25 DE ANI DE LA CĂDEREA COMUNISMULUI (I). Lupta pentru cucerirea puterii politice 1944-1947

Perioada comunistă din istoria județului Hunedoara a avut ca de altfel, în întreaga țară, trei etape distincte: etapa luptei pentru cucerirea puterii politice (1944-1947); perioada stalinistă(1948-1965)și perioada comunismului național (1965-1989).

Conform Convenției de Armistițiu semnată de delegația română la Moscova, alimentele și celelalte bunuri se planificau și se strângeau prin intermediul autorităților române de la nivelul județelor, preturilor și primăriilor.

La nivelul județului Hunedoara, în cadrul prefecturii funcționa Biroul pentru Aplicarea Armistițiului. În acest sens, prefectul județului Hunedoara, colonelul Popa Traian, comunica preturilor și notariatelor din județ că se fac rechiziționări de căruțe pentru transportul unităților armatei sovietice. Produsele ridicate constau în grâu, porumb, orz, ovăz, cartofi, cabaline, porcine, bovine, ovine, fân, obiecte prețioase din metal, rufe de corp, băutură etc. Rechizițiile de război au sărăcit și mai mult populația județului. Pe lângă rechizițiile la care era obligată populația județului, autoritățile sovietice încercau să cumpere le prețuri foarte mici alte bunuri. În paralel cu participarea armatei române la războiul antihitlerist, au urmat procese și epurări în corpul ofițeresc și de comandă, forma cea mai agresivă de lichidare a ofițerilor de carieră neatașați cauzei comuniste, reprezentanți ai vechiului regim burghezo-moșieresc și de diminuare a rolului armatei în viața internă a României. În județul Hunedoara, conform unei adrese a Comisariatului de Poliție Brad din 3 iunie 1945, a circulat manifestul Ofițeri subofițeri și soldați care făcea apel la toți militarii îndemnându-i să se desolidarizeze de comandanții lor și să sprijine punerea unor comandanți apropiați comuniștilor.  Procesului de epurare a fost supus și generalul Nicolae Macici, care a fost comandantul Regimentului 92 Infanterie din Orăştie între anii 1928 și 1934.

În prima etapă, obiectivul PCR a fost câştigarea controlului asupra ministerelor cheie şi impunerea comuniştilor la conducerea departamentelor importante atât în privinţa efortului de război, cât şi în privinţa controlului administrativ şi economic asupra ţării. Provocările, demonizarea adversarilor şi ademenirea muncitorilor industriali s-au numărat printre mijloacele folosite de comunişti pentru a-şi atinge scopurile, stabilite în permanenţă împreună cu emisarii sovietici. La 21 octombrie 1944, Chestura de Poliție Deva trimitea către Prefectură, Parchet și Garnizoana Deva  o informare prin care se semnala răspândirea de manifeste ale Comitetului Frontului Național Democrat care chema oamenii la o adunare în 22 octombrie 1944 în sala Teatrului Orășenesc din Deva. În raportul Biroului Siguranță din 23 octombrie 1944 se preciza că au luat parte pe lângă delegații organizațiilor încadrate în Frontul Național Democratic: Partidul Comunist, Frontul Plugarilor, Uniunea Patriotică, Mados și sindicatele muncitorești dar un număr foarte restrâns de cetățeni cca. 180-200, majoritatea de origine etnică maghiară și evrei. Din cauză că rezultatul acestei adunări n-a fost cel scontat de Comitetul de inițiativă, s-a renunțat la manifestații pe stradă. La 22 octombrie 1944, Comisariatul  de Poliție Petroșani anunța superiorii din Deva că organizația comunistă încadrată în Sindicatele Muncitorești, a avut o întâlnire la sediul acestui  sindicat din localitate, după care au început manifestații de stradă, solicitând demiterea guvernului precum și a ministrului de interne General Aldea Aurel. Membrii frontului au început manifestaţii de stradă împotriva guvernului Sănătescu și a reprezentanților din teritoriu. Echipele de şoc comuniste atacă la sfârşitul lunii noiembrie