Patima fumatului şi Sfânta Scriptură: „Tutunul spurcă sufletul cu putoarea cea nesuferită şi apoi iese pe gură înapoi ca pe un ogiag” - cum scapi de păcat

Obiceiul fumatului, preluat din America şi apoi din vestul Europei, a căpătat amploare în Moldova şi Ţările Române în perioada paşoptistă, viciul ajungând să macine chiar şi obştile monahale. La finele sec. XIX, duhovnicul Andronic de la Mănăstirea Neamţ a luat atitudine faţă de această patimă pe care o descrie ca o „vederată robie”.
Popovici Andronic, arhimandrit, istoric şi copist a făcut în anul 1863 o interpretare a ceea ce înseamna patima fumatului care se manifesta şi în Moldova în perioada generaţiei paşoptiste. În lucrarea „Istoria Sfintelor Mănăstiri Neamţul şi Secul”, fostul duhovnic al Mănăstirii Neamţ descrie cum viciul îi cuprinsese chiar şi pe monahii lăcaşului de lângă Târgu Neamţ.









