„CRIMA SI PEDEAPSA”
„Nu conteaza adevarul. Conteaza ceea ce credem noi despre adevar!”
Corespondenta de la Orléans (Loiret, Centre, Franta)
Inculpata pentru asasinat (intr-o prima faza a anchetei!), pentru uciderea sotului ei Norbert Marot, pe 10 septembrie 2012, care o teroriza psihic, o batea si o viola sistematic cu brutalitate (ca de-altfel si pe copii ei!), Jacqueline Sauvage (Marot dupa sot), in varsta de 67 de ani, a fost condamnata la Orléans (Departamentul Loiret, Regiunea administrativa Centre), pe 28 octombrie 2014, la 10 ani de detentie criminala de catre Curtea cu Jurati (Juriul Popular) Loiret, sub presedintia lui Catherine Paffenhoff.
Intreaga opinie publica franceza este bulversata in privinta acestei decizii, pe de o parte pentru ca AGA (Avocatul General al Acuzarii, reprezentand Ministerul Public, Sylvie Macquard-Moulin), nu a retinut contra acesteia „premeditarea” (ceea ce trebuia sa fie benefic inculpatei), iar pe de alta parte, pentru ca intr-un caz asemanator (din punctul de vedere a opiniei publice!), a lui Alexandra Lange, in varsta de 32 de ani, pe care sotul ei Marcelino Guillemin, o batea si o viola cu bestialitate, pe 23 martie 2012, la Douai (Departamentul Nord, Regiunea administrativa Nord-Pas de Calais), Curtea cu Jurati (Juriul Popular) Nord, a achitat-o pentru uciderea acestuia, in noaptea de 18-19 iunie 2009, ceea ce a facut-o celebra!
PREAMBUL
Pe 10 septembrie 2012, Jacqueline Sauvage [„Salbatic(a), nume predestinat!], pe atunci in varsta de 65 de ani, dupa 47 de ani de viata comuna, isi ucide sotul Norbert Marot cu trei focuri de arma, trase pe la spate, in spatele acestuia.
Acesta, nu numai ca isi batea sotia si o viola cu bestialitate, dar facea acest lucru si cu copii lor, cele trei fete si un baiat.
Jacqueline Sauvage, asa cum mentioneaza in Procesul Verbal din GAV („Garde à vue”-arestul de la sediul Brigazii de Jandarmerie) aflat in dosarul de instructie, nu mai suporta umilinta si violenta, verbala, respectiv, fizica al sotului ei, violul incestuos al acestuia, confirmat la proces si de catre fiicele cuplului, reiterat, cu detalii si in fata camerelor de luat vederi ale Canalului de Televiziune „i>Télé”! (A se vedea pentru detalii si articolul autorului „Reprimarea violentei conjugale”: http://necenzuratmm.ro/social/42424-reprimarea-violentei-conjugale.html).
In acesta, ea descrie cu cele mai mici detalii climatul familial degradant, demoralizant, extrem de tensionat, intre o violenta fara mila si fara limite, violul incestuos, respectiv, o puternica si cuasipermanenta alcolizare, al sotului ei, Norbert Marot.
Conform dosarului de instructie (datorita modului in care acesta a fost instrumentat!), Jacqueline Sauvage („Salbatica”), in concordanta cu CPF (Codul Penal Francez), risca, sanctiunea penala maxima prevazuta de lege (in asemenea situatii, extreme!), adica: recluziunea criminala (inchisoarea) pe viata! (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici: ”Condamnat la inchisoare pe viata”: http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42413-condamnat-la-inchisoare-pe-viata.html).
In contextul in care, Parchetul de pe langa TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Orléans, nu a retinut contra inculpatei „premediatrea”, avand in vedere faptul ca aceasta era in posesia unui permis de arma de vanatoare.
Avocatul ei, Charles Dubosc, imediat dupa pronuntarea sentintei, pe 29 octombrie 2014, a anuntat ca va face apel la sentinta pronuntata de catre Curtea cu Jurati Loiret, considerand ca sanctiunea penala pronuntata contra clienta lui este „extrem de severa”!
Noul proces, foarte probabil, va avea loc in fata Juriului Popular Indre et Loire, la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Tours (Departamentul Indre et Loire, Regiunea administrativa Centre), la sfarsitul anului viitor.
APROFUNDAREA DOSARULUI
Timp de mai multe decenii (mai exact 47 de ani), Jacqueline Sauvage, casatorita cu Norbert Marot, a trait alaturi de acesta in localitatea La Selle-sur-le-Bied (Courtenay, la cca 17 km de Montargis, Departamentul Loiret, Regiunea administrativa Centre), un adevarat cosmar, intr-un context conjugal de o rara violenta, in care aceasta a fost maltratata si abuzata sexual, sistematic, fiind umilita si batjocorita dupa pofta „stapanului” casei, sotul ei.
In cadrul procesului (dificil si complex!) care s-a desfasurat la TGI Orléans, in fata Curtii cu Jurati (Juriul Popular al Departamentului Loiret, compus din 9 Jurati: 3 magistrati si 6 cetateni „onorabili”-fara cazier judiciar, alesi de pe listele electorale locale), Presedintele Curtii Catherine Paffenhoff, ca de altfel si AGA (Avocatul general al Acuzarii reprezentand Ministerul Public), Sylvie Macquard-Moulin, au depus eforturi „serioase” pentru a intelege motivatia inculpatei.
Atragem aici atentia asupra faptului ca in privinta Juratilor, Sylvie Macquard-Moulin, Avocatul general al Acuzarii (AGA), conform regulamentului, putea refuza 3 Jurati, iar Avocatul apararii 4 dintre ei, pe care propunea in urma tragerii la sorti Presedintele Curtii, Catherine Paffenhoff.
La acest proces, Juriul a fost compus din 3 femei, respectiv, 3 barbati, precum si 2 Jurati de rezerve, amandoi de sex feminin.
Alti doi Jurati, amandoi barbati, au fost refuzati de catre avocatul apararii, Charles Dubosc, un avocat in plina maturitate, cu o vasta experienta in procedura Criminala.
In momentul comiterii actului criminal (omorului voluntar, calificat) de catre Jacqueline Sauvage (Marot), aceasta se afla in interiorul casei, de unde, prin usa de la intrare, intredeschisa, ea trage asupra sotului ei, Norbert Marot, asezat pe un scaun (din plastic), cu spatele la ea, pe terasa din gradina aflata in fata casei, avand o alocoolemie (procent de alcool si nu de alcoolemie, in sange) de cca 2g (1 g de etanol pe litru de sange fiind echivalent cu 22 milimol pe litru de sange sau ½ de mg de etanol pe litru al aerului expirat. Daca notam cu T alcoolemia si K coeficientul de difuzie: cca 0,7 pentru subiectul de sex masculin si 0,6 pentru cel feminin, cu o densitate a etanolului de cc 0,8 obtinem pentru alcoolemie relatia: T=[10Ua/Km], unde m reprezinta masa subiectului in kg, iar Ua unitatea de alcool, definita de catre OMS-Organizatia Mondiala a Sanatatii, ca 10g de alcool pur).
Sotul, Norbert Marot (in varsta de 65 de ani), era patronul unei SRL, specializata in inchirierea de vehicule cu sofer, pentru transport de mesagerie (TMM- Transport Messagerie Marot, 24 Lot les Hauts de la Selle, La Selle sur le Bied-45210, inregistrata pe 6 ianuarie 1998 la Orléans, Nr. SIRET 41489802300018, RCS Orléans B 414 898 023) avand ca administrator pe Sylvie Perriere (fosta Marot, inainte de casatorie, fiica cea mai mare a lui Norbert Marot).
Individul era coleric, sadic, violent, brutal, dependent de alcool si infidel, cel putin in ultimele trei decenii.
Un violator-incestuos, diabolic.
In plus, un „vecin” incomod, descris ca periculos, care teroriza intregul cartier.
De frica caruia „stiau bine vecinii si cei apropiati acestuia”.
Nu exista insa nicio reclamatie (plangere) depusa (inregistrata) contra acestuia (de teama!), nicaieri, la niciun Comisariat de Politie, la nicio Brigada al Jandarmeriei si la niciun Tribunal.
Exista numai marturii ale sotiei sale, Jacqueline, precum si ale ficelor sale: Fabienne, Carole, respectiv, Sylvie (care lucrau in cadrul intreprinderii familiale, ca adminisrator) sau al vecinilor si apropiatilor acestora, care au descris cu amanunte comportamentul tiranic, „terorizant” al acestuia, precum si modul inuman in care acesta isi trata familia, in „sanul careia, bataia si violul, sistematic, de-a lungul anilor, fara nicio mila, erau moneda de schimb”.
Pe fetele lui le trata ca pe niste „curve”, „obiecte sexuale” cu care isi satisfacea propriile placeri si fantasme, specifice caselor de toleranta.
