Sep 05 Drama de la Thorigné sur Dué , dupa douzeci de ani! (Le Drame de Thorigné sur Dué , vingt ans après!)

Vezi traducerea in Limba romana

Il y a vingt ans, jours après jours, lundi,  le 5 septembre 1994, aux alentours de 09h20, les  employés de l’entreprise de carrosserie de Christian Leprince, découvrent stupéfiés leur patron, sa femme Brigitte et leurs deux filles Audrey et Sandra sauvagement assassinés, à Thorigné sur Dué dans la Sarthe. Il s’agit d’un drame familial, d’un quadruple meurtre perpétré à la feuille de boucher et un "couteau jaune".  Alertés, les gendarmes de la Brigade du Mans arrivent sur les lieux du drame et ils sont les témoins d’un carnage impitoyable (sans pitié, barbare), apparemment sans aucun mobile et incompréhensible. 

Suite à une instruction (très) boiteuse, uniquement à charge, (par un Juge d’instruction peu expérimenté), qui laisse beaucoup à désirer, la Justice désigne comme coupable Dany Leprince, le frère et voisin de Christian Leprince. Un coupable idéal, mais un homme honnête, travailleur, apprécié par son entourage et sans histoire, qui n’a jamais fait du mal à personne, qui n’a jamais arrêté de clamer son innocence. Malgré cela, condamné le 16 décembre 1997  par la Cours d’Assise de Sarthe à la prison à perpétuité avec une période de sureté de 22 ans (le maximum dans un tel cas) sans possibilité de faire appel (à l’époque !) et sans aucune preuve matérielle (formelle), grâce à la mobilisation de nombreuses associations et personnalités de la société civile en sa faveur (dont l’auteur de cet article), mené d’abord par sa mère, Renée Leprince et puis (après sa suicide en 2007), par sa femme Béatrice Leprince, médecin-anesthésiste (avec laquelle il se remarie en prison en 2008), "ses défenseurs n’ont cessé de se battre pour faire reconnaître ce qu’ils considèrent comme l’un des plus grands fiascos judiciaires français".Mis en liberté le 8 juillet 2010, après, prés de 16 ans de réclusion criminelle, suite à une ordonnance de la Cour de Révision qui envisage la révision de sa condamnation (par un nouveau procès) et par conséquent, ordonne la suspension de sa peine, la même Cour, renvoie Dany Leprince en prison le l6 avril 2011, sous le stupide prétexte "que rien dans cette affaire n’indique qu’une autre personne ait participé au quadruple meurtre, et qu’il n’y a donc pas lieu de rouvrir une enquête". Un vrai fiasco judiciaire. C’est du  jamais vu dans toute l’histoire criminelle de la France !Libérable en 2017, après le refus de la grâce présidentielle par Nicolas Sarkozy le 5 octobre 2011,  sous la pression de toute la société civile (qui soutienne Dany Leprince), la Justice française reconnait "officieusement" sa défaillance, son dysfonctionnement et le 19 avril 2012, le tribunal d’Application des peines de Melun, lui lève sur sa peine la période de sureté de 22 ans. Par conséquent, après 18 ans de réclusion criminelle, cet innocent, qui a toujours été un détenu modèle, un exemple pour tous et qui a survécu à la rage, le 19 octobre 2012 est mis en liberté conditionnelle sous"séquestre électronique"  pendant un an et après, sous un contrôle judiciaire strict. Certainement, Dany Leprince a réappris à vivre en liberté, grâce a sa femme, à ses proches, mais justice n’a pas encore été faite. Puisque cet homme a passé 17 ans derrière les barreaux, alors qu’il n’y est pour rien. Alors, qu’il n’est coupable de rien dans ce drame familial sordide. Mais, malheureusement, la Justice a du mal à assumer sa responsabilité dans cette erreur judiciaire, surement l’une de plus grave de tous les temps et sans une reconnaissance "officielle" de celle-là, la réhabilitation de Dany Leprince n’est pas (plus) possible. C’est la raison pour laquelle la bataille continue et nous, la société civile, nous demandons, aux autorités judicaires françaises, au nom de la République, que dans  l’affaire Leprince, les vrais coupables, qui courent toujours, soient arrêtes et inculpés. Puisque tous les moyens juridiques (judiciaires) ont été épuisés, c’est le seul moyen pour mettre en place un nouveau procès qui permettrait de disculper et d’acquitter Dany Leprince, de l’innocenter et lui redonner sa dignité. Vive la République ! Vive la France !

 

Cu exact doua decenii in urma, luni, pe 5 septembrie 1994, in jurul orei 09h20, salariatii intreprinderii de caroserie (garaj auto) a lui Christian Leprince, descopera stupefiati cadavrul  acestuia, al sotiei sale, Brigitte, precum si ale celor doua fiice ale lor,  Audrey si Sandra, asasinati cu bestialitate la Thorigné sur Dué (Departamentul Sarthe, Regiunea administrativa Pays de la Loire, vestul Frantei). Este vorba de o drama familiala, un cvadruplu asasinat comis cu un satir si un cu cutit de bucatarie cu "manerul galben", Alertati, Jandarmii de la Brigada Le Mans (Capitala Departamentului Sarthe) sosesc la locul dramei si sunt martorii unui carnaj barbar (fara mila), aparent, fara niciun mobil si de neinteles. Ca urmare a unei instrumentari al dosarului prost comcepute si gestionate, efectuate numai in defavoarea acuzatului (de catre un Judecator de Instructie fara experienta) si care lasa mult de dorit,  Justitia desemneaza ca vinovat pe Dany Leprince, fratele si vecinul lui Christian Leprince. Un vinovat ideal, dar un om cinstit, muncitor, apreciat de catre anturajul sau, fara cazier judiciar, care nu a facut rau nimanui niciodata si  care niciodata n-a incetat sa-si sustina nevinovatia. In ciuda acestora, condamnat pe 16 decembrie 1997 de catre Curtea cu Jurati (Juriul Popular) de Sarthe la recluziune criminala (inchisoare) pe viata, cu 22 de ani perioada de siguranta (maxima intr-un asemenea caz !), fara posibilitatea de a face apel (pentru ca legea nu permitea pe atunci !) si fara nicio proba materiala concretacare sa-l acuze, gratie mobilizarii numeroaselor asociatii si personalitati a societatii civile  in favoarea acestuia (printre care si autorul articolului), avand ca protagonista la inceput pe mama sa Renée Leprince (care nesuportand injustitia se sinucide in 2007), iar ulterior, pe sotia sa Béatrice Leprince, medic-anestezit (cu care se casatoreste in inchisoare, in 2008), "avocatii sai n-au incetat niciodata sa se zbata pentru el,  considerand  condamnarea lui, ca unul dintre cele mai mari fiasco judicare franceze". Pus in libertate pe 8 iulie 2010, dupa aproape 16 ani de recluziune criminala ca urmare a unei ordonante a Curtii de Revizuire a Condamnarilor Penale, care prevedea revizuirea procesului sau (prin intermediul unui nou proces) si care in consecinta anuleaza acestuia executarea pedepsei, conform deciziei aceleasi Curti, el este reincarcerat pe 16 aprilie, sub stupidul pretext ca "nimic din dosarul acestuia nu indica faptul ca o alta persoana, in afara de el, s-ar fi putut afla la locul dramei, ceea ce face redeschiderea dosarului sa inutila". Un adevarat fiasco judiciar. Nemai vazut (intalnit) in intreaga istorie criminala a Frantei. Liberabil in 2017, dupa ce pe 5 octombrie 2011, Nicolas Sarkozy, pe atunci Presedintele in exercitiu al Frantei, refuza acestuia gratierea, Justitia franceza recunoaste, "neoficial" carentele sale, precum si disfunctionarea ei in gestionarea dosarului, motiv pentru care pe 12 aprilie 2012, Tribunalul din Melun (regiuna urbana pariziana), responsabil cu amenajarea pedepsei lui Dany Leprince, suspenda pedepsei acestuia, perioada de siguranta de 22 de ani, ceea ce face ca dupa 18 ani de recluziune criminala (conform legii), acest nevinovat, intodeauna un detinut model, un exemplu pentru toti, care a supravietuit  "turbarii" in inchisoare, este eliberat conditionat sub control judiciar, "sub sechestru electronic" (supraveghere prin intermediul GPS, pentru detalii a se vedea si articolul autorului : "Libertatea sub sechestru electronic" : http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/41220-libertatea-sub-sechestru-electronic.html) timp de un an, iar ulterior sub control judiciar sever (strict).  Cert, Dany Leprince a invatat din nou sa traiasca in libertate, gratie sotiei acestuia, care a fost intodeauna alaturi de el, precum si apropiatilor sai, dar dreptate in cazul lui, inca nu a fost facuta. Pentru ca acest om, a petrecut aproape 17 ani in detentie si este nevinovat, nefiind responsabil sub nicio forma de cvadruplul asasinat care justitia franceza îi reproseaza. Dar din pacate, aceasta Justitie are serioase dificultati in asumararea reponsabilitatii in dodarul lui, iar fara a recunoaste "oficial" acest lucru, reabilitarea lui Dany Leprince nu este posibila. Este si motivul pentru care batalia continua si noi, societatea civila, solicitam autoritatilor judiciare franceze in dosarul Leprince, ca adevaratii vinovati, care inca sunt in libertate, sa fie arestati si inculpati. Cum toate mijloacele judiciare sunt  epuizate, este singurul mod prin care, in cadrul unui nou proces, astfel initiat, Dany Leprince poate fi disculpat si achitat, pentru a-si putea recastiga demnitatea !

 

In ciuda lipsei unor probe materiale solide, fiabile si convingatoare, Dany Leprince, cunoscut si sub numele de"Macelarul din Sarthe", este inculpat in 1994 (pe atunci in varsta de 37 de ani) pentru un cvadruplu asasinat comis cu o rara cruzime (fara mila!) la Thorigné sur-Dué (Departamentul Sarthe, Regiunea administrativa Pays de la Loire, vestul Frantei) si condamnat pe 16 decembrie 1997 de catre Juriul Popular Sarthe la Le Mans (Capitala Departamentului Sarthe), la recluziune criminala pe viata, cu o perioada de siguranta de 22 de ani.

Este vorba de Christian si Brigitte Leprince, fratele lui si sotia sa, preum si Sandra, respectiv, Audrey Leprince, cei doi copii ai lor. 

Evenimentul a fost (si este inca !) considerat ca unul dintre cele mai tragice din intreaga istorie criminala a Frantei, care a indoliat cea de a V-a Republica si a bulversat profund, atat institutiile statului implicate in ancheta cat si opinia publica franceza!

Dupa 16 ani de la acest tragic eveniment, in iulie 2010, procesul lui Dany Leprince din 16 decembrie 1997, este considerat de catre justitia franceza unul dintreposibilele (cele mai grave !) erori judiciare din toate timpurile, care compromite pe de-o parte atat competenta Brigazii de Jandarmerie Le Mans, respectiv, al magistratului care a instrumentat dosarul (Judecatorului de Instructie) cat si expertiza medicala (efectuata de carte patru medici-psihiatrii care au examinat pe cei implicati, intr-un fel sau altul, direct sau indirect in acest dosar), pe de alta parte.

Este Roland Agret (a se vedea si articolul autorului: "Un simbol al erorilor judiciare": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/11/roland-agret-un-simbol-al-erorilor_12.html), el insusi fost condamnat pe nedrept la 15 ani de recluziune criminala in 1970, iar ulterior, achitat si reabilitat de catre justitie in 1985, care prin intermediul organizatiei pe care o conduce "Action Justice" a facut o cotraancheta privata in acest dosar, contribuind astfel la o posibila revizuire al procesului (condamnarii)  lui Dany Leprince.

Este tot el care a contribuit si la revizuirea procesului lui Patrick Dils in 2001, un alt fost condamnat pe nedrept la crecluziune criminala pe viata in 1989 pentru o dubla crima comisa in 1987, care a efectuat deja 15 ani de detentie din pedeapsa sa pana la achitarea lui si reabilitarea sa definitiva in 2002. (A se vedea pentru detalii si articolele autorului consacate acestuia: "Giscard d'Estaing si condamnatii sai la moarte" :http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/11/giscard-destaing-si-condamnatii-sai-la.html; http://dossiers-criminels.blogspot.com/2011/01/affaire-dils.html)

Astfel, dupa 16 ani de detentie, Dany Leprince vaera pe cale sa devena foarte probabil, unul dintre putinii presupusi criminali, recunoscuti oficial de catre Justitia franceza (numai 6 cazuri din 1945, inaintea acestuia!) ca victima a unei grave erori judiciare, de ceea ce nu au putut beneficia (din pacate !), cel putin pana in prezent, in ciuda unor insistente si demersuri sustinute (gen munca de Sisif!) pe langa autoritatile judiciare (Comisia de Revizuire ale Condamnarilor Penale, Curtea de Casatie, etc.) nici Christian Ranucci, condamnat la moarte si ghilotinat in 1976 pentru o crima pe care ar fi comis-o in 1974 (a se vedea si pentru detalii si articolul autorului consacrat acestuia: http://dossiers-criminels.blogspot.com/2010/12/affaire-ranucci.html), nici Omar Haddad in 2002, condamnat la 18 ani de recluziune criminala pentru o crima presups-comisia in 1991, gratiat in 1996 si eliberat din inchisoare in 1998 (a se veda si articolul autorului: http://dossiers-criminels.blogspot.com/2011/03/affaire-ommar-raddad.html si ceva mai recent, in 2006, nici Guillaume Seznec,condamnat in 1924 la inchisoare pe viata, gratiat in 1946, dupa 24 de ani de munca silnica, care moare in 1953 lovit de o camionta al carui sofer paraseste locul accidentului (a se vedea pentru detalii si articolul autorului legat de aceasta anchetata iesita din comun: "Reabilitarea respinsa lui Seznec": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2009/03/reabilitarea-respinsa-lui-seznec.html;http://www.politiacapitalei.ro/Revista_Politia_Capitalei/326_15_31_mai_2007.pdf).

Si nici altii, mai putin mediatizati, deci mai putin cunoscuti publicului: Dominici, Weber sau Villemin.

In ceea ce il priveste pe Maurice Agnelet, cererea lui este in asteptare (ca de-altfel si a lui Christian Ranucci), in urma unui adrese facute Comisiei de Revizuire a condamnarilor penale de catre autorul acestui articol inca din 2008 (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: "Procesul Secolului. Dosarul criminal Agnelet-Le Roux":  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/procesul-secolului-dosarul-agnelet-le.html)

Pentru recunoasterea acestei posibile grave erori judiciare, a avut loc pe 19 februarie 2011, o adunare generala laCeton (Departamentul Orne, regiunea Basse Normandie) care l-a sprijinit pe Dany Leprince, pe 17 martie 2011, in fata Comisiei de Revizuire a Condamnarilor Penale a Curtii de Casatie pentru anularea procesului sau din 16 decembrie 1997, in care el a fost condamnat pe nedrept la inchisoare pe viata ! (A se vedea si articolele autorului consacrate revizuirii condamnarilor penale, respectiv, repararii erorilor judiciare in Franta: "Revizuirea condamnarilor penale in Jurisdictia Franceza": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/03/revizuirea-pedepselor-in-procedura.html; http://necenzuratmm.ro/justitie/42444-revizuirea-condamnarilor-penale-in-jurisdictia-franceza.html; "Repararea erorilor judiciare in Jurisdictia Franceza": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/02/thomas-csinta-repararea-erororilor.html; http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/41420-repararea-erorilor-judiciare-in-jurisdictia-franceza.html)

 

PREAMBUL

 

Masacrul (macelul) de la Thorigné sur-Dué (Departamentul Sarthe, regiunea Pays de la Loire), al carui dosar l-am urmarit de aproape (de-a lungul timpului) si in care m-am implicat trup si suflet pentru restabilirea adevarului istoric, este pe de o parte, unul dintre cele mai celebre si sinistre (macabre) dosare criminale franceze, iar pe de alta parte, unul dintre cele mai confuze, prost instruite, cu numeroase lacune, practic lipsit de probe materiale, care au permis totusi unui Curte cu Jurati (Juriu Popular compus din trei magistrati si noua jurati alesi la intamplare de pe listele electorale), condamnarea unui nevinovat la inchisoare pe viata, cu o perioada de siguranta de 22 de ani (maxima prevazuta de lege!), fara posibilitatea de a face apel, pe atunci, pe 16 decembrie 1997.

Luni, pe 5 septembrie 1994, jandarmii de Brigada de Jandarmerie Le Mans (Sarthe) descopera la Thorigné-sur-Dué, la domiciliul lor conjugal, pe Christian Leprince, sotia sa Brigitte, prcum si cele doua fetite ale lor Sandra si Audrey, mutilati si asasinati cu bestialiatitate.

Cea de-a treia fetita a lor, cea mai mica, Solène, un bebelus, fiind gasita, din fericire in viata, in camera ei.

Dany Leprince, fratele lui Christian, care locuia intr-un pavilion (imobil gen vila fara etaj) vecin, fiind acuzat de catre sotia sa, Martine, precum si de fiica lor cea mare, Célia, ca ar fi autorul acestui masacru, este arestat de catre jandarmi si supus unui interogatoriu la sediul Brigazii de Jandarmerie la Le Mans.

