25 DE ANI DE LA CĂDEREA COMUNISMULUI (VIII). Asaltul final asupra regimului comunist

Vineri, 22 decembrie 1989, a fost ziua care nu prevestea nimic bun pentru regim în ansamblul său, nici pentru Nicolae Ceauşescu, conducătorul autoritar al ţării timp de 24 de ani, nici pentru activiştii din judeţe. Noaptea precedentă s-a făcut curăţenie la Bucureşti pentru a se şterge urmele reprimării sângeroase. Toate acestea vor determina o accentuare a nemulţumirilor şi creşterea numărului celor care aderau la opoziţia faţă de regim. Muncitorii din cvasitotalitatea marilor platforme industriale pornesc spre centrul Capitalei purtând pancarte cu lozinci semnificative: Jos călăul! Jos dictatura! Jos Ceauşescu! Vom muri şi vom fi liberi! Noi suntem poporul/Jos cu dictatorul! Libertate, Libertate!

 Nicolae Ceauşescu îi reproşează generalului Vasile Milea că nu a reuşit să stăpânească situaţia, ceea ce practic însemna o acuzaţie pentrucă nu a reprimat manifestaţiile. Acesta din urmă, la ora 9¹⁰ transmite ordinul de a nu se trage în manifestanţi şi de a nu răspunde la provocări. Peste puţin timp, probabil la ora 9³⁰, generalul Vasile Milea se sinucide. La ora 9⁴⁵ începe ultima şedinţă a CPEx iar Nicolae Ceauşescu era marcat de cel întâmplate cu ministrul apărării: Trădătorul Milea a plecat de aicea şi s-a sinucis…Şi atunci reiese clar că tot timpul a sabotat, de fapt a acţionat împotrivă, a făcut tot ce se cunoaşte. Concluzia cvasiunanimă era că lupta trebuia continuată iar membri CPEx îşi exprimă ataşamentul faţă de secertarul general al PCR şi preşedintele României. Cu toate acestea generalul maior de miliţie Romeo Câmpeanu, locţiitor al şefului IGM transmite în dimineaţa zilei de 22 decembrie o notă către Inspectoratul Judeţean al MI din fiecare reşedinţă de judeţ, spre ştiinţa Şefului Inspectoratului Județean al MI şi a Şefului Miliţiei Judeţene de a nu se folosi armamentul din dotare împotriva demonstranţilor dar să se prevină pătrunderea în sediile organelor MI şi dezarmarea cadrelor. La ora 10⁵⁹ s-a anunţat la radio  că generalul Vasile Milea a acţionat ca un trădător şi fiind descoperit s-a sinucis. Cadrele militare, şi nu numai, au crezut că de fapt acesta a fost ucis pentrucă refuzase să execute ordinele lui Nicolae Ceauşescu de a reprima manifestaţiile. De altfel, el se bucura de un mare prestigiu în rândul cadrelor militare pentrucă era militar de carieră cu pregătire de specialitate adecvată, nu a avansat politic în grad precum predecesorii săi. Fratele dictatorului, general-locotenent Ilie Ceauşescu (1926-2002), secretar al Consiliului Politic Superior al Armatei, adjunct al ministrului Apărării Naţionale, trimite la ora 11³⁰ o notă telefonică cerându-le militarilor să ia act că pe teritoriul ţării era stare de luptă şi să acţioneze conform acestei situaţii. Putem crede că nici Nicolae Ceauşescu, nici gen-lt. Ilie Ceauşescu nu cunoşteau nota gen-mr. Romeo Câmpeanu. Manifestaţiile nu mai puteau fi oprite, valul revoluţionar fiind din ce în ce mai puternic. Este evident că Nicolae Ceauşescu, cu circa două ore înainte de ora prânzului era în imposibilitate de a exercita puterea. În judeţul Hunedoara, în cvasitotalitatea localităţilor urbane s-au constituit grupuri de oponenţi ai regimului comunist, care plănuiau să protesteze în faţa sediilor administrative din localităţile respective. Ion Popa, prim secretar al CJ Hunedoara al PCR era un personaj reprezentativ pentru regimul comunist. O semnificativă descriere a Monalisei Hihn ni-l înfățișează în contextul epocii: Ion Popa a fost ultimul prim-secretar al Comitetului Județean Hunedoara al PCR. Venit în județ în anul 1987, acesta a devenit în foarte scurt timp și cel mai antipatizat om din Hunedoara. Obișnuia să dea ordine care stârnesc