Partidul l-a numit şef
Pamflet la adresa politicienilor, parlamentarilor și guvernanţilor, care nu respectă autenticele criterii ale valorii-muncă, ale meritului personal, în încadrarea şi în promovarea personalului în unităţile de stat şi în întreaga societate. În acest articol este vorba despre „un pamflet la modul serios” sau „despre realitatea ca pamflet”, care satirizează un adevăr din toate partidele politice, despre care poporul mai știe să facă haz de necaz, într-un râsu’- plânsu’.
Cu toate că este o persoană care, după ce că are puţină minte, nici aceasta nu este bună, care s-a născut obosită şi trebuie să trăiască pentru a se odihni, care de câte ori gândeşte îl doare capul, prin slugărnicie și având mai multe fețe și nici un obraz, a ajuns un politician „de vârf”, oportunist, pervers și agresiv.
Ajuns într-o poziție importantă în partid, de unde exista riscul să compromită partidul, conducerea partidului s-a hotărât să-l pună șef într-o importantă unitate de stat pentru a scăpa de el.
S-a procedat ca în bancul acela în care un om a mers la târg să-şi vândă un cal, care a atras mulți privitori.
Între proprietarul calului și un geambaș (versat afacerist cu animale) a avut loc următorul dialog:
Geambașul: E sănătos?
Proprietarul calului: Nu, e vai de capul lui, abia se mai ţine!
Geambașul: Dar măcar trage la căruţă?
Proprietarul calului: Nu, e leneş, nici nu se urneşte.
Geambașul: Bine, dar atunci de ce l-ai adus la târg?
Proprietarul calului: Ca să-l fac de râs, a zis omul cu năduf.
Geambașul: pleacă cu el de aici, că nu pe cal îl faci de râs, tu ești de râs, că ții, hrănești și îngrijești un asemenea cal, care nu este bun la nimic.
Râsete, râsete, râsete, după care un alt geambaș a zis: „cum e turcul și pistolul”, iar un bătrânel hâtru a spus-o mai pe românește: „cum e omul e și calul lui”.
Cam aşa este situația și cu partidele care au asemenea politicieni oportuniști, perverși și agresivi: îi pun în funcţii înalte pentru a-i face de râs și astfel să se scape de ei, dar de scăpat nu se scapă din cauză că aceștia au ajuns să fie și mulți și uniți.
Cum orice partid se definește prin calitatea oamenilor săi, și în acest caz de râs s-a făcut acel partid cu numirea într-o funcții publică a unui asemenea produse politice toxic, care ar fi putut să fie un bun vidanjor la salubritate, bine plătit în criza actuală de forţă de muncă, dar partidul nu s-a putut debarasa de el. Și îl are și în prezent.
Nu cred că este instituţie publică şi unitate de stat în care să nu existe asemenea cazuri (chiar numeroase) de numire în funcţii a unor glorioşii analfabeţi profesionali, unii doctori în pseudoştiinţă, cu mai multe cărţi scrise decât citite, care în momentele lor geniale de incompetenţă reuşesc să demonstreze că ştiu totul despre nimic, care sunt prieteni de-ai lui Iuda, care se luptă pentru cârmuirea treburilor obşteşti în interesul personal şi al grupurilor nelegitime de interese din care fac parte.
Cu asemenea politicieni oportuniști, perverși și agresivi, orice țară ajunge, în mod sigur, la un sistem de guvernământ al inaptocraţiei (vezi citatul de la sfârșit).
Doamne scapă-i pe români! de acești oportuniști, perverși și agresivi, care există în toate partidele politice și în toate unitățile de stat, care fac amară viața poporului.
Câteva citate despre politicienii oportuniști, perverși și agresivi
„În politică, prostia nu e un handicap”. (Napoleon Bonaparte).
„Pentru a deveni stăpân, politicianul pozează în servitor.” (Charles de Gaulle)
„În politică, orice gloabă îşi poate da aere de pur-sânge”. (Vasile Ghica)
„Politica este paradisul palavragiilor cu limba ascuțită.” (George Bernard Shaw)
„Politica este probabil singura profesie pentru care nu se consideră necesară nicio pregătire.” (Robert Louis Stevenson)
„Schimbare politică, alţi ciobani, alţi câini, aceleaşi oi”. (Valeriu Butulescu).
„Politica este ştiinţa despre cine primeşte, ce şi când”. (Sidney Hillman)
„Politica este arta prin care să iei bani de la cei bogaţi şi voturi de la cei săraci, ambele sub pretextul de a-i apăra pe unii de ceilalţi”. (n.n.) sau „Politica este arta de a obține voturi de la săraci și fonduri electorale de la bogați, promițându-la unora protecție față de ceilalți.” (Din „Legile lui Murphy)
„Nu contează cine votează, contează cine numără voturile”. (Iosif Vissarionovici Stalin)
„Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.” (Mihai Eminescu despre politică).
„Inaptocraţia este un sistem de guvernământ în care cei mai incapabili de a guverna sunt aleşi de către cei mai incapabili de a produce, şi care împreună cu ceilalţi membrii ai societăţii cei mai puţin în stare să se întreţină singuri, sunt recompensaţi cu bunuri şi servicii care au fost plătite prin confiscarea avuţiei şi muncii unui număr de producători aflat în scădere continuă”. (după Jean d'Ormesson: Un nou cuvânt în dicţionarul Larousse al limbii franceze).
„Cleptocraţía este un Guvern ai cărui membri caută, în primul rând, să obţină avantaje personale (materiale, sociale, politice etc.), pe seama celor în numele cărora guvernează”. (Conform DEX).