Taximetristul groazei!
NOTA AUTORULUI
Sunt constient de faptul ca scriind acest articol voi intoarce lumea pe dos, adica, pe de-o parte Ministerul Public (acuzarea), iar pe de alta parte, Partea Civila (vatamata), dar, cunoscand in cele mai mici detalii Dosarul Criminal (delictual si psihologic) al taximetristului parizian clandestin Bruno Cholet („O adevarata ordura, cum el n-ar vrea sa se considere in fata unei oglinzi″ !), eu cred ca verdictul in ceea ce priveste sentinta de condamnare a lui la recluziune criminala pe viata (cu 22 de ani ca perioada de siguranta, maxima prevazuta de lege !) pe 14 septembrie 2012, pentru uciderea cu sange rece si bestialitate, fara scrupule, pe 19 aprilie 2008, a tinerei suedeze Susanna Zetterberg, in varsta de 19 ani, studenta la Universitatea Paris IV (Sorbonne) este o pedepasa nedreapta si nemeritata.
Nu cred insa nici in complotul contra lui Bruno Cholet, cum el sustine aceasta cu convingere, care ar fi fost conceput si organizat minutios de catre BAC (Brigada de Anticriminalitate) al PP (Prefecturii de Politie Paris), pentru simplul motiv, ca acesta nu ar fi acceptat sa-i fie ″indic″! Sunt insa ferm convins ca numeroasele contradictii si incoerente din dosar (pe care le voi descrie in acest articol!) in privinta vinovatiei (nevinovatiei) lui Bruno Cholet, conform principiului beneficiului indoielii ar fi trebuit sa-i fie favorabil, motiv pentru care pedeasa la care el a fost condamnat, pare sa fie cu certitudine, disproportionata. Consider de asemenea ca adevarul in acest dosar ar fi in alta parte si el ar putea fi cunoscut de catre puterea politica (cel putin partial!), ceea ce ar putea sa fie facut cunoscut si publicului in cursul procesului in apel (recurs)!
La inceputul anilor 2000, cand am inceput sa studiez Dosarele Criminale ale razboiului cazinourilor de pe Coasta de Azur (Alpii Maritimi, Franta) din anii 1970-1980 si in special, Dosarul ″Agnelet-Le Roux″, un dosar criminal de mare complexitate, avand ca obiect de ancheta o crima de sange, in care din pacate nu exista nici cadavrul, niciun mobil real si nicio arma a crimei, in care victima Agnès Le Roux, in varsta de 29 de ani (fiica a unui bancher bogat si celebru de pe coasta, bine cunoscut si in mediul parizian, Henri Le Roux, patronul societatii ″Bains de mer″ la Monaco care detinea si Cazinoul Monte Carlo, cu René Bousquet, fost inalt functionar in Guvernul Pierre Laval, ca Secretar general al Politiei sub Regimul Vichy intre 18 aprilie 1942-31 decembrie 1943, asasinat pe 8 iunie 1993 de catre Christian Didier), prietena intima a avocatului Jean-Maurice Agnelet de la Organizatia (locala) al Drepturilor Omului, dispare misterios fara urma la bordul Range Rover-ului sau alb (inmatriculat in Franta si descoperit la Geneva), in vacanta de toamna ″Toussaint″ in octombrie 1977 (a se vedea si articolele autorului pe aceasta tematica : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/06/thomas-csinta-ziarul-politia-capitalei_9580.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/procesul-secolului-dosarul-agnelet-le.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/05/thomas-csinta-victorie-in-dosarul.html), nu mi-am imaginat ca mass-media romaneasca va face o paralela cu Dosarul ″Cioaca-Ghinescu″ din Brasov (Carpatii Meridionali, având unele similitudini cu Alpii), in care Elodia Ghinescu, va dispare in aceleasi conditii misterioase, pe 29 august 2007, aproape peste 30 de ani!
Adica, cu putin timp inainte, ca Juriul Popular din Aix en Provence (Marsilia) pe 12 octombrie 2007 (exact dupa 30 de ani), prezidat de catre Jean-Pierre Deschamps, sustinand pe Pierre Cortès, Avocatul general al acuzarii, sa-l gaseasca vinovat pe Jean-Maurice Agnelet pentru disparitia lui Agnès Le Roux si sa-l condamna la 20 de ani de recluziune criminala, dupa ce in repetate randuri, el a fost achitat de catre alte Jurii Populare (in 1985, respectiv, in 2006) !
O pedeapsa relativ ″usoara″, la acordarea caruia Juriul Popular a tinut cont de indoiala (in beneficiul indoielii) care exista in dosar!
Insa, ironia sortii face ca in aprilie, 2008, pe cand aceasta sentinta ramane definitiva, Bruno Cholet, un taximetrist parizian, violator multirecidivist, pe atunci in varsta de 51 de ani, rapeste, sechestreaza, jefuieste si ulterior ucide o tanara (studenta) suedeza Susanna Zetterberg (in Padurea Chantilly, Departamentul Oise, Regiunea pariziana), in varsta de 19 ani si compare in fata unui Juriu Popular la Paris incepand din 4 septembrie 2012, in timp ce numai cu cateva zile mai devreme, miercuri, pe 15 august, un roman taximetrist bucurestean, Vlad Nicolae (suspect in alte sase crime, comparat cu serial-killerul Ion Ramaru care a terorizat Bucurestiul in anii 1970-1971), in varsta de 26 de ani, jefuieste, violeaza si ucide (prin asifixiere mecanica) o tanara (studenta) japoneza Yurika Masuno (gasita si identificata pe 17 august de catre autoritatile romanesti), in varsta de 20 de ani, (in Padurea Corbeanca, pe DN1, Judetul Ilfov, aproape de Bucuresti), care urma sa initieze la AIESEC Craiova (cea mai mare organizatie studenteasca la nivel international, structurata ca o platforma de dezvoltarea leadership-ului in randul tinerilor), niste cursuri in cadrul unui proiect academic de colaborare, „Language Scool”.
PREAMBUL
Pe 4 septembrie 2012, debuteaza procesul lui Bruno Cholet (pana pe 14 septembrie), in varsta de 55 de ani, in fata Curtii cu Juriul Popular de la Paris), prezidata de catre Xavière Siméoni.
El este acuzat de rapirea, jefuirea, sechestrarea si uciderea cu sange rece si bestialitate, pe 19 aprilie 2008 (putin inainte de ora 05h00), a studentei suedeze (venita la studii in vara anului 2007), la Departamentul de Limba Franceza de la Sorbona (Universitatea Paris IV-Sorbonne), Susanna Zetterberg, pe care a luat-o cu taxiul sau clandestin la iesirea dintr-un club de noapte, La Scala.
Corpul carbonizat (partial) al studentei, a fost descoperit cateva ore mai tarziu la marginea unui drum forestier din Avilly-Saint-Léonard (Padurea Chantilly, Departamentul Oise, Regiunea pariziana) de catre un trecator, o femeie care practica jogging-ul (footing) prin zona, in cursul diminetii.
Tanara, legata cu mainile la spate, asezata cu fata in jos, cu un important hematom pe frunte si o plaga toracica a fost atinsa de mai multe gloante trase cu un pistol semi-automat (calibrul 22) de catre criminal.
Starea de carbonizare avansata al corpului victimei nu a permis specialistilor de la IML sa stabileasca cu precizie daca ea a fost sau nu supusa violentelor sexuale.
Din contra, arestarea lui Bruno Cholet, sase zile mai tarziu, permite anchetatorilor de la Brigada Criminala sa gaseasca urmele de ADN ale victimei pe pistolul descoperit in vehiculul acestuia.