Dupa 46 de ore de arest (GAV-"garde à vue ") in localurile Jandarmeriei), in ciuda nevinovatiei sale, Dany Leprince, epuizat, marturiseste asasinarea cu sange rece al fratelui sau Christian, (negand insa celelalte crime !), pentru ca ulterior, inainte sa fie deferit justitiei (unui Judecator de Instructie-Magistrat responsabil cu instrumentarea dosarelor penale), sa revina asupa depozitia sa si sa "nege  in bloc" toate declaratiile sale care il incriminau, afirmand (cu convingere !) ca sotia sa minte si vinovatul ar fi ea, care cu complicitatea cuiva (a unui necunoscut, probabil, amant !) ar fi comis acest masacru, facand presiuni psihologice asupra Céliei pentru a-l identifica pe el ca posibil  ucigas!

Incarcerat in arest preventiv inca din 9 septembrie 1994 dupa ce a fost deferit justitiei, marti, pe 16 decembrie 1997, in ciuda schimbarii depozitiei sale, in ciuda lipsei din dosar al unor probe materiale concrete, fiabile, Dany Leprince este condamnat, conform art.132-23 al CPF (Codul Penal Francez), dupa o deliberare al Juriului Popular care nu a durat decat 03h20, la pedeapsa maxima prevazuta de lege, adica, la recluziune criminala (inchisoare) pe viata, cu o perioada de siguranta de 22 de ani (inainte de care el nu poate solicita eliberarea sa conditionata sub contol judiciar), precum si interzicerea pentru o perioada de zece ani ale tuturor drepturilor sale civice, civile si familiale.

Sustinandu-si nevinovatia, sprijinit si de catre o serie de organizatii neguvernamentale care au luat fiinta intocmai pentru a-l sustine (Comitetul de Sprijin a lui Dany, Grupul Renée Leprince, Asociatia "Prietenii lui Dany", etc) dar in special de catre "Action Justice" (avand ca obiectiv sprijinul acordat celor condamnati pe nedrept) a lui Roland Agret, care iî consacra cu Jurnalistul Nicolas Poincaré si o carte acestuia ("Condamné à tort. L'affaire Leprince - Condamnat pe nedrept. Dosarul Leprince", Éditions Michel Lafon, 261 pagini-ISBN 978-2-7499-0800-7), in sfarsit, pe 20 martie 2006, dupa aproape 12 ani de la inculparea si incarcerarea lui Dany, Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale a ordonat un "complement de ancheta" ("informatie suplimentara") in dosaul lui pentru o eventuala revizuire al procesului sau (solicitat din 31 octombrie 2005), contra avizului nefavorabil al Parchetului!

Astfel, pe 1 iulie 2010, Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale sesiseaza Curtea de Casatie, avand ca Presedinte pe Yves Baudelot, care ordona suspendarea pedepsei executate de catre Dany Leprince si punerea sa in libertate provizorie incepand cu 8 iulie 2010. 

APROFUNDAREA DOSARULUI

 

Luni, la or09h20, in dimineata zilei de 5 septembrie 1994 la Thorigné-sur-Dué, colegii (si salariatii !) lui Christian Leprince de la intreprinderea de reparatii auto (de caroserie) din localitate se deplaseaza la domiciliul acestuia pentru ca absenta lui de la locul de munca era considerata de catre acestia nefiresca.

Sunt ei cei care descopera masacrul sotilor Leprince: Christian (in varsta de 34 de ani) si Brigitte (in varsta de 36 de ani), respectiv, doua dintre cele trei fetite de-ale lor: Sandra (in varsta de 6 ani) si Audrey (in varsta de 10 ani).

Cel de-al treilea copil al cuplului, Solène, un bebelus (o fetita) in varsta de numai 2 ani, inexplicabil, este gasit in viata, nevatamat(a)!

Probabil pentru ca patutul ei nu era vizibil din exteriorul camerei, (aflandu-se in spatele usii), sau pentru ca, avand in vedere varsta ei frageda, precum si faptul ca ea nu a asistat la macel, nu avea cum sa identifice criminalul (criminalii).

Nu departe, vazand-o, lucrand in gradina, pe Martine Leprince, pe atunci, sotia lui Dany, ei o previn si pe aceasta dar nu-i dau voie sa intra in casa pentru a o scuti de scena macabra.

Nestiind unde ar putea fi Solène, Martine cu femeia care avea grija de copil, Nelly Hatton (baby-sitter), incep sa caute fetita prin imprejurimi, dar negasind-o, intra in casa si o gasesc la etaj in camera ei, neagresata, ingrijita, curata (ca si cum ar fi fost de curand schimbata !).

In acest timp, Dany Leprince (pe atunci in varsta de 37 de ani), si el, tatal a trei fetite Célia (nascuta in 1978), Marion (nascuta in 1984) si Pauline (nascuta in 1989), care presta doua activitati lucrative in paralel, cea de agricultor ziua si cea de muncitor insarcinat cu ambalarea carnii laIntreprinderea SOCOPA (Macelarie industriala) in cursul noptii, se afla la munca, la cca 15 km distanta de locuinta sa (aflata la cca 15-16 m de pavilionul lui Christian), unde se deplasa zilnic in jurul orelor 03h00, dimineata.

Robert si Renée, parintii lui Christian si Dany, locuiau impreuna cu Alain, fratele lor cel mai mic, la  ceva mai putin 1/2km distanta de cei doi.

Este Martine Leprince (in varsta de 38 de ani), care in prezenta lui Alain, anunta jandarmii (Brigada de Jandarmerie de la Le Mans, Regiunea Pays de la Loire, Capitala departamentului Sarthe)  si iî aduce la cunostinta si sotului ei Dany drama familiala, rugandu-l sa vina urgent acasa.

Pe de-o parte, anchetatorilor prezenti la locul dramei le vine foarte greu sa inteleaga de unde provine ura si furia cu care a fost comis acest masacru (asasinarea, dar in prealabil, mutilarea victimelor, sange imprastiat peste tot: pe dusumea, pe pereti, pe plafon, pe usa, pe catia postala, precum si pe cararea care separa cele doua proprietati), iar pe de alta parte, se intreb daca este vorba de unul sau de mai multi agresori.

Dupa cum precizeaza Procesul verbal (PVML) al Institutul Medico-Legal din Le Mans, victimele ar fi fost mutilate si ulterior ucise, simultan, cu un "toporas" (care ulterior s-a dovedit a fi un satâr-obiect de taiat cu lama lata, de forma dreptunghiulara) si cu multiple lovituri de cutit de bucatarie (unul de tip macelarie), in regiunea craniano-cervicala, ale fetelor, ale mainilor si ale bratelor.

In ceea ce îi priveste pe anchetatori (jandarmii), in Procesul lor verbal (PVGN) reproduc (oficial) derularea dramei, dupa parerea lor : "Christian a fost ucis afara, la intrarea in gradina (proprietatea) lui Dany, langa cutia de postala (de scrisori) si tras de picioare in casa, care i-au fost aruncate peste cadavrul lui Sandra, ucisa inainte (mai devreme) cu mai multe lovituri de cutit. Brigitte, sotia sa, inainte de a fi lovita cu toporasul (satârul) ar fi fost luata prin surprindere degustand un iaurt in bucatarie (care s-a varsat pe jos), in momentul agresiunii, incercand sa se apere cu un vătrai (instrument lung din fier utilzat pentru mentinerea ardereii focului in soba, semineu), lasandu-si in cadere amprenta digitala (cu urme de sange!) pe usa de la bucatarie. Audrey a fost ucisa, tot cu mai multe lovituri de cutit, in baie si trasa de picioare pe culoar in camera parintilor".

Alte informatii utile care au fost gasite la locul dramei : "amprente de pantofi de femeie ; o amprenta de pantofi "Doc Martens" nr. 41 (unele documente mentioneaza nr.42), al carui proprietar nu a fost identificat niciodata ; doua ADN-uri masculine gasite pe manerul cutitului utilzat in timpul masacrului si care nu au fost nici ele identificate; un buton (nasture), care nu apartinea hainelor victimelor si care, ulterior, a fost si pierdut ; o suvita de par, fara radacina, in mana lui Sandra, ceea ce nu a permis identificarea "proprietarului" acestuia in perioada derularii anchetei; o chitanta de mana, recunoasterea unei datorii de 10.000 FFR (mai putin de 2.000 de euro) imprumutata lui Dany cu opt ani in urma de catre Christian".

In sfarsit, jandarmii gasesc atat portile garajului (cat si cea cea a bucatariei !) casei lui Christian inchise pe dinauntru.

Dupa deschiderea fortata ale usilor garajului, ei nu gasesc nimic in interior, ceea ce i-ar fi putut “interesa”.

In schimb, in dulapul de bucatarie, in casa lui Dany, in sertarul cu cutite, ei gasesc cutitul (cu manerul galben) care ar fi fost utilizat de catre agresor (agresorii) in timpul masacrului.

Intr-o prima faza a anchetei, marturiile lui Dany, Martine, precum si a fiicei lor cea mare, Célia, in varsta de 15 ani, in mare, coincid.

Conform acestora, duminica, in dupa-masa zilei de 4 septembrie, copii lui Dany si Christian s-ar fi jucat impreuna in curtea casei lui Dany, iar in jurul orei 18h30 fiicele lui Christian, la insistentele lui Brigitte, s-ar fi intors acasa, la ele.

 

 

Dany ar fi semanat in cursul zilei rapita pe camp si spre seara s-ar fi dus prin vecini, la un prienten, Jean-Luc Malherbe, pentru instalarea unui aragaz vechi, cu care a baut un aperitiv.

Conform depozitiei lor, Dany ar fi plecat de la ei in jurul orei 22h00, o ora deja tarzie pentru el, cum el se scula zilnic la orele 02h30 pentru a fi la SOCOPA la ora 03h00.

Renée, mama lui Dany, confirma si ea ca l-ar fi auzit trecand cu masina prin fata casei lor in jurul orelor 21h40.

Iata astfel si primele mici dezacorduri (divergente) in privinta intoarcerii acasa a lui Dany.

In jurul orei 21h15, dupa Martine si 22h00 dupa, familia Malherbe.

In schimb, in declaratiile sale, Dany precizeaza ora: 21h30!

In orice caz, conform celor declarate de catre Martine, dupa ce a venit acasa, Dany a mancat singur, a facut un duş si s-ar fi culcat.

Ceea ce ar fi trebuit sa se intample inainte de orele 22h00, pentru ca, conform depozitiei lui Célia, ea s-ar fi culcat dupa terminarea filmului la care se uita, adica dupa ora 22h00, iar Dany deja dormea.

In ceea ce o priveste pe Martine, ea a afirmat in declaratiile sale ea s-ar fi uitat la televizor pana dupa ora 23h00.

Celalalt cuplu, Christian si Brigitte au fost invitati cu fetele lor la masa de seara la socrii lui Christian, iar dupa intoarcerea lor acasa, conform parintilor lui Brigitte, ea le-ar fi telefonat in jurul orei 20h50—21h00.

Cu alte cuvinte, pana atunci toti erau in viata, totul era in regula.

In ziua urmatoare, luni, in dimineata zilei de 5 septembrie, la ora 02h30, ca de obicei, Dany s-a sculat si a plecat la munca, pe cand Martine era trezita de catre ceasul ei desteptator la ora 06h30.

Din declaratiile ei (neconfirmat, de-altfel, de catre nicio alta persoana!), ea ar fi plecat de acasa in jurul orei 07h45, iar in casa cumnatului ei, nimic nu parea a fi in neregula.

Miercuri, pe 7 septembrie, la actualitatile regionale aflam ca nu un toporas cu coada lunga si lama lata, ci un satâr (un obiect taios de macelarie cu lama larga, format A5, utilizat in general pentru transarea carnii, dar in special pentru dezosarea cotletelor, a se vedea in anexa), ar putea fi arma posibila a crimei.

Atunci, Martine "isi aminteste", asa "deodata", ca inca din 2 septembrie acest satâr al ei nu se mai afla in sertarul de sus al dulapului din garaj, (unde era locul acestuia), insa pe 5 septembrie, in cadrul anchetei, cand un jandarm a examinat cu atentie acest dulap si a intrabat-o daca lipseste ceva din el, ea nu si-ar fi dat seama de acest lucru, afirmand ca nu, categoric !

In schimb, "isi aminteste" din nou ca un asemenea satâr ar poseda si socri ei, Robert si Renée Leprince, pe care, dupa ce jandarmii il gasesc, era marcat numele unui angajat de la SOCOPA, unde si Martine a lucrat la dezosarea si transarea carnii cadavrelor animalelor cu ceva timp in urma, inainte de a se consacra in exclusvitate exploatatiei sale agricole, precum si cresterii porcilor in aer liber.

Indentificat si gasit, acest salariat nu-si aminte sa fi imprumutat sau instrainat cuiva acest satâr vreodata !

In ceea ce il priveste pe Dany, el nu stia sa utilizeze un asemenea instrument de taiat si nici nu trebuia sa foloseasca, cum munca lui prestata la Uzina de prelucrare a carnii SOCOPA, consta in ambalarea carnii deja dezosate si transate.

Conform declaratiilor lui Célia, intotdeauna era Martine care se ocupa de taierea si transarea animalelor (porci, gaini, etc.) chiar si in gospodarie, cum Dany era destul de sensibil  la "asemenea activitati gospodaresti, care nu-i placeau deloc" !

Insa, cum acest satâr prezenta o deformatie plata pe lama de taiere, ceea ce s-ar fi putut datora unei lovituri puternice pe masina de spalat in baia din casa lui Christian si Brigitte, fiind descoperit in timpul anchetei), el este rechizitionat de catre justitie ca piesa (propba) la dosar (a se vedea pentru detalii si Anexa).

Din acest moment, adica din 7 septembrie, Dany si Martine Leprince, precum si parintii lui Dany, Robert si Renée Leprince, devin oficial suspecti in dosarul masacrului de la Thorigné sur Dué, iar incepand cu ora 20h55 are loc audierea lor.

Timp de 48 de ore, vor apare in fata anchetatorilor, mai intai, parintii lui Dany, Robert si Renée Leprince, care au povestit cosmarul trait, mai ales cand li se cerea sa marturiseasca ca asasinul este Dany.

Atunci, in starea de soc in care se afla dupa cele doua nopti nedormite in arestul jandarmeriei, datorita stesului si oboselii, Renée ar fi recunoscut ca Dany i-ar fi adus luni dimineata satârul plin de sange, strigand la ea sa-l spele.

Insa, ulterior ea isi retrage rapid depozitia sa, afirmand ca a fost obligata sa o faca "sub presiune"!

 

In ceea ce o priveste pe Martine Leprince, in timpul arestului ei, ea va da o a doua versiune a derularii evenimentelor, cu care il incrimineaza pe Dany.

In primul rand, are de dat explicatii anchetatorilor in legatura cu o rana si o umflatura la baza nasului, in partea dreapta, pe care le avea de cateva zile si care s-ar fi putut datora luptei "corp la corp" cu victimele.

Insa, asa cum a confirmat si medicul legist, ele se datoreaza loviturii cauzate de catre o conducta flexibila lunga din material plastic cu care incercand sa loveasca un porc, s-ar fi lovit singura din gresala.

In al doilea rand, intr-o prima faza, ea confirma versiunea ei in declaratiile facute jandarmilor pe 5 septembrie, la locul dramei.

Dar, dupa o pauza, in cele 48 de ore de arest, pe 9 septembrie, dimineata la ora 02h00, in timpul unui somn"foarte agitat", incercand sa-si acopere fata striga cu voce tare : "Opreste-te, opreste-te !" sau "Nu-nu-nu !", respectiv, "De ce Dany ?".

A doua zi ea are din nou o criza de neliniste si "aude" tot in somn, sotul ei urland disperat, fara sa stie exact unde si de ce, inainte ca medicul de garda sa-i administreze un calmant !

In urma trairii acestor momente de "cosmar" (si de catre ea, ca de-altfel si de catre parintii lui Dany) ea prezista jandarmilor, in sfarsit, versiunea incriminatoare pentru inculparea lui Dany : "Duminica seara, pe 4 septembrie, numai la cateva minute dupa ce Dany a terminat cina, ea s-a ridicat din fata televizorului sa duca resturile de mancare cainilor in curte si aude sursprinsa ca Dany, afara in gradina, urla ca un nebun, vazandu-l cum lovea cu brutalitate pe fratele sau Christian, in vecinatatea cutiei postale. Apropiindu-se de cei doi ea incepe sa strige in gura mare: Opreste-te, opreste-te (!), Nu-nu-nu (!), indreptandu-se catre casa cumnatului ei pentru a o preveni pe Brigitte. Insa, cand intra in casa, nu poate decat sa constate masacrul (macelul) comis deja de catre Dany! (...) Aceasta zacea pe podea cu fetele, mutilate, fara suflare. In sfarsit, pe cea mica, Solène, nu a mai cautat-o, pentru ca presupunea ca ea trebuie sa fie intr-o stare asemanatoare cu celelate victime, pe undeva in casa si dorea sa se intoarca acasa la ea fara ca Dany sa afle ca ea este la curent cu ceea ce ar fi facut acesta. Atunci si-ar fi pus intrebarea: De ce Dany ?"

Conform acestei versiuni, drama s-ar fi derulat in cele, mai putin de zece minute, cat ea a fost absenta de acasa, pentru ca la intoarcere si-a condus fetele la culcare si s-ar fi asezat in fata televizorului, unde a si adormit ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

La ora 23h00 s-ar fi trezit si s-ar fi dus in dormitor, in patul conjugal, unde Dany dormea profund.

In rest, in ceea ce priveste evenimentele din ziua de luni, 5 septembrie, ea pastreaza prima “versiune” a declaratiei sale, adaugand ca avea de gand sa anunte Politia pentru a-l denunta pe Dany, insa nu a facut-o de frica!

