Telemedicina și acordarea de servicii medicale la distanţă

Scris de N. Grigorie Lăcrița. Posted in Opinii


În contextul situaţiei actuale, de risc epidemiologic, prin OUG. nr. 196/2020 s-au luat măsurile legislative necesare pentru gestionarea adecvată a prevenirii şi limitării răspândirii infecţiilor determinate de virusul SARS-CoV-2, prin promovarea telemedicinii.
Telemedicina are ca scop asigurarea creşterii accesibilităţii la servicii medicale a persoanelor din zonele rurale, din zonele geografice mai puţin accesibile sau din zonele care înregistrează deficit în ceea ce priveşte asigurarea asistenţei medicale de specialitate în anumite specialităţi clinice, respectiv în asigurarea investigaţiilor medicale anatomopatologice şi radiologice,
Telemedicina contribuie la gestionarea eficientă a resurselor umane şi financiare din domeniul sănătăţii publice şi surprinde îndeaproape şi cu promptitudine nevoile reale de sănătate ale populaţiei din comunităţi, în special din cele rurale.


Cabinetele medicale care nu promovează telemedicina conduc la perpetuarea riscurilor răspândirii infecţiilor determinate de virusul SARS-CoV-2;
Telemedicina, pe lângă faptul că răspunde nevoilor reale de sănătate ale populaţiei din comunităţi, asigură și gestionarea eficientă a resurselor umane şi financiare din domeniul sănătăţii.
Prin OUG. nr. 196/2020 s-a creat cadrul legal general care să dea posibilitatea acordării asistenţei medicale prin telemedicină de către toate unităţile sanitare publice şi private prevăzute la art. 30 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent dacă acestea se află sau nu se află în relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate.
Telemedicina a apărut și în considerarea obligaţiei statului de a institui un complex de măsuri de protecţie a pacientului, astfel încât acestuia să îi fie respectate drepturile şi să poată beneficia de servicii medicale necesare în condiţiile utilizării eficiente a fondurilor alocate acestui scop,
În comunicările Comisiei Europene către Parlamentul European şi Comitetul economic şi social european telemedicina înseamnă furnizarea de servicii de asistenţă medicală bazată pe utilizarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, în situaţii în care cadrul medical sau două cadre medicale şi pacientul se află în locaţii diferite.
Neaplicarea telemedicinii: conduce la imposibilitatea îndeplinirii obiectivelor stabilite prin Strategia naţionale de sănătate; are un impact major negativ asupra sănătății populației; generează consecinţe nefavorabile asupra gestionării adecvate a prevenirii şi limitării răspândirii infecţiilor determinate de virusul SARS-CoV-2,
Telemedicina este impusă și de necesitatea identificării de către statul român, în calitatea sa de garant al dreptului la ocrotirea sănătăţii publice, a unui mecanism în vederea acordării de servicii medicale la distanţă.
Toate aceste elemente menționate anterior vizează un interes public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, a căror reglementare nu putea fi amânată, s-a impus adoptarea de măsuri imediate pe calea OUG. nr. 196/2020.
Fiind o problemă de interes major pentru sănătatea și pentru viața întregii populații, am considerat necesar că prezint în continuare prevederile integrale ale OUG. nr. 196/2020 prin care se completează art. 30 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a se asigura vizualizarea, parcurgerea și înțelegerea cu mai multă ușurință a prevederilor legale în discuție, am procedat la punerea în evidență, prin culori și prin îngroșări, a aspectelor pe care le-am considerat că sunt cele mai importante.
*
„Art. I. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. După articolul 30 se introduc unsprezece noi articole, articolele 301 – 3011, cu următorul cuprins:
„Art. 301. (1) Unităţile prevăzute la art. 30 alin. (1) pot asigura asistenţa medicală profilactică şi curativă şi prin telemedicină.
(2) Telemedicina este totalitatea serviciilor medicale furnizate la distanţă, fără prezenţa fizică simultană a personalului medical şi a pacientului, pentru stabilirea diagnosticului, indicarea tratamentului, monitorizarea unor afecţiuni sau indicarea unor metode de prevenţie a bolilor, în mod securizat, prin intermediul tehnologiei informaţiei şi mijloacelor electronice de comunicare.
(3) Serviciile medicale prin telemedicină pot fi acordate în mod nediscriminatoriu oricărei persoane de toţi profesioniştii din domeniul sănătăţii care folosesc tehnologiile informaţionale şi de comunicare, mijloace de comunicare la distanţă, pentru schimbul de informaţii valide pentru diagnosticul, tratamentul şi prevenirea bolilor şi accidentelor, cercetarea şi evaluarea medicală, precum şi pentru asistenţa continuă a furnizorilor de servicii medicale, toate în interesul promovării sănătăţii.
