„Adios Amigos”!
„Saracul Mexic, este atat de aproape de SUA dar atat departe de Dumnezeu” (Expresie populara mexicana)
Multumesc prietenilor mei fideli Y. Cohen (Franta) si J.-F. Dupire (Elvetia), fara sprijinul carora, realizarea acestui material, nu ar fi fost posibila.
Dedic acest articol memoriei unchiului meu Joe Banyay (1920-1997), absolvent al Academiei Tehnice Militare din Viena (Austria), fost membru in Consiliul de Administratie al Companiei Alcan (din 2007, Rio Tinto Alcan) si Senator de British Columbia (Canada), care sub comanda lui Erwin Johannes Eugen Rommel („Der Wüstenfuchs/Vulpea Desertului”), in cel de-al Doilea Razboi Mondial a luptat in Nordul Africii (Magreb) si care la sfarsitul anilor 1980 si inceputul anilor 1990 m-a introdus in haosul labrintului social-politic si economic al Statelor Unite Mexicane (fiind profund atasat de acestea!),
o imensa „gaura neagra” in Noua Ordine Mondiala, care din punct de vedere semiotic, nu respecta reguli si nici principii, in care coruptia generalizata in cadrul institutiilor guvernamentale, precum si legaturile lor cu organizatiile criminale de narcotraficanti, fac din acestea o lume aparte, fara limite, imposibil de gestionat, indiferent de culoarea politica, respectiv, de credinta, leaderilor politici care sunt, sau/si care, ulterior, vor veni la putere!
Corespondenta din Mexico
Pe 26 septembrie 2014, 43 de studenti al Scolii Normale Rurale „Raul Isidro Burgos” din Ayotzinapa (Municipalitatea Tixtla), aflat in Statul Guerrero (sudul Mexcicului), sunt rapiti si sechestrati la Iguala (aflat la cca 130 de km), iar ulterior, masacrati cu bestilitate, incendiati si ingropati intr-o fosa din proximitatea orasului Cocula (Statul Jalisco), nu departe de Iguala.
Programul educational al acestei scoli (plasata intr-una dintre statele cele mai sarace ale Mexicului), care permite absolventilor sai sa devina invatatori (cu o orienntare politica de stanga) in invatamantul primar, se inscrie intr-un model de educatie progresista si laica, avand ca ideologie „stangismul” mexican cu imaginea lui Ernesto Che Guevara, bazata pe teoria marxist-leninista (cu doctrina ei fundamentala, materialismului dialectic si istoric) si scopul, regenerarea populatiei de origine modesta, cu precadere, de origine indigena.
Evenimentul, fara precedent, intr-o tara in care coruptia, saracia, esecul integrarii populatiei indigene si kidnapping-ul sunt fenomene sociale care nu pot fi nici macar teoretic controlate, in care legaturile criminale de tip mafiot dintre alesi locali (al Poporului!) si traficantii de stupefiante (sefii Cartelurilor de droguri!), fac ravagii, in toate sectoarele de activitate si la toate nivelele, are ca efect o criza politica si morala profunda (de o amploare iesita din comun!), din care, aparent, nici autoritatile politice federale (nationale) si nici cele (ale organizatiilor) internationale, nu vad nicio iesire!
PREAMBUL
Fara grave „antecedente” criminale, in momentul de fata, orasul Iguala (Statul Guerrero din sudul tarii, unul dintre cele mai sarace ale Mexicului, cu o rata ridicata a criminalitatii) isi „cauta” primar, dupa ce in urma unei manifestatii de mare amploare a populatiei locale (inclusiv, studentesti) din 26 septembrie 2014, reprimata sangeros de catre Politia Municipala (cu complicitatea membrilor unei grupari armate criminale „Guerreros Unidos”), acesta, José Luis Abarca, impreuna cu sotia sa, Maria de Los Angeles Pineda, aflati in cavala (fuga) au fost retinuti pe 4 noiembrie 2014 la Ciudad de Mexico, pe baza unor mandate de arestare, eliberate de catre autoritatile judiciare federale mexicane.
Alaturi de acestia, considerati „ca principalii responsabili de reprimarea sangeroasa a manifestatiei si implicati in activitatile criminale din regiune”, autoritatile federale l-au retinut si pe Felipe Flores, responsabilul municipal cu Securitatate publica, sub comanda caruia ar fi avut loc evenimentul tragic.
Fiind banuiti ca ar fi fost ei, cei care ar fi comanditat reprimarea sangeroasa a manifestatiei (in care 6 persoane si-au pierdut viata si alte 27 au fost grav ranite), conform Procurorului General al Republicii Mexic Jesus Murillo Karam, cei trei ar avea legaturi „solide” cu narcotraficantii din regiune si in special cu gruparea Guerreros Unidos, care ar fi responsabila de disparitia celor 43 de studenti (care nici nu au mai ajuns la manifestatie).
Conform informatiilor obtinute de la Cabinetul Ministrului Justitiei, ar fi fost chiar politistii municipali din Iguala, respectiv, din Cocula (municipalitate vecina cu Iguala, aflata in Statul Jalisco), cei care ar fi predat studentii membrilor organizatiei criminale Guerreros Unidos (GU), pentru ca acestia sa „se ocupe de soarta lor”!
Ca urmare a acestui eveniment, este pentru prima oara cand autoritatile judiciare ar fi operat o arestare „masiva” in randul populatiei: 52 de persoane, intr-o prima faza (printre care 40 de politisti municipali), in special, pe cei care ar fi instigat la crima care a bulversat nu numai intreaga opinie publica mexicana, dar si cea internationala.
Ulterior, inca 22 de persoane (in total 74 de persoane) ar fi fost arestate pentru elucidarea „misterului” legat de disparitia celor 43 de studenti nevinovati, cu varstele cuprinse intre 17/18-21 de ani, studenti in anul I si II la Scoala Normala.
Vineri, pe 7 noiembrie 2014, acelasi Procuror al Republicii Mexic, Jesus Murillo Karam, anunta intr-un comunicat de presa ca ar fi fost arestati 3 membri al Cartelului Guerreros Unidos, care i-ar fi ucis pe cei 43 de studenti (facand si dezvaluiri „complete”!), dupa care ar fi ars cadavrele acestora pentru a nu putea fi gasite (descoperite) si nici identificate, iar ulterior, partile mai mari ale resturilor carbonizate, le-ar fi ingropat intr-o fosa din proximitatea municipalitatii Cocula (Statul Jalisco).
Ramasitele mai mici ale cadavrelor acestora, ar fi fost dispersate, in opt saci de plastic de-a lungul raului San Juan care strabate Cocula.
Conform declaratiilor acestuia, cei 43 de studenti (viitoare cadre didactice in invatamantul primar) de la Scola Normala „Raul Isidro Burgos” din Ayotzinapa (Municipalitatea Tixtla), ar fi fost rapiti si sechestrati impreuna, cu ocazia unui transport al acestora cu autocare la manifestatia care a avut loc pe 26 septembrie (contra practicilor si politicilor Guvernului Statului Guerrero, dar si contra celui federal mexican), cand acestea au fost interceptate de catre Politia Municipala (Locala) cu ajutorul unui grup armat (mascat), in care si-ar fi gasit sfarsitul 6 persoane (3 studenti-normalieni, 2 fotbalisti, respectiv, un civil), fiind ranite grav, inca alte 27.
Cei doi fotabalisti si civilul ar fi fost victime colaterale ale conflictului dintre studentii- normalieni si fortele locale de ordine (Politia Locala si grupul armat de mascati asociat acesteia), datorita unei grave confuzii (create) la fata locului, in care acestia vor „ataca”, din gresala si un autobus care transporta fotbalisti, respectiv, un taxi, din care un individ (fara nico legatura cu studentii si nici cu manifestatia!), aflat la momentul nepotrivit, in locul nepotrivit, amestecandu-se cu acestia, incerca sa opuna rezistenta!
