O bibliotecă într-o revistă – II

Scris de Petronela Apopei. Posted in Opinii


                   Am intitulat acest material „O bibliotecă într-o revistă – II” deoarece am surprins acest aspect în primul material referitor la revista „Teleormanul cultural”, din Roșiori de Vede, asupra căruia m-am aplecat în luna iulie a acestui an, constatând că denumirea dată se potrivește ca o mănușă, conținutului acestei publicații. Ajunsă la numărul 5 (14) / Anul IV (15 octombrie 2020), cu aproape același colectiv redacțional (îmbogățit cu câteva nume de colaboratori), revista vine în întâmpinarea cititorului cu noi provocări la frumos și distincție.
    Conform spuselor lui A. Malraux, „cultura este suma tuturor formelor de artă, de iubire și de gândire, care, pe parcursul secolelor, l-au ajutat pe om să fie tot mai puțin înrobit”, iar această revistă vine să susțină cu argumente această realitate. „Într-o lume improprie visului și poeziei”, vorba omului de cultură Ioan Romeo Roșiianu, e greu să crezi că omul se mai dedulcește la artă. Spiritul și cugetul nu pot fi încarcerate de reguli aberante, de piedici și necazuri, ele doresc înălțarea care caută frumosul și se îndreaptă cu aripi îngerești către el. Pandemia ce bântuie sufletele oamenilor se cere a fi eradicată tocmai prin nevoia de iubire.
„Mica bibliotecă teleormăneană” vine și de data aceasta în întâmpinarea fiecărui suflet cititor, cu alte noi provocări, respectând secțiunile cu care sunt obișnuiți lectorii fideli.


Astfel că editorialul propus de Cristian Gabriel Moraru este despre „Omul cultural”, conferindu-i putere asupra creației („Omul este o ființă culturală par excellence. Prin asta înțelegem faptul că omul este hărăzit să-și asume condiția de creator în fiece clipă a existenței sale. Până la urmă, idealul fericirii poate fi cucerit doar dacă omul își valorifică potențialul creator, adică acea fărâmă de dumnezeire prezentă în el încă de la naștere.”).
Toate articolele revistei se rotesc în jurul acestei idei. Bogată, extrem de bogată, revista oferă diverse forme ale exprimării prin artă. Astfel la secțiunea poezie pot fi citite creațiile lui Romulus Toma, Cristian Gabriel Moraru, Marioara Vișan (din Italia), Cristian Florin Diniță (debut liric), neuitate fiind și recenziile (semnate de Viorel Ploeșteanu, Daniela Achim Harabagiu, Iulian Bitoleanu), notele de lectură (Elena Buică), cronicile literare (Mihai Merticau – care semnează și un eseu), epigramele semnate de Antonian Marinescu-Nour. La loc de cinste se află și rubricile consacrate: Epica (C. Salcia), Cronică lingvistică (Emina Căpălnășan), Mari diplomați români (Victor Gabriel Osăceanu), Miscellanea (I. Scarlat), rubrica destinată picturii (realizată de Daniela Achim Harabagiu), iar despre clasicism vorbește Dumitru Ciocan-Sin. Nu e uitat nici  pragul spiritualității religioase, reprezentat de articolul „Despre sfinți”, meșteșugit de preotul N. Sin.
Un interviu deosebit, luat unui alt fiu al Teleormanului, (interpretul de muzică populară, Liviu Vasilică) de către Marian Raicu, asezonează paginile revistei, acoperind și segmentul muzical.
Și cărțile primite la redacție se află la loc de cinste, dar nu sunt lăsate uitării nici Premiile Festivalului Nașional de Literatură „Marin Preda”, ediția a XVII-a.
Este de remarcat minuțiozitatea celor care au depus eforturi pentru conceperea și apariția revistei, deoarece au reușit să aducă în fața cititorilor atâtea lucruri minunate, dar și momentul de pioșenie pentru scriitorul Nicolae Vălăreanu-Sîrbu, ce nu a fost uitat, chiar dacă a părăsit această lume.
Un alt articol cu greutate îl constituie și cel dedicat primului volum apărut în literatura română în timpul pandemiei („Scrisori către Izoleta”, autorul acestui volum de versuri nefiind altul decât neobositul călător dinspre suflet înspre suflete, fiul acestor locuri, prolificul om de litere, Ioan Romeo Roșiianu), o cronică semnată de profesorul Nicolae Dina. Acesta face referire la contextul actual raportat la suflul creației, observând cu finețe harul cu care a fost înzestrat poetul („Este o confesiune sinceră și spontană, eliberatoare în fața cititorilor”), iar cartea sa „este una de reflecții filosofice asupra existenței umane într-o perioadă nefastă pentru întreaga omenire”. Realizată amplu, cu precizie și obiectivitate, cronica deschide apetitul pentru reîntoarcerea la suflet și trăire prin lectura cărții, „cel mai bun prieten al omului”.  
„Biblioteca” din revistă nu se oprește aici, ușa ei nu se închide, e deschisă larg publicului, întru desfătarea sufletului. Răsfoind-o, bucuria te inundă, iar viața îți oferă noi provocări pe care e păcat să nu le valorifici. Cu inima în frumos, „Teleormanul cultural” te așteaptă să-l citești! Lectură plăcută!

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2021