Astfel, in urma acestei versiuni, vineri seara, pe 9 septembrie, Martine Leprince este prezentat de catre jandarmii-anchetatori, Judecatorului de Instructie, Céline Brunetière, o tanar maistrat-instructor fara experienta (numit de catre Procurorul General al Republicii de Le Mans) cu instrumentarea dosarului "Macelarul din Sathe", in calitate de "martor".

Conform avocatului sau Samuel Cornut, din acest moment Dany este considerat, in ciuda prezumptiei de nevinovatie, "vinovat" si va fi audiat de catre Judecatorul de Instructie in aceasta calitate!

Si Célia, fiica cea mare a lui Dany, ca si Martine, isi schimba si ea depoztia in timpul arestului.

Insa, versiunea ei va fi diferita de cea a lui Martine.

Iata noua ei versiune : "Duminica seara, Martine a lipsit la prima parte al filmului pe care o urmareau amandoua. In timpul publicitatii ea deschide usa cainilor care impacientati, vor navalii afara. In acel moment aude strigate in curtea unchiului sau Christian, in care un barbat pe care il identifica in persoana lui Dany, il lovea cu bestialitate pe Christian, care in disperarea lui incercand sa iasa din curte se indrepta catre cutia de scrisori. Simultan, ea aude tipete si gemete in interiorul casei lui Cristian, care ar fi provenit de la Brigitte, precum si fiicele ei."

Conform acestei versiuni, ea nu ar fi vazut-o pe mama ei Martine si nici nu ar fi auzit-o timp de aproximativ o ora, motiv pentru care era ingrijorata si s-a culcat tensionata !

Arestat datorita noilor versiuni ale depozitiilor lui Martine si Célia, timp de doua zile si doua nopti, Dany is mentine declaratia facuta la locul dramei, luni, pe 5 septembrie.

Adica, ca el este nevinovat si inmomentul in care crima a fost comisa, si el ar fi fost in fata televizorului.

Insa, in cea de a 46-a ora (cu numai doua ore inainte ca termenul legal de interogatoriu sa expire!), Dany, epuizat si trumatizat psihic, isi marturiseste, partial, fapta : "Duminica seara, dupa ca a servit aperitivul la familia Malherbe, se intoarce acasa ingrijorat datorita problemelor sale financiare si trece pe la Christian (care era in compania lui Brigitte) sa-i ceara un imprumut de 20.000FRF (cca 3.000 de euro), care insa il refuza din cauza unei datorii mai vechi, neachitata, in valoare de 15.000FFR (cca 2.300 de euro). Acest lucru il scoate din sarite si incepe sa urle la Christian, amenintandu-l, care se indreapta spre poarta sa o previna pe Martine, sotia sa. Ajungandu-l din urma, in proximitatea cutiei de scrisori, il loveste pe acesta cu satârul sustras din dulapul aflat in garaj (care, dupa cum a remarcat Martine, lipsea inca din 2 septembrie) si pe care il avea ascuns la spate, moment in care Martine ar fi strigat : "Opreste-te, opreste-te (!), Nu-nu-nu (!), De ce Dany ?", la care el i-ar fi raspuns : "nu te baga in ceea ce nu te priveste ! Dupa care nu-si mai aminteste ceea ce a facut exact, doar ca s-a dus acasa si s-a culcat. La ora 02h30 s-a sculat, ca de obicei si a plecat la munca, iar satârul l-a dus la mama lui, Renée, in cursul zilei, pentru ca aceasta sa-l curete".

Era exact ceea ce au vrut sa auda si anchetatorii, care dupa ce au consemnat noua declaratie a lui Dany Leprince, in cursul serii, l-au si prezentat imediat Judecatorului de Instructie Céline Brunetière, care inculpandu-l, l-a si incarcerat, in cursul noptii, in detentie preventiva (privizorie) la Inchisoarea din Rennes (Renes Métropole, Capitala regiunii Bretagne, Capitala a departamentului Ile et Vilaine, nord- vestul Frantei).

In ceea ce il priveste pe Dany, el se retracteza in orele care urmeaza si isi va sustine cu vehementa nevinovatia, afirmand ca jandarmii au facut presiuni asupra lui, facand sa creda ca Célia, era terorizata psihic de catre acestia in incaperea vecina, ceea ce ce n-ar fi fost exclus, pentru ca in principiu, orice mijloc este "autorizat", neoficial, pentru a convinge un criminal sa-si recunoasca fapta. (A se vedea pentru detalii si articolele autorului consacrate acestei problematici: "O posibila reforma a Justitiei Franceze. O reforma fara forma si fara fond": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/08/o-reformla-fara-forma-si-fara-fond.html;http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/06/thomas-csinta-ziarul-politia-capitalei_13.html; "Sacalii": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42484-sacalii.html; "Justitia Romana incotro? Catre modelul inchizitoriu (inchizitorial) al Justitiei Franceze: http://necenzuratmm.ro/justitie/42514-justitia-romana-incotro-catre-modelul-inchizitorial-incizitoriu-al-justitiei-franceze.html)

De-altfel, Jandarmul, Cpt. Roger Lambert care a dirijat ancheta in timpul arestului familiei Leprince tatal si fiul cu familiile acestora, recunoaste ca in asemenea situatii nici lor nu este usor, datorita unei puternice presiuni "din exterior", pe de o parte, din partea politicului (clasei politice), care doreste solutionarea dosarului cat se poate de repede, iar de pe de alta parte, din partea societatii civile, presei, precum si a opinei publice, care "passionata" de eveniment, doreste cu nerabdare sa cunoasca, vinovatul (vinovatii) !

In urma marturiei lui Dany, toate mijloacele mass-media se implica direct in eveniment, aducand la cunostinta societatii civile tot felul de informatii, mai mult sau mai putin fiabile, care vor da nastere la speculatii, pentru ca ulterior, indirect, ele sa faca presiuni atat asupra justitiei "independente", Curtea cu Jurati (compusa din "cei doisprezece furiosi" !), pe de o parte, cat si asupra Ministerului Public, reprezentand acuzarea, pe de alta parte, care permit condamnarea lui Dany Leprince la pedeapsa maxima, in absenta oricarei probe materiale directe si fiabile aflate in dosar, nici macar a uneia care sa fi permis atestarea cu certitudine a prezentei acestuia la locul dramei.

Nicio macar o amprenta a lui Dany nu a fost identificata, la locul mmasacrului si nici prin imprejurimi!

ADN-ul masculin identificat, nu-i aprtinea si nici macar pantalonii si camasa cu care s-a presupus (conform declaratiei martorilor) ca ar fi fost la locul dramei (fara sa fi fost spalatate ulterior), nu purtau nicio urma de sange uman, decat o pata de rugina pe pantaloni (probabil fie de la msina de spalat pe care a deplasat-o la el acasa, fie de la deplasarea aragazului la familia Malherbe, in cursul zilei de duminica, pe 4 septembrie) si o pata de sange provenind de la un animal (probabil de la locul sau de munca, Intreprinderes SOCOPA).

Cea ce ar fi fost imposibil daca ar fi fost autorul cvadruplului asasinat pentru ca in timpul carnajului, sangele s-a imprastiat peste tot in casa (pana si in tavanul salonului), deci el ar fi trebut sa fie prezent in cantitati importante, inclusiv, si pe imbracamintea criminalului.

In ceea ce priveste pantofii gasiti la locul dramei, Dany Leprince, purta numarul 46 si niciodata firma Doc Martens (Doctor Martens).

Reconstituirea macelului pe 12 aprilie 1995 (la care Dany a refuzat sa participe !) si care s-a bazat, in principiu, pe depozitia sa, precum si pe ale martorilor-cheie : Martine si Célia, a ridicat si ea probleme serioase anchetatorilor datorita numeroaselor contradictii in declaratiile celor care au fot audiati in acest dosar.

Ancheta nu a reusit sa stabileasca cu precizie, nici macar ordinea in care au fost masacrati membrii familiei Leprince.

Cum, conform declaratiei lui Célia, in timp ce Christian era lovit cu bestialitate de catre Dany cu satârul, in interiorul casei se auzeau tipete si gemete ale lui Brigitte, Sandra si Audrey.

Iar tot in acest timp, ea nu a vazut-o si nici nu a auzit-o pe mama sa, Martine, care se invartea pe acolo (lipsind cca o ora din fata televizorului !), alergand dintr-o casa in alta strigand : "Opreste-te, opreste-te !" sau "Nu-nu-nu ! De ce Dany ? ".

In plus, niciuna dintre ele nu vorbesc in depozitiile lor de un complice, in timp ce la fata locului au fost identificate, un ADN masculin si o amprenta de pantof care nu-i apartineau lui Dany.

Anchetei a creat probleme chiar si mobilul masacrului.

Presupunand ca exploatatia familiala era nerentabila, motiv pentru care Dany trebuia sa lucreze 18 ore pe zi, avand si o datorie (ceva mai putin de 2.000 de euro) la Christian, solicitandu-i inca cca 3.000 de euro, macelul comis de catre acesta nu poate fi justificat pentru ca apararea a demonstrat ca situatia lui financiara nu era chiar asa de proasta cum se presupunea (fiind destul de bine platit la SOCOPA) si atunci ar fi fost stupid sa-si distruga proprioa-i viata, precum si a celor din jurul lui pentru o suma relativ "derizorie", avand in vedere faptul ca in momentul derularii dramei salariul minim orar era de 5,42 de euro (Salariul Minim pe economie: 915,98 euro/luna pentru 169h00 de munca).

Cu alte cuvinte, pentru o datorie, care nu reprezenta nici macar trei salarii minime pe economie.

In plus, Dany avea o datorie de cca 2.300 de euro (15.000FFR) si nu cea de 1.500 (10.000FFR), recunoasterea (chitanta) careia a fost gasita la locul dramei.

Nici gelozia dintre frati nu rezista ca mobil, chiar daca garajul lui Christian degaja beneficii, iar Brigitte era functionara la Posta, ceea cea lor asigura un nivel de trai mult mai ridicat decat cuplului Martine-Dany Leprince, pentru ca depozitiile celor din anturajul lor confirmau ca cei doi frati se intelegeau foarte bine, iar Dany a fost chiar mandru de reusita profesionala al fratelui sau, Christian.

Insa, nu acelasi lucru se poate spune si despre cele doua cumnate.

Martine era extrem de geloasa pe Brigitte, in particular, datorita activitatilor lor lucrative diferite, conform marturiei tatalui lui Dany, Robert Leprince, respectiv, al Baby-sitterului Nelly Hatton, dar in general si pe reusita materiala (financiara) a familiei cumnatului ei, Christian Leprince.

In ceea ce o priveste pe micuta supravietuitoare Solène, in momentul dramei nu avea decat doi ani si nici nu a asistat la drama, deci nu putea depune nicio marturie.

Insa, solicitata in 1996 de catre instructie (magistratul-instructor care instrumenta Dosarul, Céline Brunetière), ea recunoaste pe o fotografie toti membrii familiei.

 

Pa parintii lui si surorile ei, dar si pe unchiul Dany, pe care vazndu-l, loveste cu pumnii fotografia strigand cu ura: "Dany rau, batea mama, Yaya,Yéyé (surorile ei)" !

Pe Martine, pe care o numea "Gentille mamy", o lauda in schimb, afirmand ca “era draguta cu ea”, “evea grija de ea”, etc.

Dr. Liliane Daligand, expertul pedopsihiatru, considera cele afirmate de catre Solène o "depozitie" in defavoarea lui Dany, ceea ce o asigura pe Céline Brunetière, Judecatorul responsabil cu instruirea dosarului, ca acuzandu-l pe Dany, este pe drumul cel bun.

Dar, copilul chiar daca era in custodia lui Nelly Holtton, ex-baby-sitterul, dupa drama, putea fi cu usurinta influentata, pentru a nu afirma, manipulata de catre Martine.

Legat de acest element din dosar in defavoarea lui Dany, Roland Agret remarca corect, ca este putin probabil ca un copil de patru ani sa-si aduca aminte de un om pe care l-a cunoscut numai pana la varsta de doi ani si care nu era vazut decat rar acasa (datorita celor doua servicii pe care le presta in cursul zilei si noaptea).

Si evident, mult mai rar in curtea parintilor ei, Brigitte si Christian Leprince.

In sfarsit, exista si o treia versiune a lui Martine, datorita "elementelor noi" care au aparut pe parcurs in dosar.

In martie 1996, cu putin timp dupa "marturia" lui Solène, o vecina afirma intr-o depozitie a ei ca in seara dramei ar fi vazut in jurul orei 22h00 trecand prin fata casei masina lui Dany si Martine, fara sa fi remarcat cine o conducea.

Baby-sitterul familiei Leprince, Nelly Hotton, "sugera" ca Renée Leprince, mama lui Dany si Christian ar fi fost la curent cu cele intamplate inainte ca ea sa ajunga la ei luni, pe 5 septembrie, dimineata.

Convocata din nou de catre judecatorul Céline Brunetière pentru a face unele precizari legate de aceste "elemente noi" din dosar, Martine are un "flash de memorie" in prezenta ei: "In seara dramei, pe 4 septembrie 1994, cand se precipita sa intre in casa lui Brigitte si Christian Leprince, a gasit-o pe Solène in camera ei patata cu sange. A luat-o din patutul ei, a dus-o la baie, a spalat-o, si a schimbat-o, dupa care a luat masina si a dus-o in graba la soacra sa, Renée, spunandu-i ca Dany si-a pierdut mintile, ucigand toata familia fratelui sau. Ascultand-o, ea a refuzat sa o primeasca pe micuta Solène, pentru ca trebuia facut ceva pentru a-l salva pe Dany. Astfel, Renée ar fi rugat-o pe ea s-o duca inapoi in camera ei, acasa, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. In sfarsit, ea a dus copilul inapoi si a ramas cu el pana cand a adormit. Din acest motiv ar fi lipsit mai mult timp de acasa si nici nu ar fi fost vazuta si auzita de catre Célia, fiica ei. "

Odata instrumentarea dosarului terminat (secretul de instructie fiind bine pastrat, conform celor declarate de catre Procurorul Republicii Le Mans), dosarul a fost inaintat TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Le Mans pentru a fi judecat in PJPC (Procedura Juridica Penala Criminala) in fata Juriului Popular (Curte cu Jurati) Sarthe la le Mans.

Dupa aproape 40 de luni de ancheta, conform instructiei (instrumentarii) facute de catre Céline Brunetière, Dany (incarcerat preventiv in acest timp) fiind recunoscut vinovat pentru cele patru asasinate, este trimis astfel in fata instantei Criminale pentru ca Juriul Popular de Sarthe sa decida in privinta culpabilitatii sale.

In concluzie, pe 8 noiembrie 1997 se deschide (cu mai multe intreruperi datorita unor probleme si formalitati administrative) procesul lui Dany Leprince la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) - Le Mans (Departamentul Sathe) in fata Juriului Poular (Curtea cu Jurati) de Sarthe.

Reluat pe 11 decembrie 1997 sub Presedentia lui Patrick Chauvel (51 de ani, consilier al Curtii de Apel Angers), avandu-l pe Jean-Claude Thin (51 de ani, din 1993 Procuror de Mans, fost Judecator de Instructie-Magistrat Instructor la Douai-Lille, Nanterre-Paris, precum si la Curtea de Siguranta al Statului), Avocat general al acuzarii, reprezentand Ministerul Public, care solicita pentru inculpat pedeapsa maxima prevazuta de lege in asemenea cazuri, climatul (contextul) social este complet defavorabil lui Dany.

Prezenta in calitate de martor, in instanta de divort cu Dany si salariata interimara intr-un spital din Sarthe, Martine, care dupa drama a parasit Thorigné-sur-Dué, poveste la bara cea de-a treia versiune a ei, care are la origine o banala disputa legata de "terenuri" !

Si este convingatoare.

Ajunge pana acolo incat sa precizeze chiar si faptul ca nu ar fi indraznit sa-si denunte sotul pentru ca acesta devenise "un monstru" si ei i-ar fi fost frica de el.

Célia Leprince, fiica cea mare a ei si a lui Dany, atunci in varsta de 18 ani, eleva intr-o scoala profesionala comerciala (de vanzatoare), isi mentine si ea declaratia ei, in ultima versiune, pe care a facut-o in fata Judecatorului de Instructie (Magistrat Instrucor responsabil cu instrumentarea dosarului), in timpul anchetei.

Din contra, invitata la bara, Renée Leprince, mama lui Dany, atunci in varsta de 57 de ani, fosta exploatanta agricola, "Turnul de control" cum o numea baiatul ei Dany era "ferm convinsa ca Dany este nevinovat. Ca el nu a ucis pe nimeni. Si a venit la proces sa afle adevarul !".

Cu toate ca in timpul arestului, la sediul Jandarmeriei, ea a recunoscut ca Dany a adus ei satârul "incriminat", dar sub presiune jandarmilor !

In ceea ce il priveste pe Dany, el isi sustine nevinovatia, ca de-altfel de-a lungul intregii anchete, pe toata perioada incarcerarii sale preventive.

Din pacate, pana si avizul expertilor, medici-psihiatrii, care l-au consultat îi este defavorabil si il incrimineaza.

Procurorul general Thin, in calitate de Avocat general al acuzarii, reprezentand Ministerul Public, desi recunoaste ca: "Procesul nu a permis, nu sa fie descoperit adevarul, dar nici macar sa se inteleaga ceea ce s-a intamplat cu adevarat in seara zilei de duminica, pe 4 septembrie 1994", acesta ramane ferm pe pozitie, solicitand pedepasa maxima prevazuta de lege in asemenea situatii (cvadruplu asasinat !), prevazut la art.132-23 al CPF : recluziunea criminala pe viata, cu o "perioada de siguranta" de 22 de ani, precum si cu retragera drepturilor civile, civice si de familie ale lui Dany Leprince pe o perioada de zece ani.