APROFUNDAREA DOSARULUI
Pe 26 septembrie 2014, o manifestatie de mare amploare are loc in municipalitatea Iguala de la Indepedencía (Statul Guerrero, sudul Mexicului), un oras de talie medie (cca 145.000 de locuitori, al doilea ca marime dupa capitalaChilpancingo de los Bravo), aflat la 170 de km de Capitala tarii, Ciudad de Mexico (Mexico City) si la ceva mai putin de 200 de km de Acapulco, la care trei autobuze (autocare) transportau 100-110 studenti (viitoare cadre didactice-invatatori) al Scolii Normale Rurale „Raul Isidro Burgos” din Ayotzinapa (Municipalitatea Tixtla, Carretera Nacional Chilpancingo-Chilapa Km. 14, Ayotzinapa, 39181 Tixtla de Guerrero, GRO, Mexique), fondata in 1926, in care acestia erau formati in spiritul teoriei marxist-leniniste, al materilsmului dialectic si istoric, elaborat de catre marii teoreticieni germani al Revolutiei Socialiste si al Socialismului, respectiv, al Comunismului (ca oranduiri sociale): Karl Heinrich Marx (1818-1883), economist, filosof, istoric si sociolog, precursor in domeniul stiintelor sociale, Karl Friedrich Engels (1820-1895), economist si filosof, respectiv, Vladimir Ilici Lenin (1870-1924), revolutionar rus, teoretician politic, fost Presedinte al Consiliului Comisarilor Poporului Republicii Socialiste Federative Sovietice al Rusiei (1919-1924) si Presedinte al Consilului Comisarilor Poporului al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (1922-1924).
Multe din ideile dezvoltate in cadrul acestei scoli (creata in timpul reformei invatamantului din anii 1920, cand Secretarul Educatiei Publice era poetul, scriitorul, educatorul si omul politic Moisés Sáenz Garza, 1888-1941), se regasesc insa, sub o forma moderna si in lucrarile Profesorului Mark-David Mandel, politolog la Universitatea Quebec à Montral (Quebec, Canada), ale carui prelegeri remarcabile, legate de „Marxismul si Stiintele Sociale”, am avut ocazia sa le frecventez la inceputul deceniului trecut, dupa ce le-am putut aprofunda pana in cele mai mici detalii, in cadrul studiilor mele la Universitatea Bucuresti, in anii 1980.
Ca fizician teoretician (suprema fizica) si matematician, de formatie (de baza), intotdeauna am fost fascinat de teoria marxist-leninista, o teorie remarcabila, insa, din pacate, utopica, fara nico aplicatie reala (pragmatica) la stiintele societatii.
In sfarsit, in cadrul acestei scoli de viitoare cadre didactice, cu 45 de angajati (dintre care 39 de cadre didactice) si 532 de studenti (in pecial din Montaña, Costa Chica si centrul Statului Guerrero, care prezinta o rata ridicata de analfabetism) s-ar fi format si Lucio Cabañas Barrientos (1938-19874, fost secretar general al Federatiei Studentilor Socialisti din Mexic-FESCS, fost leader al Partido de los Pobres-PDLP/1968-1974), si Genaro Vázquez Rojas, 1931-1972, fost leader sindical al Statului Guerrero si simpatizant PDLP), respectiv, Othón Salazar (1924-2008,fost leader al Sindicato Nacional de Trabajadores de la Educación-SNTE si candidat al Partidului Comunist Mexican-PCM/1919-1981, pentru Guvernul Statului Guerrero), figuri mexicane legendare, care ar fi condus miscari importante de gherila (de orientare de stanga, de tip marxist) in perioada secolului XX.
In privinta Cartelului Guerreros Unidos-GU („Razboinici uniti”), organizatia criminala presupasa care ar fi responsabila de rapirea celor 43 de studenti „normalieni” de la Ayotzinapa, acesta ar fi fost fondata in perioada 2008/2009 (dupa uciderea lui Arturo Beltrán Leyva si dizolvarea Cartelului Los Beltrán Leyva), de catre Cleotilde Toribio Rentería (alias „El Tilde”, fost membru al Comandoului de asasini condus de catre Edgar Valdez Villarreal, alias „La Barbie”), avandu-l ca leader pe „El Chucky” si aliat pe José Luis Abarca (fostul Primar al municipalitatii Iguala), iar rival pe Cartelul Los Rojos („Rosiile”), ea fiind specializata in crima organizata, omucidere, rapire si sechestrare de persoane, terorism, extorsiune de fonduri, trafic de droguri (stpefiante), etc., operationala (activa) in statele Morelos si Guerrero (dintre cele 32 federative/unite, mexicane).
Conform documentelor oficiale (din baza de date a autoritatilor judiciare mexicane) coroborate cu ceea ce am putut afla din sursele noastre (sigure), prezente la fata locului, dupa interceptarea autobuzelor cu studentii-normalieni, ar fi avut loc puternice confruntari intre acestia si Politia Locala, in urma caruia 6 persoane (mentionate mai sus) ar fi decedat si alte 27 ar fi fost grav ranite.
Conform unei versiuni diferite de cea a Politiei Locale (obitnuta de la studentii Scolii Normale Rurale din Ayotzinapa), acestia nu ar fi urmat sa participe „in direct” la nicio manifestatie pentru revendicarea unor reforme guvernamentale, ci, ar fi fost in „trecere” (tranzit) prin Iguala, catre o alta destinatie, Statul Chihuahua (nordul Mexicului, frontalier cu SUA) pentru colectare de fonduri, cu scopul participarii, la Mexico, cu ocazia comemorarii masacrului studentilor din Piata celor trei Culturi (Tlatelolco), cu numai 10 zile inaintea inceperii Jocurilor Olimpice de Vara de la Mexico, in ziua de 2 octombrie al anului 1968 (un an cu mari tulburari social-politice pe plan mondial, inclusiv, in Franta, evenimente cunoscute sub numele de „Mai 1968”: un ansamblu de miscari si manifestatii, caracterizate prin revolte spontane, simultan, de natura cultutrala, sociala, politica si economica, dirijate contra societatii traditionale, capitalismul, imperialismul si in special, contra Guvernului condus de catre Prim-Ministrul de atunci Georges Pompidou, Presedinte al Republicii intre 1969-1974, dupa demisia lui Charles de Gaulle, 1890-1970, considerat un erou al natiunii franceze, in functie, intre 1958-1969).
De fapt acest masacru, in care si-ar fi pierdut viata, intre 200-300 de studenti (conform manifestantilor), 4 studenti si alti 20 ar fi fost raniti (conform surselor guvernamentale) si 50 de studenti si numai 10 raniti (conform fortelor de ordine publica), are loc in urma deschiderii focului asupra acestora adunati in Tlatelolco, de catre Armata Mexicana, in timpul Presededintiei lui Gustavo Díaz Ordaz (1911-979, in functie intre 1 decembrie 1964-30 noiembrie 1970), sub pretextul ca evenimentul ar fi pus in pericol securitatea Jocurilor Olimpice si este in ordine cronologica al doilea mare masacru din Piata Celor Trei Culturi, dupa cel din 13 august 1521, cand ar fi pierit in aceasta piata, peste 40.000 de persoane, printre care majoritatea „mexicas” sau azteci (populatii precolumbiene mesoamericane din partea centrala a Mexicului) din ordinul lui Cuauhtémoc (1497-1525), ultimul Imparat aztec.
Conform anchetei oficiale (guvernamentale), Politia Locala (Municipala), ar fi avut ca sarcina indepartarea studentilor de la manifestatie, dar si de la un „eveniment public” organizat de catre sotia Primarului, Maria Los Angeles de Pineda, aflata la conducerea unei organizatii locale de protectie al Copilului.