Acesta din urma, condamnat deja de unsprezece ori (din care de doua ori de catre o Curte cu Jurati, pentru viol cu agresiune in forma agravanta in 1978 si 1989) neaga cu vehementa crima care i se reproseaza si va acuza oamenii legii ca ar fi fabricat ei insisi probele in defavoarea lui pentru a-l putea inculpa cu capetele de acuzare : ″rapire si sechestrare de persoana″ si ″jaf si omucidere cu premeditare″, cu o deosebita cruzime, fapte pentru care Juriul Popular parizian prezidat de catre Xavière Siméoni îi va solicita inschisoarea pe viata, cu perioada maxima de siguranta de 22 de ani ! (A se vedea si articolele autorului pe aceasta tematica : http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42413-condamnat-la-inchisoare-pe-viata.html; http://www.necenzuratmm.ro/justitie/42514-justitia-romana-incotro-catre-modelul-inchizitorial-incizitoriu-al-justitiei-franceze.html: http://www.necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42600-o-posibila-reforma-a-justitiei-franceze-o-reforma-fara-forma-si-fara-fond.html; http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42484-sacalii.html).
Ceea ce este deosebit de important in acest dosar este faptul ca, Bruno Cholet, desi are un trecut de delincvent impresionant (sejururi in casa de corectie, viol cu agresiune si recidiva, jaf armat si furt calificat cu violenta, falsificari de cecuri, talharie, ticalosie, etc.), ceea ce evident, face din el un culpabil ideal, dar acest trecut al lui nu implica neaparat faptul ca el ar fi ucigasul tinerei studente suedeze, Susanna Zetterberg, pentru ca, solutionarea dosarelor de o asemenea anvergura, deseori, din pacate, solicita din partea autoritatilor, ″artficii″, care sunt fie auto-impuse de catre Justie ea insasi, fie de catre puterea politica, care trebuie sa-si faca datoria in fata societatii civile cu ″Magna Cum Laude″, pentru satisfacerea partii vatamate si clasarea cazului ! (A se vedea si articolele autorului pe aceasta tematica : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/03/masacrul-de-la-thrigne-cine-sunt-cei.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/01/podul-blestemat.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/11/giscard-destaing-si-condamnatii-sai-la.html)
APROFUNDAREA DOSARULUI
La putin timp (dupa numai 20 de minute !) de la inceperea procesului, la ora 09h30, marti, pe 4 septembrie 2012, la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) de la Paris, in fata unui Juriu Popular sub presedentia lui Xavière Siméoni, sedinta este suspendata, pentru ca acuzatului i se face rau, in urma ingurgitarii (inainte de deschiderea procesului) unui anxiolitic, medicament utilizat in cazurile de anxietate (o stare psihologica si fiziologica caracterizata prin componente somatice, emotionale, cognitive si comportamentale).
Adus in boxa acuzatilor pe la ora 09h45, aflat insa in stare de inconstienta (si de voma !), inculpatul este evacuat de catre SAMU (Serviciul de Ajutor Medical de Urgenta), cu putin timp dupa ce Presedintele Juriului i-a ales prin tragere la sorti pe cei sase jurati, care cu trei magistrati (in total noua persoane, in prima instanta) constituie Completul de Judecata (noua jurati si trei magistrati, in total doisprezece, in fata unui Juriu Popular la Curtea de Apel !).
Conform avocatilor apararii (Luc Ravaz, Aurélie Cerceau), Cholet, nascut in 1957 la Epernay (Departamentul Marne, Regiunea Champagne-Ardenne, Nordul Frantei) care si-a negat intotdeauna acuzatiile care i-au fost imputate, ar fi inghitit in dimineata procesului un sfert de Laxomil, un puternic antidepresiv (sedativ), capabil sa induca o serie de efecte secundare, ″pentru a face fata mai usor stresului la care va fi suspus in timpul procesului″, motiv pentru care a fost transportat de urgenta la Spitalul Hôtel-Dieu (aflat in proximitatea Palatului de Justitie), pentru un control medical sever.
Inainte de a parasi sala de audienta, acesta solicita Presedintelui schimbarea locului de detentie de la Inchisoarea Fleury-Mérogis (Departamentul Essonne, Regiunea pariziana), cea mai mare si aglomerata din Europa (aproape 3000 de detinuti), la Inchisoarea Santé (Paris, Sectorul 14), cea mai celebra in Franta, datorita personaltatilor care au fost incarcerate in aceasta inchisoare, precum pentru executiile care au avut loc aici pana la abolirea pedeapsei capitale in 1981 (cca 2000 detinuti, a se vedea si articole autorlui pe aceasta tematica : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/09/in-umbra-vietii-lombre-de-la-vie.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/02/thomas-csinta-in-umbra-vietii-ziarul.html).
El afirma ca, Inchisoarea Fleury-Mérogis, il demoralizeaza psihic si contribuie la starea sa proasta de sanatate, inclusiv, depresia lui.
Ceea ce nu se va intampla !
Sedinta este reluata miercuri, 5 septembrie la ora 14h00, iar acuzarea prezinta detaliat capetele de acuzare contra lui Bruno Cholet (ca de-altfel si joi, pe 6 septembrie), ceea ce trebuia sa faca, practic, in cursul sedintei de marti, anulata.
Vineri pe 7 septembrie, sedinta incepe cu o ora si jumatate de intarziere, (la ora 11h00, in loc de 09h30 cand era programata), pentru ca Bruno Cholet, se va dezbraca (complet gol) in sala de asteptare al Palatului de Justitie in semn de protest pentru ca cerea sa nu a fost aprobata, precum si pentru faptul ca nu i-au fost schimbate nici hainele si nici nu i s-a asigurat cina in seara dinainte de revenirea lui la Palatul de Justie.
In sfarsit, inainte de a fi adus in boxa acuzatilor, Xavière Siméoni îi promite ca cererea sa va fi aprobata si va fi pusa in aplicare, vineri seara sau cel tarziu (afirmatie care nu i-a placut deloc !) sambata dimineata, pe 8 septembrie.
In schimb, intrarea lui ″gol pusca ″ (!) in sala de judecata, implica automat inculparea lui si pentru delictul de ″exhibitie sexuala″, ceea ce i-ar agrava si mai mult situatia.
Consultand dosarul lui psihiatric (care nu intotdeauna este relevant!), avem caracterizarea lui (cel care in repetate randuri in anii 1970-1980 a fost condamnat pentru viol): ″indiferent, nepasator in privinta capetelor de acuzare care îi sunt reprosate ca de-altfel si in privinta suferintei victimelor si ale rudelor sale; capacitatea sa de a tine un discurs conform asteptarilor interlocutorilor sai (magistrati, medici, jurnalisti), dar este dominat de dimensiunea egocentrica si narcisista a personalitatii sale″.
Unul dintre avocatii sai, Luc Ravaz (care va solicita Curtii achitarea lui !) a si incercat sa precizeze la debutul procesului ca, Bruno Cholet, clientul sau doreste sa se explice in fata auditoriului (deci inclusiv a mea, care ma aflam in sala !), cum, in timpul instructiei a refuzat sa raspunda atat la intrebarile anchetatorilor, cat si la cele ale magistratului instructor (Judecator de Instructie), afirmand ca va raspunde numai la intrebarile magistratilor (judecatorilor) in timpul procesului sau.
De-altfel, dupa cum mentiona si avocatul partii vatamate, Jean-Yves le Borgne, este intocmai ceea ce asteapta si familia victimei, tatal (Carl Zetterberg, convins ca ″dreptate va fi facuta″), mama (Aasa Palmqvist, care a declarat public in franceza ″ca nu-l va ierta niciodata″ !) ca si fratele ei Samuel (asezati in primul rand din sala), care au venit cu acest scop din Suedia, inainte ca acesta sa declare convingator in fata familiei Zetterberg: ″Vreau sa va privesc in fata″, (…), ″Eu nu sunt implicat intr-un niciun fel in moartea copilului lor, Susanne″ !
