comunicare si sistemul de functionare le cunostea (stapanea), ceea ce de altfel i-ar fi si permis sa le fraudeze.

In schimb, dupa revenirea lui pe Pamant fiind "proiectat" intr-o lume cu un avans stiintifico-tehnologic de cateva sute de ani, reinsertiunea lui in noua societate (pe care trebuie sa o descopere, sa o inteleaga, etc.), nu este deloc garantata.

Cu alte cuvinte, reusita acestei reinsertiuni implica, automat, si supravietuirea lui.

5. In ceea ce priveste recidivarea (recidiva) lui, sansele ar fi si ele minime, pentru ca, practic, nu poti comite infractiuni intr-o societate ale carei legi nu le cunosti si nu le stapanesti riguros, iar in caz contrar, in fond si la urma urmei, tot la reinsertiunea in societate ajungem si prin reducere la absurd, avand ipoteza noastra satisfacuta.

6. Pentru societatea civila, una dintre partile implicate in actul sau criminal (care si ea trebuie "satisfacuta"!), disparitia celui care executa pedeapsa intr-o CSR poate fi perceputa tot ca o sentinta "multumitoare", cum individul este "scos" ("pe veci" !) din circuitul vital si social terestru.

COMENTARIUL AUTORULUI

Cert, mai mult ca sigur, "renasterea" unori mari savanti (oameni de stiinta) ai secolelor XVI-XVIII (sau chiar si dupa, ai secolelor XIX-XX), nu ar oferi nici un fel de garantii privind reinsertiunea sociala si profesionala a acestora in mileniul trei.

Cu atat mai putin, a unui criminal (fost criminal condamnat la PLI), o categorie sociala, in general, marginalizata.

In concluzie, am convingerea ferma ca ipotetica reinsertiune reusita a unui criminal (fost criminal condamnat la o PLI), CSR-ist, ar fi suficienta pentru "iertarea" pacatelor sale de catre societate civila.

Cu atat mai mult cu cat, nu ar fi deloc imposibil ca nici JAP-ul si nici CAP-ul sa nu-i supravietuiasca (nici macar printr-o prelungire prin continuitate de "proximitate", decat daca ar calatorii cu el in spatiu, in aceasi nava spatiala relativista).

Cu alte cuvinte, in ciuda faptului ca in trecut ei ar fi fost "curati" in fata legii, ar trebui sa fie partasi la "executarea" pedepsei criminalului (fostului criminal), adica sa fie "pedepsiti" simultan cu el, reinsertiunea lor fiind la fel de problematica (indoielnica) ca si al celui in cauza, ceea ce ar putea ridica probleme serioase privind supravegherea "directa" a evolutiei acestuia de catre ei.

Renuntarea lor la CSR si "proiectarea in viitor" al criminalului (fostului criminal) de unul singur, nu ar fi inimaginabil, insa, nu ar mai exista nici un fel de martori "oculari" in privinta trecutului sau criminal.

In sfarsit, chiar daca intretinerea in conditii decente de trai (moderne) ai miilor de detinuti timp de zeci de ani costa destul (chiar enorm !) pe societatea civila, financiar, acest cost ar fi infim in raport cu o CRS!

In mod sigur, nici urmasii, urmasilor nostri (la puterea unor numere naturale cu multe cifre !) de criminali nu vor fi printre ei.

Deci nu ne ramane dacat sa visam !

Si nu este inca totul, pentru ca democratic vorbind, criminalul (fostul criminal) are dreptul sa refuze aceasta propunere al JAP-ului.

Niciodata, nimeni nu-l va putea obliga sa efectueze fortat o CSR, respectand drepturile fundamentale ale omului, pentru ca practic vorbind, o asemenea decizie ar putea fi reintroducerea Pedepsei Capitale sub o forma mascata.