Si asta in ciuda insistentelor avocatului apararii (pe atunci), Jean-Louis Pelletier, un renumit avocat penalist (angajat trup si suflet in majoritatea marilor procese criminale), care, pe buna dreptate, a incercat si a si reusit sa puna in evidenta clara indoiala in privinta culpabilitatii lui Dany, datorita lipsei probelor materiale directe si fiabile din dosar,  care l-ar fi incriminat.

In principiu, ca in majoritate dosarelor criminale, acest lucru ar fi trebuit sa-i fie benefica lui Dany, ceea ce insa, din pacate, nu s-a intamplat, acesta  urmand sa se intoarca in inchisoare pentru inca aproape 19 ani de recluziune criminala !

Cum inca in 1997, din punct de vedere juridic, nu era posibila efectuarea unui apel la o condamnare penala pronuntata de catre o Curte cu Jurati (Juriu Popular), ramasa definitiva, lege instaurata mult mai tarziu in favoarea prezumptiei de nevinovatie (printr-un decret pe 15 iunie 2000 de catre Elisabeth Guigou, Partidul Socialist, Ministrul Justitiei, 2 iunie 1997 – 18 octombrie 2000), un Comitet de Sprijin este creat de catre apropiatii lui Dany, in special cu ajutorul mamei sale Renée Leprince, pentru a-l sustine in fata Comisiei de Revizuire a Condamnarilor Penale a Curtii de Casatie.

Tot ea este si cea care sesizeaza celebra organizatie care lupta pentru cauza celor care au fost condamnati pe nedrept, "Action Justice", a lui Roland Agret, simbolul erorilor judiciare in Franta, care, ulterior, in cadrul unei contraanchete efectuate (publicata intr-o carte in ianuarie 2008 cu Jurnalistul de Investigatie, Nicolas Poincaré : "Condamné à tort. L’affaire Leprince") aduce dovezi irefutabile in fata sociatatii civile in privinta posibilei nevinovatii a lui Dany Leprince.

Sau mai exact, in favoarea indoielii vinovatiei lui Dany Leprince.

Si chiar si in aceste conditii, Justitia s-a lasat greu impresionata !

Desi sesizata inca de pe 20 martie 2006 (in urma unei cereri depuse pe 15 octombrie 2005), iar pe 5 aprilie Comisia de Reviziure a Condamnarilor Penale ordona un "complement de ancheta" in Dosarul Leprince, trebuie asteptat 1 iulie 2010, pana cand aceasta Comisie hotareste sa anuleze executia pedepsei de catre Dany si sa revizuiasca, eventual, procesul sau, motiv pentru care l-a pus in libertate pe 8 iulie 2010.

              COMENTARIUL AUTORULUI

Ce reprezinta in fond si la urmei Dosarul Leprince ?

Incomptenta in materie de instruire (instrumentare) a unui dosar criminal, precum si o serie de minciuni, incoerente, suspiciuni, divagatii si neintelegeri, care pana la urma, dupa 40 de luni de ancheta conduc Justitia pe o pista falsa, cu, sau fara premeditare : la inculparea si condamnarea, pe nedrept, a lui Dany Leprince, un nevinovat, fara ca autorul real al macelului de la Thorigné sa fi fost descoperit, a fost convinsa Renée Leprince, mama lui Dany, care dupa 10 ani de lupta cu administratia judiciara pentru revizuirea procesului fiului sau, pe 15 iunie 2007, disperata, cedand din punct de vedere psihic, si-a pus capat zilelor in garajul pavilionului familial din Thorigné-sur-Dué, dupa ce Roland Agret cu care lucra "cot la cot" n-ar fi fost "capabil" sa-i precizeze o data fixa pentru revizuirea procesului.

Dany Leprince, in celebrul dosar "Macelarul din Sarthe" nu a fost decat un tap ispasitor care a permis autoritatilor politienesti si judiciare sa claseze dosarul, fara sa fie obligate sa identifice si sa-si continue investigatiile pentru a descoperii adevaratul (adevaratii) vinovat (vinovatii), precum si adevaratul mobil care ar fi putut conduce la un masacru savarsit cu o asemenea violenta si cruzime.

Nu putem aici sa nu remarcam "omenia" si "generozitatea" (gestul exceptional !) de care a dat dovada Administratia Penitenciarelor, care cu cateva ore inainte de inmormantarea lui Renée Leprince, a aprobat participarea "discreta" a lui Dany la funeraliile ei (insotit de catre doi brigadieri in civil si un sofer).

In sfarsit, acest proces a carei solicitare de revizuire are loc in "umbra" solicitarii revizuirii celebrului proces Seznec (avut loc cu saptezeci si trei de ani in urma, a se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestuia:"Reabilitarea respinsa lui Seznec"  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2009/03/reabilitarea-respinsa-lui-seznec.html) si care a esuat din nou, din pacate, desi nu seamana cu acesta din urma, parea totusi sa aiba un castig de cauza, iar Dany Leprince sa aiba atunci toate sansele, ca intr-un nou proces (echitabil!), la care are dreptul, sa fie achitat, in urma caruia sa fie despagubit moral si material pentru cei 16 ani privati de libertate pe nedrept si sa fie reabilitat definitiv in fata societatii civile.

Ancheta a fost incredintata, unui membru al Comisiei, Jean Beyer, care a lucrat intr-o discretie totala, permitand lui Dany sa proteste "nu face à la justice" ("dezbracat in fata justitiei" in celula sa) incepand cu 14 martie 2007.

Dupa iesirea la pensie a lui Beyer, Presedintele Comisiei de Revizuire, Martine Anzani, a reluat ancheta privind revizuirea procesului sau.

Este tot ea care la insistentele avocatilor lui Seznec, Yves Baudelot si Jean-Denis Bredin si care l-au aparat si pe Dany, s-a decis sa sesizeze Comisia de Revizuire, insa din pacate pe 14 decembrie aceasta incercare a esuat, Comisia mentionand in documentele sale de ancheta ca "nu exista elemente noi in acest dosar care sa puna in evidenta indoiala in ceea ce priveste vina celui condamnat"!

Iata pe scurt si cele mai importante etape ale masacrului (macelului) de la Thoringé, in posesia carora ne aflam la punerea in libertate a lui Dany Leprince pe 8 iulie 2010, cu scopul revizuirii condamnarii acestuia :

5 – 9 septembrie 1994: Christian si Brigitte Leprince, cu cele doua fiice ale lor Audrey (10 ani) si Sandra (6 ani) sunt mutilati si masacrati cu bestialitate cu un satâr si un cutit de bucatarie (macelarie, cu maner galben), la domiciliul lor din Thorigné sur Dué (Sarthe), in timp ce, fetita lor cea mai mica, numai in varsta de doi ani, Solène, scapa de macel, fiind in camera ei la etaj.

O recunoastere de datorie (ceva mai putin de 1.500 de euro) a lui Dany Leprince, angajat al unui abator industrial SOCOPA, fratele lui Christian, tatal si el a trei fetite, vecin cu acesta din urma, este gasita la locul crimei.

Datorita depozitiei sotiei sale Martine, precum si a ficei sale Célia, care au afirmat ca l-ar fi vazut la locul dramei (crimei), dar si pentru recunoasterea de catre acesta asasinarii fratelui sau Christian (numai cu doua ore inaintea terminarii arestului sau la sediul Jandarmeriei si care ulterior va nega cu vehementa in timpul detentiei sale si dupa condamnarea lui), Dany Leprince este inculpat de catre Judecatorul de Instructie Céline Brunetière de la TGI Le Mans, pentru cvadrupla omucidere si este incarcerat in detentie preventiva pe timpul anchetei care va dura aproape 40 de luni.

08 noiembrie - 16 Decembrie 1997: Dany Leprince este condamnat de catre Curtea cu Jurati (Juriul Popular) de Sarthe (Le Mans), prezidata de catre Patrick Chauvel, la recluziune criminala pe viata cu 22 de ani de perioada de siguranta, in ciuda faptului ca isi sustine nevinovatia.

Cu toate ca avocatul sau pe atunci Jean-Louis Pelletier, reuseste sa convinga Curtea de Revizuire de indoiala care exista in privinta comiterii masacrului de catre inculpat.

Primavara - Toamna 2005: Roland Agret, Leaderul Asociatiei "Action Justice", el insusi fost condamnat pe nedrept in 1973 la 15 ani de recluziune criminala si reabilitat in 1985, cu ajutorul sustinatorilor lui Dany, efectueaza o contraancheta privata cu care elaboreaza un raport vizand un recurs de gratiere a lui Dany Leprince, trimis Directorului Afacerilor Criminale si al Gratierilor in cadrul Ministerului de Justitie (a se vedea in Anexa).

In cadrul acestei contraanchete, extrem de minutioase, in care Roland Agret reconstituie drama de la Thorigné cu lux de amanunte, Profesorul Michèle Rudler, fosta directoare al Laboratoarelor Politiei Stiintifice si Tehnice de la Paris, ajunge la concluzia ca masacrul nu putea fi comis de catre o singura persoana.

Cu atat mai mult cu cat distanta dintre cele doua pavilioane ale fratilor Leprince, Dany si Christian fiind mica (cca 15 m) si ele se aflau nu departe (in proximitatea) de o LGV (Linie de Mare Viteza, pe care circula TGV-ul, cu cca 300-350 km/h), zona in care mai multi martori au declarat ca ar fi auzit mai multe voci (diferite) ale agresorilor.

In plus, refacand traiectoria lui Dany in seara dramei intre "La Goualtière" si  "L’Imbaudière", pentru a trece in fata fostei ferme a familiei Rénée si Robert Leprince, parintii lui, Roland Agret a constatat ca era mai mult decat posibil ca Renée sa fi auzit Fordul lui Dany trecand prin fata casei lor.

In schimb, in fata casei Froger (o vecina martora in defavoarea lui Dany), ar fi fost imposibil de auzit: “Opreste-te, oprestete !”, strigat de catre Martine din fata casei sale.

Cu alte cuvinte, evident, aceasta nu avea cum s-o auda pe Martine si nici ceea ce el i-ar fi raspuns Dany: "Nu te baga, vezi de treburile tale!"

Chiar mai mult !

Doamna Menant si fata ei Morgane au confirmat ca vecinul lor Claude Bobet, presupusul amant a lui Martine, pe care ar fi surprins-o cu acesta in timpul unei relatii sexuale, cu cateva ore inaintea dramei ar fi avut "grija" de Pauline si Marion, cele doua fetite mai mici ale lui Martine, acasa, la domicilul lui.

Cu ajutorul expertului Gérard Lopez, de pe langa Curtea de Apel Paris, Roland Agret obtine prin intermediul imaginilor (desenelor) efectuate de catre Solène (aflata in grija matusii Patricia, asistenta maternel), "negatia" mesajului dr. Liliane Daligand, psihopediatru care a facut raportul in timpul anchetei, la solicitarea Judecatorului de Instructie, Céline Brunetière.

Si alti martori, vecini, Elise si Gérard Hemonnet, Doamna Leroux ("magnetiseur"), aduc marturii in favoarea nevinovatiei lui Dany Leprince.

In sfarsit, tot in aceasta perioada este facut cunoscut un eveniment intamplat inca pe 25 decembrie 1997, cu putin timp dupa condamnarea lui Dany, cand o dentista-chirurg, D-na Marie-France Rouxel, a adresat un curier Procurorului Republicii de la Le Mans, legat de un apel telefonic pe care l-ar fi primit din partea unui oarecare Laurent Rousseau.

El afirma ca ar fi lucrat „la negru” in pavilionul familiei Leprince (acum proprietatea sotilor Pernel), unde in podul casei repara si inlocuia cablurile electrice, iar in momentul comiterii masacrului el s-a fi aflat la locul dramei, asistand astfel „in direct” la macel, fiind chiar el care ar fi luat-o pe micuta Solène, sus, in podul casei.

Avand impresia ca suna la Brigada de Jandarmerie Le Mans (numai ultima cifra a numarului de telefon al D-nei Ruxel difera de cel al Jandarmeriei), i-a dat o serie de detalii despre cele intamplate (cu lux de amanunte), absolut inedite, insa el se insela profund in ceea ce priveste ora comiterii masacrului (a se vedea in Anexa).

Este probabil si motivul pentru care, desi D-na Rouxel, a fost primita in audenta in ianuarie 2001, depozitia ei sa fi nu fi fost luata in consideratie (considerare).

Ea va fi reanalizata ulterior cu „seriozitate” numai in cursul anului 2006, cand au inceput sa apara si alte „elemente noi” in favoarea nevinovatiei lui Dany, gratie lui Roland Agtret.

20 Martie – 5 Aprilie 2006: Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale ordona la sesizarea celor doi avocati Yves Baudelot si Jean-Denis Bredin (care aduc "elemente noi" in dosar), un "complement de ancheta" in Dosarul Leprince, cu care este insarcinta Jandarmeria Nationala din Le Mans.

15 iunie 2007: Renée Leprince, mama lui Dany, fiind convinsa de nevinovatia fiului ei, dupa 10 de ani de controverse cu Justitia, aflata intr-o stare disperata, se siuncide in garajul casei sale din Thorigné sur Dué.

11 Februarie 2008: Dany Leprince se casatoreste in Inchisioarea de maxima siguranta de la Poissy (Yvelines, regiunea urbana pariziana) cu Béatrice Poissant (devenita Leprince), medic-anestezist la Bordeaux, in varsta de 52 de ani (mama a doi copii), convinsa de nevinovatia lui Dany, cu care ea a venit in contact in urma difuzarii istoriei acestuia de catre mijloacele mass-media. 
Este ea cea care dupa moartea mamei lui Dany, Renée Leprince, va continua samobilizeze opinia publica si se va zbate in continuare pentru eliberarea acestuia. 

14 Februarie 2008: Institutul de Genetica Nantes Atlantique (Nantes Métropole, Capitala a departamentuluiLoire Atlantique, Capitala regiunii Pays de la Loire, in vestul Frantei), la solicitarile Comisiei de Revizuire din 28 decembrie 2007, intr-un comunicat al sau face referire in Dosarul „Leprince” la un ADN necunoscut, identificat la locul crimei, gasit asupra lui Audrey, imediat dupa ce jandarmii sosesc la fata locului.

Aceasta informatie este intr-adevar un element „nou”, pentru ca, ADN-ul gasit pe cutitul de bucatarie (cu manerul galben) este cel a lui Martine Compain, fosta Leprince, fosta sotie a lui Dany!

Martie 2008: O scrisoare adresata Judecatorului de Instructie pe 4 ianuarie (al carei continut este relatat de catre acesta si in fata Comisiei de Revizuire) a lui André Kilburg, fost politist la Le Mans, astazi la pensie, care il cunostea pe Yves Compain, un unchi de-al lui Martine (divortata intre timp de Dany si redevenita Compain) va relansa ancheta, pentru ca in aceasta scrisoare el povesteste, ca este Martine Compain (fosta Leprince) cea care ar fi comis masacrul si care ar fi fost protejata de catre amantul ei, un jandarm !

El ar fi pastrat acest secret de frica ei, dar chiar si de-al fratelui sau Bernard Compain, tatal lui Martine.

Astfel pe 13 martie Comitetul de Sprijin a lui Dany Leprince este primit in auduenta de catre Christophe Ingrain, Consilierul Prezidential a lui Nicoloas Sarkozy, fara ca Martine Compain (fosta Leprince) sa se "impacienteze", cum avocatul ei Françoise Gallot-Lavallée, aprecia ca este vorba, foarte probabil, de alte probe "noi", care se vor "dezumfla" in fata Comisiei, pentru ca nu sunt reale ci numai simple speculatii, din partea apararii !

29 Februarie 2009: Memoriul lui Roland Agret privind “distrugerea probelor din dosar” adresat in copie si avocatilor apararii (pe atunci: Jean-Denis Bredin, Yves Baudelot si Claude Lorente), conform caruia pe 3 iulie 2001 Procurorul Republicii de la Le Mans, ordona Grefierului distrugerea probelor din dosar (cum sentinta lui Dany a ramas definitiva, deci dosarul a fost inchis), ceea ce a si fost facuta pe 7 iulie de catre societatea de exploatare din Chavinières (a se vedea pentru detalii si Anexa).

Printre aceste probe mentionam: un nasture de culoare violet gasit la locul dramei langa cadavrul lui Sandra care ar fi putut proveni de la camasa asasinului, cum ea nu apartinea nimanui din Familia Leprince, nici a lui Dany si nici a lui Christian.

Apoi, evident, marturia lui Laurent Rousseau, care dupa ce a fost intervievat de catre jurnalisti, Jandarmeria nu l-a mai gasit!

Aici mentionam ca intocmai, cand Procurorul Thin ordona aceasta distrugere a probelor din dosar, el insusi era deja in posesia unor „elemente noi” dupa condamnarea lui Dany Leprince, care ar fi putut face obiectul unui demers pe langa Comisia de Revizuire a Condamnarilor  Penale.

In cadrul unor investigatii de mare amploare, totusi, jandarmii gasesc la Le Croisy (Departamentul Morbihan) un Laurent Rousseau, sef al Postei locale, care sub nicio forma nu corespunde persoanei descrise de catre dentistul-chirurg D-na Rouxel.

Adevaratul Laurent Roussel este identificat gratie Comitetului de Sprijin Leprince, insa el afirma ca nu cunoaste deloc locul dramei (Thorigné sur Dué), in ciuda faptului ca intre anii 1970-1975 a efectuat in zona mai multe stagii de ucenicie.