(4) Mijloace de comunicare la distanţă reprezintă orice mijloc care, fără prezenţa fizică simultană a pacientului şi a personalului medical, poate fi utilizat pentru oferirea serviciilor medicale furnizate de la distanţă prin intermediul oricăror platforme audio sau video, echipamente electronice şi reţele de cablu, fibră optică, radio, satelit şi altele asemenea.
(5) Telemedicina presupune transmiterea în siguranţă a datelor şi informaţiilor medicale sub formă de text, sunet, imagine sau în alte formate necesare pentru prevenirea bolilor, diagnosticarea, tratarea şi monitorizarea pacienţilor.
(6) Telemedicina cuprinde următoarele servicii:
a) teleconsultaţia;
b) teleexpertiza;
c) teleasistenţa;
d) teleradiologia;
e) telepatologia;
f) telemonitorizarea.
Art. 302. Teleconsultaţia este serviciul medical realizat în relaţie cu pacientul, care discută de la distanţă cu medicul, şi poate fi realizată prin orice mijloace de comunicare, în vederea stabilirii diagnosticului, tratamentului şi/sau a măsurilor necesare pentru prevenirea bolilor şi a complicaţiilor acestora, toate în interesul promovării sănătăţii pacientului.
Art. 303. Teleexpertiza reprezintă serviciul de telemedicină prin care are loc un schimb de opinii medicale între mai mulţi medici realizat prin orice mijloace de comunicare la distanţă, în vederea confirmării unui diagnostic şi/sau a unei conduite terapeutice, pe baza datelor din documentele medicale ale pacientului, şi care nu presupune prezenţa fizică a acestuia.
Art. 304. Teleasistenţa reprezintă serviciul medical constând în ajutorul oferit de un medic unui alt practician, aflat la distanţă, care efectuează un act medical sau chirurgical, precum şi serviciul medical efectuat atunci când cadrele medicale care acordă ajutor medical de urgenţă au nevoie de asistenţă.
Art. 305. Teleradiologia, respectiv radiologie şi imagistică medicală la distanţă, este un serviciu de telemedicină ce presupune transmiterea electronică a imaginilor radiologice cu ajutorul tehnologiilor digitale de captare a imaginii, în scopul interpretării lor de către specialiştii în radiologie-imagistică medicală şi stabilirii unui diagnostic.
Art. 306. Telepatologia este un serviciu de telemedicină care presupune transmiterea la distanţă a datelor şi imaginilor microscopice, în scopul interpretării acestora de către specialiştii anatomopatologi şi stabilirii unui diagnostic.
Art. 307. Telemonitorizarea este un serviciu medical ce permite unui medic specialist să monitorizeze şi să interpreteze de la distanţă datele medicale despre pacient transmise de acesta prin mijloace de comunicare electronică la distanţă, necesare pentru urmărirea medicală, ajustarea conduitei terapeutice, a regimului de viaţă şi igieno-dietetic referitoare la îngrijirea acestui pacient, după caz. Înregistrarea şi transmiterea datelor medicale pot fi automatizate prin intermediul unor dispozitive medicale omologate care măsoară şi transmit informaţii medicale cu privire la starea pacientului sau efectuate de către pacient, de către medic sau alt personal medical.
Art. 308. Unităţile prevăzute la art. 30 alin. (1) au obligaţia să garanteze confidenţialitatea şi securitatea informaţiilor legate de starea de sănătate a pacienţilor pe tot parcursul procedurilor de colectare, prelucrare, utilizare şi stocare a datelor personale şi să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale referitoare la protecţia vieţii private şi a datelor personale, a datelor medicale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Art. 309. (1) Unităţile prevăzute la art. 30 alin. (1) care utilizează telemedicina trebuie să respecte drepturile şi obligaţiile pacienţilor prevăzute în Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv informarea pacienţilor cu privire la mijloacele tehnice de transmisie a datelor şi securizarea acestora.
 (2) Serviciile medicale acordate prin telemedicină trebuie să respecte prevederile Legii nr. 46/2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi următoarele cerinţe:
a) stabilirea identităţii şi calităţii profesionale a medicilor care acordă aceste servicii;
b) informarea pacientului cu privire la serviciile medicale disponibile, scopul şi implicaţiile actului medical, precum şi la mijloacele de realizare a acestuia, inclusiv cu privire la mijloacele tehnice utilizate pentru transmisia de date;