Conform dosarului de instructie, dupa ce Susanna Zetterberg, paraseste clubul de noapte La Scala (o discoteca, din strada Rivoli, Paris) la ora 04h45 si se urca intr-un taxi clandestin (destul de numeroase in regiunea pariziana ca de-altfel si la Bucuresti), pentru a ajunge in Cartierul Montmartre la o prietena a mamei sale la care locuia, ea suna o prietena (identificata ulterior si supusa unui interogatoriu, dar numele ei nu il putem mentiona !), careia îi destainuie ca taximetristul sau ar fi un ″sofer bizar″.
In cateva zile, dupa o ancheta minutioasa in randul taximetristilor clandestini, anchetatorii il identifica pe Bruno Cholet (de pe o lista de cca 45 de suspecti), pe care punandu-l sub urmarie, il zaresc (si il surprind !) pe 25 aprile in Bois de Boulogne (846 ha, de doua ori mai mare ca Central Park-NY si de trei si jumatate ori mai mare ca Hyde Park-Londra, sectorul XVI, Paris-vest,) dezgropand ″ceva″ !
Arestat la Bougival pe D113 (DN13, Depatamentul Yvelines, Reginea pariziana), politistii gasesc in vehiculul sau monospace (un Ford Galaxy) o scaosa cu mentiune ″Susanna 377″ scrisa cu o carioca rosie, in care gasesc pistolul de calibru 22 (arma crimei !) si o cutie cu cartuse (incompleta !), trei perechi de catuse si patru perechi de manusi din latex.
Mult prea frumos, pentru a fi atat de simlplu si adevarat !
La interogatoriu, in timpul arestului sau la Prefectura de Politie (PP Paris), Bruno Cholet, sustinea ca nu a luat niciodata niciun client la iesirea dintr-un club de noapte, neaga toate acuzatiile in bloc si dupa ce examineaza sacosa (lasand, evident, amprentele sale digitale pe ea si pe obiectele din ea!), afirma ca nu-i apartine lui si ea nu se afla in portbagajul masinii sale cand a fost arestat !
In ceea ce priveste ADN-ul sau, aflat pe arma si incarcator (care continea noua cartuse), el sustine ca a fost prelevat de catre Brigada Criminala care ancheta cazul de pe slipul sau, contrazis la bara, la procesul lui de catre Majorul (cel mai mare grad de subofiteri in Armata franceza) Eric Leclerc !
Ulterior, avocatii sai sustin ca este vorba de o razbunare a politistilor (un complot !) pentru ca el nu a acceptat sa fie un ″indic″ (informator) de-al lor !
De-altfel, Bruno Cholet a si depus o plangere penala la IGS (Inspectia Generala a Politiei-″Police de Police″, ″Politia Politiei″) in acest sens !
Ceea ce nu pare a fi in ″concordanta″ totusi cu cazierul sau judiciar : condamnat la sase ani de detentie criminala de catre Juriul Popular din Versailles (Capitala Departamentului Yvelines, Regiunea pariziana) in 1978, pentru un viol comis in 1976 (in reuninune !), pe cand el nu avea decat 19 ani, iar victima 18 ; eliberat in 1981, el este condamnat in 1989 la 18 ani de recluziune criminala (cu o perioada de siguranta de 2/3 din pedeapsa) pentru alte doua violuri comise in 1983 (dintre care unul comis asupra unei fetite de 12 ani, Virginie, pe 7 decembrie pe care o rapeste in Senlis in drum spre casa dupa un curs de tenis), pe cand locuia la Franconville (Departamentul Val d’Oise, regiunea administrativa pariziana) si pentru violarea repetata a unei tinere sechestrate intr-un autostop, in varsta de 21 in ianuarie in acelasi an, pe care o abandoneaza legata de maini si dezbracata (goala) in Padurea Rambouillet (Departamentul Yvelines, Regiunea administrativa pariziana).
Intr-o scrisoare adresata Judecatorului de Instructie care instrumenta dosarul lui de atunci (aflat in arest preventiv), el scria in 1987 (pe care la proces, Avocatul general al acuzarii reprezentand Ministerul Public, Jean-Paul Content a citit-o auditoriului !): ″D-le Judecator, eu recunosc ca am fost persoana care a abuzat de fetita. Trebuie sa vorbesc, sa marturisesc, pentru a ma putea uita in oglinda fara a ma considera o ordura″ !
Intr-o alta scrisoare (citita si aceasta in instanta de catre Avocatul general al acuzarii), el se adresa parintilor ei, carora le cerea iertare pentru ceea ce a facut fetitei lor !
Vazand ca fetita are hemoragie, Cholet panicheaza, isi ia inima in dinti si o abandoneaza intr-un spital la urgenta Eaubonne din Senlis!
In ceea ce priveste ADN-ul de pe arma, conform expertului in amprente genetice, Sandrine Valade (care de-altfel nici nu a examinat arma !), audiata si ea la bara de catre Presedinta Completului de Judecata, Xavière Siméoni, acesta a confirmat ca un transfer de pe un obiect pe altul ar fi posibil : ″Putem imagina sa recuperam celule de la o persoana (din sange, saliva, sperma, etc.) si sa le depunem apoi pe un suport″.
In privinta cadavrului tinerei suedeze, conform documentelor din dosar (semnate de catre Dr. José Scwartz), rezulta ca corpul acesteia a fost stropit cu benzina si ulterior ars, dupa ce a fost impuscat de patru ori in cap (de trei ori in tample !), avand mainile legate la spate si o plaga importanta la nivelul toracelui (care nu i-a fost mortala, dar care a provocat rapid pierderea constiintei !), originea careia legistii nu au putut determina cu exactitate (daca provine de la o arma alba sau o impuscatura) dar care i-a fost provocata inaintea impuscaturilor.
O executie atroce, cu elemente sadice, greu de imaginat si evident, mult mai greu de pus in aplicare.
In schimb, in ceea ce priveste, teza complotului politistilor contra lui Cholet, in cursul zilei de luni, pe 10 septembrie, este complet ″demontata″ de catre expertii, in special legisti si balistici, ceea ce era si de asteptat.
Conform politistului expert in balistica, Philippe Chopin (care a reiterat continutul procesului verbal din dosar si in fata instantei !), cele patru gloante au fost trase cu aceasi arma Walther P22 de calibrul 22 Long Rifle, un pistol semi-automatic, care nu a servit (nu a fost utilizat) in alte dosare criminale.
Desi Dr. Schwartz nu a putut preciza cu siguranta daca victima a decedat sau nu inaintea impuscaturilor in cap, avand in vedere ca nu existau orificii de intrare (si nici de iesire !) in corpul victimei, el a avansat ipoteza ca ea s-ar fi asfixiat datorita plagii (deschise) din abdomen (in urma careia a fost perforat plamanul drept), insa viata ei ar fi putut fi salvata in cazul unei interventii in timp util.
Un alt expert, in incendii, Pascal Oudet, mentiona in procesul sau verbal (confirmat si in fata instantei) ca victima ar fi fost stropita cu benzina (si nu motorina, combustibil utilzat de catre Bruno Cholet pentru Fordul sau !) si incendiata dupa moartea acesteia.
Un alt proces verbal aflat la dosar, conform caruia reziduuri de praf de pusca (invizibile cu ochiul liber !) ar fi fost gasite de catre anchetatori pe imbracamintea lui, nu il pune in dificultate, afirmand ca in august 2007, el ar fi inchiriat un vehicul care avea la bord o arma si pe care ar fi testat-o tragand intr-un panou de semnalizare.
Conform acestei ipoteze bluzonul purtat atunci ar fi ″contaminat″ restul lucrurilor din dulap, cu toate ca un expert a afirmat la bara ca el niciodata nu ar fi auzit ca asemenea reziduuri sa persiste timp de sase luni.