Cei 43 de studenti, ramasi in viata (care au disparut!) ar fi fost „arestati” (dupa dispersarea celorlalti studenti), de catre autoritatile politienesti locale, pentru a fi transferati de la Comisariatul Central de Politie Iguala la cel din Cocula, unde seful acestuia, César Nava González, ordona subalternilor sai transportul acestora in municipalitatea (comunitatea) rurala Pueblo Viejo (regiunea urbana Iguala).
Insa, acestia, n-ar fi ajuns acolo, ci ar fi fost „livrati” membrilor Cartelului Guerreros Unidos, care i-ar fi confundat cu membri infiltrati al cartelului rival Los Rojos, motiv pentru care i-ar fi ucis (masacrat) cu bestialitate.
Unul dintre camioanele incarcate cu studenti, ar fi apartinut lui Gildardo López Astudillo (alias „El Gil”, „El Cabo Gil”), membru al GU, implicat si in rapirea acestora.
Acesta l-ar fi sunat pe Sidronio Casarrubias Salgado (arestat pe 17 octombrie 2014), leaderul suprem al Guerreros Unidos (GU) si îi explica acestuia ca, cu „siguranta”, studentii arestati ar reprezenta o „adevarata” amenintare pentru controlul teritoriului Cartelului, motiv pentru care, acesta din urma, ordona subordonatilor sai, uciderea acestora.
Conform unor documente oficiale (aflate in arhiva Ministerului Justitiei mexicane), Sidonio Casarrubia ar fi recunoscut (detinut in momentul de fata) ca ar fi fost contactat de catre subalternii sai din Iguala, iar in urma celor afirmate de catre acestia, el si-ar fi dat acordul pentru lichidarea lor.
Unele documente (dar si indic-uri de-ale noastre, cu care am putut intra in contact), il desemneaza pe „El Chcky (El Choky)”, ca organizator (responsabil) al masacrului, contra caruia ar exista si dovezi (dar nu suficient de fiabile, dupa parerea mea!), care l-arputea implica, alaturi de Francisco Salgado Valladares (unul dintre sefii Securitatii din Iguala) si in rapirea celor 43 de studenti.
Conform unor procese verabale (declaratii al celor arestati si inculpati pe 7 noiembrie 2014), dar si a unor martori oculari (aflati la distanta, pe care i-am putut contacta), studentii ar fi fost transportati intr-un sector de stocare a resturilor (ordurilor) menajere din proximitatea municipalitatii Cocula (nu departe de Iguala), insa 15-17 dintre ei (conform mai multor versiuni) vor muri deja in timpul transportului, asfixiati, iar restul, vor fi ucisi de catre Patricio Reyes Landa, Jonathan Osorio Gómez si Agustín García Reyes.
Dupa incendierea cadavrelor (stropite cu benzina, utilizand reziduuri de lemne uscate din padure, cauciucuri uzate, respectiv, diverse materiale din plastic, gasite la fata locului), o alta „echipa” (neidentificata, membri careia nefiind cunoscuti decat dupa pseudonime!) se va ocupa de ingroparea ramasitelor carbonizate ale acestora intr-o fosa (groapa, cavitate artificiala) sapata cu acest scop.
Resturile acestora (bucat mai mici), la ordinul lui „El Terco”, acestia, le-ar fi dispersat in opt saci de plastic in apele raului San Juan din municipalitatea Cocula (Statul Jalisco).
Dupa indeplinirea „misiunii”, El Gil va trimite un masaj text lui Casarrubias Salgado, cu urmatorul continut: „I-am redus la cenusa, pe care am aruncat-o in rau. (...) Si pe care autoritatile n-o sa le gaseasca niciodata”!
Aici facem observatia ca investigatiile noastre au scos la iveala faptul ca dupa dezvaluirile facute de catre ucigasi, noua fose (gropi) clandestine ar fi fost dezgropate in Iguala si proximitatea ei, in care ar fi fost gasite 39 de cadavre (in doua etape: 30 intr- prima faza, iar ulterior 9), dintre care in prima etapa 28, nu au putut fi identificate (si ulterior, 24) si acestea nici nu apartineau studentilor-normalieni, conform unor experti argentinieni (veniti in ajutor), sub conducerea antopologului si legistului Mercedes Loreti, ceea ce nu facea decat sa confirme rezultatele autoritatilor mexicane.
De unde provin, atunci aceste cadavre?
Cine sunt ele?
Ceea ce este foarte grav, este faptul, ca nimeni nu stie!
Cu alte cuvinte, in Mexic, dispar zeci, sute, mii de oameni, de soarta carora, nimeni nu se intereseaza si nimeni nu stie nimic!
In ultimii opt ani, de la preluarea puterii de catre Felipe Calderon (2006-2012) si pana in prezent, sub Presedintia lui Enrique Pena Nieto, din 2012 (care este vazut destul de prost de catre electorat, de cand sotia acestuia a cumparat o rezidenta de lux, probabil, fie din bani publici delapidati, fie din bani proventi de la organizatii criminale, iar ulteror, „spalati” cu grija, in valoare de 7 milioane de $USD), cca 80.000 de persoane ar fi fost ucise de catre narcotraficanti si peste 20.000 ar fi disparut fara nicio urma!
In sfarsit, in urma acestui eveniment dramatic, manifestatii anti-guvernamentale au loc, in majoritatea Statelor Unite Mexicane, pe de o parte, atat contra Presedintelui Statului Repulicii Mexic, Enrique Pena Nieto (Partido Revolucionario Institucional-PRI, partid de dreapta, cu ideoogie: nationalism, federalusm, social democratie, refondat in 1946 de catre Manuel Ávila Camachodin Partido Nacional Revolucionario, creat in 1929 si reformat in 1938 de catre Lázaro Cárdenas del Río sub numele de Partido de la Revolución Mexicana), cat pe de alta parte si contra Guvernatorului Statului Guerrero Angel Heladio Aguirre Rivero (in functie intre 1 aprilie 2011-25 octombrie 2014, Partido de la Revolución Democrática-PRD, fondat in 1989, din PRI-Partido Revolucionario Institucional, partea “stanga” cu ideologie: social-democratism/socialism democratic).
Atragem aici atentia asupra faptului ca la inceput, autoritatile vorbesc de disparitia a 61-62 de studenti, pentru ca ulterior sa fie sigure de 57.
Nu peste mult timp insa, intr-o confuzie totala, Procurorul Inaki Cabrera, va confirma disparitia a numai 43/57, dupa localizarea a inca 14 dintre ei, fie la scoala, fie acasa, fie la rude.
Cei 43 studenti disparuti (ucisi) sunt: Abel García Hernández, Abelardo Vázquez Periten, Adán Abrajan de la Cruz, Alexander, Mora Venancio, Antonio Santana Maestro, Benjamín Ascencio Bautista, Carlos Iván Ramírez Villarreal, Carlos Lorenzo Hernández Muñoz, César Manuel González Hernández, Christian Alfonso Rodríguez Telumbre, Christian Tomás, Colón Garnica, Cutberto Ortiz Ramos, Dorian González Parral, Emiliano Alen Gaspar de la Cruz, Everardo Rodríguez Bello, Felipe Arnulfo Rosas, Giovanni Galindes Guerrero, Israel Caballero Sánchez, Israel Jacinto Lugardo, Jesús Jovany Rodríguez Tlatempa, Jonás Trujillo González, Jorge Álvarez Nava, Jorge Aníbal Cruz Mendoza, Jorge Antonio Tizapa Legideño, Jorge Luis González Parral, José Ángel Campos Cantor, José Ángel Navarrete González, José Eduardo Bartolo Tlatempa, José Luis Luna Torres, Joshvani Guerrero de la Cruz, Julio César López Patolzin, Julio César Ramírez Nava, Leonel Castro Abarca, Luis Ángel Abarca Carrillo, Luis Ángel Francisco Arzola, Magdaleno Rubén, Lauro Villegas, Marcial Pablo Baranda, Marco Antonio Gómez Molina, Martín Getsemany Sánchez García, Mauricio Ortega Valerio, Miguel Ángel Hernández Martínez, Miguel Ángel Mendoza Zacarías si Saúl Bruno García.