c) respectarea dreptului pacientului de a-şi exprima consimţământul în mod liber şi informat;
d) respectarea secretului medical;
e) asigurarea condiţiilor tehnice de transmisie a datelor şi a condiţiilor de prelucrare a acestor date de către personalul medical astfel încât să fie garantată confidenţialitate acestora;
f) securizarea şi introducerea în dosarul electronic de sănătate al pacientului a documentelor rezultate în urma acestor servicii;
g) asigurarea continuităţii asistenţei medicale.
Art. 3010. Serviciile de telemedicină se acordă de către unităţile sanitare publice şi private prevăzute la art. 30 alin. (1), indiferent dacă acestea se află sau nu se află în relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate.
Art. 3011. (1) Cheltuielile ocazionate de acordarea serviciilor de telemedicină de către unităţile sanitare publice sunt cuprinse în bugetul de venituri şi cheltuieli propriu al acestora şi se suportă din veniturile realizate în conformitate cu prevederile art. 140 şi 190.
(2) Cheltuielile ocazionate de acordarea serviciilor de telemedicină de către unităţile sanitare private se suportă de către acestea potrivit legii."
2. La articolul 100, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (5^1), cu următorul cuprins:
„(51) Fondurile prevăzute la alin. (5) pot fi utilizate şi pentru plata cheltuielilor aferente tratamentului în străinătate pentru persoanele care au suferit arsuri grave, atât cele care au calitatea de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cât şi pentru persoanele neasigurate, care întrunesc criteriile de internare în centrele pentru arşi, stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii.”
3. La articolul 100, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(6) Lista spitalelor, a secţiilor din structura acestora, detalierea cheltuielilor, modalitatea de distribuire a fondurilor prevăzute la alin. (5) şi (51), modalitatea privind trimiterea pacienţilor care au suferit arsuri grave la tratament în străinătate, precum şi orice alte termene şi condiţii se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii."
ART. II
(1) În termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Ministerul Sănătăţii elaborează normele metodologice de punere în aplicare a acesteia, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(2) Prin hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (1) se reglementează şi:
a) specialităţile medicale şi lista serviciilor care fac obiectul serviciilor de telemedicină;
b) condiţiile de organizare şi funcţionare a telemedicinei;
c) responsabilitatea stabilirii calităţii serviciului de telemedicină şi a verificării respectării acesteia, în condiţiile Legii nr. 185/2017 privind asigurarea calităţii în sistemul de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare;
d) modalitatea de acordare a serviciilor de telemedicină.”
*
Deosebit de importante sunt de reținut și următoarele aspecte:
1. Prin art. II din OUG nr. 196/2020 se prevede:
„(1) În termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Ministerul Sănătăţii elaborează normele metodologice de punere în aplicare a acesteia, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.”
OUG nr. 196/2020 a intrat în vigoare cu data de 19 noiembrie 2020, iar Normele metodologice de punere în aplicare a acesteia trebuiau elaborate până cel mai târziu la data de 3 ianuarie 2021.
Normele metodologice nu au apărut nici până în prezent, deci nici după aproape 7 luni după ultimul termen de elaborare a acestora.
2. Tot mai multe cabinete medicale au lansat sistemul de consultații la distanță, în special prin telefon.
Surprinde și nedumerește faptul că mai sunt foarte mulți medici care refuză să acorde consultații la distanță, în special prin telefon.
Soluția optimă pentru pacienții acestor medici este de a se îndrepta către acele cabinete medicale care acordă consultații și la distanță, în special prin telefon.
Pe Internet sunt zeci de Site-uri cu asemenea cabinete medicale.
Nici viața și nici pacienții nu stau după acei medici care, fie nu vor, fie nu au capacitatea de a se integra în nobila și benefica medicină a societății informaționale și a inteligenței artificiale.

Bibliografie

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului  nr. 196 din 18 noiembrie 2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial  nr. 1108 din 19 noiembrie 2020, în vigoare cu 19 noiembrie 2020.
Legea nr. 46/2003 Legea drepturilor pacientului
Legii nr. 185/2017 privind asigurarea calităţii în sistemul de sănătate

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2021