Intr-un alt document incriminator, o persoana (imbracata intr-o haina de piele si cascheta ca si Bruno Chelot!), care utilizeaza intre orele 06h00-07h00, unul dintre cardurile bancare ale lui Susanna Zetterberg, in ATM-uri (extragand bancnote de 100 si 300 de €) la Senlis si Chantilly (Departamentul Oise) îi seamana (in corpulenta si varsta, intre 40-50 de ani !) daca avem incredere in camerele video de supraveghere ale bancilor carora ele apartin.
Acesta intra in contradictie totala cu un altul in care Bruno Cholet ar fi fost filmat de camera video intr-un pulover de camionagiu (care ar fi apartinut lui Houda, o tanara tunziana de 35 de ani, doctor in stiinte politice, care il gazduia intr-un mic apartament din strada Vinaigriers, Paris, sect.X, de unde el ar fi disparut fara urma dupa o disputa volenta cu aceasta).
Daca trebuie sa avem incredere in procesele verbale ale Politiei (care dupa spusele lui Cholet complota impotriva lui !), miercuri seara, o banda magnetica de supraveghere il surprinde pe el in hotelul Ibis la Porte de Clichy (unde ramane pe timpul noptii, dupa crima).
Prins in filatura de catre BAG (Brigada Anti-gang), acesta afla ca taximetristul clandestin este angajatul unei firme de transport din Genneviliers (Departamentul Hauts de Seine, regiunea pariziana, nu departe de Bois de Boulogne) si este el taximetristul clandestin la volanul vehicului monospace alb Ford Galaxy, care, vineri dupa masa ar fi cumparat o lopata cu care ar fi dezgropat in Bois de Boulogne sacosa pe care era mentionata cu carioca rosie ″Susanna 377″ si care ar fi fost gasita la interpelarea lui la Bougival (Yvelines)!
In plus, ulterior, in timpul arestului sau la Prefectura de Politie Paris, anchetatorii ar fi descoperit in garsoniera lui tixita de carti, pantofi si bluzoane de piele (care îi apartineau), un PC si o serie de caiete si note in care ar fi existat si o lista de nume de femei, recopiate din anunturi de mica publicitate care ar fi dorit sa aiba un ″compagnon in timpul noptii″.
Conform expertilor-psihiatru care l-au auditionat, Bruno Cholet are o ″inteligenta normala, dand dovada de o buna capacitate de intelegere si memorizare, fiind insa o personalitate egocentrica si narcisica. (…). El prezinta o veritabila perversiune morala, sexuala si sociala, in general
In plus, nici sora lui (vitrega) nu-l iarta : ″Mi-e rusine sa am un asemenea frate (ca el….). Mama mi-a spus ca este un fel de monstru. Prin intermediul presei am aflat de violurile pe care le-a comis, insa parintii mei nu mi-au spus nimic despre asta. Eu nu vreau sa-l revad niciodata (…)″, a citit scrisoarea ei in fata auditoriului, Presedinta Completului de Judecata, Doamna Siméoni.
Din contra, mama lui, Marie-Louise, in varsta de 77 de ani (suferinda, fiind operata la genunchi, lipsind de la proces), a adresat o scrisoare instantei, pe care Doamna Siméoni a facut-o din nou publica:″Fiul meu este un baiat bun, sa nu fiti prea dur cu el… (…). Este o mama suferinda (si sufleteste !) care va vorbeste ″ !
Au fost si cativa martori care s-au prezentat la bara si care au afirmat ca l-ar cunoaste pe Bruno Cholet, ca ″Pegar″ (insemnannd in catalana a bate, a lovi, a violonta, etc.), un nebun abruti din Mirande (comuna care dateaza din secolul XIII, Departamentul Gers, Regiunea Midi-Pyrénées, Sudul Frantei), unde intre 2003-2005 el s-a deplasat sistematic in vizita la mama ei (si a si locuit un timp), aceasta fiind in comuna, administratoarea (girantul) unei cafenele (bistro), ″Oasis″.
In aceasta perioada incearca tot felul de demersuri pentru a se integra in societate: sa deschida un club de noapte, sa creeze un festival pentru tineri sau sa preia afacerea mamei sale.
In sfarsit se inscrie la o firma de Interim (societate care ofera diverse munci prin interimat, in toate sectoarele de activitate) si urmeaza timp de peste un an niste cursuri (cu succes !) pentru a deveni sofer de ambulanta.
Dupa aceste cursuri va efectua (in interim) cateva munci mai mult sau mai putin penibile, transportator de diverse obiecte solicitate de catre clientii unei firme, serveste intr-o placintarie, iar ulterior in barul tinut de catre mama lui !
Cei din jurul lui il descriu ca narcisic si pervers !
In cadrul investigatiilor noastre, am descoperit ca pe 2 august 2000 (nu la foarte mult timp de la eliberarea lui din inchisoare, in 1999, dupa 15 ani de inchisoare), cand urma sa plece cu TGV-ul (Train à Grande Vitesse-Tren de mare viteza, pe sine, record absolut : 574,8km/h pe data de 3 aprile 2007) in Gers, el ramane in gara dupa ce trenul se pune in miscare si pleaca cu bagajele lui la bord.
Pentru recuperarea lor, de pe portabil sau (telefonul sau mobil) lanseaza o alerta la bomba (atac terorist !), intocmai, cand printr-o totala coincidenta, intr-unul din vagoane se afla si Ministrul de Intrne de atunci, Jean-Pierre Chevènement !
Pentru aceasta fapta va compare in fata Tribunalului Corctional de la Paris, iar in 2006, el a fost condamnat la TGI de Versailles la trei ani de inchisoare pentru un jaf comis anul trecut, in 2005.
La inceputul anilor 90 contacteaza mai multi jurnalisti pentru a scrie o carte despre trecutul sau de spargator, dar fara succes.
Dupa eliberarea lui in 1999, ulterior el afost condamnat pentru alte delicte mici.
Tot in dosrul lui, exista documente, care afirma ca lui Bruno Cholet, i-ar fi placut luxul, imbracamintea de firma (de calitate, de lux), precum si femeile, dragute, inalte, blonde si subtiri (nu chiar filiforme, dar nici cele cu forme prea generoase), pe care aceste ″pacate″ l-ar fi ″costat″ doua condamnari pentru viol, la 6 ani de detentie si 18 ani de recluziune criminala!
Chiar si el confirma la proces ca avea o slabiciune pentru frumoasele cartiere periziene, ca niciodata nu purta baskets si nici nu cumpara imbracaminte sau pantofi din magazine ieftine !
Ironia sortii, coincidenta sau nu, tanra studenta suedeza Susanna Zetterberg, cel putin in aprenta, corespundea ″slabiciunii″ lui.
Si inca un amanunt interesant !
S-ar parea ca acele catuse pe care Brigada Criminala le-a descoperit in sacosa ″Susanne 377″ (semnificatia careia nu am inteles-o si foarte probabil nici anchetatorii!), cele trei perechi de catuse, erau de acelasi tip ca cea cu care Susanne a fost legata la mani (la spate), iar ele ar fi fost cumparate din acelasi sex shop !
In timpul sedintelor de la proces, Bruno Chelot ia notite, vorbeste neintrebat in contratimp cu avocatii sai, cea ce il face intr-un fel dificil de aparat.
Insa, din cate am putut intelege, pe vremea cand era inca tanar (prin anii 80-90) si era implicat in trafic de droguri, Politia l-ar fi vrut informator (indic !) al ei, ceea ce el a refuzat, dupa care a inceput sa fie persecutat in permanenta de catre aceasta institutie al Statului.