Ca urmare a acestui eveniment tragic, pe 29 septembrie 2014, 22 de politisti locali, banuiti ca ar fi implicati in „aresatea” si sechestrarea studentilor sunt retinuti de catre Politia Statului Guerrero (cu interventia Politiei Federale a Statelor Unite Mexicane), iar pe 30 septembrie 2014, Primarul municipalitati Iguala, afirma ca in 30 de zile va elucida elementele necunoscute ale acestui dosar.
Pe 6 octombrie insa, acesta, José Luis Abarca (Partidul Revolutiei Democratice/Partido de la Revolución Democrática-PRD), impreuna cu sotia sa, Maria de Los Angeles Pineda (Directoarea unei organism public pentru protectia Copilului), parintii a trei copii, cunoscuti si sub numele de „cuplul imperial” (proprietari a 17 terenuri cu imobile luxoase, de mari dimensiuni, a unui lant de magazine luxoase de imbracaminte, farmacii, etc., precum si a unui gigant centru comercial), sunt banuiti in mod „oficial” ca ar fi fost ei cei care ar fi pus la cale aceasta rapire, urmata de masacrul care a avut loc, cu ajutorul Cartelului „Razboinicilor Uniti”, cu care intretineau relatii „amicale”.
Pe 8 octombrie, studentii Scolii Normale Rurale „Raul Isidro Burgos” din Ayotzinapa, primesc, prin intermediul unei scrisori deschise, sprijinul Comandamentului General al EZLN (Armata Zapatista de Eliberare Nationala) dar si o prelevare de amprenta genetica (ADN) de pe resturile de cadavre carbonizate recuperate din raul San Juan, care va confirma ca este vorba de grupul de studenti-normalieni, dat disparut de catre autoritati.
Este un comunicat oficial facut de catre Felipe de la Cruz, resprezentantul parintilor studentilor disparuti si avocatul acestora, Miguel Agustin Pro Juarez.
Pe 14 octombrie, leaderul Cartelului din Statul Morelos, Benjamin Mondragón, simtindu-se incoltit de catre Politia Federala, se siuncide, iar marti, pe 4 noiembrie 2014, José Luis Abarca și soția sa Maria de Los Angeles Pineda, sunt arestati intr-un modest apartament, dintr-un cartier popuar la Iztapalapa (Statul/Ciudad de Mexico), el fiind incarcerat intr-o inchisoare de maxima siguranta, iar ea, tinuta in arest preventiv, timp de 40 de zile, fiind eliberata in aceste zile.
„Cuplul imperial”, care detinea 17 propietati luxoase in Iguala, lant de framacii, un mare centru comercial, precum si un lant de magazine de imbracaminte de lux, dormea pe o saltea gonflabila (sic!), intr-un imobil parasit (abandonat), practic, in asteptarea arestarii si nu a opus niciun fel de rezistenta autoritatilor politienesti federale.
Pe 7 noiembrie 2014, intr-un comunicat de presa, Procurorul Jesus Murillo Karam anunta ca cei trei ucigasi, membri al Cartelului GU, Patricio Reyes Landa, Jonathan Osorio Gómez si Agustín García Reyes sunt arestati si ca acestia ar fi facut facut dezvaluiri complete, evident, numai legat de ceea ce stiau sau cu ceea ce ei ar fi fost insarcinati!
Conform declaratiilor celor trei (consemnate in procesele verabale din dosarul de instructie), operatiunea de „carbonizare” a cadavrelor ar fi durat intre 14h00-15h00, incepand cu miezul noptii (al aceleasi zile, in care a avut loc manifestatia), iar corpurile carbonizate nu au putut fi manipulate, inca cca 03h00-03h30 datorita caldurii degajate, pana la caderea serii, ziua urmatoare, pe 27 septembrie.
Astfel, ramasitele omenesti al celor 43 de studenti-normalieni sunt adunate (si „maruntite” cu topoare si cutite!) in jurul orei 18h00-18h30, iar ulterior, stocate in opt saci de plastic, care in seara zilei de 27 septembrie, intre orele 20h00-21h00 vor fi dispersate in raul San Juan din Cocula.
Acest lucru ridica si mari probleme tehnico-medicale, in privinta identificarii ADN-urilor acestor ramasite coroprale („pescuite” din rau), ceea ce face ca apropiatii (rudele) studentilor sa nu fie convinsi (in prima faza) ca ar fi vorba de acestia.
Cu atat mai mult, cu cat din punct de vedere ideologic, presupusul instigator al macelului, Primarul municipalitatii Iguala José Luis Abarca era (si inca este!) membru al Partidului Revolutiei Democratice (PRD), unul dintre cele trei mari partide mexicane, cu o orientare politica catre democratia socialista, rezultat pe 5 mai 1989 din scindarea Partidului Revolutionar Institutional, un alt mare partid (istoric, cu o orientare politica de dreapta, orientat catre nationalism si federalism, refondat pe 18 ianuarie 1946 de catre Manuel Ávila Camacho)al carui reprezentat este noul Presedinte mexican, Enrique Pena Nieto (n. 1966 la Mexico, in functie din 1 decembrie 2012) succesor al lui Felipe Calderon (2006-2012, membru al Partido Acción Nacional-Partdiului Actiunii Nationale/PAN, fondat in 1939, un partid de crestin-social, membru al Internationale Democrate Centriste/IDC, avand ca ideologia „umanismul integral”).
Iar studentii de la Scoala Normala Rurala „Raul Isidro Burgos” din Ayotzinapa, erau, in principiu, tot de orientare de stanga, de extrema „stangista”, adica, marxista!
In felul acesta, dezvaluirile facute de catre cei trei asasini aresati pe 7 noiembrie, Patricio Reyes Landa, Jonathan Osorio Gómez si Agustín García Reyes, vor fi contestate de catre opinia publica, care va acuza Guvernul mexican de „manipulare” si de inducerea ei in eroare, datorita coruptiei si legaturilor pe care l-ar avea acesta cu narcotraficantii cartelurilor din regiune.
Cert este faptul ca, datorita unei mobilizari masive a populatiei civile, in ziele urmatoare 8-11 noiembrie au avut loc manifestatii in majoritatea statelor unite mexicane (ocazie cu care au fost incendiate, printre alte institutuii ale statului si sediul Primariei din Iguala si cel social al Partidului Revolutionar Institutional-PRI al Statului Guerrero), care aveau ca scop elucidarea misterului celor 43 de studenti disparuti, motiv pentru care pe 13 noiembrie, conform Vice-Ministrului Afacerilor Externe al Statului Guerrero, Juan Manuel Gómez Robledo, insarcinat cu Apararea Drepturilor Omului, ar fi fost deja arestati 60 de persoane in dosar (politisti locali, respectiv, functionari al statului Guerrero, membri al Guerreros Unidos-GU, etc.) din totalul de 74, care figureaza in dosarul de instructie.
Tot acesta mentioneaza intr-un raport al sau ca anumite ramasite omenesti (osoase) descoperite in sacii de plastic din Raul San Juan, ar fi fost expediate pentru expertiza ADN si unor laboratoare specializate (de Medicina Legala) de la Universitatea Innsbruck (Austria), respectiv, ca Guvernul mexican, ar fi semnat un acord cu o Comisie Interamericana al Drepturilor Omului (cu sediul la Whasington, SUA), pentru supravegherea derularii anchetei.
Dar miscarile populare, care se vor transforma in adevarate gherile urbane, nu se vor opri aici.