și astăzi râsul. Mulți dintre foștii angajați ai Comitetului Județean al PCR Hunedoara își amintesc cum Popa le-a ordonat să lege cu sârmă brăduleții care nu prindeau rădăcini și pe care îi vroia în fața sediului Partidului. Era ambițios, certăreț și obișnuit cu intrigile de partid. Viorel Răceanu își amintește că „Ion Popa nu era prea stăpân pe situație, dar foarte ambițios”. La Deva, chiar şi în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 activiştii de partid credeau că pot să oprească protestele. Pe la ora 7⁰⁰ ei sunau la diverse întreprinderi cerând oprirea cu orice preţ a participării cetăţenilor la demonstraţia anticomunistă. Lui Vasile Petruse i se cere ca nici un angajat de la GIGCL să nu se alăture coloanelor care se vor forma în dimineaţa acelei zile, solicitare cu care acesta nu este de acord. În municipiul reşedinţă de judeţ, centrul era ocupat de dispozitive formate din soldaţi ai MApN, ofiţeri ai MI şi gărzi patriotice. În faţa Casei de Cultură, aproximativ la ora 9⁰⁰, la statuia ecvestră a regelui dac Decebal, cei de la Cooperativele Viitorul şiConstructorul,în prezenţa unei mulţimi, demonstrau contra regimului. Cel mai incisiv s-a dovedit a fi Titi Cheptroşu, şofer la prima instituţie dintre cele mai sus amintite. A fost ajutat de colegii săi Dumitru Tălvescu, Mihaiel Herlea şi Sandu Dumitraş să urce pe soclul statuii. A îndemnat mulţimea să se manifeste împotriva dictaturii. Avea un tricolor cu stema RSR decupată. Apoi a citit mulţimii două poezii, scrise de el, cu vădit caracter antidictatorial, acestea fiind şi o chemare a românilor la curaj, civism şi unire. La finalul celei de-a doua face o mărturisire: Nu am avut emoţii şi nici nu am avut frică de moarte. Poporul mi-a dat curajul şi cu ei împreună am reuşit să facem să facem un pas. Nu mă consider decât un om care a tras sirena în oraşul Deva cu 3 ore înainte de înlăturarea celor doi. Manifestanţii, scandând lozinci, s-au îndreptat spre sediul CJ PCR şi al Consiliului Popular Judeţean Hunedoara. De la IPSRUM s-a format o altă coloană având aceaşi ţintă, sediul mai sus amintit. Pe la ora 8⁰⁰ i s-a cerut directorului Ioan Avram să nu oprească salariaţii de la participarea la protestele anticomuniste. Muncitorii nu au mai început lucrul. S-au adunat în curtea întreprinderii, în faţa porţii principale comentând aprins represiunile din Timişoara şi Bucureşti. Ovidiu Benţe afirmă că, iniţial, directorul Ioan Avram a încercat să zădărnicească deplasarea coloanei dar, în final, a trebuit să cedeze. Ioan Pompiliu Cosma menţionează că a pătruns cu forţa în incinta întreprinderii având discuţii cu conducerea ei dar a triumfat punctul său de vedere fiind susţinut de cei prezenţi acolo. În schimb, Ioan Avram spune că oamenii s-au organizat foarte repede, fiind sprijinit în acest sens de inginerul şef Gheorghe Barbu şi alte cadre tehnice. Rolul cel mai important l-a avut, potrivit afirmaţiilor sale, şeful de echipă Ilie Popa. În drum spre centru s-au strigat lozinci şi s-au alăturat manifestanţilor din faţa Casei de Cultură. Pe traseu coloanei li s-au tot alăturat coloanei mai mulţi manifestanţi. Este cazul mai multor persoane care s-au ataşat demonstranţilor antiregim până să ajungă coloana în centru la ţinta finală, ei fiind iniţial circa 150. Şi cei de la ITSAIA au pornit dimineaţa spre obiectiv alăturându-se coloanei de la IPSRUM: Nicolae Bogdan, Nicolae David, Romulus Mihuţ, Horea Dima. La IPIC-CF mai mulţi muncitori au escaladat gardul întreprinderii pentru a se alătura demonstranţilor. Conducerea ICITPLCM avertiza angajaţii prin staţia de radioficare a întreprinderii că cei care vor părăsi incinta ei pentru a participa la manifestaţii vor fi sancţionaţi cu pierderea locului de muncă. Asupra celor mai