UK Bookmakers

Propaganda L-a ucis pe Iisus. De la propaganda de ieri la cea de azi

Scris de Eliza Vlădescu. Posted in Edi(c)torial


În mintea noastră, propaganda face parte din peisajul celor două războaie mondiale, este ceva înţepenit în timp, care nu poate acţiona ca atare și azi, în democraţie, în era libertăţii informaţiilor garantată de internet, nici măcar într-o ţară ca România. Dar funcţionează, din moment ce în aceste zile societatea este fragmentată în grupuri care se acuză unele pe altele că fac propagandă sau că „înghit” propaganda unora sau a altora.

Brunhilde Pomsel, fosta secretară a lui Joseph Goebbels, șeful propagandei naziste, a murit la 106 ani cu o conștiinţă curată, conform propriilor declaraţii.

Marea Sfidare. E prea mult!

Scris de Gabriel Liiceanu. Posted in Edi(c)torial

 - „Domnul condamnat penal Liviu Dragnea”* se laudă că a primit amenințări cu moartea. Așadar victima e el, și nu poporul român pe care îl omoară lent și sistematic, de 27 de ani, partidul ctitorit de Iliescu, trecut prin haltele Năstase și Ponta, și la cârma căruia se află astăzi Liviu  Dragnea, victimă și erou deopotrivă. Amenințat cu moartea, domnul condamnat penal ne anunță că nu cunoaște frica și că e gata „să moară în picioare”.
Ceea ce par să nu-nțeleagă Dragnea și oamenii lui e că societatea română a ajuns din nou la un punct de fierbere la care, în curând, nu puțini vor fi dispuși să moară în picioare. Sfidarea acestor indivizi, care continuă, beți de cinism, să se pună, ca borfași, unii pe alții pe liste, în guvern, în parlament și-n toate funcțiile bănoase ale țării, readuce în starea de spirit a unei părți a populației acel grad de exasperare care i-a făcut pe oameni, în decembrie 1989, să strige în Piața Universității „Vom muri și vom fi liberi”.

Despre manipulare şi coincidenţe

Scris de IR Rosiianu. Posted in Edi(c)torial

Ceea ce se întamplă acum în ţară pot vedea până şi cei orbiţi şi îndoctrinaţi că seamănă izbitor cu ceea ce s-a întâmplat în noiembrie 2015.
Scuzele, pretexte, susţinerile au ca rădăcină TOT un incendiu într-un club bucureştean, atunci Colectiv, acum Bamboo.
Şi într-un caz şi în celălalt s-a vorbit de mâini criminale, dar... cercetările continuă.
Şi într-un caz şi în celălalt au apărut „spontan” manifestări neautorizate, unele la care imediat a apărut şi Johannis.
În ambele cazuri preşedintele şi-a încălcat atribuţiunile, ajungând să instige direct la răsturnarea guvernelor Ponta şi Grindeanu.

Vom fi din nou ce-am fost odată?

Scris de George PETROVAI. Posted in Edi(c)torial

Nu e sigur că înfăptuirea „la virgulă” a generoaselor promisiuni pesediste din campania electorală va orienta țara pe calea progresului real. Nici nu-i cu putință acest lucru, atâta timp cât sporul producției interne (dacă există cu adevărat, de ce el nu este perceput în coșul zilnic al cetățeanului de rând?) arată strașnic de bine numai în statisticile oficiale, iar investițiile sunt mai mult decât penibile.
    Așa că actualului guvern Grindragnea, îi rămâne la îndemână calea bătătorită, sigur-nesigură și extrem de perfid-oneroasă a împrumuturilor externe.

Iohannis şi Hans Klemm îşi fac bagajele

Scris de Maria Diana Popescu. Posted in Edi(c)torial

Marele Blond a dat ordin să fie chemaţi la vatră toţi trimişii lui Obama ca ambasadori în statele lumii. Nu se împiedică de pămpălăi şi marionete. Impertinentul şi incultul Hans Klemm, care, încă de la venire a agitat apele păcii sociale şi s-a amestecat nediplomatic, penal şi repetat în treburile României, îşi face bagajele şi ne părăseşte. „Ce mai jale, ce mai zbucium!" Probabil, îl va lua cu el, ca să nu se rătăcească pe calea aerului, şi pe ambasadorul James Pettit, fratele său de impertinenţă, farsorul care şi-a permis să sfideze public adevărul istoric cu privire la Republica Moldova şi România.