Desi o prietena (care doreste sa pastreze anonimatul, lesne de inteles !) audiata ca martor la bara il caracteriza ca un om ″carismatic cu simtul umorului si al afacerilor″, expertii psihiatrii si psihologi, il descriau in fata auditoriului ca un ″pervers psihopat, foarte periculos″ !
Un expert, al carui nume nu l-am retinut si care a examinat cadavrul, afirma ca victima ar fi decedat datorita unei lovituri de cutit la gat, care ar fi strapuns plamanul drept al victimei !
In plus, descoperim cu surprindere ca amprentele genetice ale lui Bruno Cholet, eliberat ultima data in 2007, nu figurau in Fisierul National de Amprente Genetice, creat in 1998!
Iar Guillaume Poquerusse, un martor ocular, care in dimineata zilei de 19 aprilie (sambata) 2008 mergea la lucru, este adevarat ca a remarcat in apropierea cadavrului lui Susanne un vehicul monospace de culoare alba care stationa, cu geamuri fumurii (ceva neobisnuit !), insa el afirma ca era vorba de marca Citroën Evasion, ori vehiculul lui Bruno Cholet era un Ford Galaxy, deci el s-a inselat cu siguranta !
In ceea ce o priveste pe Susanna Zetterberg (descrisa de catre cei din anturajul ei ca : inteligenta, matura si serioasa), presupusa victima a lui Bruno Cholet, a venit cu opt luni in urma in Franta pentru a studia limba franceza la Universitatea Paris IV (Sorbonne), iar in timpul liber servea intr-o cafenea in Cartierul Latin si facea cateodata baby-sitting, incercand sa mai profite din cand in cand si de viata nocturna pariziana.
Sambata, pe 19 aprilie 2008, in jurul orei 04h45 se hotareste sa plece de la Discoteca La Scala (sector I), acasa, singura, in cartierul Montmartre (sector XVIII), unde locuia intr-un studio al unei prietene a mamei sale!
Ghinionul ei este ca din pacate nimereste intrun taxi clandestin, avandu-l ca sofer pe Bruno Cholet (conform acuzarii !), relativ, recent eliberat din inchisoare.
Soferul ca si taxi-ul lui parand suspecti, aceasta trimite un mesaj (SMS) unei prietene din Stockholm in care afirma ca ″soferul nu pare a fi, un om curat si corect″ !
Defapt, dupa moartea lui Susanna Zetterberg, Bruno Cholet, in scurt timp, a si aparut la TGI Paris, pe 15 septembrie 2008, in fata celei de-a 31-a Camere Coretionale pentru : ″exercitiul ilegal al activitatii de taximetrist″ ca de-altfel si pentru ″violenta contra unui functionar de politie″, cum la sfarsitul lunii ianuarie, fiind interpelat de catre o patrula a Politiei rutiere la Gara de Nord (Paris), acesta nu s-a supus controlului (incercand sa dispara !), timp in care loveste o alta masina, care il stopeaza.
Imediat dupa ″coicnirea plastica″ cu un vehicul care rula regulamentar, este arestat, i se face rau (de inima !) si este transferat in cadrul Urgentei medico-judiciare pentru un examen aprofundat.
In timpul arestului sau, el ageseaza voluntar, poltistul responsabil cu supravegherea lui.
In sfarsit, debutul anchetei in privinta mortii lui Susanna Zetterberg, pun in evidenta cateva elemente de disfunctiune in cadrul aparatului politiensc-judiciar francez (care pe atunci au fost recunoscute chiar de catre Michèle Alliot-Marie (Ministru de Interne: 18 mai 2007-23 junie 2009 si Ministrul Justitiei: 29 iunie 2009-13 noiembrie 2010).
Amprentele genetice ale lui Bruno Cholet ar fi trebuit sa figureze in Fisierul National Atomatizat de Amprente Genetice (FNAEG) avand in vedere ca el a fost deja condamnat in repete randuri pentru agresiune sexuala si viol.
Ori, Bruno Cholet era absent din acest fisier !
Cert, condamnarile lui Bruno Cholet au avut loc inainte 1989, cand inca FNAEG nu a fost creat (Baza de date de ADN la Lyon (Eculy), Legea Guigou, 18 iunie 1998), insa exista deja Fisierul Automatizat al Amprentelor Digitale (creat in 1987, plasat sub responsabilitatea Directiei Centrale a Politiei Judiciare din Ministerul de Interne si sub controlul Procurorului General al Rebublicii de pe langa Curtea de Apel Paris), care macar el ar fi putut sa-l mentioneze !
Apoi, Bruno Cholet a fost interpelat si pe 28 iunie 2005 de catre Politia Judiciara Versailles (Departamentul Yvelinnes, Regiunea pariziana) in cadrul unei anchete de jaf armat comis intr-o bacanie din Chesnais (Departamentul Yvelines, regiunea pariziana), cand el a fost supus unei prelevari de ADN, tratat de catre un laborator din Garches, iar ulterior, expediat PST (Politiei Stiintifce si Tehnice) din Lion (Eculy).
Din investigatiile noastre reiese ca, acolo, o tentativa de inscriere in FNAEG a existat la inceputul anului 2006, insa datorita unei anomalii al Codului de Bara (reprezentarea unei date numerice sau alfanumerice sub forma de simbol constituit din bare si spatii dintre ele care variaza in functie de simbologia utilizata, brevetat pe 7 octombrie 1952 de catre doi studenti americani : Norman J. Woodland si Bernard Silver, cu utilizarea curenta datand din 1973 in urma inventiei UPC-Universal Product Code de catre George Laurer).
In sfarsit, condamnat ulterior, pe 27 august 2007, de catre Tribunalul Coretional la Bobigny (Departamentul Seine Saint Denis, Regiunea Pariziana) la opt luni de inchisoare (din care sase cu suspendare !) pentru practicarea ilegala a profesiei de taximetrist, el nu a respectat deloc, ulterior, regulile impuse da catre JAP (Magistrat responsabil cu executarea si amenajarea pedepsei), dupa eliberarea sa pe 3 octombrie 2007, ceea ce nu a fost sesizat nici de catre organele politienesti si nici judiciare.
Acest lucru s-a intamplat insa, numai dupa uciderea lui Susanna Zetterberg, cand Judecatorul Nathalie Dutartre a solicitat JAP-ului parizian sa verifice trecutul delincvent a lui Bruno Cholet, dupa punerea sa in libertate, care pentru acesta a trebuit sa-i furnizeze un domiciliu fix si o activitatea lucrativa, ceea ce el a si facut, cel putin formal.
Printre altele, avea si interdictie de a frecventa Aeroportul Paris-Charles de Gaulle (une a fost interpelat pe 1 aprilie 2008!), cel mai mare si modern aeroport european (si printre cele mai mari pe plan international) ca dimensiune, numar de salariati, numar de miscari de avioane, numar de porti de imbarcare si trafic Cargo (Roissy en France : 3.500 ha, 4 piste, 2 de 2.700m si 2 de 4.200m, capacitate 80 milioane de pasageri-trafic cca 60 de milioane, 500.000 de miscari de avioane anual-locul I in Europa, cu cele mai multe porti de imbarcare dintre toate aeroporturile lumii-220 si locul I la trafic Cargo, cu cca 700 de intreprinderi si aproape 100.000 de salariati) si al doilea ca trafic de pasageri dupa London-Heathrow : cca 65 de milioane (1.227 ha, 2 piste, una de 3.600m si cealata de 3.900m, 77.000 de salariati, 455.000 de miscari de avioane).
Insa, niciodata nu au fost verificate riguros, modul in care Bruno Cholet a respectat restrictiile impuse de catre JAP dupa eliberarea lui.
