Abandonată și uitată

Aceasta este povestea unei clădiri care ar fi trebuit să facă istorie. Avea toate premizele. Planurile acestei construcții aparțin marelui Anghel I. Saligny, “academician, inginer constructor, ministru și pedagog român, este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea și construcția podurilor și silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat, unul dintre întemeietorii ingineriei românești”, așa cum este recunoscut. Clădirea la care fac referire a funcționat ca gară în orașul Râmnicu Sărat.
Conform unui articol publicat în Revista Noastrã, seria a II-a, 1979, nr. 61-62-63 (paginile 997-1000), scris de inginer Paul Iliescu, strănepot al lui Anghel Saligny, proiectele gărilor din Râmnicu Sărat, Mizil și Azuga aparțin marelui inginer.
Singura problemă pe care a avut-o a această construcție este că se afla la distanță de oraș. Conform “Gazetei Săteanului”, din ianuarie 1891, deputaţii I. C. Grădişteanu, Iosef Oroveanu şi C.C. Datculescu au făcut numeroase demersuri pentru a se construi o gară mai aproape de oraș. Deputaţii din Râmnicu Sărat au cerut Ministerului, prin calea interpelărilor sau personal, construirea unei noi gări.

Legende, istorie și amintirea jertfei eroilor

Drumurile noastre au făcut ca, pe E85, la 20 de kilometri de Focșani, către Adjud, să ne înclinăm jerfei “scumpilor eroi” din primul război mondial. Nu am fi ceea ce suntem astăzi, ca popor, ca individ, fără jertfa acelor români.
Mausoleul a fost ridicat pe locul în care, în vara anului 1917, s-au dus luptele de la Mărășești, încheiate cu victoria trupelor române. În acele crunte înfruntări au pierit 480 de ofițeri și 21.000 de soldați români. Mausoleul adăpostește 5073 de soldați și ofițeri în 154 de cripte individuale și 9 cripte comune de pe 18 culoare.
Este monument istoric și este considerat unul dintre cele mai importante monumente dedicate primului război. Construcția a fost realizată după planurile arhitecților George Cristinel și Constantin Pomponiu. Mausoleul Eroilor de la Mărășești a fost inaugurat oficial pe 18 septembrie 1938.

La 1 decembrie 1918, cardinalul Iuliu Hossu citea Proclamaţia de Unire de la Alba Iulia. După 100 de ani de la eveniment, în Milaş, judeţul Bistriţa-Năsăud, locul unde s-a născut artizanul Unirii, acesta a fost uitat, casa a fost demolată şi până şi cărămida a fost vândută.
Primul cardinal român greco-catolic, episcopul Iuliu Hossu, a fost uitat de autorităţile din comuna sa natală din judeţul Bistriţa-Năsăud, Milaş, singura mărturie a trecerii cardinalului prin comună fiind o troiţă pe care o femeie din sat, cu inimă mare, a ridicat-o în cinstea lui, scrie Mediafax.
Pe 1 decembrie 1918, episcopul Iuliu Hossu a citit actul de Unire de la Alba Iulia în faţa a 100.000 de români. Pentru că a refuzat scaunul de mitropolit al Moldovei oferit de comunişti în schimbul trecerii la religia ortodoxă, Hossu a fost condamnat la închisoare şi a fost închis la Sighet între anii 1950-1955. Cu un an înainte să moară, papa Ioan Paul al IV-lea i-a oferit rangul de cardinal. Între timp, toate averile familiei au fost confiscate.

        Un moment comemorativ dedicat Martirilor Români din Balcani va avea loc vineri, 23 martie 2018, ora 13,00, la Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București, ctitorie a Sântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, ocrotitorul tuturor românilor, lăcaș unde a avut loc și prima slujbă de pomenire a Părintelui Haralambie Balamace, la data de 12 aprilie 1914.  Momentul va cuprinde un parastas și mici alocuțiuni ale invitaților.
         Readucerea în memoria colectivă a importanței sacrificiului martirilor români din afara țării, care au suferit pentru păstrarea conștiinței naționale, a spiritualității românești și a limbii române, este una dintre preocupările IEH. În contextul îndeplinirii misiunilor sale, dar și în asentimentul strategiilor guvernamentale și politicilor naționale, Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni a decis să dedice ziua de 23 martie, anual, comemorării și evocării martirilor români/aromâni din Balcani, care, prin lucrarea și jertfa lor, nu au făcut altceva decât să cultive identitatea și unitatea noastră națională de limbă și credință.