mulţi a avut efectul scontat. Nu şi asupra celui care relatează, el fiind prezent la demonstraţii. La Filiala Electrocentrale Deva-Mintia mai mulţi opozanţi descriu pregătirile pentru participarea la manifestaţiile antiregim. Celor de la filiala amintită li s-au alăturat lucrători de la Energomontaj, care au participat şi ei la evenimentele decrise. Şi dinspre Gara CFR veneau manifestanţi spre sediile politico-administrative ale judeţului. La DirecţiaJudeţeană de Poştă şi Telecomunicaţii directorul Mircea Deac a dispus demontarea tuturor panourilor cu lozincile proregim de pe toate clădirile din municipiu ale direcţiei. La Aeroclub, personalul îşi exprimă opţiunile antiregim. La propunerea lui Ioan Melinte se constituie un grup de opoziţie faţă de putere, favorabil spiritului Timişoarei, grup care să iniţieze un dialog cu toţi angajaţii pentru a afla punctul de vedere al fiecăruia. Au purtat discuţii şi cu militarii deşi relaţiile personalului civil cu aceştia erau destul de tensionate. Militarii se considerau ca fiind între ciocan şi nicovală, spunând că dacă li se ordonă să tragă ei vor executa ordinul. După anunţarea decesului generalului Vasile Milea, conducerea militară a devenit cooperantă. Punctul culminant al demonstraţiilor l-a constituit mitingul din faţa PalatuluiCulturii, început între orele 9⁴⁵-10⁰⁰.La Bucureşti se instituise starea de necesitate pe întreg teritoriul ţării. Populaţia a fost informată prin radio la ora 10¹¹ şi la ora 10⁵⁰ prin televiziune. Demonstranţii erau aşteptaţi în faţa edificiului de autorităţile judeţene dar şi de cordoane de miliţieni, soldaţi şi cadre ale armatei, câţiva securişti în civil. Ajunşi în intersecţia de la actuala prefectură-relatează Aurel Pop- era format un baraj de poliţie -miliţie n.n.- printre care Draia,Codoreanu, Lavu şi alţii care ne-au făcut semn să stăm pe loc. Ei aveau asupra lor pistoale mitraliere, pe scările Comitetului Judeţean de partid se aflau un grup mare ded oameni care aveau instalat un microfon cu staţie şi difuzoare. Am mers la subofiţerul Draia şi l-am întrebat “De ce nu tragi în noi dacă ai armă în mână şi ai ordin? El foarte speriat mi-a răspuns:“Nu am muniţie”. Întradevăr, arătându-mi încărcătorul era gol.  Dar intenţiile activiştilor de partid şi de stat nu erau chiar aşa paşnice cum s-ar crede judecând după acest episod: Menţionez -spune tot  Aurel Pop- că în incinta CJ HD al P.C.R., începând cu data de 18.12.89 au fost aduse muniţie de război, armament şi au fost depozitate în beci pe nivele şi în pod, iar uşile de intrare din partea din spate a clădirii au fost sudate. Iată că dorinţa de dialog era formală, doar o mască pentru a trage de timp. Pe balconul Palatului Culturii a fost instalat un microfon, cu staţie şi difuzoare. Militarii erau conduşi de maiorul Dumitru Tufeanu. Pe trepţile CJ Hunedoara al PCR primul-secretar Ion Popa era flancat de generalul Mihai Rotaru, şeful Inspectoratului Judeţean de Interne, colonelul Ion Nicolae, şeful Miliţiei Judeţene, colonelul Lucian Văceanu, şeful Securităţii Judeţene, alţi ofiţeri de miliţie şi de securitate, mai mulţi activişti de partid. Aurel Pop îi cere demisia lui Ion Popa şi i se sugerează să o comunice şi demonstranţilor dar şi la Bucureşti. În balconul Palatului Culturii   s-a creat o emulaţie antiregim. Mulţimea a rostit Tatăl Nostru la îndemnul preoţilor Mircea Farca din Deva şi Vasile Mihuleţ din Tătărăşti. Între timp la microfon s-au adresat mulţimii mai mulţi vorbitori care au criticat regimul comunist: Au luat cuvântul 2 preoţi, câţiva studenţi de la Timişoara, un coleg de-al nostru Firczak Gheorghe, spune Carol Panduru iar Monalise Hihn adaugă: La ora 12³⁰, o parte din populația Devei se afla în fața Comitetului Județean al PCR. Gheorghe