Ca dovada, el a fost interpelat, ulterior, pe 25-26 si 28 ianuarie 2008 de catre serviciul special al Politiei insarcinat cu controlul taxi-urilor clandestini din regiunea Garii de Nord, care ar fi transmis interpelarea lui Tribunalului Coretional Paris, fara ca acesta sa fi intrat in contact cu cel de Bobigny (care deja la condamnat pe Cholet in 2007), pentru aceasi neregularite (infractiune).
In sfarsit, informatiile care ne previn din mediul carceral (dosarul sau psihologic), pun in evidenta faptul ca Bruno, a avut o copilarie foarte nefericita (fara sa-i reproseze parintilor) : nu a beneficiat nici de afectiune parinteasca, nici de intelegere din partea lor si niciodata nu a putut dialoga cu ei.
In inchisoare, era un obisnuit al QHS (cartiere de inalta securitate) si QI (cartiere de izolare), iar in preventiv, ulima data, el a incercat sa evadeze datorita relatiilor extrem de tensionate cu codetinutii in care a fost de trei ori injunghiat la Centrul de Arest Preventiv (si pedepse scurte, 520 de detinuti) Bois d’Arcy (Departamentul Yvelines, Regiunea pariziana, strada Alexandre Trupault, nr.5).
Acuzarea nu se opreste insa numa la uciderea lui Susanna Zetterberg, ci ea face conexiuni si cu alte crime care ar putea sa fi fost comise de catre Cholet: rapirea si violarea unei alte studente suedeze, tot in varsta de 19 ani, in Yvelines, pe 23 februarie, dupa ce aceasta pleaca dintr-o discoteca din strada Marbeuf (Paris, sector VIII), in compania unei prietene de care se desparte pe Champs Élysées, catre ora 02h00.
Ulterior, ca si Susanne, ea esta gasita abandonata la Orgeval tot in Yvelines si a fost victima tot a unui taximetrist parizian clandestin, insa descrierea ei in privinta agresorului este confuza si contradictorie (in special portretrul-robot !), avand in vedere cantitatea mare de alcool pe care o consumase in timpul noptii !
Alte conexiuni : cu violul si uciderea lui Élodie Kulik, in varsta de 24 de ani (cea mai tanara Directoare a Bancii Picardie !), in noaptea de 10-11 ianuarie 2002, la Péronne (intre Tartigny si Tertry) in Departamentul Somme, Regiunea Picardie, gasita legata la maini si partial carbonizata ca si Susanna sau chiar cu cea a lui Estelle Mouzin in ianuarie 2003 la Guermantes (a se vedea si articolele autorului legata de aceasta misterioasa dispartie, inca neelucidata: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/01/disparitii-misterioase.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/06/thomas-csinta-revista-politia-capitalei_19.html).
In plus, in sedinta din 6 septembrie trei femei vor depune marturie contra lui Bruno Cholet: Héléna Perez, 30 ani; Caroline Balensi, 35 ani; Emilie Palis, 25 ani, care vor afirma ca ele ar i-ar fi scapat acestuia in situatii (conditii) similiare cu a celei Susanna Zetterberg (care n-a reusit!), ceea ce evident, inculpatul a negat, in repetate randuri (intervenind ″nepoftit″), in timpul dezbaterilor!
Doamna Perez sustinea ca Cholet ar fi plimbat-o in vara lui 2008 prin tot Parisul si ″timpul ptrecut alaturi de acesta i s-a parut ca ar fi o eternitate″ datorita fricii care acesteia i-a inspirat, fara insa sa mentioneze ca acesta daca a purtat o casca si manusi (de motociclist!), de ce a acceptat sa urce in taxiul lui clandestin?
Cu atat mai mult cu cat taxiurile clandestine ale reginii pariziene sunt usor de identificat, cel putin pentru localnici!
In ceea ce o priveste pe Doamna Balensi, ea nu spune mai mult decat, ca facand apel la serviciile lui, la sfarsitul anului 2007, acesta nu ar fi condus-o direct la destinatie (intrand pe bulevardul periferic!) si ca vazandu-i ″privirea rece″ (″mutra rece″) in oglinda retrovizare, acesta i-ar fi inspirat frica!
Insa, este cunoscut faptul ca BP sau ″Périph″ la Paris (Bulevardul Periferic Interior, de o lungime de 35km, cu patru benzi pe ambele sensuri de criculatie, construit intre 1966-1973, cu un trafic la cca 80km/h, de cca 300.000 de vehicule/zi), inconjoara Parisul intramuros cu cele 7o de porti ale sale, prin care se face accesul direct in oras si care in majoritatea cazurilor este preferabil pentru a evita aglomeratia urbana infernala.
In ceea ce îl priveste pe Bruno Chelot, acesta recunoaste ca intr-adevar aceste femei ar fi fost clintele lui, dar in niciun caz, el nu a facut nimic rau acestora.
Din contra, el afirma ca s-ar fi comportat frumos cu ele si a remarcat ca ″s-ar fi simtit bine in compania lor″!
In ceea ce o priveste pe Doamna Palis, care a afirmat ca Bruno Cholet i-ar fi facut propuneri cu tendinte sexuale (motiv pentru care ea ar fi coborat din taxi la un semafor rosu!) si marturia careia ar fi contribuit la stabilirea portretului-robot al acestuia, a furnizat un detaliu care corespondea realitatii (care ar fi putut insa afla si din alte surse!): ca Cholet avea ″maini mari cu degete in forma de carnati ″!
Cholet, nega insa cu vehementa ca ar cunoaste-o pe aceasta!
Ca de-altfel ca si in cazul amprentelor genetice ale lui Cholet pe arma crimei (pe care se aflau ci cele ale lui Susanna Zetterberg, identificate de catre expertul in amprente genetice Marie-Gaëlle Le Pajolec), in audienta de luni, pe 10 septembrie, Cholet sustinea revoltat in fata lui Xavière Siméoni, Presedinta Juriului Popular: ″eu nu am avut niciodata aceasta arma in mainile mele″, fiind convins ca politistii, pentru a-l putea inculpa au complotat impotriva lui, punandu-i slipul sau in contact cu arma crimei!
In schimb, asa cum am mai mentionat, conform unui alt expert, care nici nu a examinat arma crimei, Sandrine Valade, transferul de slip pe arma nu este imposibil: ″Da, putem imagina ca recuperam celule ale acestei persoane (Bruno Cholet) din sange, saliva, sperma, etc si sa le depunem pe un suport (de exemplu, arma crimei!)″ .
In cursul zilei de joi, 13 septembrie, intocmai datorita numeroaselor incoerente si contradictii in dosar, apararea (Aurélie Cerceau, Luc Ravaz) in pledoaria sa a incercat sa sugereze Juriului Popular indoiala in privinta vinovatiei lui Cholet, motiv pentru care ea solicita achitarea acestuia, afirmand ca ″in caz de indoiala, legea prevede achitarea inculpatului″ !
In ciuda acestui fapt, fara nicio surpriza, dupa pledoaria apararii, Avocatul general al acuzarii (Ministerul Public) Jean-Paul Content afirmand ca ″interesul societatii este sa faca in asa fel incat niciodata o asemenea crima abominabila sa nu mai poata comite inculpatul recidivist″, a solicitat pedeapsa maxima prevazuta de lege in cazul crimelor abominabile (sadice) : inchisoare pe viata cu o perioada de siguranta de 22 ani (inainte de care condamnatul nu poate solicita o amenajare a pedepsei, deci nici sa solicite eliberarea sa conditionata sub control judiciar, ceea ce in cazul pedepselor de inchisoare pe viata, fara perioada de siguranta se reduce la 18 ani).