El este descris, intr-adevar ca un alcolic, care povesteste „verzi si uscate” si care presteaza munca „la negru” celor care il solicita,  nu recunoaste insa ca ar fi sunat-o vreodata pe D-na Rouxel.

Si totusi, tatal acestuia, Albert Rousseau, declara ca fiul lui, Laurent, i-ar fi povestit „istoria” cu dentista careia ar fi telefonat din gresala, insa schimba vorba imediat (a se vedea pentru detalii si Anexa)

In plus, Laurent stia si ca exista in interior o scara prin care se putea urca in pod din garaj, trecand prin casa, unde se afla un luminator si canalele de scurgere a apei.

El spunea ca daca jandarmii ar fi urcat in pod l-ar fi gasit acolo.

Descrierea locului este exacta!

Insa, nimic din ceea ce stia el legat de drama nu a fost dat publicitatii.
Deci nu avea cum sa afle din mass-media!

Mai mult, detaliile date de catre Laurent Rousseau, nici macar jandarmii Jacky Goyer, Comandantul de brigada Patrick Camlann, Majorul Balay, respectiv, Daniel Monnier, Comandant la BRD (Brigada de Represiune a Delincventei) la Le Mans, nu le cunosteau!

Iar prenumele baiatului sau Nicolas, D-na Rouxel nu avea cum sa inventeze, daca el nu ar fi vorbit cu el si nu i-ar fi povestit de baiatul lui.

Insa, asa cum rezulta din investigatiile lui Roland Agret, pare totusi ca el era alcolic si sufera de o „usoare” instabilitate psihica.

Confunda felul cum isi alinta fetele: Amélie si Marie, iar dupa un repaus medical, in sfarsit cand este ascultat, declara ca datorita unei amnezii nu-si mai aduce aminte sa fi sunat vreodata la D-na Rouxel, nici macar, din gresala.

In fond si la urma urmei, el da patru versiuni diferite:

- Cea a D-nei Rouxel;

- Cea data lui Garance Lecaisne, jurnalist de investigatie, caruia îi ascunde telefonul dat D-nei Rouxel;

- Cea data lui Christine Corre, jurnalist la „Oest France”, careia îi spune ca ar fi citit totul in presa si „marturia” lui este o pura inventie!

- Cea in care nu-si aduce aminte de telefonul dat D-nei Rouxel;

In sfarsit, exista si alte elemente care studiate cu atentie ar putea fi considerate ca „noi” si care mai mult ca sigur sunt in favoarea nevinovatiei lui Dany Leprince:

- Pe probele nedistruse inca la CHU (Centrul Spitalicesc Universitar) Nantes ar trebui recuperate si analizate toate ADN-urile care exista inca;

- Confruntarea dintre Célia Leprince si Martine Compain (fosta Leprince), pentru lamurirea divergentelor din declaratiile lor;

- Audierea lui Marion si Pauline Leprince, ceilalti doi copii ai lui Dany, respectiv a lui Solène si matusa sa din partea mamei, Patricia Bru, care intr-o depozitie a ei mai veche sustine „manipularea” copilului in defavoarea lui Dany, precum si a sotilor, Pernel, primii proprietari al pavilionului lui Christian Leprince, care s-au instalat acolo dupa masacru;

- Studiul „aprofundat” al cutitului de macelarie (pe care se afla inscriptia „Leprince”) descoperit in vara anului 1999 la Touffé, intr-o cariera de piatra din apropierea scenei macelului de catre Maurice Lebarbier, sef de lucrari la o societate de constructii, pe care el a predat-o Brigazii de Jandarmerie din localitate, (ulterior expediat la TGI din Mans) si care ar fi servit si el la mutilarea victimelor;

- Audierea colegului nostru, Bernard Nicolas, reputat Jurnalist de Investigatie, colaborator al Canalelor de televiziune TF1 si Canalului+, care printre altele este si autorul a doua documente remarcabile, unul despre moartea misterioasa al Ministrului Robert Boulin (sub presedentiile lui Charles de Gaulle, Georges Pompidou si VGE (Valery Giscard d'Estaing) al carui cadavru este gasit pe 30 octombrie 1979 la ora 08h40 in centrul padurii Rambouillet (Yveslins, regiunea urbana pariziana), precum si un altul despre asasinarea magistratului francez Bernard Borrel, Procuror de Lisieux (Departamentul Calvados, Regiunea administrative Basse Normandie), detasat in Republica Djibuti in calitate de Consilier tehnic de pe langa ministrul djibutian de justitie in 1994, al carui cadavru este descoperit la bordul unei faleze pe 18 octombrie 1995. Bernard Nicolas, oupandu-se, in exclusivitate de acest dosar, a descoperit o serie de „elemente” in favorea nevinovatiei lui Dany, care nu au fost exploatate la procesul lui, nici de catre jandarmi, nici de catre justitie si respectiv, de catre celelalte autoritati politienesti implicate in ancheta, ceea ce este confirmat si de catre Capitanul Roger Lambert care a condus ancheta pana la inculparea lui;

- Audierea lui Roland Agret, precum si a unui alt mare Jurnalist de Investigatie Nicolas Poincaré de la Canalul de televiziune TF1 care au facut contraancheta publicata in cartea lor „Condamné à tort, l’affaire Leprince”, in care autorii nu exclud posibilitatea incriminarii lui Martine Leprence (Compain)  si al amantului ei, Claude Bobet (!), datorita mai multor versiuni ale depzitiilor ei, precum si a faptului ca la locul masacrului au fost decoperite doua amprente de pantofi: cel de barbat, marca Doc Martens, care nu-i apartine lui Dany, dar si una de femeie, care niciodata nu a fost analizata. 
Ceea ce inseamna, conclud autorii, ca existau cel putin doi asasini si nu unul singur asa cum ancheta a stabilit-o.

Pe de alta parte, ei ajung la concluzia ca Dany Leprince ar fi avut la dispozitie numai trei minute si 6 secunde pentru a comite macelul, fara ca jandarmii sa fi gasit la fata locului dramei nicio urma de ADN al sau.

Ceea ce este practic, imposibil !

In schimb, alte ADN-uri gasite nu au fost comparate cu a niciunei alte persoane din anturajul familiei Leprince.

Merita sa semnalam aici si unele carente ale anchetei la locul dramei, iar ulterior, o serie de divergente ale expertizelor psihice.

Cum Monier este primul care a „calcat” in casa, conform unei versiuni (cand erau deja la locul dramei, martorii oculari Franck Lepretre et Laurent Audry de la Caroseria lui Christian, Primarul Plais cu Dr. Bouzard si D-na Hatton) este foarte probabil ca amprenta (cu sange) al pantofului 42 de pe dusumea sa fi fost a lui.

Conform altei depozitii, el ar fi fost primul care a intrat in garaj dar nu si in casa !

Insa, in jurul orei 09h30 jandarmii Fradin si Rougement deja la fata locului fotografiau "tot ce le statea in cale", atat in exterior cat si in interiorul casei.

Amprenta pantofului putea sa fi apartinut si unuia dintre ei.

Ceva mai tarziu, ajung pompierii, Grupul de Jandarmerie Sarthe urmat de Comandantul Companiei de Jandarmerie din Le Mans cu adjunctul sau, apoi Procurorul Republicii de la Le Mans, Capitanul Robert Lambert, iar ulterior doi medici legisti.

Si cutitul de macelarie gasit in cariera de piatra ridica o serie de probleme.

Este André Divare, primarul comunei (vecine) Tuffé care alerteaza Jandarmeria ca un muncitor Maurice Lebarbier, sef de santier, responsabil cu niste lucrari de amenajare intr-o veche cariera de piatra apartinand comuniei, a descoperit un cutit cu marcajul „Leprince”, pe care Birigada de Jandarmerie din Tuffé o inregistreaza pe 9 iulie 1999, la numai cca un an si jumatate de la condamnarea lui Dany si o expediaza cu procesul verbal (in original) la TGI de Mans.

Comisia de Revizuire a gasit o copie a acestui document la sediul Brigazii, insa originalul s-a ratacit in Arhivele TGI Mans.

Este vorba de un cutit de taiat cu lama mare pe care este gravat „Leprince” dar si incercari de a sterge aceasta inscriptie.

La vremea respectiva, jandarmii nu au acordat mare importanta acestui cutit si in concluzie nici nu l-au supus unei expertize prin intermediul PST (Politiei Stiintifice si Tehnice).

Comisia insa a verificat ca stersaturile voluntare sunt efectuate cu ajutorul unor „unghii” de catre un jandarm de la Brigada insarcinat cu ancheta pentru a se asigura ca este vorba de o „gravura” si nu de o „inscriptie” cu un obiect de scris.

Obiectul a fost in sfarsit depus ca proba „materiala” la IGNA (Institutul de Genetica Nantes Atlantique) aflat sub conducerea lui Jean-Paul Moisan, insa Comisia declara ca „in urma investigatiilor pe care le-a realizat, ele n-au permis identificarea proprietarului acestui cutit”.

Claude Viroulet, care era responsabil cu „ascutirea cutitelor” pe vremea cand Dany si Martine lucrau la SOCOPAa explicat ca era vorba de un cutit de „dezosare”, utilizat, in special, pentru indepartarea, grasimilor, a pielii, precum si a nervurilor de pe carne.

Insa, nici Dany, pe 2 iunie 2009 si nici Martine, pe 6 octombrie 2009, nu l-au recunoscut ca ar fi fost al lor!

Pe de-o parte, Dany a explicat ca niciodata nu a avut un cutit pe care sa fi fost gravat numele lui, iar pe de alta parte, directia intreprinderii SOCOPA a explicat ca desi furniza, evident, materialul utilizat in intreprindere salariatilor, postul in care Dany a fost incadrat „nu necesita un asemenea instrument de taiat”.

In ceea ce o priveste Martine, ea a precizat, ca este vorba de un cutit de dezosare, iar ea cand lucra in cadrul intreprinderii, era insarcinata cu ”tunderea carnii”.

Astfel, 27 aprilie 2010, IGNA mentioneaza in raportul sau ca ”nicio amprenta genetica interpretabila nu a fost gasita pe lama”.

In concluzie, de unde provine acest cutit?

Cu atat mai mult cu cat o plaga transversala de 5 cm lungime a fost facuta pe bratul stang a lui Christian Leprince, nu cu un satâr ci cu un cutit de dezosare.

Expertiza psihiatrica este si ea destul de confuza.

Ca orice acuzat, Dany Leprince a fost supus unei expertize medicale la cererea Judecatorului de Instructie Céline Brunetière.

Aceasta expertiza a fost efectuata la Inchisoarea din Rennes unde Dany Leprince era incarcerat, de catre Dr. Jean-Luc Brière, expert de pe langa Curtea de Apel Le Mans, pe 9 ianuarie 1995 si Dr. Claude Amirault, expert de pe langa TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Bordeaux, pe 10 ianuarie si 2 martie 1995.

Pentru cei doi medici psihiatrii care au „studiat” dosarul lui Dany inainte sa vorbeasca cu el (si pe care l-am putut studia integral), concluzia era deja trasa:„Dany Leprince si Martine aveau datorii (financiare) importante fata de Christian Leprince si Brigitte pe care ei nu le mai puteau rambursa, deci mobilul crimei ar fi fost gelozia fata de ei”.

Cum nu se indoiau de culpabilitatea lui Dany, ei cautau sa inteleaga mecanismele psiho-sociologice si cognitive care lui îi permit sa se considere nevinovat.

Din pacate nu avea cum, pentru ca cu cat incercau sa-l „infunde”, el cu atat se disculpa mai convingator, repetand aceasi fraza: „ Sunt convins (sigur!) ca sotia mea a facut acest lucru (masacrul!). Eu sunt nevinovat.”

Dupa care repeta intr-o maniera naiva ca el prefera pe Marion fata de Célia, care: „Desi este o fata draguta si curajoasa, fabuleaza. Are acelasi caracter ca si sotia mea si recunosc ca eu am fost intotdeauna distant fata de ea. Nu-i faceam niciodata cadouri (...) iar cu maica-sa, deseori, ea facea front comun contra mea”.

Marion, „nu este acelasi lucru. Ea este Roll’s-ul. Este ceea ce este mai bun. Stie sa faca orice (...) si nici nu fabuleaza. Este ca mine”.

De Pauline insa, nu vorbeste deloc! 

De Ce?

Cu Martine, era mai rau: „Locuiam impreuna si atat. Nu ca un cuplu, evident. Ca doi straini. Recunosc, ea se simtea singura si urla la mine intotdeauna din cauza meciurilor de footbal la care asistam cu pritenii mei, pe care nu-i suporta. Era severa si autoritara cu mine, fiind ea cea care conducea cuplul nostru. Ma evadam sa fiu linistit. Imi placea mai mult munca mea decat sotia, iar pe mama o iubeam mai mult decat pe ea, care nici macar nu se dezbraca in fata mea. Intodeauna avea ceva care nu-i placea, nu-i convenea”

El avea sentimentul (fara probe certe!) ca sotia sa o insala, iar fata de Christian, din motive (ratiuni) obscure, avea „ o animozitate surda si silentioasa”.

Raportul de experiza este mult prea centrat pe discursul lui Dany:”In sfarsit, pentru a studia componentele si mecanismele operatoare, ni se pare ca structura lui este simptomatica functionarii sale mentale”, ceea ce se rezuma in fond la niste afirmatii prin care acuzatul incearca sa-si convinga interlocutorii sai de nevinovatia sa: „Eu nu vreau sa credeti ca....”, „Eu nu caut sa...”, „Daca pot sa va spun adevarul, voi spune ca este fals...”

Adica, un mod de a anula, intr-un fel sau altul, „realitatea evenimentelor...pentru a nu se mai confrunta cu ele”.

In acest discurs al sau, Dany separa fosta sa sotie Martine si mama sa Renée de restul lumii, avand tendinta sa accentueze faptul ca el stie ca este ea cea care cu complicitatea cuiva a comis masacrul si este constient ca atat ea cat si Célia, stiu acest lucru.

El se considera „sacrificat”, dar repeta fara incetare ca are „mainile curate”, ca este „cinstit si curajos”, pentru a salva aceasta reprezentare imaginara ideala a lui de el insusi, amenintat de catre acuzare, a carei victima se credea.

In ceea ce o priveste pe mama lui, el „pastreaza un atasament patologic fata de Renée, in masura in care niciodata nu a reusit sa puna pe sotia sa in concurenta cu ea, motiv pentru care se simtea mult mai bine in prezenta ei si petrecea doua-trei ore pe zi cu ea”.

„Cum nu ne desparteau decat 17 ani”, dupa cum declara Dany.

Acest atasament el il „rationalizeaza” prin faptul ca mama lui l-a nascut la numai 17 ani, pe cand inca nu era casatorita, o formulare in care ambiguitatea anuleaza intr-un fel diferenta dintre generatii, dand acestei „proximitati” de varsta, aliura „deghizata” a unei promiscuitati „incestigatrice” (incestigatoare) in care caracterul oedipian este flagrant.

In aceasta caracterizare a sa privind personalitatea lui Dany, pare evident ca Dr. Amirault, recunoaste in el un detinut „fragil” din punct de vedere psihic, capabil sa comita un masacru familial.

Pentru Dr. Brière „ Dany Leprince este un barbat de 1,85m cu parul usor grizonat la tample, cu o voce calda si placuta. El creaza impresia unui om bland, afabil, surazator si momentan incordat (...), cu un debit verbal rapid si activ (...).”

El se scuza destul de des, ceea ce numeste „ o vulgaritate a limbajului sau” (...).

„Are ochii inlacrimati cand vorbeste de ficele lui si de mama sa, dar scurtele lui crize lasa destul loc placerii de a trai, de a zambi si chiar pentru a rade cu placere” (...).

„Deci, din punct de vedere psihic este mai mult decat instabil”.

Nivelul sau intelectual „se situeaza in media superioara, dupa cum dovedeste stapanirea perfecta a limbii, capacitatea sa de rationament ipotetico-deductiv, respectiv, cea de analiza in detaliu. (...). Ii place rationamentul si abordeaza cu usurinta abstractiunile. Capacitatea sa de a retine date in cantitati importante dovedesc ca are o memorie de buna calitate, chiar excelenta”.

Din contra, pentru Dr. Amirault, „in spatele acestei fatade se ascunde o mare fragilitate care il face extrem de vulnerabil. Ceea ce face dintr-un om bland un om periculos”.

Conform lui, testele pe care accepta sa treaca Dany pun in evidenta mecanisme „care inchid modul de exprimare al afectivitatii, care raman incordate in spatele zidului imaginar de aparare pe care el l-a construit”, (...) pentru ca orice mod al sau de functionare fizica este organizata in asa fel incat sa evite situatia in care defensiva sa, sa nu mai fie capabil sa o gireze”.

Cu imaginea unui tata „slab” (ca fire) cu care este incapabil sa se identifice, cu o mama „seducatoare (seductie) materna”, cu care el traieste o relatie „incestigatrica” (incestigatoare), care „pentru ar fi inconstienta nu ramanane simptomatica pentru o problema de familie”, Dany nu reuseste sa se impune „pozitiv” deloc in fata expertilor!

Astfel concluzia este severa: „Dany Leprince are o personalitate de tip psihotica. O personalitate structurata sub forma psihotica cu mecanisme rigide de aparare de tip psihotic. O personalitate in care conflictele interne nesolutionate genereaza o fragilitate intrinseca, cu atat mai mult, cu cat totul este conceput in asa fel incat sa-l blocheze. O personalitate capabila sa comita un macel cu o asemenea oroare”!