Dumnezeu mi-a mai luat un prieten la cer

Scris de IR Rosiianu. Posted in Edi(c)torial

 Gabriel Hattinger - Klebașko (30. 10. 1958 - 26. 07. 2016)

O mai veche vorbă românească spune că „Dumnezeu îi ia la El pe cei buni mai întâi”.
Îmi pare că este chiar aşa de vreme ce deloc puţini sunt cei dragi sufletului, inimii şi minţii mele au plecat, după cum se zice, într-o lume mai bună.
Pe de altă parte, „Ziua morţilor” ne obligă la un remember trist, de nedorit.
Lumânarea parcă se aprinde singură, tristeţea se cuibăreşte în suflet, lacrimă înfloreşte în colţul ochiului.
Inventarul e trist şi dureros!

Totul are un preţ!

Scris de Gelu DRAGOS. Posted in Edi(c)torial

Poetul Naţional pe lângă faptul că ne-a lăsat o operă lirică impresionantă a fost şi un ziarist de excepţie iar prin condeiul lui acid a lovit în cei care nu-şi iubesc neamul şi valorile perene româneşti. S-a afirmat despre el că a fost ultranaţionalist, xenofob, reacţionar, extremist, antisemit. Unii l-au descris drept alcoolic şi afemeiat. Şi totuşi pentru mine şi milioane de români, lucidul voievod al cuvântului Eminescu este EMINESCU! Am făcut această scurtă introducere pentru a vă spune că Mihai Eminescu a fost şi un susţinător al Bisericii Ortodoxe Române. În acest sens a scris în ziarul “Timpul” din 2 februarie 1879 că:„Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre.

Eva Șimon: Cuvântul e tot mai îngrădit în Ungaria

Scris de Eva Simon. Posted in Edi(c)torial

Primul cuvânt pe care l-am scris în viaţa mea a fost NÉPSZABADSÁG. Aşa, cu litere mari. Nu pentru că atunci, la vreo doi ani şi jumătate, aş fi avut o orientare politică de stânga, şi nici pentru că aş fi ştiut de pe atunci că peste douăzeci şi ceva de ani voi deveni jurnalistă, ci pur simplu pentru că acesta era ziarul la care erau abonaţi părinţii mei. Generaţia mea şi a părinţilor mei a crescut cu acest acest ziar.
Un cotidian care peste câteva săptămâni ar fi împlinit 60 de ani de la înfiinţare, dar a cărui apariţie sâmbăta trecută a fost oprită. Motivele? Oficial, autorităţile centrale dau vina pe deficitul pe care l-a acumulat redacţia ziarului în decursul ultimilor ani, cât şi pe faptul că a scăzut numărul abonaţilor ediţiei tipărite (la vreo 40 de mii).

R(r)omania… de la Rio!

Scris de ROMANUL. Posted in Edi(c)torial

Inevitabilul s-a produs. Pe plan internațional, România a fost scrisă cu doi de „rr”, adică „Rromania” pe site-urile oficiale ale Olimpiadei de la Rio din Brazilia. Era o chestiune de timp ca țara noastră să fie intenționat confundată ca țara „comunității rroma”, încă de la începutul anilor 90, când s-a hotărât din afară, de către fundații internaționale, cu implicarea guvernului Mugur Isărescu și a lui Petre Roman. De ce credeți că s-a insistat pentru ca țiganii din România să nu se mai numească oficial cu denumirea istorică, de țigan, ci cu cea de rroma? Tocmai pentru a se crea confuzia dintre România, ca țară locuită de „comunitatea rromă”? Pentru această confuzie impusă intenționat la sfârșitul anilor 90 nu a plătit penal încă nimeni. Dacă, jurnalist fiind, scrii țigan în loc de „rromani” ești imediat asaltat de chitanțierul CNCD, care are grijă să amendeze patrioții români, cercetarea și bunul simț, că faci discriminare.

„Cuminţenia pamântului” şi cuminţenia poporului

Scris de Horia Picu. Posted in Edi(c)torial

Lumea, sau cel puţin o parte a ei e deranjată că nu s-au adunat banii necesari pentru ca Statul român să intre definitiv în posesia sculpturii lui Brâncuşi. Situaţia trebuie analizată puţin mai îndeaproape.
Eugen Istodor scria acum câtva zile că „patriotismul este cam de doi lei, mai precis 831.174 euro.” Altfel spus, cam asta a fost donaţia făcută de românii care se arată prea puţin interesaţi de opera marelui sculptor. Prea puţin interesaţi şi totodată prea puţini pentru a fi trecuţi, cu mic, cu mare, la categoria „patrioţi înflăcăraţi”...

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2017