Conform versiunii „originale”, a depozitiei (declaratiei) inculpatei, in ziua comiterii crimei (ca de-altfel, zilnic), in cursul diminetii, aceasta lucra in biroul casei (ca prospectoare comerciala, in cautare de clienti potentiali)..
Dupa ce a luat masa de pranz cu sotul ei si fiind obosita din cauza medicamentelor pe care le utiliza (zilnic) cu prescriptia medicului, ea s-ar fi dus in dormitor si s-ar fi intins in pat (pentru o siesta care dureaza in principiu 04-05h00).
Insa, faptul ca sotul ei (un adevarat monstru!) a venit dupa ea in camera (dormitor) si a deranjat-o din somn, tragand-o de par si strigand catre ea: ”scoala-te si fa ceva de mancare”, a facut-o sa-si „piarda capul”, iar cum arma (pusca de vanatoare, model Baretta, tinuta in spatele usii) era „intodeauna incarcata, am armat-o, dupa care mi-am pierdut controlul si am explodat, tragand asupra lui. (...). Dupa ce mi-am dat seama de ceea ce am facut, am sunat la 18. Nu (mai) eram eu insami. El mi-a deschis buzele inca odata! (....)”.
Exista insa o „mica” problema, sa spunem, de „precizie”!
Inculpata, in declaratia ei afirma ca ar fi tras cu ochii inchisi asupra sotului ei si este interesant ca in ciuda acestui fapt, toate cele trei cartuse trase si-au atins tinta!
Foarte probabil, femeia vroia sa spuna ca a tras cu ochii deschisi, dar dupa ce a tras, si-ar fi inchis ochii!
Conform unui jandarm audiat la bara, expert in balistica, evident, asa ceva n-ar fi imposibil, insa, ea fiind un vanator „consacrat”, de ce si-ar fi inchis ochii?!
Exista insa si o problema, sa spunem „mare”!
Inculpata nu ar fi consumat niciun fel de medicament inaintea comiterii crimei, avand in vedere faptul ca expertiza analizei toxicologice nu a reusit sa puna in evidenta acest lucru!
In plus, in afara de o eventuala „corectie” pe buze, niciun alt semn de violenta n-a putut fi pus in evidenta pe corpul inculpatei, dupa comiterea crimei.
In rechizitoriul sau, Syvlie Macquard-Moulin, AVG (Avocatul General al Acuzarii) reprezentand Ministerul Public, a considerat ca „decedatul (victima) n-ar fi prezentat un pericol imediat”, deci sub nicio forma nu se poate fi admis faptul ca Jacqueline Sauvage ar fi actionat in „legitima aparare” (sustinta de catre reprezentatii Asociatiei de ajutor acordat victimelor violentei conjugale, dar si o buna parte a opiniei publice, precum si a mass-mediei)!
Dupa parerea mea, in timpul procesului sau (24-28 octombrie 2014), inculpata, nu a reusit sa convinga Juriul Popular, nici de teroarea si frica in care traia si nici de faptul ca viata ei, precum si a fiicelor sale ar fi fost in pericol.
Din contra, faptul ca timp de atatia ani nu a facut cunoscut autoritatilor politienesti si judiciare „infernul conjugal”, in care traia cu copii ei, respectiv, incestul „monstrului” asupra acestora (chiar daca ea s-a aparat afirmand ca: „îi era teribil de frica de acesta”!), ar fi constituit o circumstanta „agravanta” in privinta ei.
Este si motivul pentru care Syvlie Macquard-Moulin, AGA a solicitat Curtii, o sanctiune penala cuprinsa intre 12-14 ani de recluziune criminala, fara a retine capul de acuzare de „premeditare” in cazul omuciderii (adica, asasinatul, presupus in prima faza a anchetei), adresandu-se Juratilor: „Ce sanctiune penala trebuie acordata acestei femei (....). Dvs trebuie sa fixati pedepasa pentru pretul unei vieti. Veti trimite (transmite) astfel un mesaj important (tare!) barbatilor si femeilor batute, care se vor hotari sa-si denunte sotul. Pedeapsa dvs., in egala masura trebuie sa o responsabilizeze, in egala masura si pe inculpata Jacqueline Sauvage”.
Din contra, pentru partea civila, familia lui Norbert Marot, actul ar fi fost premediat, pentru ca Jacqueline Marot era o vanatoare „profesionista” (pasionata de vanatoare) si tragea, in principiu, cu o mare precizie.
In concluzie, ea putea sa-si „execute” sotul pe baza unui plan bine pus la punct, conceput cu meticulozitate.
Si inca un „amanunt” important: in vara anului 2011, Fabienne cu sotul ei l-au luat pe „bunic” (Norbert Marot) cu copii lor la bordul unui Camping Car intr-o excursie in Departamentul Somme (Regiunea administrativa Picardie, nordul Frantei) fara sa-si fi facut griji ca acesta ar putea sa-i violeze sau sa-i agrseseze sexual.
Declaratia lui Fabienne la proces, conform caruia: „El stia ca nu are voie sa se atinga de copii nostri?!”, dupa parerea mea, este o afirmatie putin convingatoare.
Important este faptul ca Jacqueline Sauvage, nu a reusit sa inteleaga, la sfarsitul procesului (conform raportului expertului-psihiatru) ca de ce este inculpata pentru uciderea unui om care isi „tiraniza si viola familia, sistematic, fara nicio mila”!
Acest punct de vedere este sustinut, nu numai de catre fiicele sale, respectiv, de catre cei apropiati, dar si de catre opinia publica franceza, care sub o forma sau alta, incearca sa intervina in procesul urmator (in apel, probabil la sfarsitul anului urmator), la Tours, in fata Curtii cu Jurati (Juriului Popular) Indre et Loire, compus din 12 Jurati: 3 magistrati si 9 cetateni alesi (fara cazier judiciar) de pe liste electorale locale.
Pentru ca toti cei implicati, mai mult sau mai putin emotional in acest dosar, considera ca verdictul pronuntat de catre Juriul Popular Loiret, la ora 15h30, in ziua de 28 octombrie 2014, este mult prea sever, deci nejustificat si nedrept!
Cu atat mai mult cu cat inculpata a comparut in fata instantei „libera”!
Merita sa insistam aici si asupra fatului (putin cunoscut si neexploatat practic de catre Justitie!) ca acest eveniment dramatic are loc, dupa ce al 4-lea copil al cuplului (despre care s-a vorbit foarte putin!), un baiat, pe nume Pascal, se sinucide (in ziua care precede crima!), pentru ca nu mai suporta promiscuitatea, violenta si brtalitatea tatalui, precum si violul comis de catre acesta, asupra membrilor familiei!
Cadvarul acestuia este descoperit de catre jandarmi, spanzurat, la domiciliul familial, dupa arestarea lui Jacqueline Sauvage si inculparea acesteia cu capul de acuzare de ”asasinat”, in timpul efectuarii perchezitiei la domiciliul cuplului.
In momentul descoperirii cadavrului, medicul-legist aprecia sa sinuciderea ar fi avut loc cu cca 48h00 mai devreme, adica, exact in seara premergatoare, uciderii lui Norbert Marot (descris la proces, printre celelate defecte ale sale si ca un individ „caracterial, cu o foarte puternica personalitate, in fata caruia nimeni nu avea curajul sa faca observatii, cu atat mai putin reprosuri ”).
Cu alte cuvinte, in timpul dejunului (masa de pranz) al cuplului Jacqueline-Norbert Marot, inainte de drama, baiatul lor era deja mort!
Alexandra Lange, achitata intr-un dosar similar (din punctul de vedere al sociatatii civile!) pe 23 martie 2012 la Douai, de catre Curtea cu Jurati (Juriul Popular) Nord (pentru uciderea sotului ei, Marcelino Guillemin, in noaptea de 18-19 iunie 2009, ceea ce a facut-o celebra!), revoltata din cauza verdictului a declarat canalului de televiziune „I>Télé”: „Da, ea a comis o crima. Si el, toate crimele le-a comis (violenta conjugala, viol/incest!). In acest caz, ea n-a suferit deja destul?. (...) Ea a fost expusa violentei si violului din partea sotului ei timp de 47 de ani, a fost pedepsita destul”.
A reactionat violent si Janine Bonaggiunta, avocata care a obtinut achitarea acesteia, afirmand ca ”verdictul ma deranjeaza in masura in care, cu toate ca o crima a fost comisa, pentru aceasta, Jacqueline Sauvage nu este responsabila, sub nicio forma”.
Prezentam aici cele mai importante „elemente” din acest dosar, dezbatute la proces, care au avut ca efect condamnarea lui Jacqueline Sauvage (Marot), la 10 de detentie criminala.
Din declaratiile inculpatei:” Eram 8 copii in familie, bine crescuti si educati, eu fiind ultimul, nascut in 1947. Una dintre surorile mele, a decedat in anul nasterii mele, ca urmare a unei afectiuni cardiace la varsta de 12 ani. O alta sora de-a mea, Marie-Renée, a decedat la numai 8 luni dupa nastere.”