Daca este el „autorul masacrului de la Thorigné care i se reproseaza ceea ce el a si recunoast inainte sa se retracteze”, raspunsul este „afirmativ”.

Faptul ca el nu-si mai recunoaste vina, „nu reprezinta altceva decat o negare a realitatii, ceea ce pare a fi prea insuportabila pentru constiinta lui”.

Consecintele sunt teribile, chiar dramatice.

„Reinsertiunea lui in tesutul social, pare a fi mai mult decat dificila, poate chiar imposibila si va prezenta un pericol permanent pentru societatea civila”.

Cum Judecatorul de Instructie Célin Brunetière este un magistrat „riguros” si „competent”, pe 3 octombrie 1995 ea ordona o contraexpertiza efectuata de catre alti doi medici psihiatri, experti-legisti de pe langa Curtea de Apel Angers, Dr. Jean-Maurice Dachary si Dr. Marie-Laure Gardet-Levrel.

Dupa numai o luna, raportul pare mult mai putin „acuzator”, insa el este fara „apel”!

„Personalitatea lui Dany Leprince este dominata de o lipsa de spontaneitate, un efort constant pentru controlul affectivitatii, raceala si indiferenta, intr-un climat permanent tensionat. Intr-o stare depresiva, in general, atat acasa cat si la locul sau de munca, intotdeauna, el se afla intr-un duel avand la origine o profunda ambivalenta: sot si copil, muncitor si agricultor, sarac si introvertit in raport cu un frate prosper si extravertit. Discursul sau este o afirmatie reiterata despre el, pe cand realitatea subliniaza dependenta lui atat de mama sa cat si de sotia lui. Este vorba de o personalitate patologica caracterizata printr-o psihorigiditate cu „raceala”, rigiditatea mintii si a rationamentului, un monolitism de gandire asociata cu o lipsa de verbalizare, o excesiva investitie in munca, resentimente considerabile, o dependenta afectiva si un important narcisism”.

In sfarsit, aceasta contraexpertiza psihiatrica a lui Dany conclude: „Examenul psihiatric a lui Dany Leprince pune in evidenta o personalitate patologica psihorigida, dependenta si narcisica (narcisista), avand la origine o importanta imaturitate afectiva. Acest tip de personalitate poseda un potential ridicat de periculozitate si trebuie, chiar daca va fi dificil, tratata, dar acuzatul poate fi supus unei sanctiuni penale.” (A se vedea pentru detalii si Anexa).

Dupa parerea mea, medicii-experti implicati in expertiza psihiatrica a lui Dany au facut caracterizarea lui plecand de la ideea ca el nu este criminalul, insa daca ei ar fi plecat de la ideea ce el este nevinovat, caracterizarea lor era cu totul diferita si ei ar fi construit o alta „terorie”, deci o alta imagine despre el pentru a arata ca nu poate fi el vinovatul!

Aceasta expertiza s-a desfasurat intr-un fel dupa urmatorul model de rationament „logic” al „filosofiei marxiste psihanalitice”:

Ce este filosofia?

A cauta o pisica neagra intr-o incapere intunecata.

Ce este Marxismul?

A cauta o pisica neagra care nu exista, intr-o incapere intunecata.

Ce este Psihanaliza?

A cauta o pisica neagra intr-o incapere intunecata, in care ea nu exista, dar totusi ea sa fie gasita!

In final, iata conform caror probe „materiale”, Dany Leprince, ajunge in fata Juriului Popular Sarthe pe 8 noiembrie 1997:

1. Pe baza acuzatiilor lui Martine Leprince (redevenita Compain dupa divort) si Célia, fiica ei;

2. Pe baza „observatiilor”, interpretate ca incriminatoare pentru Dany, facute de catre micuta Solène vazand fotografia lui, „ghidata” de catre Nelly Hottan, baby-sitterul familiei;

3. O expertiza psihiatrica „bidon” efectuata dupa modelul „filosofia marxismului psihanalitic” de catre expertii-legisti: Dr. Jean-Luc Brière, Dr. Claude Amirault, Dr. Jean-Maurice Dachary, precum si Dr. Marie-Laure Gardet-Levrel, utilizat des in asemenea situatii (mediu carceral, a se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici: "In umbra vietii": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/05/thomas-csinta-in-umbra-vietii.html)

In schimb, expertiza efecuata de catre cei patru legisti a permis stabilirea ca ADN-ul lui Martine Compain era compatibil cu cel de pe cutitul de bucatarie cu manerul galben (proba la dosar identificata cu G5-04/112) gasit la domiciliul lui Dany si Martine Leprince, intr-un sertar al dulapului din garaj, care este comptatibila si cu cea a victimei Audrey Leprince (a se vedea pentru detalii si Anexa)

Nici expertiza psihiatrica a lui Martine nu este mai „reusita”!

Comisia de Revizuire a ordonat pe 22 octombrie 2008, la numai doua zile dupa ce a audiat-o, o expertiza medico-psihologica a lui Martine Compain (refacuta pe 28 octombrie 2009) ceea ce ea a si acceptat. 

Expertii-legisti care au examinat-o mentioneaza in raportul lor ca: „Martine se preface”.

Iata si detaliile importante ale expertizei din raport privind personalitatea ei: ”Martine Compain are un nivel de inteligenta mediu superior, o gandire „elaborata”, fiind matura din punct de vedere afectiv. Putin afectiva, cu un prag de emotivitate superior fata de cel al populatiei generale, ea este sociabila si socializarea ei este corecta, in ciuda neincrederii acordata ei. Ea nu prezinta tendinte de fabulatie, dar discursul ei pare „neautentic” si „utilitar” daca ne referim la contradictiile ei, la comportamentul neadaptat, pe care ea nu le poate explica datorita unor dificultati de memorie. Ea nu prezinta tulburari de personalitate decat trasaturi „rigide de personalitate” care nu sunt altceva decat diverse moduri de lupta contra tensiunilor interne. Nu se regasesc la ea nici elemente psihiatrice si nici anomalii psihice structurate de asa natura care sa explice acuzatiile contra lui Dany Leprince, ci numai elemente existentiale legate de problemele familiale (...).”

Iata si „discusul” lui Martine in timpul expertizei, o reuniune de propozitii scurte: ”M-am certat cu Dany in privinta unor pamanturi in bucatarie dupa care el a iesit; mai tarziu l-am vazut cum il lovea pe Christian; nu pot sa fac nimic; vad ochii lui Dany; el avea o ura nemarginita in ochii lui; el m-a privit direct in ochi; mi-a fost frica; imi aduc aminte ca aveam in bratele mele Solène in curtea soacrei mele; imi doream sa ma ajute; ca ea sa vina cu mine; i-am spus ca Dany lovea pe Christian; ea mi-a spus sa o las in pace si sa plec; eu m-am intors acasa; m-am culcat infricosata; nu ma simteam in siguranta; nu-mi amintesc deloc de Brigitte si de cele doua fetite, nici de Christian; Christian era dragut, in timp ce mie imi era frica de Dany; se poate crede ca este o complicitate; nu putem sa continuam in felul acesta; nu am facut ceea ce trebuia facut; nu am chemat jandarmii; ma intreb daca si eu n-am facut ceva; poate si eu am ucis pe cineva; am spus avocatului meu; trebuie sa o regasesc... (memoria?); trebuie sa merg sa vad pe cineva; eu nu pot sa-mi imaginez sa fi facut ceva oamenilor acestora si copiilor lor; fratii si surorile mele m-au intrebat daca am facut ceva; la proces imi aduceam inca aminte de faptul ca m-am dus sa o caut pe Solène, acum nu mai stiu; nu stiu daca am intrat sigura in casa; mi-am pierdut memoria; nu pot trai cu acest sentiment si ma simt rau;imi pare rau ca l-am acuzat pe Dany; nu pot sa accept ca mi-am acuzat sotul; (...)”

Atunci insa cand expertii spun lui Martine ca testul la care au supus-o nu pune in evidenta tulburari de memorie ci competente intelectuale excelente, Martine spune: „ Stiu ca nu am probeleme cu memoria si ca sunt inteligenta, dar am fost facuta sa ma indoiesc, sa ma indoiesc de mine”! 
Dupa care continua cu aceleasi fraze scurte: „ma intreb ceea ce as fi putut face? Si asta deca se afla, am participat; mi-am suportat indoiala atat timp cat nmic nu am gasit; eu am iesit in seara acea dar nu stiu pentru ce si de ce; nu stiu exact ceea ce am vrut sa fac; exista lucruri care ma blocheaza; trebuie sa reusesc sa aflu ceea ce am facut in realitate; nu voi reusi sa ma reconstruiesc asa; asta nu poate sa mai ...dureze...”.

In concluzie, Martine nu este nebuna, este o femeie cu picioarele pe pamant, dar probabil ca se preface ca a uitat totul, mentioneaza expertii.

Desi, dupa parerea mea, este putin probabil, ca o femeie „sanatoasa la cap”, cum parea a fi Martine, sa se intoarca de la soacra-sa Renée cu un bebelus de doi ani in brate, Solène, cu care sa urce in camera ei si sa-l adoarma „linistit” in patutul ei, intr-o casa in care toata familia ei este macelarita cu salbaticie!

Cel putin, deocamdata !

Pentru ca expertiza ADN-ului apartine lui Martine si Audrey sau a unei „combinatii” a celor doua, eventual a unei terte persoane, ceea ce implica automat peste patru milioane de suspecti.

Iar, comisia atrage atentia cu „severitate” asupra faptului ca pe baza unui ordin al Procurorului al Republicii de la Le , cum toate probele „materiale” au fost distruse pe 9 iulie 2001 (in afara de cateva congelate, conservate la CHU Nantes), practicarea unor noi expertize si analize nefiind posibila! (A se vedea pentru detalii si anexa)

Conform declaratiei lui Roland Agret, decizia procurorului este deosebit de nefericita, insa, dupa cum ne-am informat noi, acesta a actionat conform art.41-4 din CPP francez, care spune ca: „Daca restituirea probelor materiale „sigilate” nu este solicitata in termen de sase luni dupa o condamnare ramasa definitiva, obiectele nerestituite devin proprietatea Statului si Procurorul Republicii poate ordona distrugerea lor, in special cand este vorba de obiecte sesizate a caror conservare nu este necesara pentru descoperirea adevarului si sunt obiecte calificate prin lege periculoase, iar detinerea lor, ilicita”.

Este foarte interesant aici ca desi Dany se considera nevinovat si cei din anturajul sau erau convinsi de acest lucru, de ce nimeni nu a soliciatat recuperarea probelor materiale din dosar?

Inca din 16 decembrie 2006, exact la noua ani de la condamnarea lui Dany, avocatii lui gaesesc un martor, Roger Dreux, care ar fi declarat ca a recunoscut-o pe Célia pe o fotografie a lui Corinne Justice (Presedinte comitetului de sprijin a lui Dany) in seara masacrului, intr-o masina la Connerré (in vecinatatea locului, in Departamenutul Sarthe, la cca 15 km de Le Mans) in jurul orei 21h15.

Din pacate pe 25 aprile 2007, martorul moare.

Comisia desi a gasit urma unei scrisori adresate de catre el Judecatorului de Instructie pe 4 octombrie 1994 in care vorbea de aceasta masina pe care o suspecta ca ar fi fost a lui Dany, audiat pe 25 ianuarie 1995, el a afirmat ca ar fi vazut un cuplu in aceasta masina, dar nu ar fi vorba de membrii familiei Leprince.

Reaudiata si Célia, ea a jurat in fata Judecatorului de Instructie ca in acea seara nu a fost la Connerré.

In sfarsit „reiterarea” depozitiei lui Roger Dreux, dupa 12 ani de la eveniment, Comisia de Revizuire a apreciat-o ca „nedeterminata” pentru revizuirea procesului lui Dany Leprince.

Marturia politistului pensionar (pe care l-am identificat in persoana lui André Kilburg in varsta de 76 de ani) si care a avut „depozitia verbala” in calitatea de vecin al unchiului lui Martine, Yves Compain, in care acesta relata ca nu Dany este vinovat ci Martine, este si ea importanta de semnalat.

Acesta adreseaza scrisoarea lui Yves Compain, pe 4 ianuarie 2008, Ministerului de Justitie in care mentiona ca”este ea cea care a dat lovitura”, ca „ea cocheta cu un politist” si ca „fratele sau si poltistii au facut diferite manevre pentru ca s-o scoata pe ea din randul suspectilor, ceea ce a l-a costat mult”.

Audiat pe 13 martie 2008 de catre raportorul Comisiei de Revizuire, el a explicat ca Yves Compain era „furios” contra fratelui sau Bernard (tatal lui Martine) din cauza unei probleme legate de o mostenire si „il santaja pe acesta din urma ca va dezvalui secretul lui”.

Yves Compain, si el in varsta de 76 de ani, este audiat pe 31 martie 2008 si se declara revoltat de ceea ce a povestit André Kilburg.

Bernard, tatal lui Martine, in varsta de 78 de ani, audiat si el de catre Comisia de Revizuire, a „negat in bloc” toate afirmatiile acestuia.

Recunostea ca a gazduit-o pe fata ei Martine si nepoatele ei timp de trei saptamani dupa drama, dar „ca nu ar fi cunoscut niciodata vreun jandarm pe care Martine sa fi frecventat”.

Deci implicit, restul nu-si mai are rostul din scrisoarea lui Roger Dreux.

Ancheta de personalitate a lui Bernard Compain, tatal a 7 copii, 19 nepoti si 3 satranepoti, il prezenta pe acesta ca: ”cooperativ si echilibrat atat in viata sa profesionala cat si in cea privata”.

Si totusi, nu iese fum fara foc.

Pe 3 iulie 2009, Dany incarcerat inca la Poissy, vorbea la telefon cu Claudine, sotia lui Bernard Compain.

Este ea cea care i-a adus la cunostinta faptul ca Martine ar fi avut un prieten jandarm care venea des sa o vada, seara, la Voivres-lès-le Mans, la parintii sai.

Este vorba de Majorul Daniel Monier, Comandantul Brigazii de Cautare al Jandarmeriei Le Mans, insarcinat cu ancheta, care dupa parerea unora ar fi fost primul care a intrat in pavilionul lui Christian Leprince.

Pe 15 iulie, avocatii lui Dany au prevenit Comisia de Revizuire si au solicitat ascultarea convorbirii telefonice intre el si Claudine, ceea ce a si confirmat spusele acestuia.

Astfel, Magistratul responsabil cu ancheta il convoaca pe Daniel Monier pe 23 februarie 2010, care mentioneaza ca intr-adevar in timpul arestului lui Martine intre 7-9 septembrie 1994 intr-un birou vecin cu al lui, pe 9 septembrie ar fi venit la ea, in urma cosmarului ei si pe care el l-ar fi auzit.

Insa, neaga sa fi cunoscut vreodata familia Leprince sau Compain inainte de crima dar admite sa se fi deplasat de doua sau trei ori la parintii lui Compain pentru o cauza nobila: „stima sa pentru dificila incercare prin care trecea tatal lui Martine, Bernard Compain”.

Din contra, pe 12 martie 2010, Comisia a primit o atestatie „amuzanta” din partea lui Nelly Hotton, baby-sitterul lui Solène, in care aceasta marturiseste ca ar fi avut „relatii apropiate” cu Monier si stia ca anchetatorul ar fi adus acasa la el si ar fi depus si conservat in congelatorul familial probe materiale pe care le considera ca nu fac obiectul anchetei criminale.

Inainte ca scrisoarea lui Hotton sa parvina Comisiei de Revizuire, Monier, mentioneaza in timpul audierii lui, ca el „stia in timpul anchetei ca Martine, inainte de a se castori cu Dany, a lucrat la o familie de medici la Arnage (regiunea urbana Le Mans) si ca unul dintre copii acestui medic, de care ea s-a ocupat in special, Vincent Cador, in momentul derularii dramei era „Auditor de Justitie” (elev al ENM-Scoala Nationala de Inalte Studii de Magistratura din 1993), in stagiu la TGI de la Le Mans”.

Intocmai aici este problema.

Desi lui Martine nu i se poate reprosa nimic, „in direct”, intamplarea a facut ca in momentul audierii ei de catre Judecatorul de Instructie Céline Brunetière, Vincent Cador (actualmente consilier al Tribunalului Functiei Publice al Uniunii Europene la Luxemburg), era alaturi de ea, ceea ce a „simplificat” si a „influentat in sensul bun”, audierea ei.

Aceasta versiune este partial contrazisa de catre tanarul magistrat care a informat Procurorul adjunct de faptul ca Martine a fost angajata familiei lor, cum era de-altfel si de datoria sa si a solicitat sa „nu participe la niciun act de audiere si sa nu se prezinte nici in fata lui Dany si nici in cea a lui Martine”.

El afirma ca era in biroul vecin cu ocazia primului interogatoriu al lui Dany, „la care a putut asista fara sa fi fost vazut de catre acesta si chiar considera ca, avand in vedere elementele slabe incriminatorii contra lui, el ar putea sa se retracteze din ziua urmatoare”.

In ceea ce o priveste pe Martine, audiata inaintea lui Dany, afirma ca ea nu-si aduce aminte de acest eveniment cu Vincent Cador, insa ceea ce este misterios este ca si-a sunat mama la telefon pentru a-i povesti aceasta incredibila intamplare.

Conform documentelor la care am putut avea acces, ea a fost angajata la familia Cador intre 1972-1977 (cand se casatoreste cu Dany), perioada in care Vincent are intre 6-11 ani.