Firczak anunța de la balcon că Nicolae și Elena Ceaușescu au fugit. A venit în balcon şi Ion Popa: Acesta este înghiontit, lovit cu umbrele, scuipat și înjurat. -relatează Monalise Hihn- Este dus până la Palatul Culturii, unde, pe terasă, a fost instalată o stație de amplificare. Acolo spune mulțimii că Ceaușescu a fost un dictator odios și un tiran. E dus înapoi în sediul comitetului județean de partid, unde i se cere demisia. Să menționăm că de la ora 10¹⁵ Nicolae Ceaușescu nu mai putea exercita puterea fiind abandonat de toate structurile care l-ar fi putut susține în acest demers. La ora 11⁴⁶ se închide emisiunea la televiziune. La scurt timp după aceea, la ora 12⁰⁶, cuplul dictatorial părăsește cu un helicopter sediul CC al PCR.  Practic, vechiul regim a fost abolit puterea fiind preluată de mulţimea opozantă: …iar de la balconul Palatului Culturii d-l Gheorghe Firczak a proclamat instaurarea noii puteri şi a dat citire primei liste cu membri noii structuri de conducere a judeţului, spune Nicolae Simion Morar. Fostul prim secretar a mers la microfon, s-a dezis de regimul de curând abolit, caracterizându-l pe Nicolae Ceauşescu ca dictator tiran şi odios. Cu toate acestea ostilitatea mulţimii faţă de persoana sa nu se estompează. Comportamentul său a fost lipsit de demnitate. I-au dispărut aroganţa şi dispreţul faţă de ceilalţi. Lua poziţie de drepţi în faţa oricui i se adresa, iar modul de dialog trăda o politeţe inexistentă în răstimpul cât a fost în fruntea judeţului Hunedoara. Această adunare are un ecou firesc în noul ziar “Cuvântul Liber”  născut odată cu prăbuşirea vechiului regim: Ieri s-a desfăşurat la Deva Marea adunare populară a oamenilor însetaţi de libertate! A oamenilor încercaţi de o cumplită sete şi foame de libertate! ...Nu putem reda tot ce s-a spus. Ar fi imposibil. Doar memoria celor prezenţi dacă s-ar putea strânge la un loc, ar fi în stare, probabil, să redea entuziasmul, bucuria dar năduful, lacrimile celor care au fost adunaţi ieri în faţa Palatului Culturii din Deva (Marin Negoiță,  Adunarea populară din municipiul Deva); În acest prim ziar liber pe care l-am scris cu toţii, cei ce am fost prezenţi ieri la marea adunare populară cu adevărat democratică din Deva, cuvintele noastre nu pot reda pe deplin totul, sentimentele cu care cetăţenii, poporul în fapt îşi manifestă bucuria şi mândria de afi izbândit după decenii de tiranie, să trăiască marea zi a libertăţii…Acum la ceas de libertate, un gând bun, de recunoştinţă tinerilor studenţi şi muncitori, poporul tânăr al noii Românii. (Nicolae Stanciu, Măria Sa poporul!) Municipiul Hunedoaratrăieşte din plin lupta contra regimului. La 22 decembrie 1989 manifestaţia porneşte de la CinematografulFlacăra, unde s-a format un cordon viu şi se strigau lozinci: Jos Ceauşescu! Jos comunismul! Jos dictatura! Vrem libertate!  Atmosfera era total defavorabilă regimului şi nomenclaturii: Jos Ceauşescu! Jos comunismul! Jos dictatura! Vrem libertate!  relatează Elena Bratu. Din Bulevardul Dacia demonstranţii au juns în faţa sediului administrativ al Combinatului Siderurgic Hunedoara. Acolo are loc un scurt miting ad-hoc: Ajungând în faţa poştei, Vasile Tudosi şi Vasile Bucuci au spus să intrăm în Combinat pe la “Poarta Zgurii”, atunci eu am afirmat că nu este bine, trebuie să intrăm în Combinat pe poarta principală, prin faţa birourilor unde se afla şi Direcţia Generală a Combinatului şi, în plus, le-am spus că la ora 10⁰⁰, dimineaţa muncitorii de la turnătoria-mecanică, laminorul de 800, oţelăriile 1şi 2 servesc gustarea la cantină…Aşa s-a întâmplat când am ajuns la cantină, eu împreună cu muncitorii din hală am coborât pancartele cu lozinci comuniste şi i-am îndemnat să lase lucrul şi să vină alături de noi. S-au adunat