numeroase sedii ale primăriilor şi prefecturilor din ţară pentru a se instala la putere în teritoriu. În 26 noiembrie 1944 și la Deva, FND  a organizat o manifestație  unde cu forţa străzii şi a focurilor de armă, prefectul „reacționar” a fost înlocuit cu un membru al Frontului Plugarilor în persoana lui Augustin Almășan. O acțiune similară a avut loc la Petroșani în 2 noiembrie 1944, când a fost înlăturat cu forța primarul orașului și înlocuit cu unul comunist. În paralel, comuniști au trecut la acțiunea de înlocuire a elementelor reacționare din conducerea întreprinderilor. În industrie și în alte domenii, amenințărilor li s-a dat pondere de către Gărzile de Apărare Patriotică. Atunci când era necesar, Gărzile se bucurau de cooperarea logistică a comandamentului sovietic.  Acțiunile subversive desfășurate în întreprinderile hunedorene erau susținute de ziarul „Zori Noi” într-un limbaj care îndemna la acțiuni violente. Același ziar insera într-un amplu articol, știri despre Marea adunare de la Brad.  Astfel, în ziua de 1 decembrie 1944 minerii din minele Mica (Brad), în număr de peste 3.500 s-au adunat pentru a-și cere drepturile lor în fața acelora care îi exploatau. Datorită presiunilor, au putut impune dreptul de a avea control permanent asupra producției. În Valea Jiului au avut loc de asemenea demonstrații ale muncitorilor organizate de comuniști. În decembrie 1944 au avut loc adunări la Lupeni, Vulcan și Petroșani. La aceste adunări au vorbit tovarăși din mine și de la suprafață, muncitori și funcționari, zilieri etc. Dorind continuarea unor astfel de acțiuni, comuniștii îndemnau pe toate canalele desfășurarea lor, impunerea adepților regimului comunist în întreprinderi și instituții. Numărul de duminică, 17 decembrie 1944, al ziarului „Zori Noi” avea înscris pe frontispiciu întrebarea: Muncitori ați făcut epurația întreprinderii? Muncitorii să înceapă imediat epurația. Sarcina schimbărilor din întreprinderi cădea astfel în mâinile comitetelor de fabrică alcătuite din muncitori care au pactizat cu comuniștii, mulți dintre ei fiind elemente frustrate sau marginalizate social. La începutul anului 1945, comuniștii au întețit asaltul împotriva guvernului Rădescu, mult mai eficient în stoparea dezordinilor provocate de comuniști. În județul Hunedoara, la 4 februarie 1945, FND a organizat la Petroșani o manifestație împotriva guvernului Rădescu. Surse comuniste susțineau că au participat 5.000 de oameni. La 5 februarie a avut loc o adunare a țăranilor din plasa Hațeg, la sfârșitul căreia s-a adoptat o moțiune în cunoscuții termeni de propagandă comuniști. La 15 februarie  1944, la Lupeni a avut loc o adunare a muncitorilor din acel oraș sub auspiciile F.N.D. În nota informativă a Chesturii de Poliție se menționa că au luat parte locuitori din toate clasele sociale, majoritatea fiind minoritari. Adunări similare au avut loc și la Deva, Orăștie, Ghelari și în alte localități hunedorene. Toate adunările erau subordonate ideii de a răsturna guvernul Rădescu și de a instala un guvern procomunist. Presiunile pentru aducerea la putere a acestuia au fost mari în județul Hunedoara, mai ales că Petru Groza era susținut de comuniști pentru funcția de prim ministru, evident cu acordul lui Stalin. Astfel, la 11 februarie 1945, comuniștii și aliații lor au organizat o mare manifestație la Deva, care după aprecierea celor de la „Zori Noi” au participat peste 8.000 de oameni. Instalarea guvernului Petru Groza la 6 martie 1945 nu a fost primită cu mare entuziasm de populația județului cu toate că noul prim ministru era binecunoscut, mai ales devenilor. La 24 martie 1945 a fost instalat noul chestor al județului Hunedoara în persoana lui Iancu Todoran. Referitor la aceasta, ziarul „Zori Noi” preciza că prin numirea lui, un fiu al poporului, poliția va deveni ceea