Majoritatea universitatilor din Statul Guerrero (in care se afla Iguala si unul dintre cele mai violente state ale Mexicului, in care functioneaza numeroase laboratoare clandestine care produc droguri sintetice), respectiv, din Satul Jalisco (in care se afla Cocula, unde ar fi fost ucisi si incinerati cei 43 de studenti de catre membri al grupului infractional de narcotraficanti GU) dar si in alte state (din ratiuni de solidaritate) , acestea vor declara o greva generala de 48h00, iar 150 de membri (dupa alte surse 500) al aripei, al Sindicatului de Cadre Didactice din Guerrero (CATEG), vor incendia sediul general al Partidului Revolutiei Democratice (PRD) din Chilpancingo de Los Bravo (Capitala Stutului Guerrero, cca 165.000 de loc., traversata de catre soseaua federala 95 care leaga Mexico de Acapulco), precum si sediul general al Guvernului Statului (Congresul) Guerrero, pentru ca ulterior, acestia sa dea foc si cladirii Ministerului Educatiei si Invatamantului.
Miscari populare importante vor avea loc si la Guadalaraja (cca 4,5 milioane de loc.uitori, Regiunea urbana, capitala Statului Jalisco, aflata la 500km de Mexico), dar si in Capitala federativa Ciudad de Mexico/Mexico City (cu cca 18,5 milioane de loc., regiunea urbana), in Piata Zocalo (centrul istoric al orasului, unde se afala Palatul Prezidential si National cu sediul Ministerului de Finante, construit de catre conchistadorul Hernan Cortes, dupa cucerirea Mexicului de catre spanioli si Catedrala), dintre care multe vor degenera si vor da nastere unor puternice confruntari dintre manifestanti si organele de ordine publica.
Din fericire pentru el, Presedintele Enrique Peña Nieto, care traieste in Rezidenta Los Pinos din Parcul Chapultepec, nu a fost prezent la fata locului.
Nici Aeroportul International Général Juan N. Álvarez din Acapulco (Statul Guerrero, trafic: cca 1 milion de pasageri/an, locul 15 national), cu curse regulate in SUA (New York, Atlanta, Huston, Dallas), Canada (Toronto, Montreal), Europa (Londra, Manchester, Dusseldorf, Cardif), respectiv, Columbia (Bogota) si Honduras (Panama), nu a fost menajat.
Acesta a fost nevoit sa-si anuleze mai multe curse , in special interne (catre Ciudad de Mexico, catre Satul Jalisco, la Puerto Vallarta sila Guadalajara) dar si in SUA si Europa.
Ca o masura de „securitate”, din acest motiv, Grupul Parlamentar Senatorial al Partidului Revolutionar Institutional (PRI), al Presedintelui Enrique Pena Nieto, reclama demisia GuvernatoruluiPRD Angel Heladio Aguirre Rivero (n. 1956, in functie intre 1 aprilie 2011-25 octombrie 2014), intr-un context social-istoric, in care in ultimul deceniu, in Mexic, cca 93.000 de persoane ar fi fost victime ale narcotraficantilor si peste 25.000 de persoane ar fi date disparute!
In ceea ce il priveste pe Procurorul General al Republicii, Jesús Murillo, acesta contesta faptul ca ar vrea sa se debaraseze de dosar: „Daca noi am fi avut intentia, de mult am fi clasat dosarul. Din contra, noi vrem sa mergem pana la capat si sa aflam adevarul!”, iar acesta este sustinut, printre altii, chiar si de catre Presedintele Boliviei, Evo Morales, solidar cu familiile celor 43 de studenti-normalieni disparuti!
Dupa parerea mea, din investigatiile pe care le-am efectuat in acest dosar criminal (inclusiv, din declaratiile unor martori de incredere), adevarul istoric legat de evenimentul dramatic din 26 septembrie 2014 de la Iguala-Cocula, este imposibil de stabilit cu certitudine (exactitate).
Datorita unei confuzii „generalizate” care este prezenta de maniera activa in toate documentele acestuia, alaturi de o serie de presupuneri (imposibile de verificat) si inexactitati in care se contrazic, chiar si martorii audiati!
Totusi, voi incerca sa prezint, derularea evenimentelor asa cum cred eu ca s-ar fi putut intampla, bazandu-ma pe studiul si analiza unor probe fiabile, pe de o parte, de natura guvernamentala, iar pe de alta parte, pe declaratiile colegilor (prietenilor) studentilor disparuti, respectiv, pe ale rudelor acestora.
Pe scurt, acesta s-ar fi derulat (desfasurat), in mai multe etape, dupa cum urmeaza.
Disparitia celor 43 de studenti „marxisti” (dintre cei 100-110 imbarcati initial in trei autocare) al Scolii Normale Rurale „Raul Isidro Burgos” din Ayotzinapa (Municipalitatea Tixtla), in regiunea Iguala-Cocula din Statul mexican Guerrero (sudul tarii), inainte ca acestia sa ajunga, efectiv, la locul manifestatiei, datorita interceptarii lor de catre Politia Municipala (Locala).
Desi numarul studentilor disparuti, la inceput ar fi fost evaluat la 57-62, ulterior, in urma unei mobilizari masive din partea autoritatilor locale dar si a rudelor acestora, numai 43 dintre ei au fost declarti (oficial) disparuti.
Aparent, pare ca acestia (in varsta de 17/18-21 de ani, inscrisi in anul I si II de studii) ar fi fost in drum spre Statul Chihuahua (nordul Mexicului, frontalier cu SUA), cu scopul colectarii (in cadrul unui turneu national) de fonduri in vederea comemorarii evenimentului dramatic si istoric din 2 octombrie 1968 la Ciudad de Mexico, in care si-ar fi pierdut viata cateva sute de studenti, dar s-ar fi oprit, tot pentru colectare de fonduri si la manifestatia publica, pe 26 septembrie din Iguala, organizata de catre sotia Primarului orasului, Maria de Los Angeles Pindea, directoarea unei institutii publice pentru protectia Copilului.
Este cert faptul ca in acel grup de studenti „marxisti”, ar fi existat si unii „rebeli”, care ar fi vrut sa se exprime (mai mult sau mai putin „liber”) la manifestatia din Iguala, pentru ca erau nemultumiti, pe de o parte, atat de Primarul din localitate, José Luis Abarca (PRD-Partidul Revolutiei Democratice, partid de stanga), respectiv, Guvernatorul Statului Guerrero, Angel Heladio Aguirre Rivero (tot din PRD), cat, pe de alta parte si de Presedintele tarii, Enrique Pena Nieto (PRI-Partidul Revolutiei Institutionale, partid de dreapta, in functie din 1 decembrie 2012), care n-ar fi luat masurile sociale promise pentru imbunatatirea conditiilor de viata (de trai) si in plus, fiind si suspectati ca ar fi corupti si ca ar avea legaturi cu narcotraficantii din regiune (stat), una dintre cele mai sarace al Mexicului, in care acestia sunt bine „implantati” cu culturi si laboratoare clandestine pentru productia de droguri sintetice.
Conform unei alte versiuni, acestia s-ar fi deplasat la evenimentul din Iguala, numai pentru a-si manifesta nemultumirea lor fata de autoritatile politice locale, iar recoltarea de fonduri, ar fi fost numai un pretext, sau cel mult, nu imposibil, dupa care urma sa se intoarca acasa.
Ceea ce nu putem exclude, pentru ca din investigatiile pe care le-am efectuat, reiese faptul ca elevii „marxisti” (mai mult „stangisti”) de la Scoala Normala Rurala din Ayotzinapa, ar fi participat deja la (mai multe) manifestatii violente contra Primarului José Luis Abarca, iar la ultima dintre ele, din iunie 2013, l-ar fi acuzat pe acesta de crima, anchetat ulterior de catre autoritatile locale pentru uciderea lui Arturo Hernandez Cardona, un leader al unei grupari taranesti cu propuneri social-politice „jenante” pentru acesta.
