Lungul drum de la Bucureşti la… Jula
Poate un titlu şi mai potrivit acestei scrieri ar fi: De ce ocolesc miniştrii români oraşul Jula, „capitala" românilor din Ungaria? Dar pentru că nu vrem să stresăm, Doamne fereşte!, pe nimeni cu o întrebare la care răspunsul este mult prea complicat şi probabil şi incomod, ne vom concentra asupra trecerii în revistă a unor date şi problem concrete.
După ani buni în care s-a crezut că relaţiile româno-maghiare şi, inclusiv, relaţiile româno-române (se înţelege: între România şi comunitatea românească din Ungaria) intră pe un făgaş normal, dialogul devine unul deschis şi sincer, cu accentul pe dorinţa de a rezolva problemele comune şi a îmbunătăţi situaţia minorităţii române din Ungaria, de doi–trei ani aceste legături sunt în declin, se observă un regres categoric.
România are deja de aproape trei ani, în cadrul Ministerului Afecerilor Externe, un ministru delegat pentru problemele românilor din afara graniţelor. Nici un ministru delegat, însă, n-a ajuns în toţi aceşti ani să viziteze românii şi instituţiile lor din... Jula.
Primul care a îndeplinit această funcţie de ministru delegat a fost Cristian David. În 28 mai 2013, el a venit în Ungaria, dar a reuşit să ajungă doar până la... Budapesta, fiind invitat de vicepremierul ungar Semjén Zsolt, iar după discuţiile cu oficialul maghiar s-a întâlnit şi cu reprezentanţii românilor din capitala ungară. Aici, ca la toate astfel de întâlniri, s-a promis „sprijinul statului român în vederea prezervării şi afirmării identităţii culturale, lingvistice şi religioase" etc. etc. a românilor din Ungaria. Apoi, au urmat luni bune de linişte, fără să se întâmple nimic. Ba, scuze, era să uit. În decembrie 2013, şi noi, românii din Ungaria am fost invitaţi la Forumul românilor de pretutindeni, de la Bucureşti, unde iarăşi am primit promisiuni.
La nici trei luni de la acest forum, unde sute de români din vecinătate şi din diaspora au fost aburiţi cu noi angajamente şi promisiuni, ministrul delegat David a fost schimbat.
Urmaşul lui, Bogdan Stanoevici, a ocupat scaunul de ministru delegate pentru românii de pretutindeni mai puţin de 10 luni, între martie şi decembrie 2014, timp în care nu a ajuns până la Budapesta sau Jula, doar un piculeţ a reuşit să treacă graniţa româno-ungară, ajungând până la... Micherechi. Aici a petrecut cam două ore, din care circa 30 de minute s-a întreţinut cu conducerea satului şi cam o oră şi jumătate a stat la un spectacol de teatru... pentru copii. Fără stres, fără probleme de rezolvat, fără promisiuni deşarte. A venit şi a plecat. Atât. Apropo, a rămas după el o mica donaţie de carte pentru şcoala din localitate.
La sfârşitul săptămânii trecute trebuia să ajungă la noi actualul ministru delegat pentru românii de pretutindeni, Angel Tîlvăr, care însă n-a mai ajuns. Cu toate că programul lui ar fi cuprins vizite şi întâlniri în cele mai representative localităţi ale românilor din Ungaria, inclusiv la Jula, dar şi la Micherechi sau Chitighaz, precum şi, bineînţeles, în Budapesta. De ce s-a anulat această vizită? Nu prea ştim. În astfel de cazuri întotdeauna există răspunsuri oficiale, dar şi numeroase răspunsuri neoficiale. Pe unele le aflăm, pe altele niciodată. Anularea vizitei se poate pune pe seama relaţiei tot mai reci şi conflictuală dintre politicienii din Ungaria şi România. Sau pe numeroasele probleme mult mai urgente legate de imigranţii islamici, care bat la porţile Europei. Sau oare să-şi fi dat seama cineva, în ultimul moment, că problemele comunităţii istorice a românilor din Ungaria nu se mai pot rezolva cu un pachet de cărţi???
O comunitate istorică redusă la număr, cum este cea a românilor din Ungaria, nu are mai puţine probleme decât una mare. Sunt exact ca ale celor din Republica Moldova. Şi noi, la fel ca ei, luptăm pentru menţinerea limbii române, pentru întărirea identităţii, pentru susţinerea instituţiilor (şcoli, biserici, presă), care ne definesc ca neam. Şi noi vrem un viitor românesc. Dar fără ajutor din ţara-mamă, România, nici cea mai mică şansă n-o avem...