Reziliență în fața pandemiei, prin comunicare, compasiune și înțelepciune practică (II)

Scris de Marius Ispas. Posted in Religie


Pentru oricare dintre noi, transportul cu izoleta, internarea la terapie intensivă, conectarea la masca cu oxigen, intubarea, chinul permanent de a respira și faptul de a vedea că mulți dintre colegii de suferință pierd lupta cu boala poate constitui un șoc de proporții atât de mari încât cu greu să i se poată face față. Iată cum au reușit unii dintre Martorii lui Iehova din Maramureș să înfrunte astfel de încercări.

Pe paturile spitalelor, dar nu izolați de familie și comunitate

Bîrle Aurica (52 de ani), Baia Mare: „Deși în primele săptămâni cât am fost internată nu am putut asista la întruniri din cauza stării în care mă aflam, am primit foarte multe mesaje încurajatoare de la colaboratorii [mei] … care mi-au arătat cât de mult mă iubesc.

Când starea mea a fost mai bună și am reușit să mă conectez la întruniri …, am fost tare bucuroasă. M-am bucurat să-i văd pe colaboratorii mei, să îi ascult, iar faptul că am putut să fiu împreună cu ei la întruniri m-a încurajat mult și mi-a adus liniștea și pacea de care aveam nevoie pentru a face față acelei situații dificile. Am simțit în fiecare moment că nu sunt singură și că Iehova îmi poartă de grijă”.

Hotea Claudia (57 de ani), Baia Mare: „Pe parcursul spitalizării nu puteam să mă conectez la întruniri, eu fiind conectată la masca de oxigen... [În plus] perioada întrunirilor era suprapusă cu orele pentru tratamente, ceea ce presupunea o mare agitație în salon. Dar [colaboratorii mei] mi-au purtat de grijă și mi-au înregistrat cuvântările biblice, pe care le-am ascultat în liniște după externarea mea”.

Fam. Kozma Ioan (48 de ani) și Mariana (45 de ani), Baia Mare: „Din nefericire, am fost infectați cu virusul Covid-19 și am fost internați amândoi, în aceiași perioadă, la Spitalul de infecțioase. Ne-am bucurat că am putut să ne conectăm la întruniri, chiar și când am fost internați. Astfel, am avut parte de încurajările [colaboratorilor] și de instruire [din Biblie]. Am fost, de asemenea, încurajați de scrisorile primite de la [sediul Martorilor lui Iehova din București]!”.

Susținere din partea comunității, în timpul izolării la domiciliu

Fazecas Ramona (37 de ani), Dăneștii Chioarului: „Când eu și ai mei am fost bolnavi, de un real folos a fost sprijinul [colaboratorilor] din congregație, [care] s-au mobilizat și ne-au [lăsat la ușă] mâncare gătită, ne-au cumpărat medicamentele necesare, am vorbit la telefon în fiecare zi cu ei, încurajându-ne și susținându-ne moral, emoțional și spiritual. [Colaboratorii mei] m-au vizitat online …, iar de la [sediul Martorilor lui Iehova din București] am primit o scrisoare foarte încurajatoare. Toate acestea m-au ajutat să depășesc acele momente dificile”.

Când rude apropiate au decedat

Moga Vasile (70 de ani), Ciolt: „Când soția mea a murit în plină pandemie, o mulțime de [colaboratori] s-au conectat la cuvântarea de înmormântare care s-a ținut pe Zoom. A fost încurajator, în special atunci, dar și acum, cu ocazia întrunirilor, să-i văd pe toți acești [colaboratori] și să simt că sunt alături de mine”.

Maria Șemotek (65 de ani), Baia Mare: „În 12 ianuarie 2021, soțul meu a fost [diagnosticat] cu Covid-19 și internat în spital, unde a și decedat pe 18 ianuarie. În 13 ianuarie am fost [diagnosticată] și eu cu Covid-19 și izolată acasă. Această perioadă a fost foarte grea pentru mine, deoarece nu am putut fi alături de soțul meu într-una din cele mai grele perioade din viața lui. Totuși, am simțit cum mă întărește Iehova [Dumnezeu], prin [colaboratorii] mei dragi, care mă sunau încontinuu și mă încurajau. [Având în vedere că] mi-am îngrijit cu drag soțul bolnav ani la rând, pierderea lui în moarte a fost o încercare mare pentru mine. M-au încurajat foarte mult scrisorile primite de la [sediul Martorilor lui Iehova din București]…, dar și vizitele de încurajare făcute online de [colaboratorii mei]. Toate acestea mi-au dat puterea de a face față”.

Ștefania Bozga (45 de ani), Baia Mare: „Momentul în care l-am pierdut în moarte pe tatăl meu ne-a luat pe toți prin surprindere; s-a întâmplat într-un timp foarte scurt. Dar la întruniri, [colaboratorii] de credință mi-au oferit alinare și încurajare și s-au dovedit a fi pentru mine o a doua familie”.

Concluzie

Societatea Britanică de Psihologie a publicat ghidul intitulat Supporting yourself and others, cu scopul de a-i ajuta pe cei care au pierdut în moarte pe cineva drag din cauza Covid-19 să facă față durerii și suferinței. Printre sugestiile date se numără și faptul de a primi „sprijin din partea … familiei și prietenilor sau din alte surse, cum ar fi… o comunitate religioasă …”. Fără îndoială, Martorii lui Iehova din Maramureș pot confirma că sprijinul primit pe durata pandemiei din partea comunității lor a fost esențial în ce privește înfruntarea consecințelor emoționale ale spitalizării, izolării și pierderii cuiva drag în moarte.  (Va urma.)

Reziliență în fața pandemiei, prin comunicare, compasiune și înțelepciune practică (I)

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2021