De altfel exista si dovezi materiale (originea carora nu le pot divulga) conform carora acesta ar fi alimentat lunar contul „Razboinicilor Uniti” cu sume cuprinse intre 150-170.000€, care erau „asociati” cu Politia Locala (apartinand Primariei), la reprimarea majoritatii actelor, considerate, antisociale si „indecente”, contra Primariei din Iguala.
Indiferent de variante, important este ca la caderea serii, in jurul orelor 17h00-17h30, Politia Locala (Municipala) ar fi „controlat” („atacat”, dupa unii!) autobuzele studentilor „stangisti” sub un pretext sau altul (ca ar fi deranjat manifestatia sau ca unii dintre studenti ar fi avut un comnportament „indecent” si „imoral” care ar fi perturbat linistea si ordinea pblica, etc.), ceea ce va da nastere unor ciocniri violente (cu deschiderea focului de catre politisti!), in care 6 persoane mor (3 studenti, 2 fotbalisti si un civil) si 27 de persoane sunt grav ranite.
Cei 43 de studenti ramasi la locul evenimentului sunt adunati de catre politisti (restul dispersandu-se prin zona), iar ulterior, „arestati” si condusi la Comisariatul Central de Politie din Iguala, pentru ca de acolo sa fie transferati (cu un camion al Politiei) la Comnisariatul Central de la Cocula, de unde seful acestuia, César Nava González, ordona oamenilor sai transportul acestora in municipalitatea (comunitatea) rurala Pueblo Viejo (aria metropolitana Iguala)
Conform documentelor oficiale (dar si din declaratia martorilor), se pare insa ca acest transfer nu are loc, iar studentii sunt „predati”, unor membri al Cartelului de narcotraficanti Guerreros Unidos („Razboinicii uniti”-pricipalul furnizor de marihuana si opium pentru regiunea urbana Chicago in SUA), apropiat Primarului din Iguala, José Luis Abarca si sotiei acestuia, Maria de Los Angeles Pineda, care la ordinul, sefului suprem al organizatiei criminale, Sidronio Casarrubias Salgado (aflat in detentie din 17 octombrie 2014), ar fi fost executati, avand in vedere faptul ca subalternii acestuia i-ar fi confundat pe acestia cu membri unui cartel adversar, Los Rojos.
Mentionam aici faptul ca inainte de eveniment, aleasa recent Consilier Regional din partea PRD (Partidul Revolutiei Democratice), Maria de Los Angeles Pineda, a si anuntat, oficial, candidatura sa la Primaria municipalitatii Iguala, in 2015, ca succesor al sotului sau!
De altfel, 15-17 dintre ei mor deja asfixiati in camionul care îi transporta catre o fosa special sapata in proximitatea municipalitatii Iguala (in care vor fi ingropati majoritatea), nu departe de un centru de stocare a ordurilor menajere, iar restul ar fi fost executati de catre Patricio Reyes Landa, Jonathan Osorio Gómez si Agustín García Reyes, pentru ca ulterior, cadavrele lor sa fie stropite cu benzina si arse, de catre alti membri al Cartelului „Razboinicilor Uniti”, timp de 14h00-15h00, intre miezul noptii de 26 septembrie si dupa masa zilei de 27 septembrie, pentru ca in cursul serii, ramasitele carbonizate ale cadavrelor sa fie imprastiate, impachetate in opt saci de plastic, in raul San Juan, care traverseaza Cocula.
Este de neinteles faptul, ca autoritatile mexicane federale nu s-ar fi (auto)sesizat in legatura cu acest macel macabru (din 26 septembrie) decat in a 10-a zi, cand au inceput sa si ia masuri (cel putin „de ochii lumii”!), pentru elucidarea misterului (legat de disparitia celor 43 de studenti), respectiv, pentru descoperirea celor care se fac vinovati de acesta, un proces deosebit laborios si complex, in care, in afara de faptul ca cei trei „razboinici uniti” au fost arestati (si care ar fi facut dezvaluiri complete!), in rest, nu se stie nimic, sigur (cu certitudine).
Sau probabil, nici nu se vrea sa se stie.
Cu alte cuvinte, autoritatile federale, in complicitate cu cele locale (de stat), ascund adevarul, realitatea in fata societatii civile.
Intre etapele „principale” descrise mai sus, exista si multe alte intermediare, care nu fac decat sa induca in eroare opinia publica.
Pe 6 octombrie 2014, la cea de a 10-zi dupa disparitia celor 43 de studenti, este descoperita de catre autoritati, la Pueblo Viejo (aria metropolitana Iguala), o fosa cu 28 de cadavre, acestea nu sunt insa cele cautate si n-au absolut nimic de a face cu ei, cel putin aparent, nici macar cu eventuale disparitii cu ocazia altor manifestatii antiguvernamentale din ultimii ani, conform Procurorului Statului Guerrero Iñaky Blanco, responsabil cu ancheta.
Peste cateva zile, pe 6 octombrie, sunt arestati doi posibili ucigasi „razboinici uniti”, care vorbesc numai de uciderea a 17 studenti, tot conform Procurorului Iñaky Blanco, insarcinat cu ancheta!
Pe 27 octombrie, sunt arestati inca alti 4 posibil ucigasi, dar acestia n-ar fi fost cei responsabili cu uciderea celor 43 de studenti, pe care îi cautau autoriltatile federele.
Daca 15-17 dintre ei s-ar fi sufocat in camion, unde sunt restul de studenti pana la numarul „mgaic” de 43, declarat oficial de catre autoritati, ca ar fi fost dati disparuti?
Preluarea anchetei de catre fortele armate federale mexicane, precum si de catre Jandarmerie, vor conduce pe 28 octombrie la descoperirea acelei fose la Cocula (in vecinatatea unei zone de depozitare a deseurilor), in care se vor gasi ramasitele omenesti al celor 43 de studenti „marxisti” dati disparuti.
De fapt, in realitatea, identificarea definitiva a celor 43 de studenti, nu a fost confirmata decat, recent, pe 6 decembrie, cand probele ADN au fost (re)expediate la Iguala din Austria, de la Institutul de Medicina Legala a Universitatii din Innsbruck!
Functionari al Primarariei Iguala (cu o orientare politica de stanga, ca si sudentii „marxisti”), ar fi declarat dupa aresatarea lor de catre autoritatile federale de ancheta, ca Primarul José Luis Abarca (PRD-Partidul Revolutiei Democratice, de stanga) ar fi vrut sa-i impiedice („pasnic”!) pe stundeti, pentru ca acestia sa nu perturbe ceremonia organizata de catre sotia sa Maria de Los Angeles Pineda, presedinta serviciilor departamentale de familie, iar in rest, ei habar nu au despre nimic!
Avand insa in vedere legaturile „cuplului imperial” cu organizatiile criminale de narcotraficanti (conform unor membri incarcerati al Cartelului Beltran Leyva, in cadrul caruia 3 frati a lui Maria ar activa si averea iesita din comun al lor) acesta este banuit ca ar fi responsabil de tragicul eveniment din 26 septembrie.
Dat in urmarire generala inca din 26 octombrie (pe baza unui mandat de arestare eliberat pe 22 octombrie), acesta este arestat intr-un apartement modest (abandonat!?), al unui catier popular din Iztapalapa (regiunea urbana Ciudad de Mexico), pe 4 noiembrie 2014.
In sfarsit, in total din cele 74 de persoane arestate in acest dosar criminal, 70 sunt inca incarcerate.
Intre timp, considerat incapabil sa gestioneze derularea anchtei la nivel local, Guvernatorul Statului Guerrero, Angel Aguirre (membru si el al PRD, ca si Primarul José Luis Abarca), este obligat (fortat) pe 23 octombrie, sa demisioneze din functia pe care o detinea din 1 aprilie 2011.
