Soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului public de sănătate
Albert Einstein a ţinut să ne avertizeze că „Lumea nu va fi distrusă de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervină.”, iar Papa Felix al III-lea (n. 440 d.Hr. - d. 1 martie 492, fost papă în perioada 13 martie 483 - 1 martie 492) că „A nu te împotrivi greşelii înseamnă să o încuvinţezi, iar a neglija să ne confruntăm cu oamenii răi, când o putem face, e un păcat cu nimic mai mic decât a-i încuraja”. Fiind vorba despre sănătatea şi despre viaţa noastră consider că este de datoria fiecăruia dintre noi să fim receptivi şi să intervenim, atâta cât putem fiecare, fie cu soluţii în îmbunătăţirea sistemului public de sănătate, fie cu transpunerea acestora în realitate. Cu aceste gânduri am elaborat şi am transmis acest material, cu mulţumiri pentru cei care intervin pentru transpunerea acestor soluţii în realitate
În luna septembrie 2020 aproape 1.000 de medici rezidenţi din România au susţinut şi au promovat examenul pentru obţinerea titlului de medic specialist cu drept de practică.
Până la susţinerea acestui examen, aceşti rezidenţi (1) au avut calitatea de angajaţi în unităţile sanitare de stat şi (2) şi-au adus o reală şi însemnată contribuţie benefică în cadrul unităţilor medicale, în această grea perioadă bântuită de pandemia cu COVID-19.
Nu trebuie uitat că, pe lângă pacienţii diagnosticaţi cu COVID-19, mai sunt şi alte categorii de bolnavi care au nevoie de tratament corespunzător si de îngrijire corectă.
Există afecţiuni care nu suportă amânare în a fi tratate, nici măcar în contextul pandemiei.
Aceste numeroase afecţiuni reprezintă urgente medicale, care trebuie tratate la timp pentru evitarea complicaţiilor şi pentru siguranţa sănătăţii şi, în numeroase cazuri, chiar şi a vieţii pacienţilor.
Actuala guvernare a depus permanent mari eforturi pentru a gestiona cât mai bine numeroasele şi gravele probleme de sănătate cu care se confruntă întreaga populaţie pe perioada acestei pandemii.
Într-o asemenea foarte grea situaţie pentru sistemul public de sănătate (şi) din România, se impune ca acestor medici în discuţie să li se (prelungească) încheie, cel puţin pentru 6 luni, contractul de muncă, de această dată ca „medic specialist” cu aceleaşi drepturi şi obligaţii pe care le are un medic specialist titular încadrat pe perioadă nedeterminată.
Desigur că este vorba de încadrarea acestor medici (1) în funcţie de locurile disponibile şi / sau de necesităţi şi (2) de cei care sunt de acord cu o asemenea încadrare, numeroşi dintre aceştia optând fie pentru plecarea în străinătate, fie pentru sistemul privat de sănătate, unde, şi într-un caz şi în altul, sunt şi bine primiţi şi mult mai bine plătiţi.
Încadrarea noilor medici specialişti cu „Contract individual de muncă pe durată determinată” se poate face în baza Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, TITLUL II - Contractul individual de muncă, CAPITOLUL 6 - Contractul individual de muncă pe durată determinată.
În caz contrar, sistemul public de sănătate din România, în care medicii au ajuns la limita epuizării şi a suportabilităţii, va fi tot mai mult afectat negativ.
Încadrarea medicilor în discuţie se impune să aibă loc printr-o prelungire a contractului de muncă anterior, pe baza examenului promovat, şi să nu se mai aştepte luni de zile până la eliberarea diplomei.
Spun acest lucru având în vedere faptul că, anterior, pentru numeroşi medici diploma de medic specialist a fost eliberată chiar şi la două luni de la susţinerea examenului.
Actuala situaţie impune, ca o necesitate stringentă: 1) deblocarea posturilor; 2) revederea şi refacerea schemei fiecărei unităţi medicale cu necesarul de personal medical; 3) concursurile pentru ocuparea posturilor să se organizeze şi să se desfăşoare după autenticele criterii ale valorii muncă, ale meritului personal.
Sunt soluţii care, dacă vor fi adoptate, vor genera numeroase şi însemnate efecte benefice la nivelul întregii societăţi.