Acest „element”, este deosebit de important, pentru ca el atesta faptul ca Jacqueline Sauvage a avut o copilarie, absolut normala, fara traumatisme fizice si psihice, iar surorile ei ar fi decedat datorita unor complicatii, ale unor afectiuni, mostenite genetic!
„Mi-am intalnit sotul la varsta de 15-16 ani si il frecventam pe ascuns...desi fratii mei ma supravegheau si ma sfatuiau sa-l las in pace...Era preferatul meu”.
Desi fratii lui Jacquelin Sauvage se opuneau casatoriei acesteia cu Norbert Marot, ea, se casatoreste, totusi, cu acesta, pentru ca era gravida (la varsta de 16 ani) cu fata ei cea mai mare, Sylvie!
Acesta la randul lui, îi va interzice (cu desarvarsire!) lui Jacqueline sa-si mai frecventeze familia timp de 4 decenii, cu toate ca, inca de la inceput si inca un timp, aceasta îi intretinea pe ei!
Nu dupa mult timp, cand era insarcinata cu Sylvie (in luna a 5-a), tatal ei a decedat.
In 1966 s-a nascut Carole si anul urmator Pascal, baiatul ei.
Intre timp sotul ei a facut un an de armata, unde obtine permisul de conducere categoria C si se va angaja ca sofer (rutier) pe camion.
Ea va lucra intr-o spalatorie, pana cand in 1970 se vor muta la Melun (Departamentul Seine et Marne, Regiunea pariziana), unde se naste cea de-a treia fata a lor, Fabienne.
Pana in 1974, cand sotul ei va fi concediat pentru o „gresala profesionala” grava, ea facea tot felul de munci „marunte” (prost remunerate), insa cu ajutorul mamei acesteia, construiesc casa lor de la La Selle sur le Bied si cumpara in 1981 un camion, cu ajutorul caruia vor face livrari de marfuri, in cadul unei (micro)intreprinderi familiale.
Ulterior, cand firma se mareste si devine SRL (Societate cu Raspundere Limitata), fata lor cea mai mare, Sylvie (acum Perriere dupa sot) preia administratia ecesteia si vin in intreprindere sa o ajute si baiatul lor, Pascal, respectiv, Fabienne.
Din 1991, pe langa aceasta SRL, familia se lanseaza si in comertul cu vinul.
Jacquelin Sauvage va face prospectiuni comerciale (atragere de clienti) si se va ocupa de RV (Randez-vous-uri), iar Pascal si Fabienne, vor fi soferi pe camioane.
Sotul ei, Norbert Marot, avea un comportament decent, agreabil, in public, insa acasa, din contra, era rau, violent si incestuos: „L-am cunoscut in scoala generala prin intermediul unor prieteni (...). Era un baiat frumos. Eram indragostita de el si am ramas. Il iubeam dar mi-a fost foarte frica de el. (...). Avea o motocicleta dar n-avea bani de benzina, Il ajutam eu sa-si puna benzina. Intotdeauna il ajutam. El n-avea niciodata bani. (...). El se intalnea si cu alte fete”.
Aceasta marturie (destul de confuza, de-altfel) este un alt element in defavoarea inculpatei, pentru ca aparent, aceasta isi iubea sotul tot timpul, de cand a l-a cunoscut in 1965 si pana in 2012, cand l-a ucis.
Dar apare fireasca si intrebarea: cum a fost posibil ca ea sa-si fi putut iubi sotul, Norbert Marot, care o batea fara mila si o viola sistematic, impreuna cu ficele sale, timp de aproape 4 decenii?
Este greu de inteles!
Adica, cum poti iubi un monstru, care te bate, te batjocoreste, iti este infidel si te violeaza?
Un monstru, in fata caruia n-ai niciun cuvant de spus!
In fata caruia esti un „obiect fara nicio valoare”!
Cu toate acestea, nu este vorba de o „crima pasionala ci mai mult de o crima comisa din razbunare. O crima voluntara si nu o crima din culpa”.
Audiati, vecinii au crezut la inceput ca cele trei focuri de arma au fost trase asupra pasarilor si nu s-au impacientat deloc, cu atat mai mult cu cat, Norbert Marot, a fost vazut viu de catre acestia cu putin timp inainte, in jurul orei 17h30.
Din contra Jacqueline Sauvage, parea la proces, destul de rezervata, derutata, dand raspunsuri scurte si confuze Presedintelui Curtii, fara mare „valoare”, in privinta intelegerii dramei, ceva in genul: „Nu stiu...., N-am avut probleme particulare....Nu prea vorbeam cu el...”, care nu o avantajau absolut deloc.
In principiu, din depozitia martorilor (vecini), reiese ca familia Marot, parea a fi o familie unita (si implinita), ceea ce din nou, nu o favoriza pe Jacquelin Sauvage, in schimb, el avea o atitudine aroganta si amenintatoare, care inspira frica celor din jurul lui.
Se pare ca majoritatea dintre ei, erau nemultumiti de acesta si de comportamentul social al acestuia, motiv pentru care s-ar fi depus plangere la Brigada de Jandarmerie, insa ele ar fi fost clasate, fara niciun fel de urmari.
Parea sa fi fost „intusabil”!
Ar fi fost vorba insa, de „lucrari marunte”: venea beat acasa, injura si insulta pe cei cu care venea in contact.
Se mai intampla sa faca si gesturi imorale, ceea ce insa, n-avea nimic in comun cu violenta conjugala si violurile incestuase comise asupra membrilor familiei, acasa.
Unii dintre vecini au afirmat ca „erau intotdeauna echipati” (in vehiculele lor) cu obiecte de gradinarit (cazma, sapa, lopata, grebla, etc.), pentru „a se apara in caz de nevoie”, contra acestuia, absolut imprevizibil si chiar „au elogiat-o” pe Jacqueline Sauvage, pentru fapta comisa.
Intr-o mare majoritate de cazuri, insa, ea isi sustinea sotul si il apara in fata vecinilor (ceea ce îi deruta si pe acestia!), o atitudine nu tocmai adecvata, tinand cont de calvarul pe care il traia in cadrul familiei, impreuna cu copii ei.
Pascal, baiatul cuplului era mereu batjocorit si insultat de fata cu toata lumea, era considerat de catre tatal acestuia un „nimic”, un „obiect care nu merita nicio atentie”, dar nici ceilalti membri ai familiei nu erau respectati si „erau terorizati fizic si psihic non-stop”.
Norbert si-ar fi propus ca obiectiv „principal” (prioritar), distrugerea fara mila a acestuia, pentru ca incerca sa se opuna politicii sale dictatoriale si teroriste, in famile.
Si acest lucru, numai pentru faptul ca era la curent cu atitudinea incestuoasa al tatalui sau fata de surorile sale, pe care incerca sa le protejeze.
Marot era un om irascibil, coleric, nervos, care se „inflama” rapid, dar muncitor si nu suporta ca salariatii sai sa nu lucreze sau sa nu-l asculte, insa in majoritatea timpului era alcoolizat„ca sa nu spunem ca ar fi fost mai mult timp beat decat treaz”.
Din contra, au fost si martori la bara, care au declarat ca nu l-ar fi vazut niciodata beat si ca in privinta acestuia „ar fi circulat doar barfe”.
In ceea ce priveste infidelitatea conjugala a acestuia, era bine cunoscuta si „ar fi fost la ordinea zilei”.
O fosta salariata la intreprinderea familiala a acestuia, a demisionat cu doua decenii in urma, pentru ca ar avut o relatie amoroasa de cca doua luni cu decedatul, de care Jacqueline ar fi aflat, motiv pentru care „relatiile lor ar fi fost foarte incordate un timp”.
Ea, Jacqueline, ar fi insultat-ocand se intalneau si odata i-ar fi tras si o palma acesteia, in fata portii ei.
Conform depozitiei acestei femei, Norbet Marot ar fi fost intr-adevar posesiv, dar niciodata nu ar fi fost violent, nici cu ea si nici in anturajul ei, motiv pentru care ea „nu avea ce sa-i reproseze acestuia”.
In plus, ea a facut o mentiune care a defavorizat-o inca odata pe inculpata: „Eu nu am vazut-o niciodata supusa pe Jacquelin Sauvage (...) Amandoi, atat el, cat si ea, aveau un caracter foarte puternic si pareau uniti”.
In sfarsit, depozitiile fiicelor lui Jacqueline Marot, au fost intr-adevar inspaimantatoare, care ridica un mare semn de intrebare (tot in defavoarea victimei): cum a fost posibil, ca aceasta sa fi fost alaturi de sotul ei, sa-l fi sustinut in public si sa-i fi tolerat violul incestuos comis asupra copiilor lor, timp de peste doua decenii?
