Hristos a înviat!
Suntem din nou în preajma Paștelui, sărbătoarea creștinătății, așteptată cu nerăbdare și evlavie și de locuitorii satului bucovinean, Dărmănești. Sărbătoarea aduce an de an, în sufletele rutenilor de aici, bucuria Învierii Lui Iisus și odată cu aceasta și nevoia de primenire, de renaștere. Rânduielile, tradițiile legate de primenirea caselor, a gospodăriilor dar și a sufletului prin respectarea perioadei de post sau hovini este modul lor de a aduce ofrandă celui mai însemnat moment din viața creștinătății, Învierea Domnului.
Coacerea păștii și vopsirea și încondeierea ouălor sunt momente importante în fiecare familie. Oul, simbolul vieții, prin vopsire capătă alte valențe, semnificații spirituale: jertfă dar și iubire și lumină. Rutenii din Bucovina respectă tradițiile străvechi pe care le transmit urmașilor. Copiii, de mici, învață meșteșugul vopsirii și încondeierii ouălor de la mamele, bunicile lor sau de la școală. Chiar dacă multe decenii acest obicei a fost oprit, nimeni nu l-a abandonat. O dovadă sunt acești copii din clasele primare și învățătoarea lor, Cristina Bodnariuc. Pesanca, cum denumesc rutenii oul roșu sau cel încondeiat, transmite prin desenele sale, prin simbolurile sale geometrice, vegetale, animale, antropomorfe și religioase credința, dragostea de viață, moartea, veșnicia. De mică, nu o dată, am privit-o pe bunica mea, în joia neagră, cum desena cu ceară topită pe oul fiert și vopsit desene magice cu denumiri specifice: linia dreaptă, spirala, spirala dublă, linia ondulată, linia frântă steaua, crucea, frunza de stejar, brăduțul, spicul. Vopseaua o preparau singure prin fierberea cojilor de ceapă, a scorței de arin, a sfeclei roșii. Ciocnim un ou roșu și la urarea, rostită cu bucurie, „Hristos a Înviat!”, răspundem cu bucurie „Adevărat a înviat!”
Христос воскрес!
Великдень, найвекше свято хрістіяньства є близко і побожні Русины буковиньского села Дерманешты ждуть каждого року душевне чищеня, радость Воскресеня Ісуса Хріста. Традічні обряды говіня, чищеня домів, господарства, і душевне чищеня то є їх способ цінити велике христіяньске свято, цінити Жертву Спасителя.
Печена паска і фарбені яйця суть важні моменты сложного процесу приготовліня, обновліня у каждой фамілії. Яйце сімболізує жытя а фарбене або маліоване яйце, писанка, дає нам нове значеня, душевне: жертву, але і любов і паскалне світло. Буковиньскі Русины додержують давну традіцію і передають далі своїм дітим. Тато традіція не прорала хоть була запрітена довгый час. Матка або баба учіт дітину з малої фарбити і рісовати яйця дома, але то може бути теперь і в школі як то робить учітелька Крістіна Боднарюк. Свойми рісунками топленым воском на вареных і крашеных яйцях, геометрічными, вегеталными, релігійными і антропоморфными сімболами, песанка представує віру, любовь, жытя, смерть і вічность. З малої я виділа не раз, у чорный четверь мою бабу, топленым воском як рісовала магічні рісункі з спеціфічными назвамы: пряма лінія, спіраль, подвійна спіраль, завита лінія, ламана лінія, зорниця, хрест, дубовый лист, косиці, ялинка, колос. Фарбу варили самі з цібульной шкарлупы, з вільховой коры, червеного бурака. Малюнкі мають таємство, радость Восресеня, показують нам дорогу світла, дорогу житя і вічности. Чокаєме писанку і на радостне привіствіє «Хрестос воскрес!» відповідаєме з радостьов «Воистину воскрес!»
Сагін Марія