Dar Martine ramane un apropiat al familiei, in special al lui Bernadette Cador, medic si ea, mama lui Vincent, care a invitat-o la casatoria baiatului ei pe 19 septembrie 1992 si pe 3 septembrie 1994, inaintea masacrului, la casatoria celui de-al doilea copil al ei dintre cei trei, la care ea neputand participa datorita unui „impediment” a trimis niste flori.

Pe 30 aprilie 2010, Bernadette Cador a fost audiata deasemenea de catre Comisia de Revizuire, in fata careia recunoaste ca era in relatii foarte bune cu Martine, pe care o cunostea bine si destul de putin pe Dany, care venea la ei dupa ea si „regreta” faptul ca Martine nu a venit la nunta baiatului ei, pentru ca probabil atunci masacrul nu ar fi avut loc.

In sfarsit, concluzia “audierii” lui Solène de catre Dr. Daligand in junie 1996: “credibilitatea este totala pentru ca faptul ca ea ar fi insusit articulatia fonematica dupa eveniment nu da ei posibilitatea de manipulare a elementelor de limbaj, de comunicare, pe care nu le stapaneste”, nu stiu in ce masura a putut conduce la o depozitie acuzatoare, pentru ca dupa parerea mea, este putin probabil ca Solène, la doi ani de la eveniment (pe cand avea numai doi ani!), sa-si aminteasca de ceva la care ea nu a asistat.

            Dovada ca a scapat cu viata!

In incheiere, inca un element important care merita “exploatat” din plin.

Célia, fiica lui Dany declara anchetatorilor ca ea l-ar fi vazut pe Dany ca il loveste pe Christian intre orele 21h39-21h45, iar Martine, mai tarziu, intre orele 21h45-22h00.

In ceea ce il priveste pe Dany, el a declarat ca intre orele 21h26-21h50 se uita la televizor si a reusit sa reproduca cu cele mai mici detalii cele vazute, insa pe atunci, acest lucru nu interesa pe nimeni.

In incheiere, dupa cum stim, Avocatul General al Curtii de Revizuire a Condamnarilor Penale, Claude Mathon, la cererea Parchetului General a solicitat joi, pe 17 martie 2011, anularea procesului lui Dany Leprince din 16 decembrie 1997 in care acesta a fost condamnat la recluziune criminala pe viata cu 22 de ani de siguranta pentru o cvadrupla crima comisia la Thorigné pe 4 septembrie 1994 si solicitarea organizarii unui nou proces pentru a "face dreptate", cum Comisia de Revizuire la si pus in liberatate pe 8 iulie 2010 in urma suspendarii executiei pedepsei acestuia, conform unei ordonante emise pe 1 iulie 2010, cu mentiunea ca “exista elemente suficiente pentru revizuirea procesului sau”

El a solicitat in egala masura deschiderea unei anchete pentru examinarea rolului pe care l-ar fi putut juca in masacrul de la Thorigné, pentru care a fost inculpat si condamnat Dany, fosta lui sotie, Martin Compain (Leprince).

Curtea de Revizuire s-a pronuntat pe 6 aprile 2011.

Si in defavoarea revizuirii procesului lui Dany.

Cu alte cuvinte s-a contrazis singura.

Atunci ea cand ar fi comis gresala sa fatala?

Atunci cand i-a suspendat executarea pedepsei si l-a eliberat pe Dany Leprince?

Sau atunci cand l-a incarcerat, considerand ca nu exista "elemente noi" pentru revizuirea procesului sa?!

In orice caz, reamintim aici ca incepand din 1945, numai 8 cazuri de revizuire ale sentintelor penale ramase definitive au fost ordonate, dintre care numai sase au avut ca efect reabilitarea inculpatilor, printre care cei mai mediatizatiau fost Roland Agret si Patrick Dils.

In fata Comisiei de Revizuire, a carei sedinta a durat 04h15, Dany Leprince, in varsta de 53 de ani pe atunci, asistat de catre avocatul sau Jean-Yves Baudelot, a declarat: "Sunt nevinovat. Sunt foarte emotionat, ma gandesc la familia mea, la nepoata mea Solène, precum si la mama care a murit pentru aceasta cauza in 2007. Am trait 16 ani de iad, dar niciodata nu am disperat. Intotdeauna am avut incredere in justitia tarii mele. Si sper sa pot pune capat acestui calvar care dureaza de 16 ani, pentru a putea trai in conditii normale".

Claude Mathon a stigmatizat “insuficientele si incoerentele” procedurii judiciare care a dus la condamnarea lui Dany Leprince (si care a fot confirmata si cu ocazia tentativei de revizuire al precesului sau, dupa anularea executarii pedepsei acestuia si punerea lui in libertate!) criticand munca jandarmilor, ai expertilor-legisti, al Judecatorului de Instructie, precum si al Procurorului de Le Mans, declarand ca “îi este rusine” de cele intamplate!

Dupa eliberarea lui pe 8 iulie 2010 din Centrul Penitenciar Popissy (Yvelines. Regiunea urbana pariziana), Dany Leprince se afla sub control judiciar si avea intedictie de sejur in departamentele Sarthe, Mayenne, precum si Maine-et-Loire.

El locuia alaturi de sotia sa Béatrice, cu care s-a casatorit in inchisoarea Poissy pe 11 februarie 2008, in departamentul Lot-et-Garonne, la Marmande, in regiunea urbana Bordeaux.

NOTA AUTORULUI

 

In perioada 1995-1998, cand am inceput sa studiez fenomenele sociale in care au fost implicate comportamentul deviant in general si cel delincvent, in particular, in cadrul studiilor si cercetarilor mele de MASS (Matematici Aplicate in Stiinte Sociale), o atentie deosebita am acordat marii criminalitati si in special cel legat de sange.

Bulversat de catre personalitatea "Macelarului din Sarthe", am incercat sa furnizez JAP-ului (Magistrat-Judecator responsabil cu amenajarea pedepsei unui condamnat), printr-o metoda de reducere la absurd, pe baza de statistici reale, imposibilitatea ca Dany Leprince sa fi comis masacrul de la Thorigné !

Iata si rationamentul meu de atunci pe scurt : Conform elementelor de atunci din dosar (presupand ca depozitiile martorilor au fost fiabile !), am ajuns la concluzia ca Dany nu ar fi avut posibilitatea sa comita masacrul intre orele 20h50-22h00, intr-un interval de mai putin de zece minute (dupa parerea mea) pe care le-ar fi avut la dispozitie, practic.

In primul rand, pe de-o parte, acest lucru inseamna, avand in vedere, bestialitatea cu care cele 4 parsoane au fost mutilate si ucise (precum si posibilitatea ca ei sa se "disperseze" pentru soliciatarea unui ajutor prin vecini !), decat daca cel care a comis acest macel era un "profesionist" in materie de "dezosare a carnii" (de animal, evident!), ceea ce nu era meseria lui Dany si la care nici nu se pricepea el, chiar daca lucra la intreprinderea de dezosare a carnii SOCOPA, ci fosta lui sotie de atunci, Martine, era angajata in  aceasi intreprindere, in aceasta calitate.

Pe de alta parte, toti martorii din anturajul lui au declarat ca Dany era un stangace si milos (chiar si Célia, fiica lui cea mare care l-a incriminat!) si „nu ar fi fost in stare sa omoare nici un iepure”, iar atunci „cand era vorba de sacrificarea unui animal domestic, era Martine cea care se ocupa”!

In al doilea rand, pentru ca, ca sa mutilezi si sa ucizi cu sange rece, cu o cruzime de neimaginat fratele tau cu sotia sa si cu doi copii ai lor la o „nebunie” care te apuca pentru ca iti sare tandara, dupa care sa te intorci acasa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, sa te culci si la ora 02h30 sa te scoli si sa te duci la munca, trebuie sa suferi de o grava instabilitate psihica.

Ceea ce din fericire nu a confirmat nicio expertiza psihiatrica careia Dany Leprince a fost supus dupa condamnarea lui.

Si nici macar de catre cei patru legisti care l-au examinat in timpul anchetei.

Un studiu statistic pe care l-am efecuat pe 129 de dosare criminale a pus in evidenta acest lucru.

In al treilea rand, sa presupunem ca Dany ar fi fost un asasin si astfel el ar fi pregatit totul meticulos, adica, ar fi premeditat masacrul.

Oare, un macel cu premeditare de o asemenea anvergura, un criminal profesionist programeaza intre orele 20h50-22h00, in mai putin de zece minute?

Cand inca toata lumea este „in picioare” si nu este nici „suficient” de intuneric?

Satistica din cele 147 de dosare criminale pe care le-am studiat cu aceasta tematica, confirmma ca asasinatele, crimele cu premeditare au fost comise in timpul noptii („in plina noapte”), intre orole 01h30-03h30, cand, in general, lumea doarme profund.

Apoi, conform conjecturii mele, care contrazice scenariul jandarmilor ajunsi la ora 10h10 la locul dramei, Jacky Goyer, Comandantului de brigada Patrick Camlann, Major-ul Balay si Daniel Monnier, comandant al BRD, primul care ar fi intrat in pavilionul lui Christian, in oricare din alternativele de mai sus, pare putin probabil ca Dany sa fi inceput masacrul cu Brigitte si cele doua fiice ale ei, Audrey si Sandra, cand el „avea treaba” (un cont de reglat!) cu fratele sau, Christian, conform martorilor si documentelor de la Brigada de Jandarmerie de la Le Mans.

Cu atat mai putin pare sa fie adevarat si faptul ca el ar fi intrat prin usa din fata.

Cu cu atat mai mult cu cat, nici pe satâr si nici pe cutitul de bucatarie nu s-a gasit nicio urma de ADN a lui Dany Leprince, insa exista pe ea un alt ADN masculin care nu a fost identificat!

Iar Dany nu a recunoscut in timpul interogatoriului sau decat asasinarea fratelui sau, Christian, locul si pozitia cadavrului caruia, din contra, ne indeamna sa credem ca acesta incerca sa se refugieze la el!

In niciun caz, el nu a rercunoscut nici asasinarea lui Brigitte si nici a nepoatelor sale Audrey si Sandra.

Si daca el a facut acest lucru, este pentru ca anchetatorii au facut presiuni asupra lui.

Iar ei nu au „succes”, in general, dacat in cazurile in care acuzatul este „bland” „calm” si relativ, „naiv”!

In general, in asemenea situatii, avocatul apararii nu participa la integrogatoriu.

Ceea ce permite anchetatorilor sa influenteze acuzatul si sa-i stoarca tot felul de marturii (adevarate sau nu, putin conteaza!) care conduc la rezolvarea si ulterior la clasarea dosarului (cazului), supus si el, la randul lui, unei presiuni din parte puterii politice (Primar, Prefect, etc.).

Exista insa si situatii in care acuzatul nevinovat daca isi recunoaste fapta criminala care i se reproseaza si solicita clementa din partea societatii civile (Juriului Popular), scapa cu o pedeapsa mult mai lejera, decat in cazul in care isi sustine neinovatia si nu este credibil.

Statistica ne arata ca in majoritatea cazurilor (peste 80%), criminalul este identificat „indirect”, deci nu exista un „flagrant” si nici probe materiale certe ale culpabilitatii sale.

Aflat in momentul si locul nepotrivit, un acuzat cu un porifil „posibil criminal”, fara alibii si cu un trecut mai mult sau mai putin „dubios”, in ciuda nevinovatiei sale, risca sa nu impresioneze Juriul Popular care il judeca (cum majoritatea criminalilor se declara nevinovati!), motiv pentru care, mai mult ca sigur, el are toate sansele sa fie condamnat la recluziunea criminala pe viata si cu o perioada de siguranta care, in general, poate ajunge la 22 de ani (inainte de care condamnatul nu poate fi eliberat sub control judiciar).

In plus, in perioada incarcerarii preventive (detentie provizorie pe perioada anchetei), care in general dureaza trei-patru ani (cel putin), el va fi izolat de „exterior” si nu poate nici sa profite de gratiile prezidentiale, precum si de alte amenajari ale pedepselor de care beneficiaza cei condamnati.

Din contra, exista in anumite situatii si o solutie „pragmatica”!

Daca acuzatul recunoaste o crima necomisa, pedepsita sever de catre legislator, si „joaca” pe circumstante atenunante, isi regreta fapta si solicita indulgenta din partea Juriului Popular, intr-un context emotional favorabil, el va fi condamnat relativ repede si la o detentie mai usoara, de regula, fara perioada de siguranta.

El devine astfel liberabil dupa efectuarea primei jumatati din pedeasa la care a fost condamnat.

Insa, din ea se deduc gratiile prezidentiale, gratiile pentru buna comportare si pentru studii (in scopul obtinerii unor diplome, indiferent de nivel: Certificat de aptitudini profesionale –nivel IV, Diploma de Bac -nivel III, Diploma de Licenta, sau inv. univ. scurt – nivel II, Diploma univ. sau inv. univ. lung, Masterat, Doctorat – nivel I), ceea ce reduc considerabil perioada lui de privare de libertate.

Aici putem mentiona si faptul ca in partea 2/3 a pirmei jumatati a pedepsei (care se efectueaza in penitemciar si inainte de executarea careia condamnatul nu poate beneficia de libetate conditionata sub control judiciar) intra in vigoare si amenajarea pedepsei sub forma de semi-libertate, de regula, activitate lucrativa in exterior, controlata de catre „bratara electonica” prin sistemul de supraveghere  GPS ("liberatea sub sechestru electronic).

In cazul lui Dany Leprince, scenariul ar fi fost urmatorul.

Experienta mi-a aratat ca jandarmii lucreaza cu tehnici de ancheta si metode de investigatie de tip ”inductie incompleta”, dar destul de „pragmatice”.

Ei stiu ca in cca 85% din cazuri, criminalul face parte din anturajul victimei.

Insa, tot ceea ce paraseste acest cadru „clasic” îi depaseste complet.

Pentru jandarmii care au anchetat masacrul de la Thorigné era simplu si clar: ori este Dany, ori este cuplul Martine-Célia.

Iar odata gasit presupusul vinovat, le trebuiau probe incriminatorii si este suficient.

Astfel, ei facut presiuni separat, in primul rand asupra cuplului „Martine-Célia”, amenintand-l ca daca vor dovedi ca Dany este vinovatul, ele vor fi acuzate de complicitate pentru asasinarea lui Christian si familia sa, ceea ce le-a facut pe ele "sa se salveze", daca  il incrimineaza pe Dany.

Iar, pe de alta parte, faceau presiune asupra lui Dany, ca sa-si recunoasca fapta necomisa pentru ca altfel vor acuza pe fiica lui Célia cu sotia sa Martine (de care, adevarat, ii pasa mult mai putinb). 

Dar pentru a-si proteja fata, Dany a cazut in capcana lor!

In cele 48 de ore de arest, „insetati”, „infometati”, nedormiti si terorizati psihic, cei audiati au afirmat in depozitiile lor tot ceea ce vroiau sa auda jandarmii, care sa confirme printr-o inductie incompleta teoria lor.

Adica ceea ce au presupus inca de la inceput.

Mai exact, ca  este Dany care i-ar fi ucis pe Christian, Brigitte, Audrey si Sandra!

Pentru „solutionarea” in timp util a acestui dosar dificil ei au fost felicitati de catre Directorul general al DGGN (Directia Generala a Jandarmeriei Nationale), Patrice Maynial (a se vedea si anexa).

Intr-o situatie asemanatoare cu cea a lui Dany Leprince mai exista si alti nevinovati care sunt pe “lista de asteptare” a Comisiei de Revizuire a Condamnarilor Penale: Loïc Sécher, Antonio Madeira, Marc Machin, Jean Paul Degache, Daniel Massé-Edwige Alessandri, Rudolph Clövers.

Loïc Sécher si Marc Machin au si obtinut deja in aprilie, in 2010, revizuirea proceselor lor.

Mentionam aici ca aceasta procedura de care urma sa beneficieze Dany Leprince (dar nu a reusit sa beneficieze!)  este deosebit de rara

Printre cei care au beneficiat de ea din 1945 sunt:

- Pe 13 aprilie 2010 Curtea de Revizuire anuleaza condamnarile lui Marc Machain si Loïc Sécher. 

Ei sunt in asteptarea unui nou proces.

- In 1989, Patrick Dils este condamnat la recluziune criminala pe viata pentru uciderea a doi copii in Departamentul Moselle, in 1986. Dupa revizuirea procesului sau in aprilie 2001, el este din nou condamnat. Facand apel, in 2002 el este achitat si indemnizat cu 1 million de €. (A sevedea pentru detalii si articolul autorului: http://dossiers-criminels.blogspot.com/2011/01/affaire-dils.html; "Giscard d'Estaing si condamnatii sai la moarte" : http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42733-giscard-d-estaing-si-condamnatii-sai-la-moarte.html).

- In 1999, Rida Daalouche, un tunisian, rejudecat de catre Juriul Popular Hérault (Montpellier, sudul Frantei), dupa o acordare de revizuire a pedepsei sale in 1998, este achitat de uciderea unui muncitor in 1991 la Marsilia, fiind condamnat in 1994 la 14 ani de recluziune criminala.

- In 1985, Guy Mauvillain, condamnat pentru uciderea unei tinere de 18 ani in 1975 este rejudecat si achitat in 1985.

- Roland Agret, condamnat la 15 ani de recluziune criminala in 1973 pentru asasinat, este achitat in urma unui proces de reabilitare in 1985. (A se vedea si articolul  autorului conscarat lui "Roland Agret. Un simbol al erorilor judiciare din toate timpurile": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/11/roland-agret-un-simbol-al-erorilor_12.html).