Acestea au descris cu detalii cum tatal lor, Norbert Marot, „le tripota”, „le agresa sexual”, „le viola”, in baie, in subsolul casei (in spalatorie), respectiv, in dormitoarele lor, fara ca ele sa aiba curajul de a-si manifesta nemultumirea lor.
Fara sa fi avut curajul de a se revolta, de a se opune gestului incestuos al acestuia, pentru a nu fi „batute cu bestialitate, fara mila”.
Dimineata se introducea in camerele lor si se „instala confortabil in pat, fara sa plece vreodata nemultumit, nesatisfacut”.
In general, cum in timpul saptamanii era in diferite deplasari, week-end-ul, in familie, era un adevarat cosmar pentru ele, dar si pentru mama lor Jacqueline, de care tatal lor nu era niciodata multumit.
Sub niciun aspect: „nici ca gospodina si nici ca femeie!”
Acesta nu suporta ca Sylvie, fata lor cea mare sa ajute in activitatile gospodaresti, iar cand acest lucru se imntampla, „el devenea impulsiv, rau si atmosfera se degenera rapid”.
Pentru ca „era femeia lui”!
Pentru a scapa de el, ea a fost nevoita sa-si continue studiile la Paris, iar ulterior sa gestioneze intreprinderea familiala, tot de acolo.
Comportamentul acestuia ar fi fost acelasi chiar si cu ocazia sarbatarilor (Paste, Ziua Republicii, Craciun, etc.), ca si week-end-urile pe care le petrecea, in general, cu familia.
Toate aceste momente, care ar fi trebuit sa fie de „bucurie” pentru membri familiei, ar fi fost in realitate, momente de groaza, de care acestia „isi aduc aminte cu amaraciune in suflet”.
In principiu, din cate am inteles eu, ar fi existat tentative de denuntare a lui Norbert Marot, dar acesta era „extrem de vigilent” si ar fi putut riposta „violent, cu pusca sa de vanatoare”, in timp util (real), avand in vedere faptul ca Brigada de Jandarmerie cea mai apropiata era la cca 8 km departare.
Cu alte cuvinte, i-ar fi amenintat (fara incetare!) toti membri familiei (cu carabinele sale de vanatoare, Baretta!), ca daca vor indrazni sa depuna plangere impotriva lui, „el este capabil sa-i impuste pe toti” (sotia sa Jacqueline, fetele lui, Sylvie, Carol si Fabienne, respectiv, pe baiatul lui, Pascal).
Toti considerau ca ei n-ar fi reprezentat pentru el „decat niste sclavi, obiecte sexuale, de care acesta putea sa profite dupa voia lui si fara consimtamantul lor”.
Las cum cred ca era, probabil, constient de monstruozitatea faptelor comise, acesta n-ar fi suportat „dezvaluirea adevarului depre el” anchetarea, respectiv, inculparea si incarcerarea lui, pentru acestea.
In principiu, membri familiei, considerau ca autoritatile politienesti nu i-ar fi putut proteja de el, avand in vedere, imprevizibilitatea si tenacitatea acestuia.
Din contra, Sylvie, in depozitia ei aflata in dosarul de instructie, nu pomeneste nimic magistratului care instrummenta dosarul („de rusine”), de modul in care tatal ei, o agresa sexual, o viola si in care aceasta era obligata sa „se comporte cu acesta”.
Si nu-i destanuia nici mamei ei, „acest amanunt” pentru a „nu o disconforta, pentru a nu o indispune”!
Fabienne, care a facut „front comun” cu Sylvie, ar fi procedat la fel.
Si in plus, a continuat sa si lucreze ca tatal ei!
O alta „bila neagra” pentru inculpata Jacqueline Marot.
In schimb, aceasta va afla de violul incestuos comis asupra lui Carole din 1986 (care nu l-a mai revazut in ultimul deceniu!), numai in 1989 si in loc sa-l denunte, a incercat sa „treaca cu vederea, pentru a nu alarma opinia publica din anturajul lor”, care, oricum, era profund nemultumita de ei.
Nu numai ca pe aceasta ar fi supus-o unor pervesiuni sexuale (cu violenta, motiv pentru care, nu rareori, sangera), dar in plus, si urina pe ea!
In absenta acesteia, sadic si diabolic cum era, nu rareori venea acasa si cu amantele lui (cuceriri noi!), la domiciliul conjugal.
Interesant este faptul, ca, cu toate acestea, fetele lui, l-au iubit, totusi, pentru ca ar mai fi „petrecut cu acesta si momente placute: ne-a invatat sa inotam, sa muncim, etc”.
Fiind abil, prefacut (niciodata tandru!) „stia sa joace cu sentimentele, celor care il iubeau sau tineau la el”.
Fabienne (pe care a violat-o incepand cu varsta de 16 ani!) afirma la bara: „La 42 de ani, cand am avut curajul sa-i spun ceea ce cred despre el, m-a scuipat in fata, cu rautate si ura. (...). Eram inca virgina.. Dupa acest eveniment am fugit de acasa.”!
Din contra, sora lui Norbert (care s-a constituit in parte civila, reprezentata de avocatul M. Henry), era suprinsa de tot ceea ce auzea in sala de audienta!
Dar cel mai mult, „ar fi socat-o faptul” ca Jacqueline nu i s-a plans niciodata de comportamentul antisocial al fratelui sau: „De ce nu a depus plangere contra lui, daca era asa cum a fost descris de catre martori”?
Conform depozitiei acesteia, Jacqueline, ar fi fost foarte mandra de familia ei, de intreprinderea lor familiala, iar pe Norbert il alinta: „moumoune” (o persoana, „moale, statica si naiva”).
Interesanta este si depozitia, unei prietene a lui Pascal, cu care acesta a trait impreuna (in cuplu), un deceniu (intre 1994-2004) si de la care are doi copii (o fata si un baiat).
Aceasta, desi se intelegea foarte bine cu Jacqueline („Mamie”, in locul careia facea cumparaturile cand aceasta era batuta de catre Norbert-„Papy”!), s-ar fi separat de Pascal, intocmai, datorita faptului ca si el era un individ violent si cazut in patima alcoolului, intocmai, datorita atmosferei familiale dezastruoase.
Acesta, ar fi avut mari dificultati in asumarea resobonsabilitatilor in ceea ce priveste violenta lui conjugala si ar fi hartuit-o pe fosat sa concubina, inca patru ani, dupa despartirea lor.
Din contra, prietena ei, inainte de separarea lor a depus contra lui o plangere la Brigada de Jandarmerie, insa n-ar gi indraznit sa faca acelasi lucru si contra „Papy”, cu toate ca si ea fost maltrata de catre acesta.
Si numai pentru faptul ca il imagina pe acesta ca un „guru” de secta si „îi era frica de el ca si de moarte”.
Un fost prieten al lui Fabienne, batut si el („mar”!) de catre Marot, l-a descris pe Papy si acesta, ca pe o „gura spurcata”, o adevarata bruta (lipsit de omenie si de prieteni), care l-a „desfigurat pe el si a spart si nasul fiicei sale, fiind pregatit sa si traga in el, la nevoie, fara niciun fel de „prejudecati”.
In urma acestui eveniment, acesta ar fi gazduit-o pe Fabienne timp de 3 luni la el si s-a hotarat se depuna o plangere impotriva agresorului sau, insa aceasta din urma, l-a rugat sa renunte!
Un alt martor, care il cunostea pe Marot inca de la varsta de 16 ani, il descria ca pe un adevarat „scandalagiu” si „bataus notoriu, de temut”, deja la aceasta varsta.
In schimb, pe cand era sofer pe camion, era politicos si cuceritor cu femeile, care „îi cadeau in plasa una dupa alta” la inceput, „pentru ca mai tarziu sa devina victimele lui (sub o forma sau alta)”.
Cu 11 nepoti, Jacqueline Sauvage, desi s-a pensionat in 2008, a continuat sa lucreze sub forma de colaborator la intreprinderea familiala TMM (Transport Messagerie Marot) creata cu sotul ei, cu exact doua decenii in urma, ceea ce ar pune in evidenta faptul ca nu prea „ar fi fost atasata sufleteste de acestia”.
Sau, din contra, nu ar fi indraznit sa se ocupe de ei (de educatia lor, acasa la ea), intocmai, pentru ca acestia sa nu fie in preajma sotului ei, „monstrul uman”, Norbert Marot.
Pentru a evita, un eventual incest si asupra lor.
Ceea ce, in cazul ei, ar fi putut reprezenta, o „circumstanta atenuanta”!
Dupa pararea mea aceste „amanunte” nu au fost lamurite nici in cadrul instructiei (instrumentarii dosarului) si nici la proces.