ce trebuie să fie, un apărător al democrației, un luptător necruțător împotriva fasciștilor, a dușmanilor poporului. Odată preluată conducerea principalelor întreprinderi industriale, comuniștii hunedoreni au demarat procesul stahanovist de sporire a producției în vederea sprijinirii efortului în războiul antihitlerist. Astfel, se anunța succesul minerilor din Valea Jiului, care în martie 1945 au dat 5.181 tone de cărbune în medie pe zi, față de 3.600 tone – producția de vârf zilnică din ultimele luni ale anului 1944. În scopul mobilizării oamenilor pentru sporirea producției au fost lansate apeluri propagandistice în cunoscutul limbaj care va caracteriza această epocă în întregimea ei. În acțiunea de schimbare a conducerilor întreprinderilor industriale din județ, comuniștii și aliații lor îi considerau trădători, fasciști și dușmani ai poporului. Într-o notă a Chesturii de Poliție Deva din 9 decembrie 1944 se menționa că pentru ziua de 10 decembrie muncitorii de la Uzinele de Fier Hunedoara proiectează să țină o manifestație pentru înlocuirea și îndepărtarea imediată a conducerii uzinelor. Concomitent cu aceasta, populația din oraș a hotărât să țină o adunare care să manifesteze pentru înlocuirea autorităților administrative comunale (primar, prim pretor, poliție) cu elemente din rândul comuniștilor. Acțiunea soldându-se cu un eșec, doar la 10 aprilie 1945 s-a reușit înlăturarea conducerii de la Uzinele de Fier din Hunedoara și s-a convocat noua adunare generală în frunte cu inginerul Spiru Paraschivescu.  În noul Consiliu de Administrație au fost aleși ingineri democrați și muncitori din uzină. Comuniștii au produs haos și în agricultură îndemnând țăranii să împartă pământurile celor cu averi mai mari. Folosindu-se de sprijinul echipelor de minieri din Valea Jiului, comuniștii au preluat cu forța aproximativ 6.000 de hectare în a doua jumătate a lunii februarie 1945. Asemenea acte de forță au avut loc la Brănișca, Boz, Mintia, Gurasada, Bretea  Streiului, Strei, Bobâlna, Rapoltu Mare, Sâmpetru, Săcel, Densuș, Peșteana, Sântămărie Orlea etc. Pentru a-și apropia țăranii, Frontul Național Democrat controlat de comuniști a stabilit în programul de guvernare confiscarea pământurilor moșierilor criminali de război și a întregului inventar agricol (animale, unelte, mașini etc.). În județul Hunedoara, moșierii Holoky din Leșnic și Josika din Mintia au fost considerați criminali de război confiscându-li-se toate proprietățile și inventarul agricol. În comuna Bobâlna au fost confiscate la 23  februarie 1945 terenurile omului politic Aurel Vlad, fost ministru și unul din artizanii unirii Transilvaniei cu România. În numărul din 6 martie 1945, „Zori noi” titra victorios: Moșia din Bobâlna a nemilosului exploatator Aurel Vlad a fost confiscată. La Gurasada au fost confiscate proprietățile deținute de Berecsazi Gavril și Kobloșinski Alexandra. Paralel cu acțiunile de confiscare prin forță a pământurilor și de schimbare a conducerilor întreprinderilor, aparatul de propagandă comunist în formare, încerca să prezinte raiul de la Răsărit în care oamenii trăiesc fără exploatatori și-și hotărăsc singuri soarta. Ziarul „Zori noi” din 6 decembrie 1944 titra pe prima pagină: Trăiască a 8 – a aniversare a constituției staliniste. Nu a scăpat politrucilor de la același ziar nici aniversarea zilei de naștere a lui Stalin. Numărul din 21 decembrie 1944 titra cu culoare roșie: Trăiască Mareșalul Stalin Eliberatorul! În aceeași notă, articolul continua: Poporul român eliberat de eroica Armată Roșie, Ardealul eliberat, trimite salutul său fierbinte Mareșalului Stalin. Poporul român eliberat vă va purta în veacuri recunoștință. Poporul român va veghea necontenit la aplicarea generosului armistițiu (s.n.) ce  l-ați acordat. Propaganda prosovietică prin presă a fost