In ceea ce il priveste pe Presedintele tarii Peña Nieto (PRI-Partidul Revolutionar Institutional, de dreapta), considerat dupa alegeri de catre Times ca „salvator al Mexicului” datorita proiectelor sale economice, nici acesta, nu scapa de criticile care i-au fost aduse de catre masele populare mexicane, majoritatea dintre ele solicitandu-i chiar demisia!
Pentru ca acesta, desi a promis inainte de alegerea sa ca Presedinte (in functie din 1 decembrie 2012) ca „restabilirea ordinii si securitatii in Statul Guerrero” ar fi una dintre multiplele sale prioritati, totusi, pana in prezent, in acest stat (unul dintre cele mai sarace si violente ale federatiei), cca 95% dintre delicte si peste 80% dintre omucideri nu au fost elucidate!
Si nici nu vor mai fi vreodata.
Datorita timpului care scurge in defavoarea lor.
COMENTARIUL AUTORULUI
Contactul meu cu Mexicul, dateaza inca din anii 1980-1990, cand prin intermediul unchiului meu Jeo Banyay, pe atunci, in Consilul de Administratie al Companiei Alcan (Kitimat, Columbia Britanica), am avut ocazia sa cunosc o serie de persoane (printre care si personalitati), mai mult sau mai putin influente in aceasta tara (nu neaparat mexicani, care intre 1945-1950, i-au fost colegi in Legiunea Straina), de care el era profund atasat si in care isi petrecea vacante cu regularitate. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului:”Legio Patria Nostra”: http://www.necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44592-legio-patria-nostra.html).
Acest lucru mi-a fost de mare folos (utilitate), cand in vara anului 2011, pregatind un vast material in SUA, cu ocazia comemorarii unui deceniu de la atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, m-am lansat intr-un proiect mai mult decat rocambolesc avand ca scop identificarea unor fosti politisti prezenti la locul evenimentelor de la World Trade Center, care ulterior, au fost declarati „decedati” de catre autoritatile americane si considerati eroi in SUA, dar acestia traiau, sub o falsa identitate, in Mexic.
Pentru ca o parte dintre cei care cunosc adevarul au „disparut” fara urma (cei mai putin norocosi!), insa exista si altii, in care serviciile secrete americane (CIA, NSA, etc.), au avut mai multa incredere si care n-au murit decat in acte, devenind astfel, veritabili eroi al Statelor Unite.
Care inca si astazi, traiesc „en bonne santé„, departe de lumea dezlantuita”, in Mexic. (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului conscarat acestei problematici: „Un deceniu de terorism si antiterorism american”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/04/bilantul-terorismului-si.html)
Un alt contact, nu mai putin semnificativ cu aceasta tara l-am avut, anul urmator in 2012, cand, incercam sa ma lamuresc cu implicarea lui Florence Cassez intr-un dosar criminal franco-mexican de mare anvergura (in care aceasta a fost condamnata definitiv la 60 de recluziune criminala), prin intermediul unei organizatii criminale de raufacatori (de kidnapping) „Los Zodiaco”, activa in Ciudad de Mexico District (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici: „Esta libre pero no es inocente”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42536-esta-libre-pero-no-es-inocente.html)
Faptul ca in 2011 n-am venit ca pro-american in Mexcic, iar in 2012, nu eram convins de nevinovatia lui Florence Cassez, contrar opiniei publice si a autoritatilor franceze (care au si intervenit pe linie diplomatica pentru eliberarea acesteia!), mi-a fost de un real folos si am fost sprijinit atat de catre cei pe care i-am cunscut prin intermediul unchiului meu in anii 80-90, cat si de catre cei pe care i-am cunoscut, ulterior, prin intermediul acestora, conform unei diagrame Venn-Euler de tip arbore (probabilistic) in matematicile aplicate.
Si atunci, ca si acum de altfel, am ramas cu aceasi impresie, ca o mare majoritate dintre mexicani (si in special cei din zonele rurale ale statelor mai sarace), traiesc cu impresia ca „fratii” lor mai mari, mai bogati si mai puternici, americanii, ar fi responsabili pentru tot raul de care ei au parte, din pacate: saracie, somaj, coruptie, trafic de droguri, etc., in perfecta concordanta cu expresia lor populara:” „Saracul Mexic, este atat de aproape de SUA, dar atat de departe de Dumnezeu”.
Ca Estados Unidos Mexicanos (EUM) sunt manipulate si exploatate de catre „fratii” lor, cei mai influenti in lume, Estados Unidos de América (EUA), in propriul lor interes si nu neaparat in scopuri caritative sau nobile, ceea ce le „hraneste” profund ura contra acestora.
Dar cu toate acestea, in ciuda mandriei lor nationale si ura lor pentru „gringos”, majoritatea dintre ei ar emigra in SUA (fara sa stea pe ganduri!), daca acest lucru ar fi posibil.
Si numai pentru a putea beneficia de un trai decent, de o viata mai buna.
Sentimentul de injustitie fata de acestia este atat de profund la ei, incat pana si sechestrarea si masacrarea celor 43 de studenti al Scolii Normale Ruarale „Raul Isidro Burgos” din Ayotzinapa, considera ca ar fi „mana de gringos”.
Cert este ca intr-adevar, americanii („Jandarmii Lumii”), cei mai manipulati si cei mai mari manipulatori ai lumii au multe „rele” pe constinta lor, incepand cu teoria OZN-urilor, respectiv, cu disparitia miraculoasa a nevelor militare (ase vedea pentru detalii si articolul autorului:” Philadelphia Experiment. O experienta care nu a avut loc”: http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/43282-philadelphia-experiment-o-experienta-care-nu-a-avut-loc.html), continuand cu alimentarea urei rasiale din Orientul Mijlociu, respectiv, cu invazia SUA in Golful Persic si instaurarea unei democratii fortate in zona, care nu serveste la nimic (a se vedea pentru detalii si articolul autorului: „O democratie care nu serveste la nimic in pachetul din Bulevardul Malesherbes”: http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42586-democratia-care-nu-serveste-la-nimic-in-pachetul-din-bul-malesherbes.html) sau mai recent, cu complicitatea lor, la propriile lor atentatele teroriste din 11 septembrie 2011 sau cu sechestrarile de persoane din zonele lor de conflict (a se vedea si Rascumpararea”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/rascumpararea.html) etc., dar sub nicio forma, nu cred ca ei ar avea ceva in comun cu uciderea studentilor „stangisti” al Scolii Normale Ruarale „Raul Isidro Burgos” din Ayotzinapa.
Penru ca deja Vladimir Ilici Lenin, arata in celebra sa lucrare terminata in aprilie 1920, ca: „Stangismul” este ... boala copilariei comunismului!
Cu alte cuvinte, din punct de vedere marxist, dupa cum afirma marele nostru scriitor Mihail Sadoveanu („..un om de stânga"): „Noi suntem un stat neevoluat, aproape fără burghezie. Suntem 83% plugari. Pentru a ajunge la comunism, ar trebui să facem o evoluţie completă prin burghezie şi capitalism. (...).”
O conjectura pe care sub o forma ceva mai „moderna”, intalnim astazi, inca si in Mexic.
In concluzie, dupa parerea mea, la cei 43 de studenti „marxisti” ucisi in cadrul manifestatiei din 26 septembrie, respectiv, la Scoala Normala din Ayotzinapa, era (si va ramane) ideologia (doctrina) care deranja autoritatile locale si cu precadere „clanul” de raufacatori din preajma Primarului municipalitatii Iguala, adica „stangismul” stangii lor, ceea ce nu are absolut nimic de a face, cel putin direct si aparent cu „the gringos”!