In orice caz, din documentele pe care le-am putut studia, fara nicio indoiala, Jacqueline Marot, era o femeie ambitioasa, perseverenta si muncitoare, dar si autoritara (confirmata si de catre gardienii inchisorii unde se afla incarcerata in detentie provizorie), care l-a cunoscut pe Norbert Marot la varsta de 15 ani, cu care s-a si casatorit (in graba, fiind deja gravida cu Sylvie) pe 5 iunie 1965, in urma unei „legaturi, mai mult decat, pasionale”, iar toti cei patru copii ai sai i-a nascut intre 17-25 de ani, ceea ce i-a permis ca sa poata fi „activa in intreprindere” inca din tinerete (cand copii ei erau deja majori, in activitate si ei), iar, succesul acesteia, in mare parte, se datora eforturilor depuse de catre aceasta.
Acest „amanunt” ar explica atasamentul, deosebit (exagerat, chiar) al ei, fata de intreprindere, motiv pentru care, ea ar fi facut tot ceea ce omeneste ar fi fost posibil pentru a o salva de la un eventual faliment (lichidare), sacrificand pentru cauza acesteia chiar si proria sa familie.
Casatoria ei cu Norbert Marot, are ca efect, o ruptura totala a legaturilor socio-umane intre ea si fratii sai, care se opuneau cu fermitate acestei uniuni.
Din acest motiv, ea se izoleaza de rude (in special de fratii sai) si incearca „sa se realizeze in cadrul familiei”, ceea ce, din pacate, nu se materializeaza datorita comportamentului caracterial, violent si incestuos al sotului ei, pe care nu l-a putut cunoaste suficient de bine, inainte de casatorie.
Dar, ea nu renunta la sotul si familia ei, nici dupa ce Marot comite violurile incestuoase asupra fiicelor lor si multiplica relatiile sale extraconjugale.
„Calca peste cadavre”, pentru a-si mentine familia unita, cel putin in fata lumii.
Copii ei vrand sa fie alaturi de ea si sa o ajute in cadrul intreprinderii, au acceptat tirania si incestul tatalui lor, sacrificandu-se si ei la randul lor, ca si Jacqueline, practic, pentru o cauza pierduta: „o familie fericita, implinita”, care n-a existat, niciodata, in realitate.
In ceea ce priveste comiterea crimei, ea o recunoaste, fara ezitare (fiind cea mai buna tragatoare din familie), insa, in privinta „premeditarii”, afirma ca ”nu stie ce sa spuna”.
Isi regreta fapta, in special, pentru copii ei.
Detentia sa provizorie (pana la proces) a marcat-o profund.
In special, datorita contactului ei „cu o lume in care nu-i apartine, in care nu se regaseste”.
In care supunerea, violenta si insultele sunt moneda de schimb.
Pentru ca mediul carceral are propriile lui legi, care trebuie respectatate cu strictete, pentru a-i supravietui cu demnitate!
Dupa 6 luni, va trece in fata unei comisii de disciplina, pentru un comportament „neadecvat”, in mediul carceral, insa, aceasta o disculpa.
In ziua crimei, luni dimineata, pe 10 septembrie 2012, ea s-a sculat devreme si, si-a luat micul dejun in jurul orei 06-07h00, dupa care a urcat (la etaj) in birou pentru a gestiona relatiile cu clientii intreprinderii.
Din pacate, in acea dimineata nu prea avea clienti, ceea ce i-a spus si sotului ei, cand acesta revenea in jurul orei 10-10h30 de la centrul de colectare a deseurilor.
In sfarsit, au luat prinzul impreuna, dar el era deja „bine alcolizat cu Whisky” (exact 2,02g/l, conform dosarului de instructie!), dupa care ea a luat niste somnifere si calmante (pe care le-ar lua cu regularitate, prescrise de catre medicul curant) si s-a dus in dormitor, unde s-a intins in pat.
Cum, vecinii l-au vazut pe Norbert, in jurul orei 17h30, foarte probabil ca acesta cand a intrat in dormitor si a trzit-o brusc, tragand-o de par, strigand la ea: „du-te si fa ceva de mancare....”, era intre intre 18-19h00.
Iar focurile de arma s-au auzit in jurul orei 19h30.
Trezindu-se din somn (fara sa stie exact la ce ora!), aceasta si-a pierdut controlul:”Nu eram eu, nu stiam ce-i cu mine, nu ma puteam controla. Atunci am luat pusca (care era intotdeauna incarcata cu cartuse, de catre el!) si am armat-o. El s-a asezat pe un scaun din plastic, pe terasa din fata casei, cu spatele la mine. Atunci am explodat si am tras asupra lui. Cu ochii inchisi. (...). Imediat dupa ce mi-am dat seama de ceea ce am facut, am sunat la 18.
Pe mainile ei sunt identificate 9 particule tipice armelor de foc si 42 pe vestimentatia ei.
Din pacate, analizele de sange nu au putut pune in evidenta, consumul medicamentelor pe care, aceasta le lua cu „regularitate” pentru a putea dormi.
Din contra, se pare ca unul dintre ar fi facut-o si „agresaiva”.
In privinta sotului ei, de cand s-au apucat de afacerile cu vinuri, Norbert, era tot timpul alcolizat.
Consumul lui zilnic, era de cca 1L de vin, 3 pahare de whisky la pranz si 3 seara (combatbil cu o alcoolemie de cca 2g/l)
Cateodata, consuma alcool si in timpul noptii, daca se scula.
In repetate randuri, Norbert Marot o batea pe Jacqueline cu violenta (lovituri aplicate in cap care era plin de tumefactii sau in fata!), iar aceasta din urma se salva in padurea din apropiere, de unde era Pascal, baiatul ei care, o recupera si o aducea acasa!
Deseori, ea nu putea sa iasa din casa cu saptamanile datorita tumefactiilor si hematamelor faciale pe care le avea, vizibile si de la distanta.
In dimineata zilei de 10 septembrie, el o insulta pe Fabienne (pe care o facea „curva nenorocita” in fata copiilor ei) dar si pe nepotii sai, care il deranjau.
In versiunea ei, la proces, ea afirma ca pusca de vanatoare Baretta, ar fi fost incarcata de catre sotul ei si ca aceasta ar fi fost in camera ei.
Intr-o versiune anterioara, care data din timpul instrumentarii dosarului, afirma ca era ea cea care ar fi incarcat-o, dar ea ar fi fost asezata, de catre sotul ei, in spatele usii la iesirea din casa.
Confuzia ei era atat de mare, incat, dupa parerea mea, nici aceasta problema nu a fost lamutrita la proces!
Oricum, este cert ca subsolul casei era „blindat” cu pusti si carabine, iar cartuse se gaseau peste tot in casa, aproape in toate incaperile.
Cu toate ca „premeditarea” nu a fost retinuta contra ei de catre AGA (Avocatul General al Acuzarii), reprezentand Ministerul Public, retinerea capului de acuzare de „omucidere voluntara”, era inevitabila, ceea ce exclude deci, „legitima aparare”.
Dupa cum declara ea: „Am devenit agresiva fara sa-mi dau seama. Era rebeliune. Imediat insa, dupa eveniment, am regretat gestul facut...(...).Nu doream sa mai fiu batuta, insultata. Medicamentele m-au ajutat. Supapa a explodat. Num-am mai putut controla...”.
Inainte de drama, Marot, confisca toate lucrurile lui Jacqueline: poseta cu lucrurile personale, documentele de identitate, actele si cheile masinii, cardurile bancare, lichiditatile, etc., pentru a o putea tine „sechestrata” (neoficial!) acasa, in casa!
Pe 5 decembrie 2012, adica dupa doua luni de la eveniment, are loc reconstituirea crimei nepremeditate, deci a omuciderii voluntare.
Cele doua tipuri de medicamente administrate lui Jacqueline Sauvage, de fapt au la baza aceasi molecula, deci este imposibil ca una dintre ele sa o faca „agresiva”.
Fiecare dintre cele trei lovituri, ar fi fost mortale, independent una de alta.
Conform legistului, cartusele au atins: plamanii, inima si encefalul.
Moartea a intervenit, practic, instantaneu.
Interesant este si faptul ca desi expertiza psihiatrica a lui Jacqueline Sauvage, conclude ca, aceasta nu prezinta „nicio patologie activa sau semnificaiva”, deci ea nu prezinta niciun pericol public din punct de vedere psihiatric, aceasta declara ca ”nu intelege de ce trebuie sa fie condamnata, daca sotul ei a tiranizat familia timp de doua decenii”, cu alte cuvinte, ea nu reuseste sa inteleaga gravitatea faptelor care îi sunt reprosate.
Pe de alta parte ea spune: „Eu ma aflu aici pentru a fi judecata. Eu recunosc ca am ucis un om. Eu raman pentru copii mei. Pentru ei. Eu vreau sa raman cu copii mei ca sa-i sustin. Sa-i ajut. Este oribil ceea ce am facut”.