Plimbându-vă prin Sibiu, în România, veţi începe să observaţi ceva ciudat. S-ar putea chiar să aveţi senzaţia că cineva sau ceva vă urmăreşte. Aruncând o privire asupra arhitecturii oraşului, veţi începe să vă daţi seama că locuinţele vă privesc. Multe dintre casele din sudul şi estul oraşului arată ca şi când ar avea nişte ochi care privesc de pe acoperişuri.
 Aceste caracteristici, desprinse parcă din desenele animate, lasă impresia că de fapt clădirile (la fel ca şi deja faimoasele mulţimi de petrecăreţi din Sibiu) nu dorm niciodată. Deşi s-ar putea ca aceşti ochi să pară un program de supraveghere al sinistrului Big Brother, ei sunt de fapt nişte ferestre cu o formă ciudată, conform Rador.

Stejarul din Cajvana este arborele cu care România este înscrisă în competiţia ''Tree of the year''. Competiţia ce se desfăşoară din anul 2011 are ca scop prezentarea arborilor cu o poveste aparte şi atragerea atenţiei cu privire la bogăţia culturală şi naturală ce trebuie protejate.

Stejarul pedunculat  Quercus robur L., din Cajvana (Suceava) reprezintă România anul acesta în competiţia Arborele European al Anului. Conform site-ului oficial al competiţiei, arborele ar avea în jur de 750 de ani. 

''O altă legendă spune că, în 1476, voievodul moldovean Ştefan cel Mare, însoţit de soldaţii săi, s-ar fi odihnit la umbra acestui copac, unde ar fi fost serviţi cu o brânză proaspătă (caş în limba română), de unde numele localităţii Cajvana,'' informează site-ul oficial al competiţiei. 

Palatul Parlamentului a găzduit miercuri dezbaterea publică „Basarabia şi Timocul”. Evenimentul s-a bucurat de participarea unor senatori şi deputaţi, reprezentanţi ai românilor din Serbia şi primari din Republica Moldova care au vorbit în faţa a peste 50 de studenţi basarabeni înscrişi în programul de internship la Parlamentul României.
        Platforma Unionistă Acţiunea 2012 a început cea de-a treia zi de lucrări a stagiului de pregătire pentru studenții basarabeni în sala Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor cu o dezbatere inedită care a adus faţă în faţă câţiva dintre primarii din Republica Moldova care au semnat Declaraţia de Unire cu România şi mai mulţi reprezentanţi ai minorităţii româneşti din Valea Timocului (Serbia de Răsărit). Au mai luat cuvântul specialistul în educaţie Marian Staş, economistul Petrişor Peiu, părintele Veniamin Goreanu din partea Bisericii Ortodoxe române, precum şi preşedintele Comisiei parlamentare sus-menţionate, deputatul Constantin Codreanu.

Sala Filarmonicii Regionale de Stat din Cernăuți a devenit neîncăpătoare pentru sutele de români din regiune care au venit să se bucure de muzica tradițională românească.
          Pe scenă au urcat artiști renumiți din Țară, dar și din Bucovina. Elena Merișoreanu, Gabriel Dorobanțu, Adriana Trandafir, Ilie Caraș, Nicolae Datcu, Alexandra Dan, Alexandru Tărățeanu și Ansamblul Alunelul au oferit în data de  28 ianuarie 2018 un adevărat regal de muzică și dans.
           Spectacolul „Hora mare-n gara mică” a fost organizat cu sprijinul Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, instituţie aflată în subordinea Ministerului pentru Românii de Pretutindeni la iniţiativa Ligii Tineretului Român „Junimea” din regiunea Cernăuți şi a Consulatului General al României la Cernăuți pentru a marca  Ziua Culturii Naționale.
          Proiectul se încadrează în Programul Strategic – Spațiul Cultural Românesc Comun – Centenar Marea Unire 1918 – 2018 al Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni pe anul 2018.

Premieră în Anul Centenar: o localitate din nordul Republicii Moldova a votat o Declarație de unire cu România.
În documentul adoptat pe 23 ianuarie de primarul comunei Parcova din raionul Edineț, Marcel Snegur, și de consilierii locali, se arată că „în numele locuitorilor Moldovei răsăritene în general și al cetățenilor satelor Parcova și Fântâna Albă în particular, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor de azi înainte și pentru totdeauna, Consiliul Local al comunei Parcova, raionul Edineț, decide unirea cu Țara-Mamă, România”.

Doresc să specific faptul că această Conferință s-a desfășurat sub marele impact al Centenarului Unirii și a coincis și cu evenimentul nașterii Luceafărului nostr, Mihai Eminescu.
Am avut în vedere și situația încordată pe care o provoacă cercurile politice maghiare și, tocmai de aceea, am propus îndreptarea Legii Electorale care în mod eronat exclude organizațiile majorității românești de la procesul electoral în favoarea strict a celor ale minorităților. A se vedea punctul 5 din Rezoluție.
Am făcut apel la partidele politice să se abțină la exportarea pe plan internațional ale disputelor interne, considerând că acest lucru dăunează intereselor naționale și credibilității României pe plan extern, cu precădere în spațiul european - Punctul 4.