Evident, dupa cum era si de asteptat, pe 14 septembrie 2012, la ora 14h35, Juriul Popular de la Paris, in Sala de Audiente nr.3, sub presedentia Doamnei Xavière Siméoni, la condamnat pe Bruno Cholet, la pedepsa solicitata de catre Avocatul general Jean-Paul Content, adica la inchisoare pe viata cu o perioada de siguranta de 22 de ani si la plata unei sume de 75.000 de euro prejudiciu moral, respectiv, 21.000 de euro, prejudiciu material, fiecarui membru al familiei, o decizie care a corespuns asteparilor partii vatamate, precum si a unei majoritati a societatii civile, dupa cum a mentionat celalat avocat al familiei Zetterberg, Doamna Laurence Lepinoix (in traducerea intrepretului Doamna Martha Assa) !
Inainte de pronuntarea verdictului, Bruno Cholet (care banuia ca va fi condamnat !), a beneficiat si el de ultima sa interventie, afirmand ca : ″Eu sunt nevinovat (….) si niciodata nu m-am intalnit (″nu m-am intersectat″) cu fata dvs. Doresc sa plecati din aceasta sala si din Franta cu aceasta certitudine. (…). Veti pleca cu certitudine din aceasta sala cu o condmnare, dar nu cu condamnarea unui vinovat!″
Fara ca partea vatamata sau Juriul sa-l fi ascultat, dupa anuntarea verdictului, Bruno Cholet, a adaugat in microfonul instalat in fata lui : ″Vreau sa stiti ca ati condamnat un nevinovat″.
Conform declaratiilor avocatilor acestora, Luc Ravaz si Aurélie Cerceau, Bruno Cholet, care intotdeauna s-a declarat nevinovat in acest proces, in drum spre Inchisoarea Santé (Paris), a afirmat ca va face recurs (apel) la aceasta sentinta.
Ulterior, contactat, Dr. Roland Coutanceau, psihiatru si criminolog, afirma in legatura cu Bruno Cholet (care dupa eliberarea lui in 1999 si pana in 2005 cand este arestat pentru jaf armat, nu ar fi comis delicte), ca nu este obligatoriu in cazul unui delincvent sexual recidivist sa se manifeste imediat, dupa punerea sa in libertate
De multe ori, in functie de imprejurari (mediul social, venituri, etc.), delincventul sexual poate sa-si ascunda instinctul, astfel incat acest lucru sa nu fie vizibil la ″suprafata″.
In ceea ce priveste manifestarile lor, in principiu, majoritatea folosesc acelasi ″stil″ (motiv si pentru care sunt mai usor de reperat !) si ″lucreaza″ conform acelorasi ″scheme″ sau ″modele″.
In general, exista putini ucigasi printre agresorii sexuali.
Exista insa o minoritate de cazuri, in care, cei megalomani, care cauta putere si o satisfactie (placerea) in crima (in a ucide), nu sunt intimidati de sanctiunile penale pe care le vor primi, insa exista unii si printre ei care incearca sa stearga urmele crimelor comise pentru a nu putea fi identificati.
COMENTARIUL AUTORULUI
Studiind comportamentul delictual si psihologic a lui Bruno Cholet (intocmit de catre experti) aflat in dosarul sau criminal, care i-a adus condamnarea lui la pedeapsa maxima prevazuta de lege in cazul crimelor abominabile (inchiosoare pe viata cu 22 de ani perioada de siguranta), am descoperit o serie de incoerente si contradictii (dintre care majoritatea le-am si verificat), pe care le-am prezentat mai sus.
Cred ca ele merita toata atentia, pentru ca sunt ele cele care pledeaza, cel putin, in favoarea indoielii, ceea ce lui Buno Cholet i-ar fi put aduce achitarea sau in cel mai rau caz, o pedeapsa mai blanda.
Cert, inculpatul are un palmares de delincvent de remarcat, insa, din investigatiile mele pe care le-am efectuat in acest dosar, rezulta ca desi el este un infractor ″ordura, cum nu ar vrea sa se considere in fata unei oglinzi″, el nu este unul special, iesit din comun.
Intocmai, acesta este si motivul pentru care incercarea lui de a scrie o carte in colaboarare cu diversi jurnalisti in anii 1990, a esuat, acestia considerand ca trecutul sau delincvent (″Infractor-Talhar de duminica″) nu este unul comparabil cu cel al figurilor remarcabile ale marelui bandism francez ca : Francis Vanerbereghe (Le Belge), Jacques Mesrine (Inamicul public n.1), Albert Spaggiari, Antonio Ferrara (Nino, Succo, Le roi de la Belle), etc., sau ai marilor delincventilor sexuali ca Pierre Bodein, Christian Beaulieu, Marc Dutroux, Michel Fourniret, Emil Louis, etc. (A se vedea si ciclul de articlele ale autorului pe aceasta tematica : http://www.necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42265-padurarul-din-ardennes.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/02/thomas-csinta-in-umbra-vietii-ziarul.html; http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2012/05/affaire-dutroux.html; http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2011/01/affaire-mesrine.html; http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2011/06/affaire-spaggiari.html; http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2011/01/affaire-emil-louis.html; http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2011/01/affaire-fourniret.html).
Pe de alta parte, este putin probabil, avand in vedere si parera lui Dr. Roland Coutanceau, ca un delincvent sexual recidivist, cu un trecut delictual incarcat (jaf armat, talharie, etc.) care nu a comis nicio crima de sange in timpul actelor sale infractionale, sa poata fi autorul crimei abominabile, comisa cu sange rece, cea pe care i-a reprosat Curtea cu Jurati pe 14 septembrie 2012, adica uciderea tinerei suedeze Susanna Zetterberg, pe 19 aprilie, 2008!
Cert, este greu de afirmat ca Bruno ar fi nevinovat in acest dosar!
Dar intocmai, trecutul sau de delincvent pledeaza in favoarea lui, ceea ce conduce, pe de-o parte la beneficiul indoielii!
Bruno este o ″ordura″ : un delincvent sexual recidivist, un ″talhar de duminica″, un borfas, un egocentrist, un narcisist, violent, etc.
Acest lucru insa, nu inseamna neaparat ca el este si un criminal cu sange rece!
Este putin probabil, ca el sa fi putut recurge la un asemenea gest inuman, la ″sfarsit″ de cariera sa de delincvent notoriu, de ″ordura″, cum refuza sa se considere in fata unei oglinzi!
Pe de alta parte, probele materiale din dosar, asa cum a mentionat expertul, Doamna Sandrine Valade, probele incriminatoare (princpale!) puteau fi ″fabricate″ de catre politisti pentru a-l putea inculpa!
In ceea ce priveste martorii, depozitiile lor nu sunt convingatoare (cel putin pentru mine!) si nici sufficient de incriminatoare care sa ne poata convinge de bestialitatea acestui om!
Eu consider ca si ele puteau fi influentate de catre politisti, no problem, no comment!
Personal, eu cred ca Bruno Cholet a fost ″cuisiné″ (preparat) de catre politisti, insa pentru alte considerente decat cel in cauza, credea si sustinea cu vehementa!
Pentru ca era nevoie urgent de un vinovat!
Un vinovat ideal, un delincvent sexual recidivist, cu un trecut infractional incarcat, pe care sa-l accepte, in primul rand societatea civila, iar in cel de-al doilea rand, justitia!
Problema era complexa : pe de-o parte, presiune din partea puterii politice (fiind o crima de sange atroce, ce trebuia elucidata repede, cu eficacitate !), iar pe de alta, o presiune diplomatica, victima fiind o persoana de cetatenie straina.
Bruno Cholet, avea un profil corespunzator, care satisfacea, atat opinia publica, pe de-o parte (inclusiv, partea vatamata), cat si Ministerul public (acuzarea) pe de alta parte.
Din momentul in care planul contra lui a fost conceput si minutios elaborat de catre autoritatiile competente in materie de ancheta, restul a fost o simpla formalitate.
Dosarul a fost astfel intocmit incat sa-i fie comlet nefavorabil, iar Justitiei sa-i fie usor sa pronunte sentinta, care de-altfel era bine cunoscuta din timp!