Ca Leader al asociatiei "Action Justice", este cel care il sustine pe Dany Leprince, facand o contraancheta, cu ajutorul careia este sesizata Comisia de Revizuire ale Proceselor Penale Criminale. 
- Jean-Marie Deveaux, un tanar macelar in varsta de 20 de ani, condamnat la 20 de ani de recluziune criminala pentru asasinarea copilului patronului sau, este rejudecat dupa revizuirea procesului sau si achitat in 1969.

- Jean Deshays, docher, fiind acuzat ca ar fi asasinat un fermier, condamnat la 20 de ani de munca silnica in 1949, este rejudecat dupra revizuirea procesului sau si achitat in 1955.

In sfarsit, inainte ca Curtea de Revizuire a Condamnarilor Penalesa sa se pronunte in Dosarul "Macelarul din Sarthe" pe 6 aprilie 2011, nu erau posibile decat doua variante "extreme":

1. In urma analizei acestor "elemente noi" din dosar ca considere ca ele nu sunt totusi "noi" si sa-l trimita pe Dany Leprince inapoi in inchisoare pentru a efectua restul pedepsei.

Acest lucru parea cel mai putin probabil pentru ca altfel nu ar fi decis suspendarea executiei sentintei pe 1 iulie si eliberarea lui pe 8 aprilie 2010 si totusi asta s-a intamplat!

2. Sa considere ca aceste "elemente noi" sunt suficiente probe materiale pentru nevinovatia lui Dany, sa-l disculpe si sa-l achite.

Si acest caz extrem era foarte putin probabil, pe de-o parte pentru ca asa ceva nu s-a intamplat niciodata (deci ar fi fost un premierat in materie!), iar pe de alta parte, pentru ca dupa parerea mea, care cunosc toatate elementele din dosar, ele pun in evidenta nu atat nevinovatia lui Dany, cat faptul ca exista serioase indoieli in privinta vinovatiei sale.

In sfarsit, exista si o a treia varianta (si cea mai probabila, clasica !) intermediara : anularea procesului lui Dany din 1997 si organizarea unui alt proces in fata unei noi Curti Populare (cu Jurati), fie la Le Mans, fie la Angres (Regiunea Pays de Loire, Capitala a departamentului Meine et Loire) sau eventual la Nantes, dupa o noua instruire al dosarului sau.

Mentionam insa ca sentinta pronuntata de aceasta noua Curte cu Jurati poate sa nu fie atomat favorabila lui Dany.

El poate fi din nou condamnat de catre aceasta Curte, fie la o pedeasa mai mica, fie identica cu cea din 1997.

Cum a fost si in cazul lui Patrick Dils, care in urma revizuirii procesului sau in 2001 este eliberat din penitenciar si trimis din nou in fata Curtii Poulare in cadrul unui nou proces in 2002, unde i se confirma pedeapsa.

Din fericire scapa insa in Apel.

Cu alte cuvinte, pana la achitarea si reabilitarea lui Dany Leprince este inca cale lunga.

Imi permit sa fac aici si o observatie deosebit de importanta, bazata pe un studiu statistic al catorva sute de dosare criminale, la care am avut acces.

Curtea de Revizuire a Condamnarilor Penale este extrem de "vigilenta", ceea ce o face (prin "coincidenta" !) ca sa suspende executia pedepselor celor banuiti ca ar fi nevinovati, atunci cand, cel putin 2/3 din pedeapsa a fost deja executata, iar daca din ea se deduc gratiile prezidentiale, precum si "bonusurile" centrelor penitenciare pentru "buna comportare", studii, etc. ale JAP-ului, condamnatul, practic si-a executat deja pedeapsa !

Si acest lucru, indiferent de cand solicita presupusul nevinovat revizuirea procesului sau.

In felul acesta ea "exclude", intr-un fel, posibilitatea comiterii unei alte erori !

Nici Dany Leprince nu aface o exceptie. 

POST SCRIPTUM

 

Daca in cazul Dosarului "Agnelet-Le Roux (A sevedea pentru detalii si articolele autorului: "Procesul Secolului". Dosarul Agnelet-Le Roux. O noua pista dupa 30 de ani!": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/procesul-secolului-dosarul-agnelet-le.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/05/thomas-csinta-victorie-in-dosarul.html), propun o pista "jenanta" pentru justitia franceza si incerc sa atrag atentia ei asupra unui element care in timpul anchetelor i-a scapat (voit sa nu, pentru ca Agnelet a fost de mai multe ori rejudecat!), avand in vedere ca aceasta posibila"pista" a mea aduce din nou in prim plan,SAC-ul (Serviciul de Actiune Civica), creat de catre fidelii si simpatizantii Generalului Charles de Gaulle pentru a-l sprijinii in reformele sale, inclusiv, in lupta contra comunismului (care insa ulterior s-a compromis cu tot felul de talharii la drumul mare, chiar si cu crime de sange politice, precum si de drept comun !), deci un subiect foarte "sensibil" (motiv pentru care probabil si revizuirea procesului lui Agnelet ar putea ridica probleme !), in cazul masacrului de la Thorigné, in Dosarul "Leprince" propun o "pista", care la acea vreme a "scapat" (tot sau nu !) anchetatorilor, dar care nu cred (cel putin pana in prezent !) ca ar putea avea o "culoare" politica, exceptie facand elogiul adus jandarmilor-anchetatori de catre Directorul General al Jandarmeriei Nationale, Patrice Maynial, care pentru "solutionarea" atat de rapida al dosarului "Leprince" i-a felicitat pe acestia!

Nu pentru disculparea lui Dany sau pentru inculparea lui Martine.

Numai si numai pentru descoperirea adevarului.

In orice caz, Magistratul-Instructor (Judecatorul de Instructie) in Franta, Parchetul (in Romania) care instrumenteaza un dosar penal are puteri depline (practic nelimitate !).

El este un magistrat independent (de putere politica, de legislativ si executiv).

Isi alege singur echipa de anchetatori (format din politisti si/sau jandarmi) cu ajutorul carora efectueaza toate investigatiile in dosarul penal (atat corectional cat si criminal), cu care este insarcinat de catre Procurorul Republicii, incearcand sa pastreze secretul de instructie pentru ca rezultatul anchetei sa fie obiectiv, iar procesul, echitabil.

In principiu, el dispune practic de toate mijloacele (parghiile) necesare pentru descoperirea adevarului. 
El poate sau nu, sa tina cont de “sugestiile” jurnalistilor (de investigatie), de opinia publica, de contraanchetele private ale auxiliarilor de justitie (avocatilor, detectivilor privati, etc.) care apara interesele inculpatului.

In majoritatea cazurilor insa, ei nu se lasa influentati, cel putin, in aparenta !

In direct insa, mass-media in general (si jurnalistii de investigatie, in particular) influenteaza evident, opinia publica, care la randul ei influenteaza atat Ministerul Public (Parchetul), reprezentand acauzarea, respectiv, Magistratii-Instructori (Judecatorul de Instructie) care instrumenteaza dosarul, pe de o parte, cat si Juriul Popular format din 9 jurati in prima instanta si 12 in apel (3 magistrati si sase, respectiv, noua cetateni alesi arbitrar de pe listele electorale) care pronunta sentinta, respectiv, apararea (auxiliarii de justitie) care reprezinta interesele inculpatului si a partii civile, pe de alta parte.

Experienta mea in domeniu (in cazul a catorva sute de dosare penale, atat corectionale, cat mai ales criminale), m-au convins din pacate, ca un Judecator de Instructie, rareori instrumenteaza un dosar "à décharge" (in favoarea inculpatului), rareori respecta prezumptia de nevinovatie si rareori acorda circumstante atenuante, ceea ce pune in lumina proasta atat pe acuzat (pe buna dreptate sau nu) cat si auxiliarii de justitie (avocatii sai) care il reprezinta si îi apara interesele.

Din acest motiv, rareori se poate vorbi intr-un proces (de orice natura ar fi el : penal sau civil) de un "razboi drept" (de un proces echitabil, cu adevarat!) intre acuzare si aparare si rareori se intampla ca intr-un proces sentinta sa fie, cu adevarat, echitabila, care sa-i multumeasca atat acuzarea, cat si apararea.

Intocmai, in asemea situatii, in care una dintre parti nu este satisfacuta de catre sentinta, intervine apelul (recursul), care poate fi reclamat nu numai din partea apararii ci si din partea acuzarii (Ministerului Public).

Prin aceasta regula de aur, Magistratului-Instructor nu i se poate reprosa absolut nimic in cazul in care se insala, daca greseste, ceea ce este o mare nedreptate.

Pentru ca el nu poate fi sanctionat, cel putin practic !

Intr-un singur caz, in intreaga istorie a justitiei franceze, un  singur Judecator de Instructie a fost "tras la raspundere", fiind obligat sa "se explice" in fata unei Comisii parlamentare.

Pe 8 aprilie 2006, timp de sapte ore (intre orele16 h 45-23 h 56) !

Este vorba de Fabrice Burgaud, magistratul care a instrumentat cel mai mare proces de pedofilie din istoria Frantei, "Procesul Outreau".

Acest proces prin sentinta lui pe 2 iulie 2004 conduce la cea mai grava eroare judiciara (in masa !), in care 17 inculpati sunt incarcerati pe nedrept (din care unul se sinucide in arest preventiv, in medie trei ani !), pentru ca ulterior o mare majoritate dintre ei sa fie achitati in apel. (Pentru aprofundarea tematicii a se vedea si articolul autorului:Procesul de pedofilie de la Outreau! Cea mai grava eroare judiciara din istoria tuturor timpurilor. "Capitularea" sistemului juridic francez: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/procesul-outreau-capitularea-sistemului.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/02/thomas-csinta-procesul-outreau-cel-mai.html)

In concluzie, "nemultumitul" nu are decat sa faca apel (recurs) !

Nu existista insa nicio garantie ca un proces in apel (recurs), va fi mai echitabil ca cel din prima instanta.

Din contra, exista nenumarate exemple in care in apel sentinta a fost mult mai severa decat in prima instanta.

Depinde de dosar, de interese, de ceea ce doreste opinia publica, de ceea ce doreste politicul sau inca, partea civila.

Matematic vorbind, la urma urmei, prin intermediul sentintei pronuntate, Justitia trebuie, sa optimizeze o functie cu mai multe variabile (in care intra toti participantii la proces), in raport cu toate variabilele, ceea ce, evident, nu inseamna nici ca se afla adevarul la proces si nici ca el va fi echitabil.

Daca in Dosarul "Agnelet-Le Roux" am sugera Comisiei de Revizuire (cu argumente fiabile) ca in disparitia misterioasa a lui Agnès Le Roux, nu atat Agnelet, cat SAC –ul (Serviciul de Actiune Civica) ar putea fi implicat, indirect, prin intermediul lui Fratoni, "element central" al evenimentului, in Dosarul "Leprince", eu cred ca masacrul a fost comis de un cuplu de "profesionisti" in dezosarea cadavrelor (de animale !), iar aceasta conjectura a mea este in studiu de catre autoritatile judiciare, deja de peste doi ani!

Adica, "ADN-ul masculin necunoscut" se afla deja in garaj (inchis cu lacat ! asa cum au constatat si jandarmii !), insa inainte ca Dany sa ajunga acasa.

In timp ce Christian cu sotia  sa Brigitte si copii lor Sandra, respectiv, Audrey au fost invitati la cina la parintii lui Brigitte.

De unde stia atunci "ADN-ul masculin necunoscut" ca de acolo printr-o scara interioara se poate ajunge in podul casei (pe care n-au descoperit nici jandarmii !) descrisa de catre Laurent Roussel, care ar fi lucrat in seara masacrului la Christian ?

Pentru ca cineva care cunostea acest "amanunt", numai din anturajul familiei, l-a informat !

In concluzie, el nicidecum n-a intrat pe usa din fata al casei, venind de la poarta (cum au stabilit jandarmii-anchetatori care s-au deplasat la locul dramei pe 5 septembrie 1994, de la Brigada de Jandarmerie Le Mans), ci prin scara interioara pe care o descrie Laurent Roussel.

Dupa ce a patruns in interiorul casei prin “spate” luandu-si victimele sale prin surprindere: pe Brigitte in bucatarie, iar fetele in baie si sufragerie, unde vor fi si gasiti unii peste altii, cu picioarele lui Christian deasupra lor, îi ucide pe toti pe care îi intalneste in cale cu satarul, aplicand lovituri de macelar "profesionist" (precise) !

Mai mult ca probabil ca Christian, fiind aproape de usa, vrand sa iasa prin fata sa ceara ajutor (de la Dany, vecini, etc.), este ajuns de urma de catre "ADN-ul masculin necunoscut" la poarta, in vecinatatea cutiei de scrisori, unde acesta il loveste da cateva ori, doborandu-l (momentul in care Martine si Célia vad "secena"), dupa care il trage de picioare in casa, rostogolindu-l peste cadavrele celorlati membrii al familiei.

De unde stia Martine, vazand "scena" ca cei din casa sunt morti, conform declaratiilor ei ?

Foarte simplu ! 

Pentru ca stia ca agresorul venea din interiorul casei (si nu din exterior, cum presupune si Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale, conform proceselor verbale ale Brigazii de Jandarmerie Le Mans!), deci daca a ajuns in curte, era evident ca a trecut prin casa si i-a masacrat pe toti aflati in calea lui.

Faptul ca ea ar fi intrat in casa si ar fi luat in brate pe Solène cu care s-ar fi dus cu "cu sufletul la gura" la Renée, mama lui Dany pentru a o alerta (unde n-a ajuns insa, pentru ca ea a dezmintit categoric acest lucru la proces !) nu contrazice nici declaratiile ei de la expertiza medico-psihologica solicitata de catre Comisia de Revizuire si nici faptul ca inainte sa iasa din casa sa fi pus ea insasi capat "agoniei" celor suferinzi (sau muribunzi!), in casa, cu cutitul cu "maner galben" pe care se afla ADN-ul ei si a lui Audrey, find rechizitionat de catre justitie ca proba la dosar identificata cu nr. G5-04/112 (a se vedea si Anexa).

Cu atat mai mult cu cat, din cauza "amneziei" ei, nici nu-si mai aducea aminte daca a ucis sau nu pe cineva, daca a facut rau sau nu cuiva, asa cum reiese din procesul verbal de expertiza : "Mma intreb daca si eu n-am facut ceva; poate si eu am ucis pe cineva; eu nu pot sa-mi imaginez sa fi facut ceva acestori oameni, precum si copiiloracestora; la proces imi aduceam inca aminte de faptul ca m-am dus sa o caut pe Solène, acum nu mai stiu; nu stiu daca am intrat sigur in casa; mi-am pierdut memoria; nu pot trai cu acest sentiment si ma simt rau; imi pare rau ca l-am acuzat pe Dany; nu pot sa accept ca mi-am acuzat sotul; (...)”

In ceea ce o priveste pe Célia, daca "ADN-ul masculin necunoscut" era comparabil (ca inaltime, respectiv, masa-volum) cu Dany, nu ar fi fost exclus ca ei sa fi parut ca-l vede pe Dany, intr-adevar si atunci, efectiv, sa nu fi fost manipulata.

Intr-adevar la ora acea s-a lasat deja intunericul si vizibilitate era relativ redusa.

Din cauza declaratiilor confuze privind unghiul din care ea ar fi vazut asasinarea (din cauza emotiei, surprizei, etc.) lui Christian, precum si a luminozitati exterioare (mult dupa caderea serii, la inceputul caderii noptii !) la reconstituire (la care, evident Dany nu a participat !) s-ar fi putut pune in evidenta lipsa de fiabilitate a acestei probe acuzatoare. Ceea ce nu s-a facut, pentru ca magistratul care instruia dosarul, Céline Brunètiere, a fost convinsa (conform anchetei jandarmilor, precum si a expertizei psihiatrice) ca Dany Leprince este asasinul ! 

Cu alte cuvinte, vinovatul fiind identificat, in concluzie, trebuia nu demonstrat ca el este asasin ci pur si simplu, doar justificat ! 

Ceea ce este cu totul altceva !

O confruntare Martine – Célia poate lamuri acest amanunt.

Desigur, mai exista si alte elemente care sunt in favoarea conjecturii mele si care sunt in concordanta cu diferitele variante ale depozitiei lui Martine, pe care nu insist aici, dar pe care  le-am mentionatin raportul meu.

Din pacate, asa cum am spus, "explorarea" lor nu este de competenta mea !

Ea revine in exclisivitate autoritatilor judiciare competente care vor fi implicate in organizarea eventuala a unui alt proces, in care sa fie inculpati adevaratii vinovati, astazi inca in libertate, ceea ce ar permite, anularea sentinetei de condamnare a lui Dany Leprince din 16 decembrie 1997 de catre Curtea de Revizuire si disculpasrea, respectiv, achitarea acestuia, ceea ce ar implica automat, reabilitarea lui in fata societatii civile!

ANEXA

      Prezentam in continuare copii ale documentelor originale (extrase) din arhivele Jandarmeriei Nationale (derularea anchetei, a arestului, etc.), precum ale Tribunalului de Inalta Instanta (expertize medicale, instruirea dosarului, sentinta Juriului Popular, depozitiile martorilor, contrancheta, suspendarea sentintei, etc.), conform carora Dany Leprince a fost condamnat la recluziune criminala pe viata cu 22 de ani de siguranta, pe 16 decembrie 1997, precum si de la Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale  a Curtii de Casatie, conform carora, Dany Leprince a fost eliberat pe 8 iulie 2010, in urma suspendarii pedepsei sale pe 1 iulie 2010.

 

Documente%20oficiale%20din%20Dosarul%20Criminal%20Leprince.pdf

 

NOTA

Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/03/macelarul-din-sarthe-masacrul-de-la.html