In pledoaria sa, avocatul apararii Charles Dubosc, a prezentat o lista cu 262 de persoane, victime ale violentelor conjugale (inclusiv sexuale), care o sustineau pe Jacqueline Marot (Sauvage) si solicitau punerea ei in libertate.
Printre ele, cea mai cunoscuta era Alexandra Lange, pe care, pe 23 martie 2012, la Douai (Departamentul Nord, Regiunea administrativa Nord-Pas de Calais), Juriul Popular Nord, a achitat-o pentru uciderea sotului acestuia Marcelino Guillemin, in noaptea de 18-19 In schimb, conform rechizitoriului: „Ea se simtea in pericol. (...). El s-a aruncat asupra ei s-o stranguleze, dar cutitul care a avut la indemana, i-a salvat viata. Ea nu era vinovata”.
Disputa ar fi avut ca punct de plecare bataia careia ar fi fost expusa fata lor Séphora, pe atunci, in varsta de 10 an.
Consideram acest verdict, totusi exceptional, fara precedent in Franta, care se datoreaza, in primul rand, atitudinii si pozitiei AGA, Luc Frémiot, fata de violenta conjugala, al carui rol in achitarea Alexandrei Lange a fost primordial.
Din pacate, aceasta atitudine si pozitie nu am putut recunoaste in persoana lui Sylvie Macquard-Moulin, AGA, in procesul lui Jacqueline Sauvage.
Insa, in ciuda asemanarilor, fara indoiala existau si deosebiri semnificative in cele doua dosare criminale: Sauvage si Lange, care nu i-ar fi permis acest lucru.
Alexandra Lange isi cunoaste sotul foarte tanara la numai 17 ani, ca de altfel si Jacqueline Sauvage (15-16 ani) si spera din partea lui, ca si Jacqueline, iubire, respect si protectie!
Abandonandu-si studiile, si-a cautat de lucru, consacrandu-se in totalitate copiilor ei si nevoilor acestora.
In schimb, el nu lucra, devenise alcoolic si violent cu ei toti.
Plangerea ei la Brigada de Jandarmerie, desi avea fata plina de tumefactii, nu a fost inregistrata pentru ca ranile ei nu sangereau, iar in disperarea ei, cand aceasta incerca sa-si paraseasca sotul si sa se mute intr-o alta locuinta, serviciile sociale abilitate nu i-au gasit un apartament si nu au putut sa o cazeze (impreuna cu cei 4 copii ai sai), nici macar in camine sociale.
COMENTARIUL AUTORULUI
Procesul lui Jacqueline Sauvage (Marot), este un proces, fara precedent in cadrul criminalitatii conjugale (de sange) franceze, nu mai putin interesant decat procesul lui Alexandra Lange, care si el prezinta aceasi particularitate, insa sub alt aspect.
Cu toate ca intreaga opine publica franceza este mobilizata in favoarea lui Jacqueline Sauvage, care solicita Justitiei sub o forma sau alta (prin mass-media, asociatiile care lupta contra violentei conjugale, etc.), achitarea ei (in apel, care va avea loc, foarte probabil la sfarsitul anului viitor!) si eliberarea acesteia, parerea mea, in acest dosar, pe care l-am urmarit si l-am studiat in cele mai mici detalii, este cu totul alta, care, din pacate, sustine atat punctul de vedere al Avocatului general la proces, Sylvie Macquard-Moulin, cat si cel al Curtii cu Jurati (Juriul Popular), prezidata de catre Catherine Paffenhoff.
Voi incerca sa pun in evidenta acest punct de vedere prin intermediul unei „paralele” dintre cele doua dosare si voi arata ca desi exista elemente comune lor (adica, intersectia lor nu este vida!), totusi, ele, din punct de vedere juridic (deci al sentintei pronuntate!), nu pot fi comparate.
In primul rand, desi cele doua femei, Jacqueline Sauvage si Alexandra Lange, „au facut o pasiune amoroasa”, inca foarte tinere fiind (in jurul varstei de 15-17 ani) si s-au casatorit, practic, cu primul barbat care „a debarcat” in viata lor, nici ele si nici barbatii lor, in ciuda elementelor lor comune (alcoolismul, violenta conjugala, violul) nu aveau nici aceleasi idealuri si nici aceleasi asteptari.
Jacqueline Sauvage „se trage” dintr-o familie numeroasa (cu multi frati si surori), unita, cu un respect deosebit pentru munca, mai mult de natura „rurala” (peri-urbana, in terminologia franceza moderna) si cu posibilitati materiale (in urma unei munci perseverente si indelungate), chiar daca, nu rareori, ea dormea afara „sub cerul liber”, motiv pentru care suferea de un astm cronic (in urma unei bronsite contactate inca din tinerete), ceea ce nu regasim in biografia lui Alexandra Lange (fiind mai mult la polul opus al acesteia), publicata, de catre ea dupa achitarea ei, intr-o carte („Acuittée. J’ai tué pour ne pas mourir”-Achitata. Am ucis pentru a nu muri, Broché, 31 octombrie 2012), care a si facut-o celebra, „peste noapte”!
In al doilea rand, Jacqueline Sauvage s-a casatorit cu un barbat de varsta ei (autohton), cu care isi dorea sa fondeze o familie (unita si fericita!), care la randul ei sa puna pe picioare o intreprindere famaliala (de succes), permitand acesteia sa duca o viata decenta, fara grija zilei de maine.
Ceea ce numai partial a reusit sa realizeze.
Familia fondata era un adevarat „dezastru matrimonial”, total nefericita, iar intreprinderea (in care s-a implicat inca de la inceput cu sotul ei, care avea o atitidine mult mai umana cand aceasta mergea bine, iar ulterior si copii acesteia!) a functionat, intr-adevar in niste limite „decente”, mai ales dupa ce s-a extins si la comertul cu vinuri, care, a permis si familiei sa duca o viata corespunzatoare.
Dar cu ce sacrificii?!
Din contra, Alexandra Lange s-a casatorit cu un barbat (de origine italiana, cu „sangele cald”), mai in varsta ( nu prea „atasat” de munca), de la care ea astepta afectiune, dragoste si protectie, fara sa-si faca griji pentru ziua de maine.
Din pacate, amandoua femei, au avut parte de barbati cu aceleasi „caracteristici (ne)umane”: autoritari, alcoolici, sadici, violenti si violatori!
Insa, daca aceste „caracteristici (ne)umane”, Alexandra Lange le-a denuntat, incercand sa ia masuri legitime si legale impotriva acestora, din contra, Jaqueline Sauvage, le-a ascuns, pentru a tine unita familia in jurul intreprinderii familiale fondate, pentru succesul financiar al acesteia, avand ca efect autodistrugerea tuturor valorilor morale pe care este fondata familia, celula fundamentala a societatii, respectiv, hartuirea morala, fizica si sexuala, nu numai a ei ci si a copiilor sai.
Si nu numai atat timp cat copii ei erau minori, dar si ulterior, dupa ce ei au devenit majori si responsabili in fata legii.
O decizie foarte gresita, o bila „foarte neagra” pentru ea, ceea ce Avocatul general la procesul ei, Sylvie Macquard-Moulin, respectiv, Presedinta Curtii cu Jurati, Catherine Paffenhoff, au si remarcat (corect, din punctul meu de vedere!).
Promiscuitatea in care ea „s-a angajat”, in peste doua decenii (impreuna cu copii ei si fara voia lor!) este condamnabila si sanctionabila penal, indiferent de motivele care ar fi contribuit la aceasta decizie.
Ea nu numai ca si-a distrus proprie ei viata, dar a „sabotat”, in mod voit si viata copiilor sai, sacrificandu-i pentru crearea unei imagini ireale (de familie unita si implinita), a unei familii aflata intr-o plina implozie sociala lipsita de orice moralitate!
In ceea ce priveste, contextul criminal, era si el foarte diferit in cele doua dosare.
Crima de sange, in cazul lui Jaxqueline Sauvage (65 de ani, pensionara, „obosita” atat moral cat si fizic, mama a patru copii, de care ea a fost „intotdeauna aproape” asa cum credea ea ca trebuia sa fie!) a fost comisa „voluntar”, intr-un context in care viata ei nu era in pericol imediat.
Cu alte cuvinte, moartea, in momentul comiterii ei, nu era iminenta.
In plus, pe de o parte, dezastrul matrimonial al acesteia, nu-l putea confirma nimeni decat fiicele ei (marcate pe viata si ele de traumatisme fizice si psihice!), victime ale iresponsabilitatii ei, iar pe de alta parte, ea nu a fost convingatoare (si nici fiicele ei), nici in fata Juriului Popular, datorita modului operator utilizat de catre aparare, ale confuziilor pe care le facea, precum si datorita contradictiilor din declaratiile ei.