Acest caz nu se deosebeste cu mult, din acest punct de vedere de cel al lui Dany Leprince, eliberat recent conditionat sub control judiciar, pe 19 otombrie 2012, dupa o detentie de 18 ani (din 1994, cu o scurta perioada de libertate provizorie acordata de catre Curtea de Revizuire ale Condamnarilor Penale inainte de refuzul revizuirii procesului sau), pentru o cuadrupla crima comisa la Thorigné (Departamentul Sarthe).
Dosarul pe baza caruia acesta a fost inculpat, iar ulterior condamnat la aceasi pedeapsa ca si Bruno Cholet era, practic, vid!
Chiar daca existau serioase indoieli (cel putin !) in privinta comiterii masacrului (Masacrul de la Thorigné) de catre Dany Leprince (fara sa adaugam faptul ca, conform documentelor din dosar, matematic, el nu ar fi putut comite aceste crime !), iar dupa parerea mea (dar si dupa a altor jurnalisti : Franck Johannes, Nicolas Poincaré, etc.), el este nevinovat si la eliberarea caruia am contribuit! (A se vedea articolele autorului consacrate de catre autor lui Dany Leprince : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2014/01/thomas-csinta-dosarul-criminal-dany.html).
Din aceleasi considerente si Dosarul lui Susanna Zetterberger, sub presiunea puterii politice, trebuia rezolvat, cat se poate de repede si cu eficacitate !
Pentru ca toata lumea sa fie multumita : pe de-o parte, partea vatamata, iar pe de alta, Ministerul public, care datorita ″competentei″ sale a reusit rezolvarea cazului cu maxima eficenta si clasarea dosarului.
Deny Leprince, ca si Bruno Cholet, aveau profilul culpabilului ideal.
In general (valabil, nu numai in Franta dar si in jurisdictiile altor state, considerate de drept si cu o democratie avansata!), daca intr-un dosar penal deosebit de grav (crime de sange abominabila, crime multipla de sange, crime sexuale grave cu recidiva, etc.) vinovatul nu poate fi identificat de catre autoritatile politienesti si judiciare, atunci el trebuie ″fabricat″ (nu conteaza cum si cu ce sacrificii, din pacate !), astfel incat profilul acestuia sa corespunda cu cel al vinovatului neidentificat !
In principiu, profilul ideal al ″victimei-cupabil″ este : sa aiba un trecut criminal (daca este posibil !), sa n-aiba alibii si sa fi putut avea contact, intr-un fel sau altul (chiar si numai teoretc!), cu adevarata victima reala din dosar, conform legii (nescrise) : ″la imbulzeala mare si asa nu se mai cunoaste″ !
In numeroase cazuri cum ″victima-cupabila″ este deja sever pedepsita (in general cu sanctiunea maxima prevazuta de lege), daca i se vor mai reprosa si alte crime suplimentare (chiar daca nu el este autorul lor !), pentru el, oricum nu mai conteaza !
Alte dosare criminale la care am lucrat (printre cele mai importante, in care ridic aceasi problema !) : ″Drama de Douronne, o crima politica ?!″ (http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/01/thomas-csinta-drama-de-la-douronne-o.html) sau "Procesul Secolului: Agnelet-Le Roux. O noua pista dupa 30 de ani!″ (http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/procesul-secolului-dosarul-agnelet-le.html), nu vor conduce la revizuirea proceselor, pentru ca politicul este implicat si anumite imagini trebuie protejate! (A se vedea si articole autorului pe aceasta tematica: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/02/revizuirea-condamnarilor-in-pjp.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2013/02/thomas-csinta-repararea-erororilor.html
Si acest lucru face parte (alaturi de altele, de bun augur, evident !) din valorile noastre republicane, pe care le-am dobandit (castigat) odata cu Revolutia din 1789!
De care suntem atat de mandri si pe care le pretuim atat de mult!
NOTA AUTORULUI
Dupa moartea tinerei suedeze Susanna Zetterberg, intr-adevar au fost luate o serie de masuri drastice contra taxi-urilor clandestine, care isi racoleaza clientii in vecinatatea marilor gari, aeroporturi, cluburi de noapte, in vehiculele lor proprietate personala sau inchiriate (cu precadere Autolib’) pentru a evita ca asemenea evenimente sa nu se mai repete !
O brigada speciala, in cadrul Prefecturii de Politie (Paris), compusa din 12 politisti, a fost creata si insarcinata cu controlul si depistarea lor, numiti in jargonul taximetristilor, respectiv, al politistilor : ″Les Boers″ !
Un ″username″, care isi are originea in cuvantul ″bours″, semnificand politist in argoul rusesc, utilizat la sfarsitul secolului XIX de catre conducatorii de vagoane, in majoritatea cazurilor, imigranti rusi.
Daca in 2008 (inainte de moartea lui Susanne Zetterberg) ei erau obligati sa supravegheze cca 40.000 de vehicule, din care cca jumatate taxi-uri, astazi, numarul Boers-ilor se ridica la 70 de functionari de Politie si o sectie permanenta formata din 16 functionari, a fost creata la Aeroportul Roissy-Charles de Gaulle.
Activitatea lor nu se limiteaza, evident, numai la vanarea taximetristilor clandestini, ei sunt insarcinati si cu controlul transporturilor ocazionale.
Pana in prezent (in acest an), 346 de interpelari au avut loc, din care majoritatea la Aeroportul Roissy-Charles de Gaulle, dar si la Aeroportul Orly, respectiv, marile gari (Garile de Nord si de Est, Gare de Lyon, Montparnasse, Austerliz, etc.).
Veniturile acestori taximetristi (al caror portret-robot este foarte greu de descris si care activeaza si in alte metrople franceze : Lyon, Marsilia, Lille, Nisa, Toulouse), variaza intre cateva suta si pana la cca 2.300-2.500 de euro pe luna, iar sanctiunea contra lor poate fi o amenda contraventionala pana la 15.000 de euro amenda (conform Legii nr.95-66 din 20 ianuarie 1995), dar CSAT (Camera Sindicala ai Taximetristilor Artizani), tribunalele fac rareori uz de aceste amenzi.
In ceea ce îi priveste pe taximetristii adevarati, sunt usor de identificati dupa masina lor.
Incepand din 1995, pentru a avea dreptul de a conduce un taxi, in Franta, titularul trebuie sa dispuna de CCP (Certificat de Capacitate Profesionala), conform ordonantei din 5 septembrie 2000, materializata printr-o CP (Card Profesional), care se poate obtine numai in urma unei pregatiri intensive, urmata de un examen in doua parti (judetean-valabil numai in judetul de resedinta si national-valabil pe intregul teritoriu national), regrupand atat probe teoretice cat si practice.
Numarul taxi-urilor pariziene, care a culminat cu 25.000 in 1920, ca urmare a liberalizarii acestei profesii, scade la 14.000 in 1937, al caror numar a crescut la 14.300 in 1967 si la 14.900 in 1990, respectiv, 15.300 in 2007.
Prefectul Politiei Paris (unde exista mai multe companii de taxi-uri : Societatea de taxi-uri pariziene, Taxi G7, Taxi Bleus, Alpha Taxi, Moovcard cu card taxi prepay), a anuntat in 2003 limitarea la 1.500 de licente pe o perioada de cinci ani, pana in 2008, iar numarul taxi-urilor pariziene astaz (in ciuda insuficientei lor, in special la orele de varf si in zona extramuroasa) este de 20.000 (din numarul total pe teritoriul national : 51.232, autorizate din 1 mai 2008), conform unui acord intre organizatiile profesionale si Ministerul de Interne francez, semnat pe 28 mai 2008.
Articolul original cu imagini in format PDF
Articolul pe Investigatie Jurnalistica
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/10/txaimetristul-groazei.html