atunci peste 1000 de muncitori…ne-am dus în coloană la Primăria Oraşului Hunedoara, acolo ne aştepta o mulţime imensă de manifestanţi şi cred că împreună eram peste 5000. Nu a fost singurul miting de la Hunedoara: În faţa a circa 3000 de locuitori ai Hunedoarei, în faţa Institutului de Proiectări a Combinatului Siderurgic am ţinut o Cuvântare de Protest împotriva regimului dictatorial din România şi am îndemnat pe toţi locuitorii Hunedoarei să se ataşeze demonstraţiilor în lupta decisivă pentru înlăturarea dictaturii, pentru democraţie, libertate, precizează Filimon Șerb. În Orăştie constatăm aceaşi stare de spirit potrivnică regimului comunist, cvasigeneralizată: Se adevereşte de noi Parohia Ortodoxă Română Orăştie 1 că în data de 22 Decembrie 1989 demonstranţii au venit din mai multe direcţii de la unităţi socialiste –superbă exprimarea!- din oraşul Orăştie: Uzina Mecanică, Vidra, Plafar, 11 iunie, Coop. Viaţa Nouă, Cooperaţia de consum, Spital, Fructexport, ISCIP, ITA Orăştie, Întreprinderea de transport local, Salvare, Centrul de legume şi fructe, Întreprinderea de gospodărie Orăştie, Întreprinderea Chimică Orăştie, SMA Orăştie, ş.a., în faţa Catedralei Orăştie “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” unde au cerut binecuvântarea preoţilor Cosma Valer şi Muntean Valer Nicolae pentru a reuşi ceea ce şi-au propus. Având în vedere că demonstranţii adunaţi în faţa Catedralei făceau parte din Parohia Orăştie fiind recunoscuţi ca enoriaşi ai bisericilor ortodoxe li s-a aprobat să scoată praporii…Menţionăm că recunoaştem pe enoriaşii Cazan Marcel Nicolae, Fărăgău Ioan Florin, Cazan Cornel şi Stoica Petru ca purtători de prapori…La Chimica, dis de dimineaţă se declară greva generală, organizatorii ei fiind: Traian Inulescu, Ioan Ivaşcu, Vasile Adamescu, Remus David, Mircea Sida şi Ioan Părduţ. Nu au participat la grevă secţia cu foc continuu şi cea de oxizi. Ea a durat până la ora 10⁰⁰ când s-a tras sirena. Organizatorii grevei au informat conducerea fabricii şi pe secretarul organizaţiei PCR, cerându-le să-l informeze despre situaţia creată şi pe Ion Popa, primul secretar al CJ Hunedoara al PCR. Activiştii, primarul municipiului Floarea Dîrvan şi secretarul CJ Hunedoara al PCR Maria Mocanu, le-au cerut organizatorilor să se întrerupă greva prin reluarea activităţii pentrucă, promiteau ele, se vor rezolva o serie de revendicări ale greviştilor: neîntreruperea alimentării populaţiei cu energie electrică, furnizarea neîntreruptă, când este cazul, a energiei termice, aprovizionarea cu alimente a magazinelor din municipiu, alte probleme sociale. Greviştii s-au solidarizat  printro petiţie cu protestatarii din Timişoara şi Bucureşti, adoptată după ce le-a fost prezentată de Traian Inulescu. În sunetul sirenelor, s-a ţinut un moment de reculegere pentru eroii-martiri ai Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Circa 1500 de grevişti au pornit în marş de protest spre centrul municipiului. Demonstranţii au fost însoţiţi pe traseu de mai mulţi miliţieni: Raca Deac Ioan Cezar, Iancu Nicolae şi Moţa Ioan. Deplasarea a durat circa 15-20 minute până la intrarea în oraş, unde întrun entuziasm general s-a făcut joncţiune cu celelalte coloane. La Mecanica, care la vremea aceea avea circa 4200 de angajaţi, circula zvonul că la Cugir a fost un conflict sângeros între protestatari şi miliţieni. Muncitorii de la această întreprindere doreau să-şi manifeste solidaritatea cu protestatarii din Cugir în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Apoi, îşi modifică opţiunea socotind că e oportun să pornească spre centrul oraşului, după ce au fost date jos de pe clădiri toate lozincile procomuniste. Protestatarii s-au pregătit să întrerupă alimentarea cu energie electrică