In cazul lui Alexandra Lange (32 de ani, o tanara rebela si revoltata, tot mama a patru copii, care si ea tinea la familie, dar intre alte limite si alti parametri, decat Jacqueline Sauvage!), crima de sange (omuciderea) a fost provocata in cadrul unei violente dispute conjugale degenerate, in care, in ciuda faptului ca sotul ei era neinarmat, viata ei era in pericol, pentru ca acesta vroia sa o stranguleze (conform declaratiei inculpatei).
Cu alte cuvinte circumstanta atenuanta: „legitima aparare” a putut fi retinuta, chiar daca cei doi implicati in drama nu au facut uz de acelasi tip de arma.
In ceea ce priveste pe copii lui Alexandra Lange, aceasta i-a protejat intotdeauna (altfel decat Jaqueline Sauvage!) si i-a tinut departe de sotul ei, pentru a nu-i marca (traumatiza) psihic pe viata.
In plus, ea a avut si o sansa, pe care nu a avut-o, Jacqueline Sauvage.
Sa-l aiba ca Avocat general la procesul ei, pe Luc Frémiot, celebru (in mediul juridic) pentru angajamentul sau (voluntar) contra violentei conjugale (autorul celebrei lucrari: „Je vous laisse Juges. Confidences d’un Magistrat qui voulait être libre.”-Va las Judecatori. Confidentele unui Magistrat care vroia sa fie liber. Michel Lafon, 16 ianuarie 2014, ISBN: 9782749921570).
In sfarsit, nici instructia nu s-a derulat la fel si nici sanctiunile penale prevazute in CPF, nu erau aceleasi, avand in vedere incadrarea diferita ale faptelor criminale comise de catre cele doua inculpate.
Jacqueline Sauvage, risca inchisoarea pe viata (pedeapsa maxima prevezauta de lege in CPF), fiind incarcerata in detentie provizorie, pana la procesul ei, deci timpul cat a durat instrumentarea dosarului ei (cu putin peste doi ani).
In schimb, Alexandra Lange, risca „numai” 30 de recluziune criminala (pedeapsa maxima si ea, in executare), care dupa 17 luni de detentie este pusa in liberate (cu 18 luni inaintea procesului), ceea ce punea in evidenta (neoficial) faptul ca sanctiunea penala in privinta ei urma sa fie mult mai putin severa, fiind prevazuta si o eventuala achitare a ei, ceea ce s-a si intamplat.
In realitate insa sanctiunile penale in procedura Criminala sunt mult mai mici decat cele maxime prevazute in CPF. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici: „Condamnat la inchisoare pe viata”: http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42413-condamnat-la-inchisoare-pe-viata.html).
Dupa parerea mea, verdictul in procesul lui Alexandra Lange, face o exceptie in istoria justitiei franceze, pentru faptul ca este pentru prima oara cand o femeie batuta (maltratata fizic, tiranizata, etc.), beneficiaza de „legitima aparare” in cazul violentei conjugale (domestice).
Iar acest verdict, chiar daca oricum ar fi fost mult mai „bland” decat in cazul lui Jacqueline Sauvage, putea sa nu fi fost o „achitare”, daca la procesul ei, in locul Avocatului general, Luc Frémiot, Alexandra Lange, ar fi fost un alt reprezentant (magistrat) al Ministerului Public, cu alte convingeri in privinta violentei conjugale.
De-altfel, eu cred ca nici nu putem vorbi, nici in cazul ei, de o legitima aparare „reala”, ci mai mult de o „stare presupasa de legitima aparare”, ceea ce din punct de vedere juridic este cu totul altceva si depinde mult de modul cum magistratul „include” aceasta notiune in rechizitoriul sau contra inculpatului.
Merita sa mentionez aici si faptul ca, fara indoiala, Magistratul Luc Frémiot, este unul dintre cei mai activi magistrati angajati in lupta contra femeilor batute, maltratate, umilite, etc, care in jurisdictia sa (arondismentul sau judiciar) din Douai a pus la punct un adevarat arsenal pentru combaterea violentei interfamiliale, reusind astfel sa reduca recidiva sotilor violenti la cca 6% .
Un rezultat absolut remarcabil.
Acesta, recunoaste insa faptul ca violenta conjugala este foarte greu de controlat (stabilit, cu precizie, rigoare), conform legii, in majoritatea cazurilor, ceea ce ridica cele mai mari probleme autoritatilor politienesti si judiciare.
Nu rareori, sotii se impaca, intre timp si se intorc impotriva acestora, cu „pretentii”.
Chiar si de daune morale.
Din acest motiv, vigilenta cu care ea trebuie abordata este necesar sa fie marita, fara insa a diminua sansele victimei de a fi protejata prin lege contra agresorului sau.
In sfarsit, din punctul meu de vedere, pedeapsa acordata de catre Juriul Popular Loiret, lui Jacqueline Sauvage, este una justa, pe care acesta o merita, fara indoiala, contrar opiniei publice (si a mass-mediei!), dar si a unor specialisti in materie ca:Luc Frémiot, Alexandre Giuglaris, etc. care sunt convinsi ca aceasta ar fi mult prea severa, nedreapta.
Si care, dupa parerea mea, ar trebui confirmata in apel.
Pentru ca aceasta femeie, este responsabila penal nu numai pentru uciderea voluntara a unui om (chiar daca acesta era un monstru!), intr-un context in care „viata ei nu era in pericol iminent”, dar si pentru faptul ca a fost capabila, datorita unor decizii necorespunzatoare (justificata prin teama de „monstru”!) sa-si sacrifice copii in detrimentul unei false imagini familiale (unite si fericite!) si a unei intreprinderi de care era atasata sufleteste si materialiceste, datorita implicarii ei in ativitatea acesteia, trup si suflet.
Cu alte cuvinte, ea si-a permis sa ia niste decizii, de una singura, care practic, îi conveneau ei, chiar daca a fost nevoita „sa calce peste cadavre”, distrugandu-si astfel, nu numai vieta ei, dar si viatia copiilor sai, pentru ca in sfarsit, sa-si ucida si sotul.
Tot in interesul ei mai mult, pentru ca cei trei copii care i-au mai ramas (fetele), au parasit intre timp domicilul familial.
Mai intai, Sylvie, cea mai mare, apoi Carole si ultima, Fabienne.
Fara sa mai adaugam si faptul, ca singurul ei baiat, Pascal (care desi mostenise cate ceva din trecutul alcoolic si violent al tataului sau!), s-a sinucis datorita dezastrului matrimonial si a promiscuitatii acestuia, pentru care, ea, Jaqueline Sauvage, este responsabila, cel putin, din punct de vedere moral.
In ceea ce priveste sanctiunea penala la care ea a fost condamnata nu este o sanctiune atat de svera pe cat pare s fi la prima vedere.
Pentru ca din cei 10 ani de detentie criminala, ea este conditionabila sub control judiciar (ceea sigur va fi aprobat, avand in vedere faptul ca ea intruneste toate conditiile impuse de catre acesta!) dupa executarea a ½ din pedeapsa, adica dupa 5 ani de inchisoare.
Ori, ea a efectuat deja in detentie provizorie, peste doi ani (mai exact 26 de luni), iar cu gratiile inchisorii (2-3 luni/an, acordata de catre AP-Administratia Penitenciara), respectiv, cele prezidentiale (3-4 luni/an, cu ocazia Zilei Nationale a Frantei-14 iulie), ei nu-i mai raman de executat decat cca 1,5 ani.
Efectuarea acestei pedepse i-ar putea permite acesteia sa-si „soldeze trecutul” (in fata propriei sale constiinte!), adica sa considere ca pentru greselile comise (voit sau nu!) in cei 47 de ani de convietuire cu Norbert Marot, pe de o parte si in cele doua decenii, in care „si-a batut joc de viata copiilor sai”, pentru un scop nu tocmai „nobil”, pe de alta parte, a platit pentru faptele (pacatele) sale.
Astfel, ar putea trai in demnitate, cu „fruntea sus” pana la sfarsitul zilelor sale.
Pentru ca, un om care si-a platit datoria fata de societatea civila, se poate „considera” un om liber.
Din pacate, insa, nu intotdeauna un om care se considera liber, este in realitate si un om liber!
NOTA AUTORULUI
Din fericire, pe aceasta lume trecatoare si muritoare, in secolul XXI, nu ne putem permite, sa ne facem dreptate singuri.
Nu avem nici dreptul sa decidem daca cineva trebuie sa moara, indiferent de crimele pe care acesta le-ar fi comis, precum si de dimensiunile lor juridice!
Jacqueline Sauvage, indiferent de teama pe care îi inspira „moumoune” al ei, avea obligatia morala (conform Principiului luiLuc Frémiot!) sa-l denunte si sa-l demaste pe acesta, cu atat mai mult cu cat, probele infractiunilor criminale comise de catre acesta (bataile si violurile incestuoase) ar fi fost detectabile, deci erau reale!
Chiar daca in felul acesta si-ar fi compromis imaginea unei familii „ideale” (unite si fericite!), ea ar fi putut salva, cel putin demnitatea acesteia.