Din pacate in EUM (Mexic), nu exista mecanisme eficace de control intern al fortelor de securitate, care sa le oblige pe acestea sa respecte drepturile fundamentale ale Omului, in special, datorita coruptiei si autoritarismului institutiilor publice, care nu servesc interesele populatiei ci pe cele ale elitelor politice locale si federale.
Nici macar crimele comise in perioada „razboiului murdar” din anii 1960-1980 nu au fost niciodata pedepsite, motiv pentru care cei 43 de studenti masacrati au fost victimele unei culturi represive, avand in vedere faptul ca Scoala Normala din Ayotzinapa, este un „focar” de contestatii (sociale) radicale, in principiu si prin traditie, in care s-au format, asa cum am mentionat si marii „razboinici” (revolutionari) populari, mexicani.
Ca dovada, contrar procedurii urmate in Argentina, Chile, Guatemala, Salvador sau Urugay, Presedintele mexican Vicente Fox (n. 1942, in functie intre 1 decembrie 2000-30 noiembrie 2006), numeste un Procuror si nu o Comisie care sa studieze adevarul legat de disparitia a 275-1.350 de persoane, in timpul acestui „razboi” contra stangii si ale revoltelor autohtone, in care, conform, Comisiei Nationale a Drepturilor Omului, ar fi fost implicate 37 de institutii ale statutului si 74 membri al Armatei, respectiv, al Poltiei federale, mexicane, intr-o lunga perioada istorica marcata de catre patru presedinti: Gustavo Diaz Ortaz (1964-1970), Luis Echeverria (1970-1976), Jose Lopez Portillo (1976-1982) si Miguel de la Madrid (1982-1988).
Lui Enrique Peña Nieto (actualul Presedinte, in functie din 1 decembrie 2012) i se reproseaza faptul ca, acesta se concentreaza prea mult pe latura economica a mandatului sau, impreuna cu Ministrul sau de Finante, Luis Videgaray, format la MIT (care doreste o crestere a PIB-ului superior Coreei de Sud si a unei cresteri economice superioare a celei din Brazilia, avand in vedere faptul ca Mexicul produce mai multe ecrane de televiziune decat China), in defavoarea problemelor legate de securitate interna, care creaza mari probleme societatii civile mexicane.
Pentru a incerca sa raspunda la indignarea populatiei, Presedintele in exercitiu anunta in fata Congresului (pe 1 decembrie 2014), un set de 10 proiecte de legi, de reforma constitutionala, pentru ameliorarea Securitatii nationale, a Justitiei si a Statului de drept, in in vederea crearii de comandamente politienesti unice in cele 32 de state ale EUM, punand astfel capat celor 1.800 de corporatii politienesti municipale, acuzate ca ar fi implicate in crima organizata care face ravagii pe intregul teritoriu national mexican.
Conform acestui set de proiecte de lege, cel putin teoretic, ar exista mai multe tipuri de parghnii de lupta contra impunitatii criminale si contra violarii drepturilor fundamentale ale Omului de catre fortele publice de ordine (tortura, disparitii fortate, executii extrajudiciare, etc.).
Societatea civila ar fi si ea implicata in evolutia acestor reforme, cu instaurarea unui „Sistem anticoruptie” si a unui „Registru national de victime ale violentei cartelurilor”, care ar fi facut in acest secol, peste 100.000 de victime si ar fi responsabile de peste 30.000 de disparitii neelucidate, intr-un „Mexic impartit in doua: unul in care PIB-ul a inregistrat o crestere de peste 40% in ultimele doua decenii si celalat, care a ramas in stadiu de subdezvoltare. (....).”
Pentru reducerea acestei fracuturi socio-economice intre ele, ar fi nevoie urgent de un plan de infrastructuri si de crearea unor poli industriali si financiari in cele mai sarace trei sate din sud: Guerrero, Oaxaca si Chiapas.
In incheiere, legat de masacrul celor 43 de studenti al Scolii Normale din Ayotzinapa, noi credem ca nu exista niciun mister.
Alertata de catre Primarul, José Luis Abarca (un „sponsor” si aliat al al Cartelului Guerreros Unidos- „Razboinici uniti”, prin intermediul sotiei sale Maria de Los Angeles Penida), Politia Municipala (Locala) din Iguala, a fost „constransa” sa ia masuri severe contra studentilor „marxisti” (mai mult „stangisti”, conform lui V. I. Lenin!) a caror reputatie in materie de contestatii social-economice radicale, era cunoscuta.
Dupa parerea mea, aceste masuri severe, nu aveau neaparat ca scop (cel putin de la inceput!) „disparitia” lor, procedeu clasic, utilizat la scara de catre majoritatea autoritatilor de ordine publica „abilitate” cu autoritarism, practicat, ca regula generala, in favoarea autoritatilor politice locale sau federale, prin intermediul unor organizatii criminale, „specializate” in domeniu, numiti: „curatatori” (killers guvernamentali in SUA, organizatii criminale de tip mafiot in Europa, carteluri de narcotraficanti in Mexic, etc.)
Din investigatiile pe care le-am efectuat, s-ar parea ca „ciocnirea” dintre Politia Municipala si studenti-normalieni (care nu s-ar fi deplasat la Iguala numai cu scopul strangerii unor fonduri pentru comemorarea victimelor de la 2 octombtie 1968 din Tlatelolco in Mexico, ci mai eles pentru revendicari sociale, economice si democratice!) ar fi incalcat regula „bunelor maniere” de confruntare (datorita unor imprejurari si confuzii imprevizibile: ceremonia organizata de catre sotia Primarului, Maria de Los Angeles Penida, manifestatia ad-hoc a populatiei datorita nemultumirilor acumulate pe toate plunurile vietii sociale de la preluarea puterii in stat de catre Enrique Peña Nieto) ceea ce a si „generat” primele victime (cele sase persoane ucise: cei trei studenti, cei doi fotbalisti si un civil-victime colaterale ale haosului) si cei 27 de raniti grav.
Din acest moment, martorii de la fata locului, trebuiau sa „dispara”, iar insarcinata cu aceasta „dificila” misiune erau „razbonicii uniti” al Primarului José Luis Abarca.
In general, autoritatile politienestimexicane sunt mai „sensibile” la asemenea misiuni, motiv pentru care acestea sunt transferate „curatatorilor” din cartelurile de narcotraficanti, ceea ce s-a si intamplat, de altfel.
In privinta celor trei „curatatori”, membri al Cartelului Guerreros Unidos, care ar fi executat misiunea, Patricio Reyes Landa, Jonathan Osorio Gómez si Agustín García Reyes, am indoieli serioase, pentru ca din informatiile pe care le detin din mediul de narcotraficanti, acestia nu sunt apreciati ca „profesionisti”!
Cu alte cuvinte, ar fi niste „elemente” infinit mici nesemnificative, care nu conteaza nici macar pentru organizatie si cu atat mai putin pentru societatea civila.
Ei nu sunt decat un fel de „tapi ispasitori” care, daca vor fi judecati, vor „dispare” si ei in cadrul unor „transferuri” de la un penitenciar la altul, fie in interesul lor, fie in interesul Cartelului, care nu neaparat trebuie sa fie aceleasi (confundabile).
Din contra, seful lor suprem Sidronio Casarrubias Salgado, acesta sigur va „dispare”, atunci cand momentul va fi potrivit, si nu atat in folosul lui, cat mai ales, in „folosul comunitatii”, adica, al celor care au nevoie de el, de „curatatorii” lui, de influenta lui sau, mai exact, al celor traiesc de pe urma organizatiei criminale pe care o conduce.
Restul, nu este decat un „detaliu”.
Nici nu mai conteaza.
Vorba lui Pablo Neruda (Ricardo Eliecer Neftalí Reyes Basoalto, 1904-1973, Premiul Nobel pentru Literatura, 1971) : „Adevarul este ca nu exista adevar”.
Acesta este adevarul!
Adios Amigos!
Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/12/adios-amigos.html