impusă de Comisia Aliată de Control, dirijată de sovietici, care decideau toate măsurile luate. La 21 februarie 1945, Biroul Siguranței de la Poliția de Reședință Deva primea un ordin în vederea aplicării Art. 16 din Convenția de Armistițiu privind retragerea publicațiilor care pot dăuna bunelor relații cu Națiunile Unite, mai ales cu U.R.S.S. Prima listă cu publicațiile interzise a fost dată la 19 februarie 1945 și cuprindea 68 de titluri. O imensă propagandă s-a făcut și cu prilejul sărbătoririi primului 1 Mai liber care se dorea să fie o trecere în revistă a rezultatelor muncii pentru patrie. Menționăm că la sărbătorirea zilei de 1 Mai 1945, la Petroșani a participat Ana Pauker. Pentru a pregăti noile cadre de conducere în industria minieră, la 24 aprilie 1945 a avut loc inaugurarea cursurilor primei Universități muncitorești de la Petroșani. Inițiativa acestor universități muncitorești a aparținut profesorului Petre Constantinescu-Iași. În cuvântări s-a arătat că menirea muncitorilor minieri din această Universitate este să asimileze cunoștințele tehnice necesare îndeplinirii rolului pe care proletariatul trebuie să-l îndeplinească. La 25 septembrie s-a deschis la Deva prima conferință a femeilor sindicaliste din județele Alba și Hunedoara. Pe lângă propaganda intensă dusă de P.C.R. și aliații săi, în județul Hunedoara, în paralel, organele de poliție supravegheau activitatea partidelor istorice.    Urmărirea partidelor istorice s-a intensificat în perioada premergătoare alegerilor din noiembrie 1946 care urmăreau să legitimeze puterea comunistă. Fiind supravegheați, liderii partidelor istorice au acționat prin voluntari care se opuneau comunizării țării. Într-o notă a Comandamentului Unic Județean Hunedoara din 23 noiembrie 1946 se menționa că studenții și elevii de curs secundar au activat intens în timpul campaniei electorale pentru partidele istorice. În aceeași notă a Comandamentului Unic Județean Hunedoara din 23 noiembrie 1946 se raportau acțiunile partidelor istorice în campania electorală: manifestul Frați hunedoreni care critica guvernul F.N.D. că fuge de alegeri. A doua circulară era redactată de Constantin Bursan, președinte de onoare al P.N.L. și Iuliu Nasta președinte activ al P.N.L. Brătianu, prin care se aduceau critici guvernului Groza că ar fi introdus dictatura și teroarea.  De asemenea, în orașul Hunedoara, P.N.Ț. Maniu a răspândit un manifest compromițător la adresa regimului. Același raport, foarte amănunțit în ceea ce privește urmărirea de către organele statului a activității partidelor istorice, menționa că la 25 martie 1946 P.N.L. Brătianu și-a ținut congresul județean în orașul Hațeg, la care s-au produs acte de agresiuni. După ținerea acestor adunări publice s-a renunțat la acest sistem de propagandă și s-a adoptat sistemul propagandei de la om la om care era mai greu de combătut de comuniști. Din această notă informativă rezultă faptul că partidele istorice au fost nevoite să renunțe la adunările publice deoarece asupra adepților lor s-au comis acte de agresiune. Cei care aveau curajul să critice Armata Roșie pentru abuzurile săvârșite asupra populației erau deferiți Curții Marțiale organizată de Comisia Aliată de Control. Același document al Chesturii de Poliție Deva menționa că Demea Iosif, membru marcant al Comitetului Județean al P.N.Ț. Maniu, în gara Simeria a defăimat Armata Roșie.  Pentru această faptă a fost anchetat de o comisie mixtă româno-rusă.  