a întreprinderii în cazul unor represalii împotriva lor. Ei se adună în faţa atelierului de întreţinere, unde Ioan Tancău ia iniţiativa organizării protestului. A trimis un mesager la Secţia sculărie. Acolo, Traian Cătănici a mobilizat oamenii pentru deplasarea propusă. Directorul Mircea Rotea având informaţii despre intenţiile muncitorilor încearcă să zădărnicească planul protestatarilor oferindu-le pachete de carne de la cantina întreprinderii. A fost huiduit de muncitori. În consecinţă dă ordin să fie blocate prin sudură căile de acces care permiteau comunicarea directă în incinta întreprinderii şi accesul spre oraş. În acest context Ioan Balea şi Aurel Duşa au spart lacătele de la Secţia de compresoare şi au tras sirena. Muncitorii deschid poarta principală şi au pornit spre centrul oraşului. Întreprinderea având un profil special era păzită de militari care au fost dezarmaţi. La această operaţiune au participat Traian Cătănici, Ioan Tancău, Ioan Almăşan, Ioan Nicolae Steliniuc, Radu Romulus Joca, Ioan Nedelcu, Marin Mădean, Dumitru Androne, etc. Traian Cătănici şi Ioan Tancău au fost răniţi de un soldat cu baioneta armei din dotare. Culmea ironiei, soldaţii nu aveau muniţie pentru armele aflate în posesia lor. Au pornit cântând Deşteaptă-te române. Pe traseu coloana face joncţiunea cu cea a protestatarilor de la  Întreprinderea 11 iunie. Aceasta avea la ora respectivă circa 1000 de angajaţi care lucrau în domeniul prelucrării lemnului. Conducerea de atunci trebuia să ia act de nemulţumirile exprimate de personalul angajat faţă de ceea ce s-a întâmplat la Timişoara. Sirena de la Mecanica i-a mobilizat şi pe cei de la 11 iunie, demonstrând împreună, avansând spre centrul oraşului. În mod similar s-au derulat evenimentele la Cooperativa Meşteşugărească Viaţa Nouă  şi la Cooperaţia de consum. Şi la Plafar cetăţenii şi-au exprimat nemulţumirile faţă de represaliile de la Timişoara, faţă de situaţia ţării. Dimineaţa, la prima oră deja angajaţii discută între ei. Vasile Muj şi Vasile Sănduleac discută la birouri menţionând că sunt hotărâţi să participe la proteste. Secretarul Comitetului PCR al întreprinderii, Bekes şi directorul, Ironim Cerchizan intervin: ...întâmplător probabil m-au chemat la dânşii  şi mi-au spus că nu este bine ce facem şi că imediat soseşte maşina cu carne la care eu le-am răspuns că este prea târziu... își amintește Emilian Nedelcu.  Recurg şi la ameninţări dar directorului i se cere, în replică, să explice ce se întâmplă la Timişoara. El se încurcă în propriile-i explicaţii şi este refuzată oferta de carne a celor doi susţinători ai regimului comunist. Chiar li s-a cerut să fie solidari cu angajaţii, să participe la demonstraţii în fruntea lor. A fost chemat şi ofiţerul de securitate, Ştefan Agoston, care supraveghea întreprinderea ceea ce a inflamat şi mai mult spiritele. Cei prezenţi nu s-au lăsat intimidaţi. Dorind să plece, reprezentanţii puterii, directorul şi ofiţerul de securitate, s-au postat în faţa demonstranţilor ca să îi oprească dar au fost daţi la o parte cu forţa. La plecarea din întreprindere demonstranţii au luat steaguri tricolore. Pe ele au prins fâşii de fular negru aduse de Cornelia Romela Licescu. Să menţionăm că, pe lângă cei citaţi, o contribuţie importantă la demonstraţie au avut Traian Cadaru, Beniamin Kiss, Ioan Gheran, Adrian Gogonea, Petru Polgar, Ioan Toader, Sorin Samson, Ionuţ Augustin, Lucreţia Iliese, Constantin Vasilie. Teama şi deruta autorităţilor este ilustrată şi de faptul că încercau tot felul de discuţii cu cei pe care îi considerau un potenţial pericol în prezenţa ofiţerilor din Ministerul de Interne. Aşa s-a întâmplat şi la Spitalul orăşenesc. Grupurile de manifestanţi au făcut joncţiunea în faţa Catedralei