Pe de o parte, a ei, iar pe de alta parte, pe acea a copiilor ei!
Aici merita sa mentionez si faptul ca Norbert Marot, tachinat (sau alintat?!) „moumoune” de catre sotia sa, Jacqueline Sauvage, este foarte probil ca nici nu a fost in ralitate, acel „cocos” care vroia sa para.
Mai mult ca sigur era un las, ca de altfel, peste cei ¾ dintre barbatii implicati in violentele conjugale (sau mai general, in violentele domestice), din cele 187 de dosare pe care le-am putut consulta cu acest scop, care isi manipulau victimele („slabe de inger” si naive), ca si „moumoune”, prin intermediul fricii (tereorii) pe care o inspirau.
In sfarsit, „solutia” problemei familiei Marot, ar fi fost deci, denuntarea acestuia autoritatilor politienesti sau judiciare si inculparea lui simultan, pentru violenta cu circumstante agravasnte, pedofilie si viol incestous, ceea ce i-ar fi asigurat, pedeapsa maxima in executare (adica, 30 de ani de recluziune criminala) cu o periooada de siguranta de 2/3 din sanctiunea penala, caruia putea fi asociata si supravegherea socio-judiciara, pe perioada nedeterminata, intr-un Centru Educativ Inchis/Deschis (conform legii Dati, promulgata in timpul presedintiei lui Nicolas Sarkozy pe 25 februarie 2008, la propunerea acestuia), care lui „moumoune” , i-ar fi salvat viata, dar l-ar fi si tinut „la distanta”, de indeletnicirile sale barbare, deloc specifice speciei umane!
Un exemplu, care merita sa-l mentionez, aici, in acest context, este cel al lui Sylvain Sellam (in varsta de 57 de ani), pe care aceasi Curte cu Jurati (Juriul Popular) Loiret, care a condamnat-o pe Jacquelin Sauvage, avand insa ca Avocat general pe Maud Gauthier (Substitut de Procuror la TGI-Tribunalul de Inalta Instanta de la Orléans), l-a sanctionat pe acesta cu 12 ani de recluziune criminala, pe 14 iunie 2014, „numai” pentru sechestrarea sotiei acestuia Nadia Ouenza si violenta agravanta comisa asupra ei in cursul lunii noiembrie 2009, la Lailly en Val, care in materie de infractionalitate criminala, in raport cu crimele reprosate lui Norbert Marot, erau, clasate (considerate), relativ, „minore”!
Iar acesta conform incadrarii crimelor sale din CPF, nu risca „decat”, 20 de ani de recluziune criminala, deci mult mai ptin decat Jacquelin Sauvage si semnificativ, mai putin, decat Alexandra Lange.
Si in ciuda faptului ca dosarul acestuia continea o serie de elemente indoielnice, care ar fi trebuit sa-l favorizeze.
Sotia lui il acuza, ca timp de 5 zile, intre 7-11 noiembrie 2009 el ar fi sechestrat-o in casa lor din Lailly en Val (cantonul Beaugency), insa asa cum avocatul acestuia Éric Prutigny-Ravet proba in fata Juriului Popular, Sellam sufera de paraplegie (paralizia membrelor inferioare, a picioarelor)!
Cu alte cuvinte, nu exista nicio indoiala certa nici asupra vinovatiei si nici asupra nevinovatiei inculpatului!
Numai marturia pro si contra, al celor din anturajol lor, audiati la proces.
iunie 2009, ceea ce a facut-o celebra!
In ceea ce o priveste pe Sylvie Macquard-Moulin, Avocat general la proces, aceasta, desi nu a retinut premeditarea in actul criminal al lui Jacqueline Sauvage (Marot), a considerat ca aceasta a actionat in cunostinta de cauza, intr-o totala responsabilitate penala, pe de o parte, pentru ca in acel moment, ea nu a fost agresata, iar pe de alta parte, pentru ca timp de 47 de ani, aceasta nu a denuntat violenta conjugala si incestul sotului ei, ceea ce a afectat profund viata copiilor sai, motiv pentru care solicita Curtii cu Jurati o sanctiune penala cuprinsa intre 12-14 ani de recluziune criminala.
Astfel, Juriului Popular au fost adresate 3 intrebari:
- Jacqueline Sauvage si-a ucis sotul de maniera voluntara?
- Actul criminal, a avut loc cu sau fara premeditare?
- In momentul uciderii lui Norbert Marot, victima era sau nu casatorita cu Jacqueline Sauvage?
Raspunsul juriului a fost: 1-Da; 2-Nu; 3-Da.
In aceste conditii, dupa deliberare, Juriul a anuntat sentinta: 10 ani de detentie criminala pentru Jacqueline Sauvage.
In plus, el condamna pe inculpata si la un prejudiciu material de 2.880€, la un prejudiciu moral de 5.000€ si la 7.000€ onorariul avocatului.
Sa analizam acum cazul ultra-mediatizat al lui Alexndra Lange, care alaturi de societatea civila (opinia publica franceza) ia apararea lui Jacqueline Sauvage, facand prin intermediul avocatului sau Charles Dubosc apel la decizia Curtii cu Jurati Loiret.
Pe 23 martie 2012, in urma unui proces care a durat 3 zile (21-23 martie), Juriul Popular Nord, la Douai (Departamentul Nord, Regiunea administrativa Nord-Pas de Calais), urmand rechizitoriul „atipic” al Avocastului General al Acuzarii, Luc Frémiot, o achita pe Alexandra Lange, mama a 4 copii, o femeie maltratata fizic si terorizata psihic, atunci in varsta de 32 de ani, reprezentata prin avocatii sai Janine Bonaggiunta si Nathalie Tomasini, pentru uciderea sotului ei Marcelino Guillemin (cu un cutit de bucatarie), in noaptea de 18-19 iunie 2009, in cadrul unei dispute conjugale care a degenerat.
Din contra, aceasta, impreuna cu tatal ei, Marc Lange, atunci in varsta de 56 de ani, au fost condamnati la o luna, respectiv, la 6 luni de inchisoare cu suspendare pentru, „modificarea ilicita a scenei crimei” (cu scopul diminuarii raspunderii penale a ei),incercand sa sutina ca sotul ei ar fi atacat-o pe inculpata cu un cutit, pe care tatal ei l-a plasat in mana ginerelui sau, dupa decesul acestuia.
Mentionam aici faptul ca Luc Frémiot, in calitate de Avocat general, reprezentand Ministerul Public, un simbol al combaterii violentei conjugale, in rechizitoriul sau de 1h1/2 a rugat Curtea sa achite Alexandra Lange, pentru ca „aceasta nu are nimic ce cauta in fata unui Juriu Popular”, adaugand ca: „acest proces va depaseste , pentru ca in spatele acestuia se afla toate acele femei care au trait si traiesc tirania si teroarea in viata conjugala...”.
Daca in cazul lui Jacqueline Sauvage, autoritatile competente nu s-au putut manifesta pentru ca nu a existat niciodata o plangere depusa contra violentei sotului acesteia, in cazul lui Alexandra Lange, desi sesizate, autoritatile n-au actionat (intervenit) in timp util (real) pentru evitarea dramei.
Aceasta, care a trait 11 ani de calvar (din cei 14 de viata comuna) pe langa sotul ei alcoolic si violent, nu a fost ajutata nici de catre serviciile de politie in ciuda instructiunilor Parchetului si nici de catre serviciile sociale, dupa cum a facut cunoscut acest lucru, unul dintre avocatii ei, Janine Bonaggiunta.
Batuta, sistematic, umilita sub ochii celor 4 copii ai sai, si nu in ultimul rand, violata de catre sotul ei ca si Jacqueline Sauvage, in noapte de 18 catre 19 iunie 2009, Alexandra Lange, in cadrul unei dispute conjugale in care aceasta isi pierde controlul, taie „beregata” sotului ei Marcelino Guillemin, cu un cutit de bucatarie.
Acesta a izolat-o de familia si prietenii ei si o trata ca pe o scalva, intr-in adevarat iad, ceva asemanator cu ceea ar fi trait si Jacqueline Sauvage.
Imediat dupadrama, aceasta il cheama pe tatal ei, Marc Lange, care pentru a-si proteja fiica, plaseaza, dupa decesului ginerului sau, un cutit de bucatarie, in mana acestuia, pentru a putea pleda o „legitima aparare”.
Conform CPF, aceasta risca 30 de ani de recluziune criminala (maxima in executare!), insa Curtea retinand legitima aparare (ceea ce inca in CPF nu este recunoscut decat daca exista o „proportionalitate intre acte”!), a achitat-o, in ciuda celor 17 luni de detentie provizorie pe care i-a efectuat.
In ciuda faptului ca sotul ei Marcelino Guillemin, era neinarmat!
NOTA
A se vedea articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/11/crima-si-pedeapsa.html