Primind ordin la această poliție ca să fie arestat și înaintat Curții Marțiale Sibiu. Demea Iosif a reușit să evadeze de sub escortă în gara Sibiu în timp ce era transportat la Curtea Marțială Sibiu. În preajma alegerilor generale din noiembrie 1946, partidele istorice nu au fost lăsate să aibă campanie electorală. Orice încercare a acestora de a face întruniri publice era zădărnicită de indivizi înarmați cu bâte și pistoale. Poliția intervenea doar în ultimul moment și atunci doar să-i aresteze pe membrii partidelor istorice ca instigatori ai dezordinilor. Astfel, la Hațeg, campania electorală a debutat cu congresul P.N.L. Brătianu al cărui lider local era avocatul Iuliu Nasta. Un raport al Chesturii de Poliție menționa că au fost provocate dezordini, totodată au fost comise acte de agresiune asupra unui ostaș sovietic. Merită subliniat faptul că ancheta autorităților nu a explicat ce căuta acesta la întrunirea unui partid din opoziție. Sub pretextul bănuielilor că ar deține ilegal arme, autoritățile comuniste făceau percheziții la liderii și militanții partidelor istorice, obiectivul secundar fiind descoperirea materialelor cu caracter electoral. Astfel, în 7 noiembrie 1946 s-a efectuat o percheziție domiciliară la Oros Mihai, secretarul organizației P.N.L. Brătianu din județul Hunedoara, de unde s-au confiscat o mașină de multiplicat, un exemplar din declarațiile făcute presei străine de către Nicolae Penescu secretar general al P.N.Ț.; un exemplar telegramă adresată regelui Mihai I și alte materiale socotite compromițătoare de către autorități. Percheziții au fost făcute și la Iuliu Nasta, liderul județean al P.N.L. Brătianu. La 7 noiembrie 1946, au fost confiscate și înaintate Ministerului de Interne, care era condus de comuniști, 8 scrisori ale acestuia către Oros Mihai, secretarul organizației P.N.L. Brătianu. Din raportul Chesturii de Poliție Deva referitor la perchezițiile făcute, rezultă clarviziunea politică a liderilor partidelor istorice care avertizau populația asupra pericolelor care apăreau dacă ajungeau la putere comuniștii. Li se spunea țăranilor că dacă alegerile vor fi câștigate de B.P.D. se va desființa proprietatea individuală, formându-se colhozuri, că religia va fi desființată, iar reforma agrară este făcută numai de formă, deoarece pământurile expropriate vor trece la colhozuri. O altă formă de a opri pe cei considerați ostili regimului comunist era excluderea acestora de pe listele electorale. Deasemenea, a fost publicată lista celor nedemni de a alege sau a fi aleși în județul Hunedoara. Acestea, pentru județul Hunedoara, cuprindeau 6.070 persoane, repartizate în 8 categorii prevăzute de legea electorală. Tabelul de nedemni începea cu candidații Partidului Național Creștin: Victor Șuiaga, avocat; Pertaru Liviu, avocat, Josan Iuliu, funcționar, toți cu domiciliul în Deva și Antal Vasile. Satele din zona moților erau cunoscute de autorități ca fiind ostile ideilor comuniste. Chiar Petru Groza la o întrunire electorală dinaintea alegerilor din decembrie 1933 la Brad a fost primit cu huiduieli și agresat. După ce a ajuns prim ministru, Groza a dat dispoziție ca să fie anchetați cei care i-au provocat neplăceri în acel incident. Revenind la alegerile din 1946, un raport al autorităților comuniste menționa faptul că în unele localități aflându-se de grosolana fraudare a voturilor, oamenii nu au plecat spre casele lor încercând să asigure o numărare corectă a voturilor. Un raport al Chesturii de Poliție Deva menționa că în timpul numărării voturilor, membrii celor două partide istorice au primit dispozițiuni ca să nu părăsească secțiile de votare, până după comunicarea rezultatului, căutând prin aceasta să influențeze și să exercite presiuni asupra președintelui însărcinat cu numerotarea voturilor. Din raport rezultă faptul că președinții secțiilor de votare puși de comuniști erau singurii care aveau dreptul să decidă rezultatul numărării voturilor. În alte localități cum a fost la Zam, alegătorii nu au mers la casele lor ci s-au postat în împrejurimile secțiilor de votare, făcând focuri și comentând rezultatul alegerilor. Știind cum au votat, locuitorii din Orăștie, Sarmizegetusa, Crișcior, Ormindea, Bulzeși, Rișculița și Zam au încercat să ia cu asalt secțiile de votare după aflarea rezultatelor. Ca urmare a fraudării grosolane a alegerilor, în județul Hunedoara a reușit întreaga listă a B.P.D. compusă din 8 persoane și anume: Gheorghe Apostol, Petru Guia Moțu, Simion Gârboveanu, Alexandru Drăgici, Mihai Mujic, Aron Baicu, Petru Mihăilă și Dăneasă Samoilă. Legitimarea puterii comuniste prin fraudarea masivă a alegerilor a deschis calea spre cucerirea definitivă a puterii politice.  