Ortodoxe şi a magazinului Palia apoi s-au deplasat spre edificiul restaurantului Miorița, unde era un platou adecvat pentru un miting. De pe terasa restaurantului, Traian Inulescu se adresează demonstranților spunând că au fost pe nedrept etichetați ca fiind huligani. În Orăștie, a continuat el, nu vor fi spargeri de mazine, furturi sau acte huliganice. Adunarea hotărește înlăturarea vechilor structuri și preluarea conducerii orașului de un comitet supus aprobării adunării populare. Deasemenea, se mandatează două delegații care să discute cu comandantul UM de securitate, căpitanul Ion Vasile, respectiv al Miliției orășenești, colonel Iulian Bold, pentru a se preveni eventuale represalii ale acestor forțe. Și la  Petroșani asaltul din 22 decembrie a fost realizat prin voința populară. Imediat după ora 11⁰⁰ în fața sediului Consiliului Popular și al Comitetului Municipal al PCR a apărut un grup de tineri având un tricolor cu stema decupată. Printre ei erau și studenți de la Institutul de Mine. Acolo era prezent și Tiberiu Vladislav, cadru didactic universitar. Au intrat cu toții în sediu, în cabinetul primului-secretar al CM al PCR, Ioan Resiga. Acesta nu a obiectat de loc, plecând la locuința sa însoțit de doi membri ai grupului, fiind de fapt cvasiarestat. Să menționăm un element semnificativ, care demonstrează intențiile autorităților: Alături, întro încăpere de la etajul întâi al Primăriei, erau depozitate arme și muniții, probabil pentru a fi utilizate împotriva manifestanților, în caz că se primea acest ordin în acest sens. După informațiile pe care le-am primit acestea au fost aduse acolo imediat după evenimentele de la Timișoara, avându-se în vedere că Valea Jiului era considerată o zonă potențială de a urma Timișoara, menționează Tiberiu Vladislav. La scurt timp platoul din fața sediului administrativ și politic al municipiului se umple cu demonstranți. Cei de la IIRUC ascultaseră în birouri dimineața, la începutul programului Europa Liberă. Apoi au pornit la manifestație. Ajunși acolo, un manifestant incendiază steagul PCR, fiind imediat supus represaliilor autorităților prezente. Practic, manifestația consfințește disoluția puterii comuniste în municipiul Petroșani. Are loc un miting, la care mai mulți vorbitori se adresează oamenilor criticând regimul comunist și venind cu o serie de propuneri pentru restructurarea societății românești.  Din nefericire au fost și exagerări. Un individ, neavând numele precizat, a pătruns în sediul Poștei, a dezarmat paznicul intrând în camera Stației de Frecvență, amenințându-l pe cel care era de serviciu cu pistoletul furat. Ajunse acolo mai multe persoane printre care Constantin Bejinariu și Raj Tunaru au reușit să îi ia pistoletul și muniția aferentă. La Brad manifestația  a început de la ora 9³⁰. Oamenii strigau lozinci antiregim, unii chiar intrând în sediul Consiliului Popular și al Comitetului Orășenesc al PCR. Manifestanții au făcut apoi un tur al orașului pentru mobilizarea cetățenilor. Județul Hunedoara cunoaște practic o înlăturare a puterii prin voința populară. Toate demonstrațiile au ilustrat concret faptul că cetățenii nu mai acceptau clasa politică aflată în acel moment la conducerea țării noastre. Noul ziar județean, născut în toiul Revoluției Române din Decembrie 1989, consemnează această victorie importantă pentru destinul românilor în general și al hunedorenilor în particular: Aşadar  iată-ne  liberi! Liberi într-o ţară minunată, al cărei popor, într-un iureş nestăvilit a spulberat ieri de la putere, pe dictatorulul,  tiranul României, Ceauşescu şi numeroasa lui familie hrăpăreaţă,  avară... Da! Acum suntem liberi iar fericirea noastră este nemăsurată. (Libertate şi adevăr, în "Cuvântul Liber”, I, nr.1/23 decembrie 1989)