Anul 1947 a fost anul desființării partidelor de opoziție și al înlocuirii formei de guvernământ monarhice cu republica populară. Cu toate că erau supravegheate de organele Siguranței Statului, partidele istorice, în special P.N.Ț. Maniu activau și câștigau noi aderenți printre cei care-și dădeau seama de pericolul cuceririi puterii depline de către comuniști. Astfel, un raport din 2 martie 1947 al Chesturii de Poliție Deva se arăta că deși inexistente în localitate ca organizații, totuși partidele de opoziție și îndeosebi P.N.Ț. Maniu are mulți simpatizanți. Motivul creșterii numerice a acestor simpatizanți sunt nemulțumirile de tot felul economice, sociale, politice care există printre populație și propaganda cu efect negativ sau pasiv a partidelor guvernamentale îndeosebi P.C.R. Asaltul asupra partidelor din opoziție s-a desfășurat și în județul Hunedoara în maniera cunoscută. Astfel, un raport al Serviciului de Siguranță din județul Hunedoara din 10 iulie 1947 menționa că în cadrul partidelor de opoziție s-au efectuat ridicările foștilor membri din comitetele de conducere conform ordinelor primite. Ceilalți foști membri ai acestor partide sunt foarte neliniștiți aflându-se într-o stare continuă de nesiguranță. De asemenea, printre ei se discută desființarea partidului Național Țărănesc și schimbarea Guvernului actual cu un guvern pur comunist. În județul Hunedoara, cu ocazia dizolvării Partidului Național Țărănesc-Maniu au fost ridicați un număr de 45 de membri în conducerile locale, iar un număr de 19 membri nu au fost găsiți fiind dispăruți de la domiciliul lor. Referitor la P.N.L. Brătianu, același raport menționa că în rândurile membrilor acestui partid domnește aceeași îngrijorare ca în rândurile întregii opoziții în general. În urma știrilor apărute în presă, prin care se face cunoscut că complotul pus la cale de Maniști ar fi avut legătură și Brătianu și Titel Petrescu, în rândurile opoziției persistă teama că în curând vor fi dizolvate și aceste două partide.  În ceea ce privește Partidul Social Democrat Independent, același raport preciza  că  în județul Hunedoara, acest partid prin membrii care ieșiseră la iveală și erau cunoscuți ca Titeliști, nu mai desfășoară activitatea de teama consecințelor. Împotriva instigatorilor, autoritățile comuniste au lansat o puternică ofensivă încheiată cu numeroase rețineri și arestări. Caracterul politic al acestor arestări era recunoscut chiar de documentele oficiale emise de instituțiile statului comunist. Astfel, o notă din 14 decembrie 1946 menționa ce oameni trebuiau arestați: acei funcționari publici care au participat la luptele electorale în rândurile opoziției în următoarele situații: candidați, asistenți sau delegați la secțiile de votare, membrii în comitetele de conducere ale partidelor de opoziție, membri în echipele de propagandă, oratori la întruniri antiguvernamentale, lansatori și colportori de știri false dovediți în acest sens cu fapte concrete. Au fost declarați instigatori și 54 de persoane considerate responsabile de declanșarea puternicei greve de la Societatea Mica Brad din 24 aprilie 1947. Aceștia au fost arestați și trimiși pentru a fi anchetați la Sibiu pentru ca să nu se solidarizeze cu ei și alți oameni nemulțumiți de teroarea impusă de regimul comunist.